NICOLAE TITULESCU - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Akademos"Ministrul Europei",Nicolae TITULESCU...soluţia reală pentru relele create de frontiere nu este revizuirea, care înseamnămutarea acestor rele dintr-un loc într-altul, ci distrugerea frontierelor prin dispariţiaobstacolelor pe care ele le reprezintă pentru mişcarea bunurilor şi oamenilor, cu altecuvinte, spiritualizarea constantă şi progresivă a ceea ce reprezintă frontierele.(Nicolae Titulescu)2 - nr. 2(21), iunie 2011

NICOLAE TITULESCU,CONTEMPORANULNOSTRU.Actualitatea ideilor şioperei unui mare diplomatşi om politicDr. prof. univ. Adrian NĂSTASE,preşedintele Fundaţiei EuropeneTitulescuAkademosNICOLAE TITULESCU, OUR CONTEMPO-RARY. THE ACTUALITY OF THE IDEAS ANDWORKS OF A GREAT DIPLOMAT AND POLITI-CIANRomânia was the fi rst country which supportedenthusiastically Republic of Moldova’s independence.We made this being sure that Moldova’s independence,like those of other post soviet countriestook place during the dissolution of a totalitariansystem and also within a strong stimulus of Europe’srebirth and reconstruction. A Europe of free nations,as Titulescu dreamed. Because it is known that Titulescuimagined and fought for system of collectivesecurity on the continent. He was in favor of frontier’sspiritualization through the disparity of the obstaclesrepresented by separation lines between states „forthe movement of people and goods”.Following Titulescu’s thoughts, today we understandthat the spiritualization of our common border, eliminationof barriers in the way of goods and ideas,will promote the fact that Moldova will be within theEuropean borders, and not at the east of them.– Stimate domnule preşedinte al Academiei,Gheorghe Duca,Domnilor academicieni şi profesori,Distinşi reprezentanţi ai corpului diplomatic,Onorată asistenţă,Doamnelor şi domnilor,Dragi prieteni,Este o mare bucurie pentru mine să ne aflămastăzi împreună, aici, la Chişinău, în capitala RepubliciiMoldova, pentru a comemora şi, în acelaşitimp, pentru a aduce omagiul nostru comun lui NicolaeTitulescu, această mare personalitate politicăşi diplomatică, de anvergură europeană şi mondială,scumpă românilor de pretutindeni, dar apreciată şirespectată deopotrivă în toate marile cancelarii alelumii pentru contribuţiile sale remarcabile la apărareaşi salvgardarea păcii în zbuciumatul secol XX.Sunt absolut convins, ca şi dumneavoastră, căpreţuirea cea mai potrivită şi elogiul cel mai vibrantcare pot fi aduse unei personalităţi de talia lui NicolaeTitulescu îşi pot găsi expresia cea mai fidelă şipot fi redate cel mai precis în primul rând de măsuraîn care ideile sale de forţă, marile sale idealuri, careerau deopotrivă ale sale şi ale neamului său, găsescrezonanţă în zilele noastre, cu alte cuvinte îşi păstreazăactualitatea. În mod fericit, constatăm că ideilemarelui diplomat Nicolae Titulescu sunt astăzi deo tulburătoare actualitate.Scriam în Cuvântul Înainte la o a doua ediţie avolumului Nicolae Titulescu. Contemporanul nostru,publicat în română şi franceză cu nouă ani înurmă, susţin şi acum acelaşi lucru: „Titulescu a fosto voce inconfundabilă în concertul naţiunilor interbelice,un solist care nu s-a înscris întotdeaunaîn corul general al epocii. Aceasta a fost, de altfel,marea lui tragedie. El nu a fost înţeles şi auzit nicide Europa, care a intrat în război la trei ani dupăce Titulescu şi-a încheiat cariera publică, şi nici înţară, unde regele care i-a luat ministerul de externei-a împărtăşit, după numai patru ani, soarta exilului.Omul politic şi gânditorul, teoreticianul relaţiilorinternaţionale, eminentul jurist care a fost Titulescueste contemporanul nostru...”.Tot ca un preambul aş dori să subliniez satisfacţiadeosebită că această importantă şi frumoasă manifestarededicată lui Nicolae Titulescu în capitalaRepublicii Moldova este organizată şi găzduită deforul dumneavoastră ştiinţific cel mai înalt, Academiade Ştiinţe a Moldovei.Trebuie să reamintesc faptul că, la 28 mai 1935,Academia Română îl primea în rândurile sale, camembru activ, pe Nicolae Titulescu, îmbogăţindu-4 - nr. 2(21), iunie 2011

Evenimentşi astfel galeria nemuritorilor cu cel mai cunoscutromân al vremii sale, înnobilat pe alte meridiane cudemnităţi de autoritate universală, din care amintescdoar alegerea de două ori ca preşedinte al AdunăriiSocietăţii Naţiunilor şi ca preşedinte al AcademieiDiplomatice Internaţionale de la Paris. AcademiaRomână l-a preţuit întotdeauna, aşa cum se cuvine,pe Nicolae Titulescu. Chiar şi atunci, în împrejurăriledramatice ale începutului celui de-al DoileaRăzboi Mondial, când trupul său a căzut prematurpe meleaguri străine, la 17 martie 1941, sub loviturilenedrepte ale adversarilor din ţară şi din străinătate,cotropit de tristeţea prăbuşirii idealurilor încare a crezut şi pe care le-a slujit şi hrănit prin luptăşi dăruire, când Nicolae Titulescu nu-şi putea găsisomnul cel de veci în pământul ţării, iar evocareaşi omagierea sa în presă au fost sever cenzurate saude-a dreptul interzise de oficialităţile regimului dedictatură militară, Academia Română nu a respectatconsemnul, abordând doliu şi elogiindu-l succesiv.Înainte de a intra în tema propriu-zisă a expozeuluimeu, vă rog să-mi îngăduiţi să vă adresez felicitărişi să vă aduc un cald omagiu pentru faptul că, în2011, Republica Moldova aniversează 20 de ani dela desprinderea din imperiul sovietic şi proclamareaindependenţei de stat. În calitate de martor, darîn bună măsură şi de participant direct la istoriceleevenimente de la începutul anilor 1990, care au marcatdescătuşarea noastră, a tuturor în această regiune,de chingile unui regim totalitar care, cu nuanţeşi accente specifice, desigur, a avut pe fond aceeaşisemnificaţie: de încătuşare a libertăţii, de suprimarea gândirii critice şi, poate cel mai grav, de despărţireartificială, dar extrem de brutală, a fraţilor de fraţi.Am trăit cu intensitate momentele incendiare deatunci, neliniştile şi mai ales marile speranţe careau erupt cu o forţă irezistibilă şi pe care numai dorinţade libertate şi dreptate o poate da unei întregigeneraţii. Era epoca în care bătea cu putere, aşacum se exprimă plastic în memoriile sale prietenulmeu Nicolae Ţîu, „ceasul unor vremuri noi”, sau– după cum se sublinia răspicat în Declaraţia deindependenţă a Republicii Moldova, adoptată deParlamentul dumneavoastră cu 20 de ani în urmă,la 27 august 1991, sosise deja „ceasul cel mare alsăvârşirii unui act de justiţie, în concordanţă cu istoriapoporului nostru, cu normele de morală şi dedrept internaţional”.Ca ministru de Externe al României, am aterizatla Chişinău într-o dimineaţă de duminică, la 24martie 1991 – cu câteva luni înainte, deci, de proclamareaindependenţei –, după ce fusesem în prealabilla Moscova şi Kiev şi cu o săptămână înainte dedizolvarea Pactului de la Varşovia. Am rămas aicidouă zile şi am avut întâlniri cu toţi factorii politicide decizie de atunci – preşedintele Mircea Snegur,prim-vicepreşedintele Parlamentului Ion Hadîrcă,premierul Mircea Druc, ministrul de Externe NicolaeŢîu şi primarul general al Chişinăului, NicolaeCostin. Cu acel prilej am semnat Protocolul privindcolaborarea dintre ministerele de externe ale Românieişi RSS Moldova.Respectând în totalitate dorinţele exprimate deinterlocutorii mei (al căror leitmotiv era acesta: scopulnostru principal este lupta pentru consolidareaindependenţei, pentru libertate), atunci am declarat,printre altele: Discutând despre felul în care putemsă dezvoltăm în viitor ceea ce s-a numit în convorbirilenoastre interferenţă culturală, spirituală, interferenţăde sânge: pentru acestea trebuie să găsimcadrul cel mai adecvat, cu înţelepciune, cu moderaţie,căutând pas cu pas să ne înscriem în istoriamodernă a Europei, să ne înscriem, în acelaşi timp,în propriul nostru viitor. Desigur, sunt multe lucruripe care nu le-am făcut până acum datorită necunoaşterii,altele datorită unor reţineri nejustifi cate.Eu cred însă că putem să găsim împreună limiteleacţiunii politice responsabile, care să ne permită sănu roşim în faţa urmaşilor noştri. Din acest punctde vedere cred că discuţiile purtate au avut nu numaicăldura fi rească, dar şi pragmatismul necesarcăutării unor soluţii concrete. Aceste discuţii nepermit, deci, să ne aşezăm mai bine pe drumul pecare l-am început... Am discutat diferite lucruri cepot să prefi gureze o strategie,... (privind) punerea încomun a resurselor noastre într-un spaţiu al valoriloreuropene. Cred că trebuie să ducem mai departeacest dialog, cu respectul cuvenit celorlalţi, însă, înacelaşi timp, cu necesitatea ca şi ceilalţi să înţeleagăinteresele noastre...”.Iată deci, stimaţi prieteni, cum într-o perioadăde căutări febrile, în care timpul nu mai avea răbdarecu nimeni care nu înţelegea sensul schimbărilorce cuprinseseră întreaga Europă, nu doar regiuneanoastră, noi şi dumneavoastră găseam aici, la Chişinău,limbajul potrivit care să ne permită să ne căutămdrumul comun spre Europa valorilor democraticeşi perene, în spiritul lui Nicolae Titulescu, chiardacă nu îl evocam întotdeauna în cadrul dialoguluinostru.După cum cunoaşteţi, România a fost atunciprima care a salutat cu entuziasm şi a recunoscutindependenţa Republicii Moldova. Am făcut acestlucru cu sinceritate şi toată convingerea că independenţaMoldovei, ca şi actele succesive de proclamarea independenţei de către celelalte republici fostenr. 2(21), iunie 2011 - 5

