NICOLAE TITULESCU - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Akademosvire la Academia de Ştiinţe a Moldovei (2000), aufost puse bazele constituirii cadrului juridic-normativşi a sistemului naţional de organizare şi dirijare asferei ştiinţei şi inovării, contribuind într-o oarecaremăsură la reglementarea activităţii de cercetare, diminuarearitmului de degradare a ştiinţei din republică,în primul rând a celui de reducere a potenţialuluiştiinţific uman.Prezenţa unor incertitudini şi neclarităţi în delimitareafuncţiilor şi responsabilităţilor actorilorprincipali din sfera cercetării-dezvoltării, precum şia unor suspiciuni şi contradicţii în raporturile dintrecomponentele de bază ale sistemului organizatorico-instituţional,implementarea lentă şi inconsecventăa prevederilor legislaţiei nicidecum nu puteauduce, în condiţiile finanţării sub limitele necesităţilorminimale şi subestimării ştiinţei de către factoriide decizie, la ameliorarea situaţiei în domeniul cercetăriişi inovării, conservându-se într-un fel stareade criză. Fiind plasat la periferia puterii centrale,Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologicănu a reuşit să se impună, în perioada ce is-a rezervat, ca autoritate publică naţională în sferacercetării-dezvoltării.O etapă distinsă a evoluţiei ştiinţei din republică,mai cu seamă a Academiei de Ştiinţe, estelegată de anul 2004, când a fost adoptat Codul cuprivire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldovaprin care s-a introdus un nou model naţional deorganizare şi dirijare a ştiinţei, apreciat şi recunoscutde comunitatea ştiinţifică internaţională. Fiindunica instituţie publică de interes naţional în sferaştiinţei şi inovării, Academia de Ştiinţe devine coordonatorplenipotenţiar al activităţii ştiinţifice şide inovare, cel mai înalt for ştiinţific al ţării şi consultantulştiinţific al autorităţilor publice ale RepubliciiMoldova. Prin competenţele în sfera cercetării-dezvoltăriice i-au fost delegate, precum şi prinrolul de coordonator în promovarea inovaţiilor şitransferului tehnologic, Academia de Ştiinţe şi-aasumat toată responsabilitatea pentru starea şi dezvoltareaştiinţei în republică. Prin organele electiveale Academiei de Ştiinţe – Asambleea şi ConsiliulSuprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologicăşi delegarea reprezentaţilor universităţilor şi ai organizaţiilorştiinţifice de ramură în aceste structuri,s-au consolidat astfel de principii fundamentale alefuncţionării comunităţii ştiinţifice ca democratizareavieţii ştiinţifice, autonomie în determinarea tematiciide cercetare, administrarea sferei ştiinţei şiinovării, promovarea relaţiilor ştiinţifice internaţionaleşi gestionarea financiară a ştiinţei, finanţareacercetărilor ştiinţifice în regim competitiv. Privit depe poziţiile de astăzi, vom vedea că până la urmăCodul cu privire la ştiinţă şi inovare conţine şiunele lacune care n-au rezistat încercărilor. Codulnu este o dogmă, unele formulări şi reglementăripot şi trebuie să fie clarificate, precizate, reieşinddin interesele vitale ale tuturor părţilor implicate.Principalul să nu fie distrus scheletul.Istoricul constituirii şi dezvoltării Academiei deŞtiinţe a Moldovei atestă în mod expres că aceastaa fost şi este, din momentul fondării primelor instituţiiştiinţifice, în permanentă căutare a paradigmelorinstituţionale şi funcţionale moderne centrate peconsolidarea potenţialului ştiinţific, sporirea calităţiişi eficienţei cercetărilor ştiinţifice întru prosperareapoporului Republicii Moldova, dezvoltarea patrimoniuluiştiinţific şi cultural naţional, contribuindprin propriile realizări la îmbogăţirea bunurilor ştiinţificeeuropene.Bibliografie1. Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova– 50. Chişinău, 1996.2. Academia de Ştiinţe a Moldovei: istorie şicontemporaneitate. 1946–2006. Chişinău, 2006.3. Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al RepubliciiMoldova. Chişinău, 2004.4. Furdui T., Jarcuţchi I. Ştiinţa // RepublicaMoldova. Ediţie enciclopedică. Chişinău, 2009, p.380 – 399.5. Jarcuţchi I. Academia de Ştiinţe a Moldovei(1961–1995) – o abordare sociodemografi că acorpului academic // Revista de Istorie a Moldovei,Chişinău, 2001, nr. 1–4, p. 23–35.6. Legea privind politica de stat în sfera cercetare– dezvoltare. Chişinău, 1899.7. Legea cu privire la Academia de Ştiinţe aMoldovei. Chişinău, 2000.8. Академия наук Молдавской ССР.Кишинев, 1979.9. Клименко В. И. Из историиакадемической науки Молдавской ССР (1861–1990). Кишинев, 1992.10. Развитие науки в Молдавской ССР.Кишинев, 1984.11. Тарасов О. Ю. Очерки историиорганизации науки в Советской Молдавии (1924–1961). Кишинев, 1980.12. Тарасов О. Ю. Первый президент.Кишинев, 1982.13. Тарасов О. Ю. Формирование и развитиенаучного потенциала Молдавской ССР.Кишинев, 1987.22 - nr. 2(21), iunie 2011