NICOLAE TITULESCU - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Akademostea ştiinţifică a Bazei Moldoveneşti, transformând-oîntr-un centru de coordonare şi dirijare a ştiinţei dinrepublică. P. Baranov, m. cor. al AŞ a URSS, numitla 18 martie 1949 în funcţie de director al Bazei, ulteriorpreşedinte al Prezidiului Filialei Moldoveneştia AŞ a URSS (1949–1954), în luarea sa de cuvânta menţionat: „Suntem convinşi, că prezenta sesiuneva fi începutul unei colaborări profunde între savanţiirepublicii şi că Baza (Moldovenească – n.n.)Academiei de Ştiinţe va îndreptăţi misiunea sa cacentru care unifică gândirea ştiinţifică şi activitateaorganizaţiilor ştiinţifice din republică..., ca temeliepe care se va făuri Academia republicană”.În anul 1949 s-a schimbat statutul Bazei Moldoveneşti,aceasta transformându-se, în conformitatecu decizia Consiliului de Miniştri al URSS din7 septembrie Cu privire la ameliorarea asigurăriimateriale a lucrătorilor fi lialelor şi ai bazelor decercetări ştiinţifi ce ale AŞ a URSS, în Filiala Moldoveneascăa AŞ a URSS. Acţiunea dată reprezintănu doar o reorganizare formală, comună pentrutoate bazele ştiinţifice ale AŞ a URSS, ci, în primulrând, un punct de pornire pentru elaborarea unuiprogram de dezvoltare a Filialei Moldoveneşti. La10 decembrie 1949, Biroul CC al PC(b) din Moldovaa luat hotărârea Cu privire la crearea FilialeiMoldoveneşti a AŞ a URSS, prin care a aprobat proiectulstructurii acesteia, propus de vicepreşedintelePrezidiului Filialei Ia. Grosul (preşedinte din1954). Noua structură a Filialei a fost aprobată, cuunele modificări ale Prezidiului AŞ a URSS, prinhotărârea Guvernului URSS din 18 iulie 1950. La1 septembrie 1950, Filiala Moldovenească a AŞ aURSS a început să activeze într-un nou format careincludea: Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură;Institutul de Pomicultură, Viticultură şi Vinificaţie;Grădina Botanică (la aceste organizaţii în 1953 s-amai adăugat Institutul de Pedologie, Agrochimie şiAmeliorare) şi 11 secţii şi laboratoare autonome:de pedologie, fitopatologie generală, mecanizare şielectrificare a agriculturii, zoologie, geochimie, chimieanalitică, economie, staţiunea de seismologie şialtele.Una dintre cele mai acute probleme cu carese confrunta Baza/Filiala Moldovenească a AŞ aURSS era insuficienţa cadrelor ştiinţifice calificate,îndeosebi a celor autohtone. Reprimarea şi evadarea,din motive ideologice şi politice, a unei părţiconsiderabile a intelectualităţii ştiinţifice şi culturaleîn anii 1940–1941 şi în primii ani postbeliciau diminuat substanţial contingentul oamenilor deştiinţă. Prigonirea acestora, în proporţii mai reduse,a continuat în anii următori. Printre cei circa 618lucrători din cultură, ştiinţă şi învăţământ, eliberaţidin funcţie din motive politice, în perioada ianuarie1949 – mai 1950, figurau 11 cercetători ştiinţifici,doi dintre care au fost deportaţi, inclusiv geneticianulAlexei Bârlădeanu.La etapa iniţială de formare şi consolidare a potenţialuluiştiinţific uman predomina modelul extensiv,fiind atraşi din Ucraina, Rusia, din alte republicisovietice atât savanţi originari din Basarabia şi dinstânga Nistrului, cât şi cei alogeni. Concomitents-au întreprins măsuri în vederea pregătirii cadrelorştiinţifice autohtone prin intermediul doctoratului,instituit în cadrul instituţiilor de învăţământ superiorşi al Filialei Moldoveneşti a AŞ a URSS (1949),precum şi la instituţiile de învăţământ superior dinMoscova şi Leningrad (azi Sankt Petersburg). În perioada1949–1954 cercetătorii şi doctoranzii FilialeiMoldoveneşti au susţinut 3 teze de doctor habilitatşi 13 teze de doctor în ştiinţe. La scară republicană,până în anul 1958 peste 200 de persoane au absolvitdoctorantura din republică, iar 24 de specialiştişi-au făcut doctoratul la institutele AŞ a URSS. Sepregăteau cadre ştiinţifice în domeniul viticulturii,vinificaţiei, fiziologiei plantelor, pedologiei, geologiei,microbiologiei solului, mecanizării agriculturii,botanicii, zoologiei, fizicii, chimiei, economiei,lingvisticii, istoriei, arheologiei etc.În urma consolidării sistemului naţional de pregătirea cadrelor ştiinţifice, s-au schimbat surselede completare a potenţialului ştiinţific uman. Spredeosebire de primul deceniu postbelic, când corpulde cercetători se completa preponderent cu savanţidin afara republicii, către finele anilor 1950 cadrelelocale au devenit sursa principală de formare şidezvoltare a potenţialului ştiinţific uman. La scarăunională, în 1950 în URSS activau în calitate de cercetătoriştiinţifici doar 126 de moldoveni, în 1955– 305, iar în 1960 – 590.Extrem de acute continuau să rămână problemeleasigurării lucrătorilor Filialei cu spaţiu locativ,creării condiţiilor acceptabile de muncă, dotăriiinstituţiilor cu utilaj ştiinţific. Din lipsă de spaţiulocativ numai în 1955 au refuzat să se angajezela Filiala Moldovenească 3 doctori habilitaţi şi 13doctori în ştiinţe; 30 de colaboratori ştiinţifici superiorinu dispuneau de apartamente, iar doctoranziiînchiriau spaţiu locativ. Doar după apariţia pepaginile ziarului „Правда” din 30 mai 1955 a articoluluiМолдавскому филиалу Академии наукнужна помощь (Filiala Moldovenească a Academieide Ştiinţe are nevoie de ajutor) Prezidiul AŞ16 - nr. 2(21), iunie 2011