Akademosunionale, s-au constituit într-un moment decisiv alnăruirii unui sistem totalitar care s-a dovedit caduc,respins de istorie, şi totodată într-un stimulent puternical renaşterii şi reconstrucţiei unei noi Europe.O Europă a unor naţiuni şi popoare libere, în caredrepturile lor să fie respectate, iar securitatea şi integritateasă le fie garantate şi asigurate, indiferentde mărimea lor, aşa cum visa şi Titulescu. Pentrucă, este bine ştiut, Titulescu a fost un aprig apărătoral statelor mici şi mijlocii, a imaginat şi a militatpentru un sistem de securitate colectivă pe continentcare să le pună la adăpost de agresiunile unor mariputeri, în primul rând ale ţărilor revizioniste.Celebrul răspuns al lui Titulescu la problema liniilorde demarcaţie şi a revizuirii graniţelor sunaastfel: Nu prin deplasarea frontierei către est sauvest se serveşte mai bine pacea. Ceea ce trebuie făcutpentru a asigura pacea este ca popoarele, cutoată sinceritatea şi fără gânduri ascunse, să lucrezela spiritualizarea frontierelor prin acorduri detot felul.Constatând că chestiunea revizuirii frontierelordevenise o adevărată sabie a lui Damocles pentruunele ţări din Europa Centrală, printre care şi România,iar orice revizuire de ordin teritorial însemnainevitabil izbucnirea războiului, Titulescu afirma şimai răspicat: Aceste lucruri îmi sunt atât de clare,încât cred că soluţia reală pentru relele create defrontiere nu este revizuirea, care înseamnă mutareaacestor rele dintr-un loc într-altul, ci distrugereafrontierelor prin dispariţia obstacolelor pe care elele reprezintă pentru mişcarea bunurilor şi oamenilor,cu alte cuvinte, spiritualizarea constantă şiprogresivă a ceea ce reprezintă frontierele.Am ajuns aici la unul din conceptele fundamentaleale gândirii politice şi diplomatice a lui Titulescu:spiritualizarea frontierelor, ca răspuns adecvatla încercările revizioniste de schimbare prin forţăa graniţelor şi a ordinii europene, în climatul atâtde agresiv şi de revendicativ din perioada interbelică.Este cunoscut faptul că Titulescu a fost un mareapărător al ordinii şi stabilităţii din Europa în perioadainterbelică, iar spiritualizarea frontierelor nu aînsemnat pentru el niciodată o plasare în plan secundara ideii apărării acestora şi, cu atât mai puţin, orenunţare la necesitatea apărării lor ferme. Întreguldiscurs politic titulescian atestă că, prin această sintagmă,omul politic şi diplomatul român înţelegearenunţarea la orice manifestări de autarhie, izolaţionism,exclusivism, că presupunea cooperare întreegali, în condiţiile păstrării şi respectării drepturilorinalienabile ale fiecăruia.Titulescu a înţeles, mai bine ca nimeni altul înepoca sa, că o consolidare a relaţiilor de bună vecinătate,inclusiv la nivelul relaţiilor subregionale(de genul Micii Înţelegeri sau al Înţelegerii Balcanice),poate deveni o puternică garanţie pentru pace.Nicolae Titulescu nu s-a sfiit să reamintească marilordemocraţii occidentale că interesele lor nu seopresc la propriile garanţii. El era deplin conştientde indivizibilitatea securităţii europene, de faptul căatâta timp cât ţările Europei Centrale nu vor fi susţinutede către ţările occidentale în aspiraţiile lor depace, atâta timp cât ţările occidentale nu vor vedeaîn ameninţările la adresa ţărilor Europei Centraleameninţări la propria lor adresă, eforturile împotrivarăzboiului rămân precare.Mergând pe firul gândirii lui Titulescu, astăzi noiînţelegem că cea mai sigură cale către securitate şistabilitate în Europa este promovarea includerii şinu a diviziunii şi excluziunii, atragerea partenerilordin vecinătate către valorile comune euroatlantice şiproiectarea de soluţii comune la probleme comune.Pornind de la aceste principii, am declarat şi în calitatede prim-ministru al României (în 2002), declar şiacum că interesul nostru este ca Republica Moldova,de care ne leagă valori culturale şi spirituale comune,să îşi consolideze statalitatea, suveranitatea şi integritateasa, precum şi evoluţia democratică spre împlinireadestinului său firesc în Europa Unită.Spiritualizarea frontierei noastre comune, eliminareafirească a barierelor nefireşti din calea libereicirculaţii a oamenilor, a mărfurilor şi a ideilor,vor face ca Republica Moldova să nu se mai afle lagraniţa de est a Uniunii Europene, ci în interiorulgraniţelor europene. Pentru că Republica Moldovaaparţine Europei şi, în pofida multor greutăţi caremai persistă, ea trebuie să facă parte din EuropaUnită.Totodată, noi credem că devotamentul nostrupentru spiritualitatea românească din afara graniţelor,inclusiv din Republica Moldova, este nu doar odatorie faţă de cei care simt româneşte, ci şi o contribuţiefirească la menţinerea diversităţii solidare aEuropei Unite. Pentru că, Europa va fi cu adevăratîntreagă şi liberă odată ce vom înlătura definitivbariera psihologică a liniei ce separă virtual zoneleculturale ale Europei. Demersul nostru europeanpromovează eliminarea liniilor de diviziune a prosperităţiiprin încurajarea şanselor egale şi accesuldeschis fără a prejudicia specificitatea identităţilornaţionale.Vorbim adeseori despre lecţiile istoriei, iar operaşi activitatea lui Nicolae Titulescu ne oferă şi ele6 - nr. 2(21), iunie 2011

EvenimentÎn ajunul celui de al Doilea Război Mondial, renumitulgazetar francez Raymond Cartier scria: „Titu-les-cu!Cele patru silabe ale numelui său sonor auumplut istoria diplomatică de după război. El a fostunul dintre marii oameni ai României, unul dintremarii oameni ai Micii Înţelegeri, unul dintre mariioameni ai Genevei şi, pentru a spune totul, unul dintremarii oameni ai Europei […]. El a fost cel maistrălucit şi cel mai dinamic dintre toţi cei care auvrut să construiască o Europă nouă, bazată pe egalitateaputerilor şi pe respectul tratatelor. Când noriiau suit la orizont, el a fost unul dintre primii care aînţeles şi primul care a vrut să ridice un dig contrainundaţiei care se anunţa“.A avut însă soarta Casandrei.Şi totuşi…Opera lui Nicolae Titulescu nu rămâne o simplăpagină de istorie.Opera lui Nicolae Titulescu păstrează şi proiecteazăvaloarea unui mesaj de mare actualitate.O mare conştiinţă a veacului trecut, Nicolae Titulescune însoţeşte contemporan dincolo de timpşi spaţiu.*În lunile aprilie-iunie 1937, Nicolae Titulescu aonorat cu prezenţa sa mai multe instituţii şi forumurinaţionale şi internaţionale din Franţa, MareaBritanie şi Cehoslovacia.La dejunul oferit la 11 aprilie 1937, la Cap Martin,de Societatea Medicală a Litoralului Mediteranean,Nicolae Titulescu a rostit discursul publicat denoi sub titlul Intangibilitatea frontierelor este condiţiaprimă a înţelegerii internaţionale, iar la 26 iunie1937, la Bordeaux, în cursul după-amiezii, la GrandThéâtre, în prezenţa veteranilor din Primul RăzboiMondial, reuniţi în Asociaţia ofiţerilor mutilaţi şi afoştilor combatanţi, Nicolae Titulescu a rostit un altvibrant discurs, publicat de noi sub titlul Nu putemsalva pacea decât luptând pentru drept.În atmosfera de înălţare spirituală, de îmbărbătaremorală a tuturor participanţilor solidari întru apărareaunor idealuri pentru care se angajaseră pe fronturilede luptă din Primul Război Mondial, după terminareaconferinţei susţinută la Bordeaux, Nicolae Titulescua făcut, la 26 iunie 1937, o declaraţie scrisă – întruapărarea legii internaţionale – care, la peste 70 de anide la formularea ei, această declaraţie îşi confirmă valoareasa de mesaj de perpetuă actualitate. „Cei careasistă ca spectatori la violarea legii internaţionale îşiantrenează ţara în abis. Numai servind Dreptul, Justiţiaşi Morala se lucrează pentru propriul lor interes şipentru interesul naţional.“Exilat de ai săi, Nicolae Titulescu trăgea şi aicisemnale de alarmă împotriva somnului raţiunii, carecopleşea cercurile politice şi părţi importante aleopiniei publice.Continuând în perioada următoare să aibă noi şinoi contacte, noi intervenţii publice, în Franţa, MareaBritanie şi Cehoslovacia, Nicolae Titulescu vaoferi adversarilor săi din ţară şi străinătate noi ocaziinu pentru a-i analiza ideile, ci pentru a se deda laaprecieri ostile, care, încă o dată şi încă o dată, nu sebazau pe o analiză serioasă.Toţi aceşti adversari ireductibili nu-i iertau luiNicolae Titulescu – aşa cum am mai spus-o şi scris-o– faptul că a supravieţuit loviturilor politice primiteşi, chiar mai mult, că s-a manifestat activ în spaţiulpublic. Nicolae Titulescu n-a pretins niciodată să fieun Messia. A judecat însă realist, a tras semnale dealarmă care n-au fost ascultate, nici în marile capitaleale democraţiilor occidentale, nici, cu atât maimult, de Bucureşti, unde Nicolae Titulescu – pentrucă spunea adevăruri crude – devenise, în opinia cercurilorpolitice obnubilate de ură, „trădătorul“ NicolaeTitulescu!La începutul verii anului 1937, Nicolae Titulescus-a aflat în Marea Britanie.Pe malul Tamisei, Nicolae Titulescu a avut întrevedericu personalităţi britanice proeminente şicu diplomaţi străini acreditaţi la Londra.A rostit cu această ocazie câteva conferinţe, piesede referinţă ale gândirii şi acţiunii sale. S-a crezutmult timp fie că textele acestor conferinţe s-au pierdut,fie că ele au fost rostite liber şi că nu a existatniciun text. Recuperarea şi publicarea lor reprezintăun succes indiscutabil, restituind patrimoniului intelectualeuropean piese de rezistenţă.La 3 iunie 1937, prezintă în Camera Comunelor– în faţa majorităţii – conferinţa cunoscută până lanoi sub titlul Despre metodele practice de a păstrapacea existentă şi publicată integral pentru primadată în România sub titlul Ceea ce dorim noi este săevităm războiul, nu să îl câştigăm a doua oară.A doua zi, la 4 iunie 1937, susţine la New Collegeal Universităţii din Oxford, în faţa a 50 de profesori,conferinţa Situaţia internaţională a Europeişi publicată integral de noi, pentru prima dată înRomânia, sub titlul Milioane de oameni au murit înMarele Război pentru ca să se poată naşte o nouăviaţă internaţională.La cererea opoziţiei din Parlamentul britanic,Nicolae Titulescu a vorbit, din nou, la 9 iunie 1937,în faţa Camerei Comunelor, în faţa a 150 de deputaţi,reprezentând fracţiunea laburistă, susţinând conferinţaOrientarea în politica actuală a democraţiiloreuropene, reprodusă de noi sub titlul Tăcerea estesinonimă cu moartea. Un cuvânt spus la timp estesinonim cu viaţa.La aceeaşi dată, 9 iunie 1937, a prezentat la ChathamHouse (Royal Institute for Foreign Affairs), înfaţa a 300 de persoane, Este de dorit reforma PactuluiSocietăţii Naţiunilor?nr. 2(21), iunie 2011 - 9

