NICOLAE TITULESCU - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Akademosniul biologiei moleculare la această universitate. Elspune că în raport cu sistemul ex-sovietic se predăoribil. Profesorul vine, vorbeşte destul de nepăsătordespre legităţile principale şi nu predă materialulconcret necesar pentru examen. El le dă idei generale,îndrumări, şi consideră că studenţii trebuiesinguri să înveţe din cărţi ce au de învăţat. Adică seevaluează universitatea nu după calitatea predării,ci cu totul după altceva: după atmosfera ştiinţificăpe care o creează profesorii; după scânteile inspiraţieipe care ei le transmit studenţilor, după dragosteapentru inovări şi descoperiri pe care o promovează,precum şi modul de a gândi ştiinţific – iată ce esteprimordial în procesul învăţământului şi de ce ştiinţaeste atât de importantă.Am să vă povestesc despre o discuţie aprigă dinTexas, privind ştiinţa şi educaţia, care s-a declanşatîn ianuarie-martie curent, şi anume, cum sunt dirijateaceste domenii. Cum este dirijată viaţa universitară,universitatea noastră, bunăoară, care este foartemare, dar şi alte universităţi? Există un consiliupentru învăţământul superior, membrii căruia suntnumiţi de gubernator. Acest consiliu aprobă finanţărileetc. Gubernatorul, evident, va numi în acestconsiliu oameni pe potriva sa. Iar în SUA sunt preţuiţioamenii întreprinzători, businessmeni. Aşa s-aîntâmplat în statul nostru – gubernatorul este omulbusinessului. Iar businessmenii, în raport cu Universitatea,consideră că ar putea face ordine acolo,un fel de ordine de tipul marketingului. Care nu sepotriveşte universităţii, dar ei nu înţeleg aceasta.Şi iată din partea lor au parvenit nişte propuneriabsolut inacceptabile. În primul rând, s-a propus,pentru a face economii, să fie despărţite instruireaşi cercetarea pentru a le finanţa separat, şi finanţareade la buget să fie direcţionată numai pentru instruire.Chiar a fost şi o propunere cu totul stupidă ca săfie plătit suplimentar profesorul reieşind din notelestudentului. Mai departe. Însuşi gubernatorul a propussă se reducă costul învăţământului studentului la10 mii de dolari pentru întreg cursul, prin redirecţionareaparţială a instruirii spre internet. (În realitate,internetul se foloseşte deja pe larg în procesul depredare, cuprinzând toate modalităţile de comunicarecu studenţii în afara lecţiilor – temele pentru acasă,consultaţii, rezolvarea problemelor, examenele etc.)Apoi tot el a propus în fiecare an de mărit cu 10 lasută numărul de absolvenţi (fără creşterea infrastructurii).Din punct de vedere al celor spuse până acum,niciuna din aceste propuneri nu are sens dacă se iaîn seamă caracterul indisolubil al ştiinţei şi instruirii,precum şi rolul ştiinţei în educaţie.Nicio propunere din acestea n-a fost acceptată,toate au fost categoric refuzate. Mass-media a jucatun rol esenţial în discuţia dată. Mai mult decâtatât. A intervenit Asociaţia profesorilor americani,oamenii care fac afaceri în învăţământ, foştii absolvenţiai universităţilor deveniţi bogaţi (donatorii).Aceste propuneri n-au trecut. În plus, consiliul a decisdisponibilizarea unor consultanţi şi a luat decizia– consiliul nu trebuie să se ocupe de monitorizareauniversităţilor şi a ştiinţei. Este treaba savanţilorcare dispun de mecanisme interne. Această discuţieacută a durat mult timp şi a învins definitiv punctulde vedere progresiv.Am anumite sugestii în privinţa rolului ştiinţei îninstruirea studenţilor la universităţile republicii. Dece, de exemplu, universităţile n-ar semna un acordcu instituţiile Academiei ca membrii acesteia să predeaperiodic în universităţi? Există şi alte variante.O alta chestiune – în universităţile americane suntcâteva seminare permanente şi fiecare săptămânăvin renumiţi savanţi de pretutindeni să ţină prelegeri.Sunt seminare la chimia fizică, la chimia organicăşi anorganică, la nanotehnologii etc. Se acordăo atenţie imensă acestei chestiuni. În consecinţă,studentul obţine un volum colosal de informaţie decalitate. Şi nu din reviste şi cărţi, ci informaţie vie.Îmi amintesc, de exemplu, prelegerea lui EdwardTeller („tatăl” bombei nucleare americane). El aveapeste 90 de ani şi vorbea nişte lucruri uimitoare desprecare nu veţi citi nicăieri. Relata nişte nuanţe nemaiauzite,de exemplu, despre relaţia guvern-ştiinţă.Acela, desigur, a fost un caz ieşit din comun, dare o regulă să inviţi laureaţii Premiului Nobel şi alţisavanţi renumiţi. Iată de ce au nevoie universităţile:ca studentul să se scalde într-o atmosferă ştiinţificăpermanent! Eu nu sunt laureat al Premiului Nobel,am însă rezultate care sunt preţuite de experţi la nivelinternaţional, am vizitat Moldova de mai multeori, dar niciodată n-am fost invitat la Universitateade Stat cu o lecţie în faţa studenţilor.Desigur, sunt multe alte chestiuni contradictoriiîn Moldova. Şi una din acestea este volumulde lecţii pe care trebuie să le ţină profesorul. Nu ecorect să i se dea profesorului mii de ore pe an. ÎnSUA norma didactică maximă e 3 cursuri, 9 ore însăptămână (şi zero în timpul inter-semestrial), restultimpului acesta se ocupă de ştiinţă. Sunt şi chestiunifinanciare grave aici, pentru care, iarăşi, trebuie căutatesoluţii.Dezvoltarea ştiinţei în Republica Moldova:Academia sau universităţile?Intenţionat am formulat această întrebare într-omanieră provocatoare, în spiritul tentativelor de acontrapune cele două instituţii ale ştiinţei. Răspunsulcorect, pe care-l presupune întrebarea, este nu sau,ci şi: Academia şi universităţile. După idee, acestedouă izvoare ale ştiinţei şi cadrelor ştiinţifice trebuie26 - nr. 2(21), iunie 2011