NICOLAE TITULESCU - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Akademosexpres această îndatorire este consacrată în art. 4Cod civil şi art. 185 Cod penal francez. În primulcaz, se menţionează că “judecătorul care va refuzasă judece sub pretextul lacunelor în drept, neclarităţiiori insuficienţei legii, poate fi supus învinuirii derefuz în exercitarea accesului la justiţie”. Din conţinutulcelui de-al doilea articol rezultă că “judecătorulcare va refuza părţilor examinarea cazului” estepasibil de pedeapsă. Aşadar, accesul liber la justiţienu poate fi anulat sub niciun pretext.Normele de drept internaţional recunosc şi dreptulfiecăruia de a se adresa „în mod efectiv instanţelorjudiciare competente împotriva actelor care violeazădrepturile fundamentale ce îi sunt recunoscuteprin constituţie sau prin lege” (art. 8 din DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului) 19 şi stabilesc obligaţiastatului de a garanta ca „orice persoană ale căreidrepturi sau libertăţi ... au fost violate va dispunede o cale de recurs efectivă...” ((art. 2, paragraful 3,lit.a) din Pactul Internaţional cu privire la drepturilepolitice şi civile). 20Aşadar, Convenţia asigură două feluri de garanţii:a) drepturile materiale şi b) drepturile procesuale.De menţionat că drepturile procesuale în calitatealor de garanţii ale liberului acces la justiţie suntchemate să confere eficienţă drepturilor materiale.Din acest punct de vedere, în literatura de specialitates-a constatat că rolul art. 6 din Convenţie ţine,în principal, “de a arăta cum trebuie să se desfăşoareun proces în cazul contestaţiilor ce ţin de drepturilecu caracter civil sau acuzaţiile în materie penală”. 21În ceea ce priveşte întrebarea dacă art. 6 prevedeori nu un drept material, Curtea a dat lămuriri încauza Golder contra Marii Britanii, prin următoareleafirmaţii: „Dacă acest text ar fi interpretat cavizând doar derularea unei proceduri aflate deja încurs în faţa unei instanţe, un stat parte ar putea, fărăsă-l încalce, să suprime jurisdicţiile sau să sustragădin competenţa lor soluţionarea anumitor categoriide contestaţii cu caracter civil pentru a le încredinţaunor organe dependente de guvern”. Totodată, Curteaconsideră că astfel de ipoteze, ce nu pot fi disociatede riscul arbitrarului, ar produce consecinţe gra-19Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în DrepturileOmului. Principalele instrumente cu caracter universal.Chişinău: Tipografia Centrală, 1998, p. 9-15.20Pactul Internaţional cu privire la drepturile politice şi civileîn: Drepturile Omului. Principalele instrumente cu caracteruniversal. Chişinău: Tipografia Centrală, 1998, p. 25-43.21Drepturi şi libertăţi fundamentale în jurisprudenţa Curţii Europenea Drepturilor Omului / Roşianu C., Ciobanu- Dordea A.,Mazilu G. Bucureşti: ALL Beck, 2005, p. 227.ve, contrare principiilor amintite şi pe care Curteaeste obligată să le ia în considerare”. 22În opinia Curţii, este inadmisibil ca art. 6 paragraful1 să detalieze garanţiile procedurale acordatepărţilor într-o acţiune civilă în curs şi să nu protejezesingurul lucru care, în realitate, îţi permite săbeneficiezi de aceste garanţii: accesul la judecător.“Echitate, publicitate şi celeritate ale procesului nuprezintă niciun interes în absenţa procesului”. 23Atenţia asupra problemei protecţiei judecătoreştia drepturilor omului este pe deplin justificată.Posibilitatea de a se adresa liber în judecată pentruapărarea împotriva unor hotărâri nelegitime, acţiuniabizive sau inacţiuni ale unor organe sau persoanecu funcţii de răspundere este o condiţie esenţială aoricărei libertăţi.În perspectiva integrării europene, trebuie săînţelegem că organismele internaţionale nu vor puteaînlocui mijloacele de protecţie juridică naţionale,primele venind să le completeze pe ultimele.După cum se pare, prezintă importanţă nu faptul căîn baza hotărârii organului internaţional statul esteobligat să înceteze încălcarea drepturilor omului şisă repare prejudiciul cauzat acestuia, dar faptul ca înviitor din partea statului să nu fie admise asemeneaîncălcări.Astfel, statul ar trebui să traseze unele obiectiveglobale în această direcţie de acţiune, subsumateprincipiului accesului liber şi efectiv al omului şicetăţeanului la justiţie, printre care menţionăm:- perfecţionarea cadrului legislativ privitor lacheltuielile judecătoreşti în scopul facilitării accesuluila justiţie şi inclusiv a membrilor unor straturisociale defavorizate;- perfecţionarea legislaţiei privind asistenţa juridicăîn materie civilă, penală, contravenţionalăşi de contencios, prin introducerea unor facilităţila plata cauţiunii în materie civilă şi comercială şistabilirea de criterii obiective pentru acordarea asistenţeijuridice gratuite;- perfecţionarea sistemului de executare silită înmaterie civilă şi comercială, prin eliminarea condiţieide plată în avans a onorariilor executorilor judecătoreştipentru persoanele cu venit redus.- instruirea juridică şi informarea cetăţenilorprivitor la formele şi condiţiile de obţinere a asistenţeijuridice gratuite.22Cauza Lawless, Hotarârea din 1 iunie 1961, seria A nr. 11,p. 14.23Cauza Golder c. Marii Britanii, Hotărârea din 21 februarie1975, seria A nr. 18, p. 17-18.46 - nr. 2(21), iunie 2011