AkademosLa 14 iunie 1937, în timpul sejurului la Londra,Nicolae Titulescu a rostit discursul Războiul este ocalamitate. Ce se poate face pentru a-l preîntâmpina,prilejuind numeroase întrebări în faţa Comitetuluipentru Pace şi Apărare, prezidat de WinstonLeonard Spencer Churchill.Niciun om politic sau diplomat român nu a realizatîn Marea Britanie, niciodată până atunci, şi nicidupă aceea, un program de conferinţe atât de dens şiîn faţa unor forumuri atât de prestigioase.Substanţa acestor conferinţe merită studiată profund,de politologi, de jurişti şi istorici, de sociologişi filosofi.Din lectura atentă a acestor conferinţe, vă supunematenţiei ceva din evaluările care au fost făcuteşi din ideile care au fost avansate de Nicolae Titulescu.Acestea se regăsesc, într-o formă sau alta, întoate conferinţele susţinute în Marea Britanie, accentelepe una sau alta din probleme fiind distinctede la caz la caz, în funcţie de auditor.Nicolae Titulescu a procedat la o analiză profundăa evoluţiei politice după Primul Război Mondial.Concluzia putea fi considerată şocantă, dar nuera mai puţin adevărată.Am câştigat războiul, dar am pierdut pacea –afirma Nicolae Titulescu.a) Tratatele de pace au omis – potrivit lui – săunească noile entităţi politice într-un sistem economiccomun. Ocupându-se exclusiv de aspectelepolitice, tratatele de pace au provocat o ruptură aunităţilor economice, ceea ce a dus la dezvoltareanelimitată a sistemului pieţelor închise, a autarhieieconomice.b) Odată cu ultima lovitură de tun, a încetat săfuncţioneze solidaritatea unor mari grupuri de state.Făcând o radiografie a tabloului european, NicolaeTitulescu constata:– înmulţirea şi consolidarea barierelor economice,angajarea unei lupte acerbe pentru resurse dematerii prime şi pieţe de desfacere;– multiplicarea, adâncirea şi prelungirea crizeloreconomico-financiare pe fondul nerezolvăriiproblemelor reparaţiilor şi datoriilor de război.Făcând aceste constatări, Nicolae Titulescu conchidea:Ceea ce ameninţă pacea cel mai mult sunt înaltelebariere economice.Nicolae Titulescu releva:– configurarea a două citadele orientate şi angajatepolitic, economic şi propagandistic una împotrivaalteia;– criza de încredere în Societatea Naţiunilor,apariţia unei crize funcţionale şi instituţionale.În opinia lui Nicolae Titulescu, sistemul deficientşi fragil al tratatelor de pace a avut drept consecinţăreactivarea unor probleme conflictuale, apariţiaunor noi forme de expresie, configurarea a noizone de confruntare.Nicolae Titulescu constata:– renaşterea tendinţelor revizioniste, revanşarde;– angajarea unor frenetice curse ale înarmărilor(de cei care sunt ameninţaţi şi de cei care nu suntameninţaţi);– lipsa unei reacţii substanţiale, coerente şi credibile,faţă de propaganda revizionistă, faţă de tendinţeleşi actele agresive.Agresiunea se produce atunci când există risculimpunităţii – avertiza Nicolae Titulescu.Nicolae Titulescu a acordat o atenţie particularăsituaţiei învinşilor, subliniind lipsa unei politiciconcrete faţă de aceştia (Marea Britanie şi Franţa,având opinii profund divergente în materie de reparaţii)şi amploarea excesivă a obligaţiilor impuseînvinşilor, greu acceptabile moral şi aproape imposibilde suportat economic şi financiar.Nicolae Titulescu nu s-a sfiit să identifice răspunderilecelor care nu au avut o politică de perspectivăfaţă de Germania spunând: "Problema germanăa continuat să se menţină în atenţia cercurilorpolitico-diplomatice".Abordările Marilor Puteri occidentale au fostprea diverse, total inconsecvente şi adesea hazardate,oscilând între ameninţări gratuite cu folosireaforţei şi manifestări nejustificate de conciliere.Nicolae Titulescu constata cu nemulţumire şitristeţe ineficienţa, mai bine zis eşecul, cancelariilormarilor democraţii occidentale în ceea ce era „cancerulpolitic“ al Europei.În faţa parlamentarilor britanici, a unor eminentepersonalităţi din lumea academică şi a unorprestigioşi ziarişti, Nicolae Titulescu a făcut un apella realism politic, exprimându-şi propriul punct devedere privind căile pentru evitarea războiului, pentruconstrucţia unor sisteme de securitate, pentruconsolidarea păcii.În acest sens, Nicolae Titulescu propunea:a) activizarea dialogului politic şi economic,multiplicarea şi diversificarea negocierilor, elaborarea,definitivarea şi semnarea unui număr cât maimare de acorduri bi- şi multilaterale;b) întărirea instituţiilor internaţionale chematesă prevină războiul şi să apere pacea;c) consolidarea structurilor de securitate, regională,continentală şi mondială;d) afirmarea cu mai multă putere pe scena internaţionalăa democraţiilor europene.Cât priveşte fiecare din aceste direcţii, NicolaeTitulescu ţine să precizeze:A. Necesitatea abandonării poziţiilor echivoceale Parisului şi Londrei, exigenţa elaborării unor soluţiide larg interes, echitabile şi eficiente, care să10 - nr. 2(21), iunie 2011

Evenimentscoată continentul din marasm economic şi, pe calede consecinţă, să detensioneze climatul politic.B. Necesitatea unei atitudini realiste şi constructivefaţă de Societatea Naţiunilor.Societatea Naţiunilor nu este o academie morală,scria Nicolae Titulescu. Este o instituţie politicămenită să împiedice războiul, iar în anumite cazurisă-l înăbuşe.Fiind convins că nu Pactul Societăţii Naţiunilora eşuat, ci oamenii, Nicolae Titulescu conchideametaforic: Biblia nu trebuie schimbată pentru căoamenii sunt păcătoşi!C. Concentrându-se asupra securităţii internaţionale,Nicolae Titulescu– a arătat cât este de nefastă împărţirea securităţiicontinentale în securitate apuseană şi securitaterăsăriteană;– a demonstrat necesitatea unui sistem unic desecuritate, a reliefat relaţia logică între securitatearegională, securitatea continentală şi securitateamondială;– a pledat pentru încheierea de înţelegeri politico-militareregionale – în concordanţă cu principiileşi obiectivele Societăţii Naţiunilor – şi pentru construirea,consolidarea şi perfecţionarea de structurieconomice universale de cooperare;– a propus o nouă abordare a problemei frontierelor,a lansat şi introdus în ideologia şi ideografiarelaţiilor internaţionale conceptul spiritualizăriiconstante şi progresive a frontierelor;– a atras atenţia liderilor politici britanici asuprapericolului atitudinilor de expectativă, a tratăriidiferenţiate a securităţii occidentale şi a securităţiiorientale.Tăcerea este sinonimă cu moartea. Un cuvântspus la timp este sinonim cu viaţa!D. Faţă de ascensiunea forţelor revanşarde şide accentuarea pretenţiilor privind modificarea geografieipolitice a Continentului, Nicolae Titulescua chemat Marea Britanie şi Franţa la un efort de stimularea procesului de coagulare şi solidarizare atuturor forţelor democratice împotriva dictaturilor şidictatorilor.– a afirmat că nu face deosebire între dictaturi,că în esenţă dictaturile sunt identice, cănazism=fascism=comunism.Nicolae Titulescu aprecia metaforic:Cineva m-a întrebat cândva: „Care este diferenţadintre comunism şi hitlerism sau fascism?“I-am răspuns: „Presupunem că ai trei vaci. Comunismulţi le ia şi nu vei mai auzi niciodată despreaceste vaci. Hitlerismul şi fascismul ţi le va lăsa, cuurmătoarele condiţii: vei păstra aceste vaci, dar nuvei mai avea niciodată dreptul să le mulgi. În plus,vei plăti toată hrana şi întreţinerea acestor vaci“.– a pledat pentru dreptul opiniei publice la informare,corectă şi la timp, a chemat opinia publică sădevină un factor activ al vieţii politice, determinândorientarea guvernanţilor în concordanţă cu exigenţelenaţionale;– a atras atenţia asupra pericolului de a lăsa opiniapublică în afara politicii, de a-i disimula problemelecomplexe şi grave cu care se confruntă ţara.La mijlocul anului 1937, Nicolae Titulescu cereafactorilor responsabili şi democraţiilor europenesă abandoneze definitiv lumea himerelor şi a compromisurilor,punându-le în faţă marea alternativă amomentului:Europa luptă pentru a-şi făuri unitatea.Europa va realiza unitatea fie prin victoria partidelorde dreapta, fie prin victoria partidelor de stânga.În primul caz, vom fi martorii unui pas înapoi înistorie, căci pentru câtva timp libertăţile democraţiei,rod al luptei îndelungate şi al sacrifi ciului amar,vor fi suspendate.În cel de-al doilea caz, vom vedea o imagine afericirii: Europa va trăi într-o democraţie sănătoasă,care poate concilia cerinţele libertăţii cu celeale autorităţii.Dorim să precizăm că – obligaţi de spaţiu şitimp – ne-am oprit în cele de mai sus doar asupracâtorva evaluări şi idei din conferinţele lui NicolaeTitulescu în Marea Britanie.Zecile de pagini pe care le însumează aceste expunerioferă cercetătorilor motive de profundă reflecţie,de noi şi noi abordări.Toţi cei care se vor apleca şi vor reveni asupraacestor intervenţii vor remarca substanţa analizelor,curajul judecăţilor de valoare şi al ideilor avansate,arhitectura impecabilă şi cristalinitatea expresieipublice a discursului titulescian.Nicolae Titulescu a fost un vizionar. El vine nudin familia marilor inspiraţi, ci din seria restrânsă acelor mai lucide minţi ale secolului trecut.La prima vedere, pare aproape incredibil că lasfârşitul anului 1937, Nicolae Titulescu scria următoarele:Ar fi imposibil să nu se tragă din toate faptelede mai sus concluziile la care am ajuns cu privire lamenţinerea păcii actuale, ceea ce înseamnă că ar fiimposibil să nu se menţioneze posibilitatea unui viitorrăzboi care, chiar dacă ar afecta numai Europa,ar îmbrăca în mod necesar un caracter mondial dincauza legăturilor existente între continentul nostruşi toate celelalte.Aici trebuie să facem o distincţie între menţinereapăcii actuale şi victoria într-un viitor război.Sunt convins că victoria va fi de partea Franţei,Angliei, U.R.S.S. şi Statelor Unite, chiar dacăacestea din urmă ar acorda Europei doar un sprijinmoral.Nu sunt chiar atât de sigur că, după politicanr. 2(21), iunie 2011 - 11

Evenimentator vrea ca Împărăţia Cerurilor care este în noisă se realizeze în jurul nostru în lumea vizibilă amateriei. // Idealul Creator nu se mulţumeşte să sădeascăîn sufl etul omenesc germenul credinţei întroviaţă viitoare, unde înţelepciunea îşi va da mânacu bunătatea; el cere mai ales eforturile necesare,oricât de mari ar fi ele, pentru a integra în materietoate elanurile instinctive ale sufl etului omenesc însprefrumos şi înspre bine, pe care nu este de ajunssă le întrevedem, ci trebuie să ştim să le creăm! //Idealul Creator nu face deosebire între spirit şi materie;el vede în cel dintâi geniul sculptorului, iar încea de-a doua marmura care se lasă şlefuită pentruca să apară în plină lumină frumosul, ascuns maiînainte în străfundurile sufl etului omenesc. // Paceaîn ordine, dreptul în perpetuă devenire corespunzătorcu mersul schimbător al vieţii, sufl etul omenescîn strădanie continuă de a se realiza pe sineînsuşi în formele concrete ale unei gândiri şi uneigenerozităţi în continuă ascensiune, iată condiţiilepe care le cere ieşirea din haos şi viaţa organizatăcătre care aspiră fi inţele umane. // Numai prindrept ca metodă, prin domnia dreptului ca obiectiv,prin funcţionarea dreptului în serviciul îmbunătăţiriidreptului, ca regulă de conduită, vom realizaexigenţele Idealului Creator, vom înceta a fi umiliicare se pleacă în faţa greutăţilor existenţei, vom devenistăpânii vieţii, ai cărei sclavi ne-am crezut dinignoranţă, vom simţi într-un cuvânt că Dumnezeueste cu adevărat în noi.Cetăţenii Europei Unite – cea mai amplă şi solidăconstrucţie politică şi economică din istorie – potgăsi în Ordinea în gândire a lui Nicolae Titulescu unsuport şi un imbold, marile valori juridice şi morale,chemate să stea la baza consolidării propriei lor opereşi a dezvoltării ei la nivelul întregului continent.Vă mulţumesc pentru atenţie.Comunicare susţinută la Manifestareacomemorativă organizată de Academia de Ştiinţea Moldovei cu ocazia împlinirii a 70 de ani de lamoartea lui Nicolae Titulescu.Chişinău, 16 iunie 2011Mihai Potârniche. Huşi, Vaslui, Cetatea Albă (suprapunere), 1998nr. 2(21), iunie 2011 - 13

