NICOLAE TITULESCU - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Akademostransformată succesiv, fără a fi necesară o zdruncinarea întregului ansamblu al sistemului de învăţământ.Dacă astăzi o asemenea revoluţie este inevitabilă,cu toate riscurile posibile suntem obligaţi săînvăţăm din acest fapt o extraordinară lecţie istoricăcu concluzii rezonabile. Se caută, prin urmare, metodade întocmire a programei recurgând la reconstruirişi la evoluţia continuă.Metodologia muncii pentru întocmirea programeide matematică se găseşte, din păcate, abia peprimele trepte. Încă nu s-au elaborat criterii obiectiveprivind alegerea conţinutului şi principiilor întocmiriiprogramei de matematică. Discuţia se maipierde în haosul termenilor al căror sens nu estedefinit. Se folosesc sintagmele „instructiv”, „util”,„prea abstract”, „prea formal”, „intuitiv”, „modern”,„tradiţional”, pentru a apăra sau respinge unpunct sau altul al programei, dar foarte des este greusă se dea un sens precis acestor „lozinci” în bătăliacare contrapune „reformatorii” „conservatorilor”.Şi trebuie să mărturisim că atât unii, cât şi ceilalţi nuştiu să răspundă concret la întrebarea „de ce?”, căcirăspunsul la această întrebare cere înainte de toatedefinirea foarte clară a obiectivelor învăţământului,fără a ne opri la simple generalităţi.Din fericire, au apărut deja lucrări ce caută săintroducă criterii obiective în domeniul respectiv.În ceea ce priveşte noţiunea de utilitate, trebuie sămenţionăm, de exemplu, încercările de a precizaconcret cunoştinţele matematice necesare anumitorprofesori în studiul superior al matematicii însăşi,precum şi în studiul anumitor ştiinţe. Totuşi, rămâneîncă mult de realizat în acest domeniu.Metoda de a întocmi programe, după ideea prof.H. Freudenthal, de a învăţa într-o manieră educativăşi modernă, ceea ce este util în situaţia concretă afiecărei epoci, este în curs de elaborare.La frontiera dintre metodologia predării matematicii,psihologie şi sociologieToate principiile teoretice nu pot să serveascădecât ca ipoteză de lucru care trebuie supusă testuluiexperienţei, al cărei punct central este elevul însuşi,văzut, pe de o parte, într-o etapa bine definită a dezvoltăriisale mintale, iar pe de altă parte ca o fiinţăvie în contextul unei anumite situaţii sociale şi al civilizaţieitehnologice de astăzi. Elevul trebuie consideratîn primul rând o fiinţă, şi nu un model abstract.Reliefând acest aspect al problemelor noastre metodologice,trecem de îndată la domeniile psihologieişi sociologiei. Trebuie să mărturisim că nici pânăîn prezent relaţiile reciproce dintre metodologia învăţământuluimatematic şi aceste discipline nu suntsuficient de dezvoltate. Le adresăm psihologilor şisociologilor întrebări concrete, evident foarte dificile,şi avem nevoie de răspunsuri direct utilizabileîn cercetarea noastră. Pe de altă parte, ştim că experienţelepedagogice în clasă aduc în permanenţăpuncte noi de vedere, neaşteptate adesea pentru psihologulcare se mărgineşte la cercetarea individuluifăcută într-un laborator sau pentru un sociolog care,sprijinindu-se pe datele statistice, scapă din vedereindividul. Dimpotrivă, învăţământul şcolar relevăîntr-un mod deosebit de clar aspectele diferite aleinteracţiunii gândirii individuale şi a celei de grup.Necesitatea cercetării interdisciplinare în acestdomeniu este evidentă. Caracterul urgent al problemeidate a fost adesea subliniat în cadrul congreselorconsacrate învăţământului matematic. Materialeleacestor congrese arată, pe de o parte, valoareadeosebită a problemelor psihologice şi sociologicece se referă la modernizarea învăţământului matematic.Pe de altă parte, aceste materiale documentarescot, totuşi, în evidenţă dificultăţile apărute încolaborarea dintre matematicieni şi psihologi.Elaborarea metodologiei lucrărilor interdisciplinareîn acest domeniu este, prin urmare, o chestiunede actualitate. Cercetarea psihologică şi sociologicăa învăţământului modern nu poate fi organizată fărăcolaborarea conjugată a psihologului şi matematicianului.Colaborarea eficientă dintre ei este dificilă,dar indispensabilă.Toate aceste tentative ar trebui să fie urmăriteatent de către cei ce se interesează de pedagogiamodernă a matematicii.Proiect didacticRezultatele cercetărilor realizate la frontierelematematică – predare, istoria matematicii – învăţământ,matematică – psihologia gândirii matematice,psihologie – învăţământ, sociologie – învăţământetc., nu formează decât o bază pentru lucrările metodologicecare au drept scop pregătirea proiectelordidactice concrete privind structura unei părţi maimult sau mai puţin dezvoltate a matematicii elementare,propusă pregătirii şcolare.Caracterul deosebit al revoluţiei actuale în învăţământulmatematic elementar constă în faptul cămulte proiecte asemănătoare sunt schiţate şi promovatede către profesori universitari. Autorii acestorproiecte le tratează, de altfel, adesea ca „materieprimă” matematică, sau ca elemente prefabricatedin această materie, pregătite pentru o construcţiecare mai cere multă muncă matematică amănunţitădin punctul de vedere al învăţământului. Aceastădublă muncă matematică este indispensabilă, căciconstrucţia ştiinţifică a unui fragment anume al cunoaşteriimatematice nu poate şi nici n-ar trebui să100 - nr. 2(21), iunie 2011