NICOLAE TITULESCU - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

DreptOdiosul “justiţiar sovietic” Vâşinski s-a mai “remarcat”şi prin faptul că a introdus în circuitul cotidianurmătoarea sintagmă: “vinovăţia este relaţiade interdependenţă dintre persoana bănuită de a ficomis infracţiunea şi infracţiunea însăşi”. Astfel, aufost anulate, practic totalmente, asemenea elementeale conţinutului infracţiinii ca: vinovăţia, scopul şimotivele ce l-au determinat pe individ să săvârşeascăaceste acţiuni, în locul lor fiind invocate unele“raţiuni obiective” care stipulau aplicarea “intactă”a pedepsei, indiferent de gradul de discernământ,scopul, mijloacele, circumstanţele atenuante etc.Cu siguranţă, această modalitate judiciară permiteainstituirea unei “dictaturi” judiciare nelimitate.Responsabilitatea personală, ca element indispensabilal actului infracţional, era marginalizată sauchiar eliminată definitiv. Paradoxal, dar în realitateformula propusă de Vâşinski prezenta o comoditateşi era agreată datorită faptului că putea depista cuuşurinţă “inculpaţii”.În detrimentul unui alt principiu important alstatului de drept care presupune pronunţarea sentinţeidoar de un complet de judecători, pe lângăComisariatul Popular de Interne a fost creat un organextrajudiciar, numit “consfătuire specială”, caremai apoi s-a implicat activ în răfuiala cu aşa-numiţii“duşmani ai poporului”.Regimul totalitar funcţiona utilizând din plinforţa negativistă, neagră a unei puteri exercitate dictatorial,abuziv, aşa încât dreptul devenea o formă aideologiei de stat. Astfel, în aceste condiţii are locfenomenul ideologizării dreptului, îndeosebi a politiciipenale 16 . Teoria judiciară se concretiza prinacţiuni practice ce presupuneau utilizarea metodelorfizice corporale şi psihologice asupra acuzatului,inclusiv prin torturi sau alte acţiuni de denigrare ceumileau demnitatea persoanelor deţinute fără voie.Accesul la justiţie era desconsiderat şi prin instituireaunor procese de represalii extrajudiciare.Sentinţele judecătoreşti erau înlocuite prin aşa-ziselehotărâri ale “troicii” sau “dvoicii” care decideausoarta miilor de oameni, condamnându-i cu asprime,fără drept de apel, în lipsa oricăror dovezi.Actualmente, în condiţiile edificării statului dedrept, prioritatea drepturilor şi libertăţilor omuluitrebuie să devină principiul determinant al raporturilordintre individ şi stat. Statul trebuie să se aliniezela drepturile omului. Omul nu trebuie privit în16Страницы истории КПСС: Факты, Проблемы, Уроки(Cост.: Горев В.К., Донченко В.Н., Степанов С.А.; под ред.Купцова В.И.). Москва: Высшая школа, 1988, c.453.exclusivitate ca obiect al unor comenzi şi ordine, darca partener egal în drepturi care exercită sub diferiteforme controlul asupra activităţii organelor din cadrulmecanismului de stat. În acest context, urmeazăsă menţionăm şi necesitatea instituirii controluluiexercitat de cetăţeni asupra puterii judecătoreşti.Dreptul individului la protecţie de către putereajudecătorească, realizat şi prin accesul liber la justiţie,apare ca o garanţie a tuturor drepturilor şi libertăţilor.Acest drept nu poate fi limitat în niciun caz,inclusiv în condiţiile unei situaţii excepţionale (art.54 din Constituţia Republicii Moldova).Consacrând libertatea accesului la justiţie (art.6, paragraful 1), CEDO aminteşte şi de judecareacauzei „într-un termen rezonabil”. 17 Din practicaCurţii Europene noţiunea de “termen rezonabil”cuprinde intervalul de timp începând cu momentulînaintării învinuirii şi până la intrarea sentinţei învigoare. Se consideră o violare a art. 6, paragraful1, cazurile în care examinarea cauzei se amână sauîntârzie nejustificat elaborarea şi perfectarea hotărârilordin motiv de supraîncărcare a judecătorilorsau când tergiversarea este determinată de acţiunileîntârziate ale instituţiilor de expertiză ş.a.Se consideră că dificultăţile de ordin tehnic (deexemplu, deficitul de judecători, inclusiv de juraţi)nu pot servi în calitate de scuze, deoarece CEDOobligă părţile să-şi reformeze instanţele judecătoreştiastfel încât acestea să corespundă dispoziţiilorcuprinse în conţinutul art. 6, inclusiv regulii privindexaminarea cauzei “într-un termen rezonabil”. Înviziunea Curţii, la evaluarea rezonabilităţii termenuluide examinare a cauzei trebuie să se ţină contde circumstanţele unui anumit caz, valoarea şi importanţaintereselor părţilor. De regulă, în categoriacauzelor de importanţă vitală sporită sunt inclusecazurile ţinerilor în stare de arest.Pentru Republica Moldova, cererea de examinarea cauzei într-un termen rezonabil este oportună.O justiţie “întârziată” nu are nimic comun cu ojustiţie adevărată.Examinând problema termenului rezonabil,doctrinarul francez F. Liuşer constata că dreptul privindaccesul liber la justiţie obligă judecătorul să“preia cauza spre examinare chiar şi în cazul în carelegislaţia nu conţine dispoziţii speciale”. 18 În mod17Сonvenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale, Principalele Instrumente Internaţionaleprivind drepturile omului la care România este parte, Bucureşti,2002, p. 55-73.18Люшер Ф. Конституционная защита прав и свободличности. Москва, 1993, c. 288.nr. 2(21), iunie 2011 - 45