AkademosFILE DIN ISTORICULACADEMIEI DE ŞTIINŢE(65 de ani de la formareaprimelor instituţiiacademicedin Republica Moldova)Dr. Ion JARCUŢCHIPAGES OF THE MOLDOVA SCIENCE ACADE-MY HISTORY (65’TH ANIVERSARY OF THEFIRST ACADEMIC INSTITUTIONS FROM THEREPUBLIC OF MOLDOVA)The article approaches the main stages of theconsolidation of the Moldova Science Academy:1946 – 1960; 1961 – 1990; and 1991 – present days.Special attention is paid to the problems of the institutionaland functional development paradigm, toproblems that were related to the scientifi c humanpotential and academic stuff formation and consolidation,as well as problems regarding the technicaland scientifi c basis consolidation, the elaboration ofthe legal framework on the consolidation of the nationalsystem for the organization of the science andinovation area. The article undersocres the role ofthe Moldova Science Academy within the given system,attributing to it the status of a mentor with fullrights of the scientifi c and innovational activity, andof a scientifi c advisor of the authorities of the Republicof Moldova.După cum relevă istoricul dezvoltării ştiinţei,constituirea Academiei de Ştiinţe a Moldovei prezintăun rezultat firesc al tradiţiilor ştiinţifice şi culturalemai vechi, generate şi statornicite pe parcursulmultor veacuri, o necesitate şi condiţie indispensabilăa dezvoltării durabile a societăţii moldoveneşticontemporane. Din vremurile istorice îndepărtateau apărut şi s-au manifestat pe meleagurile noastre,precum şi în afara lor, oameni de ştiinţă şi culturăde larg orizont, care şi-au înscris realizările înpalmaresul ştiinţei europene. Cărturarii şi savanţiidin Moldova au contribuit prin lucrările sale atât ladezvoltarea cercetării şi culturii naţionale, cât şi laîmbogăţirea patrimoniului ştiinţific şi cultural mondial,lucrările lor ocupând locul corespunzător înierarhia valorilor universale.Fără a prezenta un tablou amplu al dezvoltăriiştiinţei în spaţiul de pe ambele maluri ale Nistruluiîn epoca modernă, menţionăm doar, că primeleinstituţii ştiinţifice primare (laboratoare, staţiuni,societăţi) au apărut aici abia la finele secolului alXIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Aceste începuturiorganizatorice embrionare ale ştiinţei dinBasarabia şi stânga Nistrului au fost promovate şiconsolidate în perioada interbelică, când au fost înfiinţateprimele instituţii de învăţământ superior şiinstituţii de cercetare, intensitatea şi dimensiunileevoluţiilor acestor fenomene în fiecare din spaţiilemenţionate fiind influenţate de regimurile politiceinstaurate aici. La începutul lui 1941 în RSS Moldoveneascăfuncţionau 10 instituţii ştiinţifice şi deînvăţământ superior cu un efectiv de circa 180 decolaboratori ştiinţifici.Din primii ani de după cel de-al Doilea RăzboiMondial, s-a desfăşurat o vastă activitate privindcrearea unui sistem modern de organizare a ştiinţeiîn RSS Moldovenească, în fond, fiind impus modelulsovietic, în care rolul principal de coagulatorurma să revină Academiei de Ştiinţe.La finele anului 1944, cotidianul СоветскаяМолдавия (Moldova Sovietică) nota: „Pentru realizareaproblemelor tehnico-ştiinţifice legate dedezvoltarea economiei naţionale a republicii ar fi dedorit să se creeze un centru ştiinţific unic de conducereşi organizare care ar uni în jurul său toateforţele ştiinţifice de cercetare şi tehnico-inginereştidin republică”. În vara anului 1945, activitatea InstitutuluiMoldovenesc de Istorie, Economie, Limbăşi Literatură a fost evaluată de către o comisie a CCal PC(b) din Uniunea Sovietică în frunte cu acad.V. I. Piceta. În nota informativă a comisiei Despremăsurile urgente privind ameliorarea activităţiiInstitutului Moldovenesc de Cercetări Ştiinţifi ce îndomeniul Istoriei, Economiei, Limbii şi Literaturii,prezentată CC al PC(b) din Moldova, s-a constatatcă Institutul se afla într-o situaţie critică şi nu eraîn stare să-şi onoreze misiunea, cauzele principalefiind lipsa cadrelor de înaltă calificare, a unor publicaţiiperiodice ştiinţifice şi, îndeosebi, lipsa uneifinanţări adecvate. În scopul redresării situaţiei însfera ştiinţei şi impulsionării cercetărilor, s-a propuscrearea Filialei Moldoveneşti a AŞ a URSS,propunerea fiind susţinută de către Prezidiul AŞ aURSS. După emiterea, la 11 martie 1946, a hotărâriiConsiliului Comisarilor Poporului al URSSprivind înfiinţarea, la Chişinău, a Bazei Moldoveneştide Cercetări Ştiinţifice a AŞ a URSS, PrezidiulAŞ a URSS a format o comisie specială în fruntecu m. cor. C. C. Şişkin, care avea misiunea de acerceta situaţia la faţa locului şi de a examina posibilităţilede organizare a Bazei ştiinţifice, precum şide a elabora direcţiile principale ale cercetărilor în14 - nr. 2(21), iunie 2011

Istoriecadrul preconizatei instituţii. Bizuindu-se pe recomandărilecomisiei, Consiliul de Miniştri al RSSMşi CC al PC(b) din Moldova adoptă, la 12 iunie1946, hotărârea nr. 583 Cu privire la crearea BazeiMoldoveneşti de Cercetări Ştiinţifi ce a AŞ URSS înor. Chişinău şi solicită Prezidiului AŞ a URSS săaprobe direcţiile principale de cercetare, structuraşi personalul de conducere al Bazei. La 29 iunie1946, Prezidiul AŞ a URSS a examinat demersulrespectiv şi a aprobat proiectele propuse. Directoral Bazei Moldoveneşti a fost numit acad. V. Volghin(în 1897 a absolvit gimnaziul nr. 2 din Chişinău),vicepreşedinte al AŞ a URSS, responsabil de coordonareaactivităţii bazelor şi filialelor AŞ a URSS.În luna aprilie 1947, în funcţia de director adjunct afost numit M. Radul, înlocuit, în luna septembrie aaceluiaşi an, de dr. Ia. Grosul.Ziua de 12 iunie 1946 este considerată ziuaapariţiei primelor instituţii academice din republică,este ziua care a pus începutul căii anevoioasede constituire a Academiei de Ştiinţe a Moldovei,proces ce a durat 15 ani.Activitatea ştiinţifică a Bazei Moldoveneştiurma să fie canalizată pe următoarele direcţii prioritare:a) studierea structurii geologice a teritoriuluiRSSM, depistarea şi studierea mineralelor utile şielaborarea problemelor de hidrologie pentru necesităţileeconomiei naţionale a republicii; b) investigareaproblemelor privind dezvoltarea ramurilorimportante ale agriculturii, viticulturii şi vinificaţiei,legumiculturii, culturilor tehnice şi alimentare;c) studierea solului şi a florei republicii; d) elaborareametodelor de luptă contra eroziunii solului şi secetei;e) studierea resurselor acvatice şi altor resurseenergetice ale republicii şi elaborarea metodelor raţionalede utilizare a lor; f) cercetarea problemelorprivind geneza şi dezvoltarea limbii, literaturii, folcloruluişi artei populare, precum şi popularizareamoştenirii literare; g) studierea problemelor de istorie,arheologie şi etnografie a poporului moldovenesc.Insuficienţa resurselor umane şi financiare audeterminat dimensiunile şi structura instituţionalămodestă a Bazei Moldoveneşti. Din cele 8 organizaţiiştiinţifice create doar una avea statutul de institut(Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură), restul fiindsectoare cu statut autonom (de botanică, de geologie,de viticultură şi pomicultură, de pedologie, dezoologie, de energetică, de economie şi geografie).Din cauza lipsei sediului, mijloacelor financiare şia utilajului de laborator, Baza şi-a iniţiat activitateaabia la începutul anului 1947. În 1949, efectivul BazeiŞtiinţifice alcătuia 112 colaboratori, dintre care50 de cercetători ştiinţifici. Din 1947 au început săapară Memoriile ştiinţifi ce (Ученые записки) aleInstitutului de Istorie, Limbă şi Literatură – primaediţie ştiinţifică anuală a Bazei Moldoveneşti a AŞa URSS.Privită din perspectivă, semnificativă a fost primasesiune ştiinţifică a Bazei Ştiinţifice Moldoveneşti(iunie 1949), la care au participat mai mult de500 de persoane (cercetători ştiinţifici, reprezentanţiai corpului didactic universitar, ai şcolilor mediitehnice şi generale), această reuniune reprezentândde fapt un autentic for ştiinţifico-cultural naţional.Fiind menţionate primele realizări, s-a constatat căactivitatea Bazei Ştiinţifice nu corespunde cerinţelorunui important centru ştiinţific, iar rezultatele obţinuteîncă nu satisfac necesităţile sporite ale economieiMoldovei. S-a propus de a amplifica activita-Mihai Potârniche. Trebujeni, Orhei, 1980nr. 2(21), iunie 2011 - 15

Akademostea ştiinţifică a Bazei Moldoveneşti, transformând-oîntr-un centru de coordonare şi dirijare a ştiinţei dinrepublică. P. Baranov, m. cor. al AŞ a URSS, numitla 18 martie 1949 în funcţie de director al Bazei, ulteriorpreşedinte al Prezidiului Filialei Moldoveneştia AŞ a URSS (1949–1954), în luarea sa de cuvânta menţionat: „Suntem convinşi, că prezenta sesiuneva fi începutul unei colaborări profunde între savanţiirepublicii şi că Baza (Moldovenească – n.n.)Academiei de Ştiinţe va îndreptăţi misiunea sa cacentru care unifică gândirea ştiinţifică şi activitateaorganizaţiilor ştiinţifice din republică..., ca temeliepe care se va făuri Academia republicană”.În anul 1949 s-a schimbat statutul Bazei Moldoveneşti,aceasta transformându-se, în conformitatecu decizia Consiliului de Miniştri al URSS din7 septembrie Cu privire la ameliorarea asigurăriimateriale a lucrătorilor fi lialelor şi ai bazelor decercetări ştiinţifi ce ale AŞ a URSS, în Filiala Moldoveneascăa AŞ a URSS. Acţiunea dată reprezintănu doar o reorganizare formală, comună pentrutoate bazele ştiinţifice ale AŞ a URSS, ci, în primulrând, un punct de pornire pentru elaborarea unuiprogram de dezvoltare a Filialei Moldoveneşti. La10 decembrie 1949, Biroul CC al PC(b) din Moldovaa luat hotărârea Cu privire la crearea FilialeiMoldoveneşti a AŞ a URSS, prin care a aprobat proiectulstructurii acesteia, propus de vicepreşedintelePrezidiului Filialei Ia. Grosul (preşedinte din1954). Noua structură a Filialei a fost aprobată, cuunele modificări ale Prezidiului AŞ a URSS, prinhotărârea Guvernului URSS din 18 iulie 1950. La1 septembrie 1950, Filiala Moldovenească a AŞ aURSS a început să activeze într-un nou format careincludea: Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură;Institutul de Pomicultură, Viticultură şi Vinificaţie;Grădina Botanică (la aceste organizaţii în 1953 s-amai adăugat Institutul de Pedologie, Agrochimie şiAmeliorare) şi 11 secţii şi laboratoare autonome:de pedologie, fitopatologie generală, mecanizare şielectrificare a agriculturii, zoologie, geochimie, chimieanalitică, economie, staţiunea de seismologie şialtele.Una dintre cele mai acute probleme cu carese confrunta Baza/Filiala Moldovenească a AŞ aURSS era insuficienţa cadrelor ştiinţifice calificate,îndeosebi a celor autohtone. Reprimarea şi evadarea,din motive ideologice şi politice, a unei părţiconsiderabile a intelectualităţii ştiinţifice şi culturaleîn anii 1940–1941 şi în primii ani postbeliciau diminuat substanţial contingentul oamenilor deştiinţă. Prigonirea acestora, în proporţii mai reduse,a continuat în anii următori. Printre cei circa 618lucrători din cultură, ştiinţă şi învăţământ, eliberaţidin funcţie din motive politice, în perioada ianuarie1949 – mai 1950, figurau 11 cercetători ştiinţifici,doi dintre care au fost deportaţi, inclusiv geneticianulAlexei Bârlădeanu.La etapa iniţială de formare şi consolidare a potenţialuluiştiinţific uman predomina modelul extensiv,fiind atraşi din Ucraina, Rusia, din alte republicisovietice atât savanţi originari din Basarabia şi dinstânga Nistrului, cât şi cei alogeni. Concomitents-au întreprins măsuri în vederea pregătirii cadrelorştiinţifice autohtone prin intermediul doctoratului,instituit în cadrul instituţiilor de învăţământ superiorşi al Filialei Moldoveneşti a AŞ a URSS (1949),precum şi la instituţiile de învăţământ superior dinMoscova şi Leningrad (azi Sankt Petersburg). În perioada1949–1954 cercetătorii şi doctoranzii FilialeiMoldoveneşti au susţinut 3 teze de doctor habilitatşi 13 teze de doctor în ştiinţe. La scară republicană,până în anul 1958 peste 200 de persoane au absolvitdoctorantura din republică, iar 24 de specialiştişi-au făcut doctoratul la institutele AŞ a URSS. Sepregăteau cadre ştiinţifice în domeniul viticulturii,vinificaţiei, fiziologiei plantelor, pedologiei, geologiei,microbiologiei solului, mecanizării agriculturii,botanicii, zoologiei, fizicii, chimiei, economiei,lingvisticii, istoriei, arheologiei etc.În urma consolidării sistemului naţional de pregătirea cadrelor ştiinţifice, s-au schimbat surselede completare a potenţialului ştiinţific uman. Spredeosebire de primul deceniu postbelic, când corpulde cercetători se completa preponderent cu savanţidin afara republicii, către finele anilor 1950 cadrelelocale au devenit sursa principală de formare şidezvoltare a potenţialului ştiinţific uman. La scarăunională, în 1950 în URSS activau în calitate de cercetătoriştiinţifici doar 126 de moldoveni, în 1955– 305, iar în 1960 – 590.Extrem de acute continuau să rămână problemeleasigurării lucrătorilor Filialei cu spaţiu locativ,creării condiţiilor acceptabile de muncă, dotăriiinstituţiilor cu utilaj ştiinţific. Din lipsă de spaţiulocativ numai în 1955 au refuzat să se angajezela Filiala Moldovenească 3 doctori habilitaţi şi 13doctori în ştiinţe; 30 de colaboratori ştiinţifici superiorinu dispuneau de apartamente, iar doctoranziiînchiriau spaţiu locativ. Doar după apariţia pepaginile ziarului „Правда” din 30 mai 1955 a articoluluiМолдавскому филиалу Академии наукнужна помощь (Filiala Moldovenească a Academieide Ştiinţe are nevoie de ajutor) Prezidiul AŞ16 - nr. 2(21), iunie 2011

