NICOLAE TITULESCU - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Istoriecare îl ocupa RSS Moldovenească în cadrul URSS– o copie în miniatură a relaţiilor dintre centru şirepublică. Fiind subordonată atât guvernului republican,cât şi Prezidiului Academiei de Ştiinţe aURSS, Academia de Ştiinţe a RSS Moldoveneştiera obligată să organizeze activitatea ştiinţifică a institutelorsale în corespundere cu direcţiile prioritareale AŞ a URSS şi planurile de stat ale dezvoltăriieconomiei Uniunii Sovietice. Limitarea autonomieiei s-a manifestat expresiv în sfera politicii de cadreşi a relaţiilor ştiinţifice internaţionale. Deschiderealocurilor vacante pentru alegerea membrilor Academieide Ştiinţe a Moldovei, examinarea şi recomandareacandidaturilor propuse, precum şi înaintareacandidaturilor în funcţia de director al institutuluise efectuau doar în condiţiile respectării recomandărilorşi consimţământului AŞ a URSS. Academiarepublicană a fost privată de dreptul de a promovaindependent legăturile ştiinţifice internaţionale,aceste relaţii fiind întreţinute în limita raporturilorştiinţifice internaţionale ale AŞ a URSS şi ale Comitetuluide Stat pentru Ştiinţă şi Tehnică al URSS.O etapă principial nouă în istoria dezvoltăriiAcademiei de Ştiinţe s-a început după proclamareasuveranităţii (23 iunie 1990) şi a independenţei (27august 1991) Republicii Moldova, fiind create premiseşi oferite posibilităţi reale pentru transformareasistemului ştiinţific al ţării din regional în naţional şia Academiei de Ştiinţe într-un autentic for ştiinţificnaţional. Transformările radicale din societate la fineleanilor 1980 – începutul anilor 1990 reclamauo reorganizare fundamentală a paradigmei instituţionaleşi funcţionale a ştiinţei, inclusiv celei academice,racordarea ei la noile realităţi ale timpului şinecesităţile vitale ale republicii.Din punctul de vedere al dezvoltării sferei ştiinţeişi inovării, inclusiv a Academiei de Ştiinţe, perioadade tranziţie este marcată de constituirea şi dezvoltareacadrului juridic, de modificarea sistemuluiorganizatorico-instituţional şi de dirijare a ştiinţei,de extinderea posibilităţilor de integrare în comunitateaştiinţifică mondială, de amplificarea procesuluide democratizare a vieţii ştiinţifice, dar şi de ratarea unor şanse oferite. Ultimul deceniu al secoluluial XX-lea a fost şi perioada aprinselor confruntăriconceptuale în privinţa identificării statutului social,ştiinţific şi cultural al Academiei de Ştiinţe, a roluluiei în sistemul de organizare şi administrare a ştiinţeidin republică. Acest deceniu a înglobat în sine unproces continuu de căutări şi frământări, optimismşi scepticism, entuziasm şi descurajări, speranţe şidezamăgiri.În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, evoluţiainstituţională a Academiei de Ştiinţe s-a caracterizatprin succesiunea a două fenomene contradictorii:1) În condiţiile democratizării vieţii ştiinţifice şidescentralizării sistemului de dirijare a ştiinţei, prindelegarea unor funcţii secţiilor de ştiinţe şi institutelor,s-a atestat o extindere substanţială a reţeleiinstituţionale, fiind formate, pe lângă cele trei existente,secţiile de ştiinţe agricole, medicale, tehnice,create noi institute în urmă reorganizării secţiilorexistente în institute şi divizării altora, precum şi înurma atribuirii statutului de persoană juridică unorsecţii, centre şi laboratoare. Spre mijlocul anilor1990, în cadrul Academiei de Ştiinţe funcţionau 29de instituţii ştiinţifice cu statut de persoană juridică,numărul lor majorându-se în comparaţie cu anii1980 de 1,8 ori. 2) Sub presiunea crizei economiceşi a insuficienţei crescânde a resurselor financiareacest fenomen este substituit cu cel de optimizare astructurii instituţionale şi de restrângere a cadruluiinstituţional. În urma realizării Programului privindreorganizarea activităţii ştiinţifi ce a AŞM (1997) aufost lichidate, comasate şi reorganizate 46 unităţistructurale primare de cercetare şi redus numărulorganizaţiilor ştiinţifice şi de deservire a ştiinţei cu7 unităţi. Au fost comasate, de asemenea, unele secţiide ştiinţe. Dar acţiunile întreprinse nu s-au soldatcu efectul scontat. A continuat aprofundarea crizeiştiinţei, aceasta fiind însoţită de un exod intern şiextern ponderabil al cercetătorilor din sfera ştiinţeişi de o reducere considerabilă a afluxului tinerilor.Funcţionalitatea organizaţiilor ştiinţifice în maremăsură a fost asigurată de extinderea intensivă a relaţiilorştiinţifice internaţionale bilaterale şi multilaterale,dar şi de sacrificiul, fanatismul, devotamentulşi fidelitatea cercetătorilor rămaşi în cercetarecauzei ştiinţei.Tentativele de ameliorare a situaţiei Academieide Ştiinţe a Moldovei doar prin modificarea, din interior,a paradigmei ei instituţionale şi funcţionale,fără reformarea întregului sistem de organizare aştiinţei şi reînnoirea cadrului juridic naţional, ambelemoştenite din perioada sovietică, aveau un efectlocal şi momentan. Din punctul de vedere al perspectiveiînsă, ele erau sortite eşecului. Elaborareacadrului juridic al ştiinţei, adaptat la noile condiţiide funcţionare, reformarea sferei cercetare-dezvoltaredeveniseră o condiţie indispensabilă a salvăriiştiinţei şi a implicării ei eficiente în asigurarea dezvoltăriidurabile a ţării.Prin adoptarea Legii privind politica de stat însfera cercetare-dezvoltare (1999) şi a Legii Cu pri-nr. 2(21), iunie 2011 - 21