Istoriea URSS şi guvernul republicii au adoptat o serie demăsuri pentru redresarea situaţiei, alocând mijloacesuplimentare substanţiale pentru procurarea utilajuluiştiinţific şi de laborator, unităţilor de transport,construirea obiectelor de menire ştiinţifică şi socială.La finele anului 1955 – începutul anului 1956Filialei i-a fost transmisă clădirea de pe bd. Ştefancel Mare, 1.Începând cu a doua jumătate a anilor 1950, s-adesfăşurat o amplă activitate privind reorganizareaFilialei Moldoveneşti a AŞ a URSS în Academiade Ştiinţe a RSS Moldoveneşti, obiectiv formulatîncă la sesiunea ştiinţifică a Bazei din iunie 1949.Atingerea acestui scop a devenit pentru RSS Moldoveneascăo chestiune de prestigiu, într-un fel, oproblemă politică. Spre finele anului 1955, RSSMoldovenească era unica republică din URSS carenu dispunea de o organizaţie ştiinţifică naţională degenul Academiei de Ştiinţe.În anii 1954–1955 a fost examinat şi modificat,la diferite nivele ale puterii de partid şi de stat, proiectuldezvoltării Filialei Moldoveneşti şi transformăriiei în Academie de Ştiinţe, elaborat de PrezidiulFilialei. Susţinând această iniţiativă, conducereaRSSM a făcut demersul respectiv către conducereaURSS. La consfătuirea din octombrie 1955, carea avut loc la Comitetul de Stat pentru Planificare alURSS, s-a acceptat propunerea privind reorganizareaFilialei în Academie de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti.La 13 ianuarie 1956, Prezidiul AŞ a URSS aadoptat hotărârea Cu privire la situaţia în domeniulactivităţii ştiinţifi ce a Filialei Moldoveneşti a AŞ aURSS şi reorganizarea ei în Academia de Ştiinţe aRSS Moldoveneşti, realizarea acestui deziderat fiindpreconizată pentru anul 1957. Se prevedea majorareanumărului de institute de cercetare, trecerea însubordonarea Filialei a unui şir de instituţii ştiinţificede ramură, sporirea efectivului de cercetătoriştiinţifici şi al personalului auxiliar până la 439 deunităţi (majorare de 1,7 ori), creşterea esenţială aalocaţiilor financiare pentru construcţia unor casede locuit şi blocuri pentru instituţiile academice,achiziţionarea utilajului de laborator.În curând însă, desfăşurarea evenimentelor aluat cu totul altă întorsătură. La 12 iunie 1956, CCal PCM şi Consiliul de Miniştri al RSSM au adoptathotărârea Cu privire la măsurile privind îmbunătăţireaactivităţii instituţiilor de cercetări ştiinţifi ce îndomeniul agriculturii din RSS Moldovenească, careprevedea crearea unei reţele unice de instituţii ştiinţificede profil agrar, subordonate direct MinisteruluiAgriculturii. Ca rezultat al reorganizărilor instituţionalepe plan republican, Filiala Moldovenească apierdut 87 de unităţi de personal, un institut, câtevasecţii şi staţiuni experimentale. La 1 ianuarie 1958,din 32 de organizaţii ştiinţifice din republică doar 5cu un efectiv de 184 de cercetători ştiinţifici funcţionauîn cadrul Filialei Moldoveneşti, restul cu un numărde 405 de colaboratori ştiinţifici erau subordonatediverselor ministere şi departamente. În fond,au fost zădărnicite intenţiile creării Academiei deŞtiinţe în termenul preconizat. Pe fundalul acesteievoluţii a evenimentelor, în anul 1956 – începutullui 1957, era vehiculată insistent ideea creării AcademieiAgricole după modelul Academiei AgricoleUnionale, fiind propuse mai multe variante. Ideea încauză a fost susţinută la una din şedinţele birouluiCC al PCM, dar, probabil, n-a fost agreată de cătreMoscova.În acest context trebuie de menţionat că specificulconstituirii şi dezvoltării sistemului naţionalal ştiinţei la mijlocul secolului al XX-lea rezidă înconstituirea şi consolidarea concomitentă a componentelorprincipale ale acestuia: alături de sectorulacademic se formau sectorul universitar şi cel deramură, ceea ce, pe de o parte, solicita eforturi conjugateale părţilor, iar pe de altă parte, genera unmediu competitiv.Graţie eforturilor depuse, starea lucrurilor de laFiliala Moldovenească se schimba treptat spre bine.În paralel cu apariţia şi afirmarea direcţiilor ştiinţificenoi (fizica corpului solid, semiconductorii şiaplicarea lor tehnică, chimia substanţelor naturale şibiologice active, chimia moleculară, biochimia, biofizicaşi radiobiologia, genetica, fiziologia plantelor,animalelor şi a omului, energetica şi automaticaetc.) s-a intensificat extinderea reţelei instituţionale.Pe măsura pregătirii cadrelor ştiinţifice au fost createSecţia de Energetică (1956), Secţia de Fizică şiMatematică (1957), Institutul de Biologie (1957),Institutul de Geologie şi Materiale de Construcţii(1957), reorganizat, în 1958, în Institutul de Geologieşi Minerale Utile. În acelaşi an (1958), Institutulde Istorie, Limbă şi Literatură este divizat în Institutulde Istorie şi Institutul de Limbă şi Literatură. În1959 sunt fondate Secţia de Fizică a Corpului Solid,Institutul de Chimie, editura Ştiinţa. Formarea noilorinstituţii ale Filialei Moldoveneşti a continuat înanul 1960: Institutul de Economie, Institutul de Zoologieşi Fiziologie, Secţia de Genetică a Plantelor.În aceşti ani s-a început construcţia şi amenajareaviitorului orăşel academic, amplasat în zona Telecentrului.La finele anilor 1950 Filiala Moldovenească dis-nr. 2(21), iunie 2011 - 17

Akademospunea de un potenţial ştiinţific uman de înaltă calificarecapabil să soluţioneze probleme ştiinţifice majore.În 1959, efectivul lucrătorilor Filialei constituia670 de persoane, inclusiv 251 de cercetători ştiinţifici,dintre care 16 doctori habilitaţi şi 97 de doctori înştiinţe. În raport cu anul 1950, numărul cercetătorilorcu grad ştiinţific a sporit mai mult de 3 ori.Pe parcursul a 15 ani de dezvoltare, Baza/FilialaMoldovenească a AŞ a URSS s-a transformatîntr-un important centru ştiinţific. Realizările obţinuteîn cercetarea problemelor actuale în diversedomenii, sporirea rolului ştiinţei în dezvoltareaeconomiei naţionale şi a societăţii, consolidareapotenţialului de cadre ştiinţifice de înaltă calificare,extinderea reţelei instituţionale a Filialei Moldoveneştiau contribuit la crearea premiselor obiective şia condiţiilor reale de reorganizare a ei într-o academienaţională.Munca ştiinţifico-organizatorică în vederea reorganizăriiFilialei Moldoveneşti a AŞ a URSS întroinstituţie supremă a republicii, iniţiată la mijloculanilor 1950, a intrat în faza finală. La 26 iulie 1960,la propunerea Prezidiului AŞ a URSS şi a conduceriiRSS Moldoveneşti, Guvernul URSS adoptă hotărâreanr. 797 Cu privire la crearea Academiei de Ştiinţea RSS Moldoveneşti, care, la 29 noiembrie 1960,a fost dublată de hotărârea comună a CC al PC dinMoldova şi Consiliului de Miniştri al RSS MoldoveneştiCu privire la crearea Academiei de Ştiinţea RSS Moldoveneşti. Obiectivele şi acţiunile concretepentru realizarea deciziei nominalizate au fostspecificate într-o altă hotărâre comună – Cu privirela dezvoltarea cercetărilor ştiinţifi ce în Moldova şisarcinile Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti– adoptată la 6 decembrie 1960. Conform prevederiloracestui document, Academia de Ştiinţe urmasă-şi concentreze eforturile şi cercetările asupra soluţionăriiunor astfel de probleme ştiinţifice prioritareca: a) bazele ştiinţifice de sporire a vitalităţiişi productivităţii culturilor agricole şi animalelor;b) reconstruirea şi îmbogăţirea florei şi faunei Moldovei;c) bazele ştiinţifice de utilizare raţională şi desporire a fertilităţii solului; d) protecţia şi utilizarearaţională a resurselor acvatice; e) chimia şi chimizareaeconomiei naţionale; f) utilizarea raţională şideplină a mineralelor utile; g) progresul tehnic înindustrie şi agricultură; h) electrificarea deplină arepublicii; i) sursele şi căile de sporire a productivităţiimuncii şi de reducere a preţului de cost alproducţiei în toate ramurile economiei naţionale;j) dezvoltarea culturii. Realizarea acestor şi altorpriorităţi urma să se bazeze pe cercetările ştiinţificefundamentale şi aplicative în domeniile matematiciişi fizicii, biologiei şi chimiei, geofizicii şi geologiei,tehnice şi economice, sociale şi umanistice.La 2 august 1961, în localul Teatrului Academic„A. S. Puşkin”, azi Teatrul Naţional „M. Eminescu”,a avut loc deschiderea solemnă a Academieide Ştiinţe a RSS Moldoveneşti, care a fost precedatăde desemnarea primilor membri ai Academiei. Prinhotărârea Guvernului RSS Moldoveneşti din 1 august1961, efectivul membrilor AŞ a RSSM este stabilitîn număr de 46 de persoane, dintre care 21 demembri titulari (academicieni) şi 25 de membri corespondenţi.Primii membri titulari ai Academiei deŞtiinţe a RSS Moldoveneşti au devenit A. Ablov, Vl.Andrunachievici, V. Cervinski, Ia. Grosul, P. Dvornikov,B. Lazarenco, Gh. Lazurievski, A. Lupan,Ia. Prinţ, A. Spasski, I. Vartician. Membri corespondenţiau fost desemnaţi: Gh. Cealîi, N. Corlăteanu,I. Dicusar, L. Dorohov, N. Frolov, M. Iaroşenko,A. Kovarski, Iu. Lealikov, C. Moraru, Iu. Petrov,M. Radul, E. Russev, P. Ungureanu.În aceeaşi zi a avut loc prima sesiune a AdunăriiGenerale a Academiei de Ştiinţe, la care preşedinteal Academiei de Ştiinţe este ales acad. Ia. Grosul(1961–1976), urmat mai apoi de acad. A. Jucenko(1977–1989), acad. A. Andrieş (1989–2004), acad.Gh. Duca (din 2004).Prin deschiderea Academiei de Ştiinţe s-a finisato perioadă de importanţă majoră în istoria organizăriişi dezvoltării ştiinţei din Moldova – etapa deconstituire şi afirmare a reţelei ştiinţifice unice şi acomponentelor ei sectoriale (academic, universitarşi de ramură). Fondarea Academiei de Ştiinţe a marcato etapă calitativ nouă în dezvoltarea potenţialuluiştiinţific al Moldovei. Devenind principalul centruştiinţific al republicii, Academia de Ştiinţe aveamenirea nu numai să realizeze cercetări ştiinţificefundamentale şi să recomande rezultatele obţinutepentru implementare în economia naţională şi cultură,dar şi să coordoneze şi să dirijeze elaborareaproblemelor republicane majore, să determine direcţiileprincipale ale investigaţiilor fundamentaledin republică.Elementul distinctiv al evoluţiei Academiei deŞtiinţe a Moldovei în anii 1960 constituie modernizareaşi optimizarea sistemului instituţional moştenitde la Filiala Moldovenească, adaptarea acestuiala necesităţile dezvoltării economiei naţionale şi latendinţele dezvoltării ştiinţei. În urma reorganizăriiinstituţiilor existente, au fost formate Institutulde Matematică cu Centrul de Calcul şi Institutul deFizică Aplicată (1964), Secţia de Cibernetică Ener-18 - nr. 2(21), iunie 2011

Istoriegetică şi Secţia de Geografie (1965), Institutul deGeofizică şi Geologie (1967), Secţia de Filozofie şiDrept, Secţia de Etnografie şi Studiul Artelor, SecţiaInformaţie Ştiinţifică în domeniul Ştiinţelor Sociale(toate în 1969). Către anul 1970, Academia de Ştiinţeîntrunea 19 organizaţii ştiinţifice, dintre care 10institute, 8 secţii ştiinţifice şi Staţia experimentalăcomplexă. Schimbările instituţionale ulterioare s-aumanifestat în primul rând prin încorporarea unorsecţii autonome în componenţa institutelor cu tematicăştiinţifică aferentă, reorganizarea Institutuluide Zoologie în Institutul de Zoologie şi Fiziologie(1976) şi a Secţiei Genetica Plantelor în Institutulde Genetică Ecologică (1985). Efectul acestor reorganizăria fost reducerea organizaţiilor ştiinţificeautonome, care la finele anilor 1980 au fost înregistrateîn număr de 16.În anii 70-80 evoluţia Academiei de Ştiinţe s-adistins prin consolidarea consistentă a bazei tehnico-ştiinţificeexperimentale şi automatizarea cercetărilorştiinţifice. Această activitate a fost impulsionatăde hotărârea guvernului republican Cu privirela consolidarea şi dezvoltarea în continuare a bazeitehnico-materiale a Academiei de Ştiinţe a RSSMoldoveneşti, din 17 iulie 1979, care prevedea construirea„orăşelului academic” în cartierul Botanica.Au fost organizate, construite şi date în exploatareblocul ştiinţelor matematice şi fizice (1970), bloculştiinţelor biologice (1973), Biroul Specializat deConstrucţie şi Tehnologie (1976), Uzina experimentalăa Institutului de Fizică Aplicată, Centrul de Automatizarea Cercetărilor Ştiinţifice şi Metrologie(1977), Întreprinderea experimentală a Institutuluide Chimie (1982), Baza ştiinţifică experimentală aSecţiei de Ştiinţe Biologice şi Chimice, Centrul deCalcul (1981). În anul 1972 s-au început lucrărilede construire şi amenajare a noului teritoriu alGrădinii Botanice, amplasat la sud-est de cartierulBotanica.Academia de Ştiinţe a devenit un important centrurepublican de utilizare colectivă a echipamentuluiştiinţific, prestând servicii respective instituţiiloracademice şi de învăţământ superior, asociaţiilorştiinţifice de producţie din republică. S-au iniţiat lucrărilede creare a reţelei academice unice a tehniciide calcul, sistemelor de automatizare a experimentuluiştiinţific, fiind elaborate o serie de complexeautomatizate de cercetări analitice. După nivelul dedotare cu echipament ştiinţific, Academia de ŞtiinţeMoldovei s-a situat pe locul trei printre Academiilerepublicane din spaţiul URSS, cedând doar Academiilorde Ştiinţe din Letonia şi Estonia.Extinderea reţelei instituţionale, deschidereaşi dezvoltarea noilor direcţii ştiinţifice decurgeauîn paralel cu formarea, dezvoltarea şi consolidareapotenţialului ştiinţific uman de înaltă calificare şipregătirea cadrelor ştiinţifice în sistemul academicşi universitar autohton. Pe larg erau fructificate posibilităţileoferite de practica pregătirii cu destinaţiespecială a cadrelor ştiinţifice la doctorantura institutelorAcademiei de Ştiinţe a URSS. La etapa iniţialăde funcţionare a Academiei de Ştiinţe, corpul eide cercetători s-a completat şi cu oameni de ştiinţăveniţi din afara republicii. În următorii 30 de ani,capitalul ştiinţific uman al Academiei de Ştiinţe s-adistins printr-o evoluţie sporită atât sub aspect cantitativ,cât şi calitativ.În perioada 1961–1989, efectivul cercetătorilorştiinţifici a crescut de 4,1 ori (de la 341 la 1389 depersoane), inclusiv numărul doctorilor habilitaţi –de 8,9 ori (de la 14 la 125) şi cel al doctorilor – de8 ori (de la 105 la 837). Ponderea persoanelor cugrade ştiinţifice în numărul total al colaboratorilorştiinţifici a crescut de la 34,9% în 1961 la 69,3%în 1989. După acest indice Academia de Ştiinţe aMoldovei s-a plasat în fruntea academiilor din spaţiulex-sovietic, fiind urmată, în ordinea descreşterii,de Academiile de Ştiinţe din Ucraina, Lituania,Estonia, Azerbaidjan, Letonia, Academia de Ştiinţea URSS etc.Corpul de cercetători ştiinţifici după apartenenţasa etnică era multinaţional, cuprinzând reprezentanţia peste 19 naţionalităţi. Atenţie prioritară seacorda pregătirii cadrelor ştiinţifice naţionale, fiindînregistrate realizări semnificative în acest domeniude activitate. În anul 1966, moldovenii (românii)constituiau 37,6% din totalul colaboratorilor ştiinţifici,fiind urmaţi de cei de origine rusă (35,4%),ucraineană (12,9%), evreiască (9,9%) etc. Ulterior,ponderea moldovenilor în structura etnică a cercetătorilorştiinţifici a sporit până la 46,1% în anul1986. S-au produs schimbări în privinţa reprezentativităţiietniilor conlocuitoare în corpul de cercetătorial Academiei de Ştiinţe: colaboratorii ştiinţificide origine rusă constituiau 29,2%, ucraineană– 11,4%, evreiască – 7,9%, bulgară – 1,8%, găgăuză– 0,9% etc. Cota cadrelor ştiinţifice de calificareînal tă (doctori habilitaţi şi doctori în ştiinţe) deorigine moldavă-română a crescut de la 36% în anul1961 la 46,2% în anul 1989. Către mijlocul anilor1980 moldovenii (românii) au ocupat un loc reliefatîn potenţialul ştiinţific uman din URSS. Conformdatelor statistice, în 1988, din numărul total al lucrătorilorştiinţifici din spaţiul sovietic moldoveniinr. 2(21), iunie 2011 - 19

Akademosconstituiau 5504 persoane sau 0,36%, efectivul doctorilorhabilitaţi era de 192 persoane (0,39%) şi celal doctorilor în ştiinţe – de 2579 persoane (0,52%).În raport cu anul 1960, numărul cercetătorilor ştiinţificimoldoveni s-a majorat mai mult de 9,3 ori.Formarea şi creşterea continuă a nivelului calitativşi profesional al potenţialului ştiinţific uman afavorizat constituirea şi consolidarea corpului academic.Înainte de a purcede la elucidarea evoluţieicorpului academic se cere de remarcat că potenţialulştiinţific uman al Republicii Moldova, inclusival Academiei de Ştiinţe, s-a constituit în mediulştiinţific unic al fostei URSS. La pregătirea cadrelorde cercetători au contribuit oamenii de ştiinţă dinrepublică, dar şi cei din afara hotarelor ei, care, învirtutea circumstanţelor istorice, fiind aşezaţi cu traiulpe acest meleag, au activat fructuos în domeniilecercetării şi didactic. Ei s-au încadrat şi în procesulde constituire şi dezvoltare a Academiei de Ştiinţe şia corpului academic. Alegerea membrilor Academieide Ştiinţe se efectuează în baza criteriului ştiinţific.Criteriile pentru asigurarea „reprezentativităţii”după sex, naţionalitate, teritoriu nu s-au luat şi nicinu se iau în considerare.Din cei 143 de membri ai AŞM, aleşi în perioada1961-1995, 65,7% sunt originari din RepublicaMoldova, iar restul s-au născut în afara hotarelorei actuale: 19,6% sunt originari din Ucraina,8,4% – din Rusia, 2,1% – din Uzbekistan. Printremembrii Academiei sunt de asemenea originari dinKazahstan, Azerbaidjan, Belarus, Georgia şi România.Intrarea în corpul academic a persoanelor dinafara republicii a fost un fenomen constant, însăpe parcurs s-a schimbat substanţial raportul dintrecei de origine autohtonă şi cei de origine din afararepublicii. Cel mai considerabil număr al acestoradin urmă a fost înregistrat în anul creării Academieide Ştiinţe. Din 24 de membri fondatori, doar 29,2%erau originari din RSS Moldovenească, 37,5% s-aunăscut în Ucraina şi 25% – în Rusia. Pe măsura formăriiintelectualităţii ştiinţifice autohtone s-a redusesenţial pătrunderea în corpul academic a membrilororiginari din alte părţi. La alegerile membrilorAcademiei de Ştiinţe, care au avut loc între anii1961-1970, ponderea acestora constituia 65%, întreanii 1972-1984 – 31,4% şi între anii 1989-1995 –17,7%.O situaţie asemănătoare s-a constatat şi în privinţarepartizării membrilor AŞM după instituţiade învăţământ superior absolvită. 62,9% din totalulmembrilor Academiei de Ştiinţe au absolvit instituţiilede învăţământ superior din Republica Moldova,restul (37,1%) şi-au făcut studiile la instituţiilede învăţământ superior din afara republicii. 27 demembri (18,9%) au absolvit instituţiile de învăţământsuperior din Rusia, 19 membri (13,3%) – celedin Ucraina, 4 membri au obţinut licenţă în Româniaetc. Ponderea persoanelor care au obţinut studii superioareîn instituţiile de învăţământ din afara republiciiprintre membrii fondatori era de 83,3%. În anii1960 completarea corpului academic cu absolvenţiai instituţiilor de învăţământ superior autohtone deasemenea era modestă, ponderea acestora constituinddoar 27,5% din numărul celor aleşi. Situaţia s-aschimbat radical începând cu anii 1970, când a crescutgradul de intrare a absolvenţilor instituţiilor deînvăţământ superior din Moldova, constituind circa77% din numărul membrilor Academiei desemnaţiîn urma alegerilor din perioada 1972–1995.Un anumit interes cognitiv prezintă distribuţiamembrilor AŞM în funcţie de etnii, care, accentuămîncă o dată, au fost aleşi în baza criteriilor ştiinţificeşi a sistemului competitiv. Reflectând structuranaţională a populaţiei republicii, corpul academicreprezenta o comunitate ştiinţifică multinaţională,în componenţa acestuia fiind aleşi reprezentanţi a 8etnii. Cea mai ridicată valoare aparţine moldovenilor(românilor), ponderea lor constituind mai multde 2/3 din totalul membrilor AŞM aleşi în perioada1961–1995. Ei sunt urmaţi de reprezentanţii etnieiruse (16,8%), ucrainene (9,1%), evreieşti (4,9%).Pe parcursul formării şi consolidării intelectualităţiiştiinţifice naţionale s-a modificat proporţia intrăriireprezentanţilor diverselor etnii în comunitatea academică.Elementul distinctiv al fenomenului rezidăîn sporirea considerabilă a reprezentanţilor etniei titulare.Ponderea moldovenilor s-a ridicat de la 35%în anii 1960 la 91,9% în anii 1990 din totalul intrărilor.Academia de Ştiinţe a Moldovei a devenit nunumai cea mai importantă instituţie ştiinţifică dinrepublică, dar şi un valoros for ştiinţific naţional,încorporând cei mai prestigioşi oameni de ştiinţădin ţară. Începând cu anii 1970, sursa principală decompletare a comunităţii academice au devenit cadreleştiinţifice autohtone. Fenomenul constituirii şievoluţiei corpului academic reprezintă o reflectaredirectă a orientărilor şi schimbărilor ce s-au produsîn formarea potenţialului ştiinţific uman şi intelectualal Republicii Moldova şi cel al Academiei deŞtiinţe în a doua jumătate a secolului al XX-lea.Statutul pe care îl deţinea Academia de Ştiinţea Moldovei în sistemul academic unitar şi ierarhiccentralizat de tip sovietic era asemănător cu cel pe20 - nr. 2(21), iunie 2011

Istoriecare îl ocupa RSS Moldovenească în cadrul URSS– o copie în miniatură a relaţiilor dintre centru şirepublică. Fiind subordonată atât guvernului republican,cât şi Prezidiului Academiei de Ştiinţe aURSS, Academia de Ştiinţe a RSS Moldoveneştiera obligată să organizeze activitatea ştiinţifică a institutelorsale în corespundere cu direcţiile prioritareale AŞ a URSS şi planurile de stat ale dezvoltăriieconomiei Uniunii Sovietice. Limitarea autonomieiei s-a manifestat expresiv în sfera politicii de cadreşi a relaţiilor ştiinţifice internaţionale. Deschiderealocurilor vacante pentru alegerea membrilor Academieide Ştiinţe a Moldovei, examinarea şi recomandareacandidaturilor propuse, precum şi înaintareacandidaturilor în funcţia de director al institutuluise efectuau doar în condiţiile respectării recomandărilorşi consimţământului AŞ a URSS. Academiarepublicană a fost privată de dreptul de a promovaindependent legăturile ştiinţifice internaţionale,aceste relaţii fiind întreţinute în limita raporturilorştiinţifice internaţionale ale AŞ a URSS şi ale Comitetuluide Stat pentru Ştiinţă şi Tehnică al URSS.O etapă principial nouă în istoria dezvoltăriiAcademiei de Ştiinţe s-a început după proclamareasuveranităţii (23 iunie 1990) şi a independenţei (27august 1991) Republicii Moldova, fiind create premiseşi oferite posibilităţi reale pentru transformareasistemului ştiinţific al ţării din regional în naţional şia Academiei de Ştiinţe într-un autentic for ştiinţificnaţional. Transformările radicale din societate la fineleanilor 1980 – începutul anilor 1990 reclamauo reorganizare fundamentală a paradigmei instituţionaleşi funcţionale a ştiinţei, inclusiv celei academice,racordarea ei la noile realităţi ale timpului şinecesităţile vitale ale republicii.Din punctul de vedere al dezvoltării sferei ştiinţeişi inovării, inclusiv a Academiei de Ştiinţe, perioadade tranziţie este marcată de constituirea şi dezvoltareacadrului juridic, de modificarea sistemuluiorganizatorico-instituţional şi de dirijare a ştiinţei,de extinderea posibilităţilor de integrare în comunitateaştiinţifică mondială, de amplificarea procesuluide democratizare a vieţii ştiinţifice, dar şi de ratarea unor şanse oferite. Ultimul deceniu al secoluluial XX-lea a fost şi perioada aprinselor confruntăriconceptuale în privinţa identificării statutului social,ştiinţific şi cultural al Academiei de Ştiinţe, a roluluiei în sistemul de organizare şi administrare a ştiinţeidin republică. Acest deceniu a înglobat în sine unproces continuu de căutări şi frământări, optimismşi scepticism, entuziasm şi descurajări, speranţe şidezamăgiri.În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, evoluţiainstituţională a Academiei de Ştiinţe s-a caracterizatprin succesiunea a două fenomene contradictorii:1) În condiţiile democratizării vieţii ştiinţifice şidescentralizării sistemului de dirijare a ştiinţei, prindelegarea unor funcţii secţiilor de ştiinţe şi institutelor,s-a atestat o extindere substanţială a reţeleiinstituţionale, fiind formate, pe lângă cele trei existente,secţiile de ştiinţe agricole, medicale, tehnice,create noi institute în urmă reorganizării secţiilorexistente în institute şi divizării altora, precum şi înurma atribuirii statutului de persoană juridică unorsecţii, centre şi laboratoare. Spre mijlocul anilor1990, în cadrul Academiei de Ştiinţe funcţionau 29de instituţii ştiinţifice cu statut de persoană juridică,numărul lor majorându-se în comparaţie cu anii1980 de 1,8 ori. 2) Sub presiunea crizei economiceşi a insuficienţei crescânde a resurselor financiareacest fenomen este substituit cu cel de optimizare astructurii instituţionale şi de restrângere a cadruluiinstituţional. În urma realizării Programului privindreorganizarea activităţii ştiinţifi ce a AŞM (1997) aufost lichidate, comasate şi reorganizate 46 unităţistructurale primare de cercetare şi redus numărulorganizaţiilor ştiinţifice şi de deservire a ştiinţei cu7 unităţi. Au fost comasate, de asemenea, unele secţiide ştiinţe. Dar acţiunile întreprinse nu s-au soldatcu efectul scontat. A continuat aprofundarea crizeiştiinţei, aceasta fiind însoţită de un exod intern şiextern ponderabil al cercetătorilor din sfera ştiinţeişi de o reducere considerabilă a afluxului tinerilor.Funcţionalitatea organizaţiilor ştiinţifice în maremăsură a fost asigurată de extinderea intensivă a relaţiilorştiinţifice internaţionale bilaterale şi multilaterale,dar şi de sacrificiul, fanatismul, devotamentulşi fidelitatea cercetătorilor rămaşi în cercetarecauzei ştiinţei.Tentativele de ameliorare a situaţiei Academieide Ştiinţe a Moldovei doar prin modificarea, din interior,a paradigmei ei instituţionale şi funcţionale,fără reformarea întregului sistem de organizare aştiinţei şi reînnoirea cadrului juridic naţional, ambelemoştenite din perioada sovietică, aveau un efectlocal şi momentan. Din punctul de vedere al perspectiveiînsă, ele erau sortite eşecului. Elaborareacadrului juridic al ştiinţei, adaptat la noile condiţiide funcţionare, reformarea sferei cercetare-dezvoltaredeveniseră o condiţie indispensabilă a salvăriiştiinţei şi a implicării ei eficiente în asigurarea dezvoltăriidurabile a ţării.Prin adoptarea Legii privind politica de stat însfera cercetare-dezvoltare (1999) şi a Legii Cu pri-nr. 2(21), iunie 2011 - 21

Akademosvire la Academia de Ştiinţe a Moldovei (2000), aufost puse bazele constituirii cadrului juridic-normativşi a sistemului naţional de organizare şi dirijare asferei ştiinţei şi inovării, contribuind într-o oarecaremăsură la reglementarea activităţii de cercetare, diminuarearitmului de degradare a ştiinţei din republică,în primul rând a celui de reducere a potenţialuluiştiinţific uman.Prezenţa unor incertitudini şi neclarităţi în delimitareafuncţiilor şi responsabilităţilor actorilorprincipali din sfera cercetării-dezvoltării, precum şia unor suspiciuni şi contradicţii în raporturile dintrecomponentele de bază ale sistemului organizatorico-instituţional,implementarea lentă şi inconsecventăa prevederilor legislaţiei nicidecum nu puteauduce, în condiţiile finanţării sub limitele necesităţilorminimale şi subestimării ştiinţei de către factoriide decizie, la ameliorarea situaţiei în domeniul cercetăriişi inovării, conservându-se într-un fel stareade criză. Fiind plasat la periferia puterii centrale,Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologicănu a reuşit să se impună, în perioada ce is-a rezervat, ca autoritate publică naţională în sferacercetării-dezvoltării.O etapă distinsă a evoluţiei ştiinţei din republică,mai cu seamă a Academiei de Ştiinţe, estelegată de anul 2004, când a fost adoptat Codul cuprivire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldovaprin care s-a introdus un nou model naţional deorganizare şi dirijare a ştiinţei, apreciat şi recunoscutde comunitatea ştiinţifică internaţională. Fiindunica instituţie publică de interes naţional în sferaştiinţei şi inovării, Academia de Ştiinţe devine coordonatorplenipotenţiar al activităţii ştiinţifice şide inovare, cel mai înalt for ştiinţific al ţării şi consultantulştiinţific al autorităţilor publice ale RepubliciiMoldova. Prin competenţele în sfera cercetării-dezvoltăriice i-au fost delegate, precum şi prinrolul de coordonator în promovarea inovaţiilor şitransferului tehnologic, Academia de Ştiinţe şi-aasumat toată responsabilitatea pentru starea şi dezvoltareaştiinţei în republică. Prin organele electiveale Academiei de Ştiinţe – Asambleea şi ConsiliulSuprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologicăşi delegarea reprezentaţilor universităţilor şi ai organizaţiilorştiinţifice de ramură în aceste structuri,s-au consolidat astfel de principii fundamentale alefuncţionării comunităţii ştiinţifice ca democratizareavieţii ştiinţifice, autonomie în determinarea tematiciide cercetare, administrarea sferei ştiinţei şiinovării, promovarea relaţiilor ştiinţifice internaţionaleşi gestionarea financiară a ştiinţei, finanţareacercetărilor ştiinţifice în regim competitiv. Privit depe poziţiile de astăzi, vom vedea că până la urmăCodul cu privire la ştiinţă şi inovare conţine şiunele lacune care n-au rezistat încercărilor. Codulnu este o dogmă, unele formulări şi reglementăripot şi trebuie să fie clarificate, precizate, reieşinddin interesele vitale ale tuturor părţilor implicate.Principalul să nu fie distrus scheletul.Istoricul constituirii şi dezvoltării Academiei deŞtiinţe a Moldovei atestă în mod expres că aceastaa fost şi este, din momentul fondării primelor instituţiiştiinţifice, în permanentă căutare a paradigmelorinstituţionale şi funcţionale moderne centrate peconsolidarea potenţialului ştiinţific, sporirea calităţiişi eficienţei cercetărilor ştiinţifice întru prosperareapoporului Republicii Moldova, dezvoltarea patrimoniuluiştiinţific şi cultural naţional, contribuindprin propriile realizări la îmbogăţirea bunurilor ştiinţificeeuropene.Bibliografie1. Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova– 50. Chişinău, 1996.2. Academia de Ştiinţe a Moldovei: istorie şicontemporaneitate. 1946–2006. Chişinău, 2006.3. Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al RepubliciiMoldova. Chişinău, 2004.4. Furdui T., Jarcuţchi I. Ştiinţa // RepublicaMoldova. Ediţie enciclopedică. Chişinău, 2009, p.380 – 399.5. Jarcuţchi I. Academia de Ştiinţe a Moldovei(1961–1995) – o abordare sociodemografi că acorpului academic // Revista de Istorie a Moldovei,Chişinău, 2001, nr. 1–4, p. 23–35.6. Legea privind politica de stat în sfera cercetare– dezvoltare. Chişinău, 1899.7. Legea cu privire la Academia de Ştiinţe aMoldovei. Chişinău, 2000.8. Академия наук Молдавской ССР.Кишинев, 1979.9. Клименко В. И. Из историиакадемической науки Молдавской ССР (1861–1990). Кишинев, 1992.10. Развитие науки в Молдавской ССР.Кишинев, 1984.11. Тарасов О. Ю. Очерки историиорганизации науки в Советской Молдавии (1924–1961). Кишинев, 1980.12. Тарасов О. Ю. Первый президент.Кишинев, 1982.13. Тарасов О. Ю. Формирование и развитиенаучного потенциала Молдавской ССР.Кишинев, 1987.22 - nr. 2(21), iunie 2011

ŞTIINŢA ŞI EDUCAŢIAÎN SUA ŞI REPUBLICAMOLDOVA. Analizăcomparativă bazată peexperienţa personalăAcademician al AŞM Isaac BERSUKER,profesor la Universitatea Texas din AustinSCIENCE AND EDUCATION IN USA ANDMOLDOVA. COMPARATIVE ANALYSIS BASEDON PERSONAL EXPERIENCEIn a comparison of education and science inUSA and Moldova the positive and negative featuresin the two systems are discussed. It is outlined thatteaching at the Universities should be performed byscientists: universities are ranked on the “scientifi catmosphere” they create for the students. Theorganization of scientifi c research in differentcountries has different forms, which do not affect thescientifi c results, provided they correspond with theinternational level and are funded by competition.It takes several decades to create internationallyrecognized scientifi c schools; the main such schoolsin Moldova were created at the Academy of Sciences,and they should be fully supported..Introducere– Tema prelegerii mele este inspirată de discuţiileîncinse despre rolul ştiinţei pe care le-am surprinsaici. De fapt, acest subiect s-a mai dezbătut şialtădată, în controversă, făcându-se auzite, şi atunci,şi acum, voci care afirmă cum că ar trebui închisăAcademia.Aş vrea să-mi împărtăşesc gândurile mele în legăturăcu acest subiect, pornind de la experienţa pecare o am. Iar aceasta din urmă numără60 de ani de activitate ştiinţifică,dintre care 40 de ani în RepublicaMoldova, 20 de ani în SUA.Ce-aş vrea să menţionez mai întâide toate? Din păcate, dezbateriledeclanşate comportă foarte multeelemente ale ideologiei. Evoluţia ştiinţeiînsă nu are nimic în comun cuideologia. Până şi ştiinţele umanisteoperează cu material factologic şi derivăconcluzii ştiinţifice deloc legatecu ideologia. Aşa e firesc să fie, dardeseori, viaţa ne întinde curse.În viaţa universitară din SUA nuexistă presiune ideologică. Au localegeri, se schimbă preşedinţii dePrelegere publicăţară, se succede guvernarea republicanilor cu ceaa democraţilor, în interiorul comunităţii ştiinţificeînsă nu se produce nicio schimbare în legătură cuaceasta. Desigur că tangenţial există o influenţă,pentru că e în firea omului să încerce să influenţeze,el nu se poate detaşa complet de propriile instincte.Şi acestea uneori se resimt. Dar în SUA nu existăo influenţă ideologică directă asupra ştiinţei şiînvăţământului. Dacă cineva ar fi făcut-o, ar fi fostsancţionat, şi-ar pierde locul de lucru etc. Prin urmare,o influenţă directă nu există, ştiinţa e în afaraideologiei, aceasta o înţeleg toţi.Elemente negative în sistemul americande învăţământMulţi dintre dvs cred că mă voi apuca să laudsistemul american şi îl voi blama pe cel moldovenesc.Nici gând! Eu voi lăuda elementele pozitive şile voi stigmatiza pe cele negative din ambele sisteme.Voi începe cu neajunsurile sistemului de învăţământamerican. Este o chestiune esenţială.Ce am în vedere? După cum se ştie, educaţiaîncepe la naştere. Instruirea începe de la o vârstăfragedă, din primii ani de viaţă a copilului. Iar o lacunămare a sistemului american de învăţământ estecă el introduce târziu disciplinele care sunt capabilesă dezvolte gândirea abstractă la copii. În raport cusistemul european de instruire, târziu se introducestudierea fracţiilor, elementelor de algebră etc.Şcoala primară americană în primii ani reduce învăţământulla joacă, la distracţii. În consecinţă, copilulse dezvoltă fără a avea destule abilităţi de gândireabstractă, copiii nu sunt deprinşi cu muncă asiduă.Pe timpurile sistemului sovietic, bunăoară, predareafizicii începea în clasa a şasea, pe când elevii americani,astăzi, încep a o studia în clasa a zecea. Esteun mare cusur şi noi îl sesizăm, când ei vin deja înauditoriile universitare.Acad. Isaac Bersuker, prelegere publicănr. 2(21), iunie 2011 - 23

AkademosEu, de regulă, la începutul cursului meu de chimiecuantică şi spectroscopie le vorbesc studenţilordespre importanţa studiilor şi alte chestiuni de felulacesta. Şi odată le-am spus: „Ştiţi de ce în SUAîncepe cu întârziere predarea disciplinelor abstracteşi copiii în primii ani de şcoală sunt îndemnaţi săînveţe prin jocuri? Mamele americane prin aceastavor să-şi facă copiii fericiţi”. O studentă a protestat:„De ce credeţi că mamele americane nu-şi dorescbinele copiilor?” Doresc, dar nu întotdeauna înţelegce-i mai bine pentru viitorul copilului, şi acolo existăo subcultură pe care e greu s-o schimbi. Protestull-am acceptat, dar faptul rămâne fapt.În ce priveşte învăţământul superior, la fel seatestă o deosebire între sistemul de instruire europeanşi cel american. Relaţiile dintre profesori şistudenţi în SUA sunt diferite de ale noastre. Acoloe mai puţin respect, bunăoară, faţă de profesor. Eunu ştiu dacă aici s-a mai păstrat tradiţia ca studenţiisă se ridice când profesorul intră în auditoriu. Aşaceva în America nu există. Studenţii vin, dacă doresc– stau şi ascultă lecţia. E un mic detaliu, daresenţial, care reflectă o stare de lucruri. Privit maiîn adânc acesta înseamnă că dacă plăteşti – cauţisă obţii produsul. Adică, dacă studentul plăteşte, elvrea să obţină în schimb un produs anume. Relaţiilecomportă o oarecare amprentă consumistă. Ar trebuisă fie o distanţă, ca în Europa, pentru că nivelulcunoştinţelor este diferit. Studenţii trebuie să aibămai mult respect pentru profesor, să aibă încredereîn el şi această relaţie trebuie creată şi cizelată înprocesul instruirii.Şi încă un element care eu categoric aş sfătui sănu fie preluat – evaluarea profesorului de către studenţi.Este o tradiţie extrem de dăunătoare. De ce?Cum se întâmplă? Mai spre sfârşitul cursului printrestudenţi se distribuie nişte formulare şi ei, păstrândanonimatul, scriu tot ce cred despre profesor şi îievaluează calităţile. S-a ajuns chiar că nişte persoanecu funcţii decizionale dar care nu prea pricep înştiinţă au propus ca munca profesorului să fie evaluatăîn baza notelor puse de studenţi, logica fiindurmătoarea: studentul plăteşte bani, obţine cunoştinţeşi evaluează calitatea acestora – a primit sau nupentru ce a plătit?Este un sistem neghiob de tot şi voi spune dece. Dacă de evaluat munca profesorului în bazapărerilor studenţilor, profesorul va fi nevoit să seapere, să pună doar note bune (notele acolo se punanul împrejur şi la sfârşit se însumează). În consecinţă,calitatea instruirii va degrada lamentabil.Repet, este un sistem penibil – studentul nu-i înstare sa evalueze obiectiv munca profesorului decâtpeste vreo 5-10 ani după ce va absolvi universitatea.Toţi profesorii înţeleg aceasta, dar nu şi ceicare sunt în drept să ia decizii de a schimba o tradiţieatât de vicioasă.Apare însă o altă dilemă. Deseori sunt întrebat:sistemul de instruire are neajunsuri, lacune serioase,studenţii sunt rău pregătiţi, la intrare în universitatedau dovadă de cunoştinţe slabe la matematică pentrucă încep târziu să înveţe disciplinele abstracte.De ce dar pe acest fundal ştiinţa americană este înfruntea tuturor? Cum se întâmplă? Noi chiar, ungrup de savanţi, am vrut să scriem despre lacunelesistemului american de învăţământ. Am fost trataţiînsă cu neglijenţă, pentru că americanii sunt pragmatici:”La noi totul e bine, ştiinţa e cea mai performantă,de ce să schimbăm ceva?”Dar, într-adevăr, cum se explică acest paradox?Explicaţia e destul de simplă. În SUA are loc o instruireîn masă, atât la scoală, cât şi la universitate,urmata de o selectare generală. Nu-mi amintescexact, dar aproximativ 60 la sută din absolvenţiişcolilor se înmatriculează în universităţi. Un numărimens. Universitatea în care lucrez are 50 mii destudenţi, 10 mii de doctoranzi şi 24 mii de profesorişi personal auxiliar. Iar numărul colosal de studenţimai înseamnă şi prima treaptă de triere. Dintre ei,cei mai buni se vor duce la doctorantură. Deja selectarease va face acolo. Astfel că până şi avândun sistem defectuos veţi obţine o selecţie perfectă.Iar a doua premisă constă în atragerea studenţilor şicercetătorilor străini. Şi ambele aceste procese aucaracter de masă, decurg în proporţii de masă.Iar în ce priveşte doctorantura, americanii, bunăoară,se detaşează de asemenea specialităţi precumchimia teoretică si computaţională. Ei au multe alteoportunităţi – medicina, dreptul, economia, farmaceutica,businessul. La facultatea de chimie, să zicem,avem doctoranzi, dar toţi sunt străini – chinezi,induşi, iniţial erau mulţi din spaţiul ex-sovietic, însănu şi americani. Ulterior aceşti studenţi exemplarirămân şi are loc o triere foarte dură. Dacă veţi analizacontingentul laureaţilor Premiului Nobel, veţi vedeacă foarte mulţi dintre ei provin din Europa. Esteclar, deci, cum acest proces contribuie la caracterulprimordial al ştiinţei americane. SUA are pârghii casă atragă talentele. Din fostul meu laborator la AŞMdin Chişinău 15 persoane lucrează în diferite ţări alelumii, inclusiv 7 în SUA.Rolul ştiinţei în învăţământul superiorDar să trecem de la calităţile negative ale educaţieiîn SUA la problemele din Republica Moldova.Să vorbim despre rolul ştiinţei în educaţie în generalaici, în Moldova. Este o problemă extrem de serioasă,de aceea vreau s-o iau de la fundament.Ce este educaţia? Acum 100 de ani fizicianulgerman Von Laue a spus: ”Educaţia este ceea ce ră-24 - nr. 2(21), iunie 2011

Prelegere publicămâne după ce tot ce ai învăţat s-a uitat”. În realitateunii consideră că educaţia este ceva primitiv: căprofesorii le pun la dispoziţia studenţilor o sumă decunoştinţe, iar studenţii preiau aceste cunoştinţe şidevin astfel oameni instruiţi.Este o părere absolut greşită. Mulţi vor uita niştecunoştinţe concrete – poate că pe viitor unele cunoştinţele vor fi utile, altele, ba. Nu aceasta contează.Nu în aceasta constă educaţia. Educaţia este ceea cerămâne după ce tot ce ai învăţat s-a uitat. Dar ce rămâne?Rămân nişte chestiuni extrem de importante,aşa numitele (în chimie) ”rămăşiţe uscate”. În primulrând, rămâne modul ştiinţifi c de gândire, acestafiind un factor deosebit de important pentru viaţă,pentru lucru, oricare lucru. Există şi alte moduride gândire, de exemplu, religios, care e şi cel mairăspândit. În ce constă deosebirea dintre modul degândire ştiinţific şi cel religios? Modul de gândireştiinţific presupune că totul trebuie dovedit, iar modulde gândire religios nu solicită dovezi, trebuie săcrezi. Este o deosebire esenţială. În SUA sunt foartemulţi oameni credincioşi, mai ales în statul Texas.Religia oferă libertate – poţi să te ocupi de ştiinţăchiar dacă eşti religios. Dar sfatul meu studenţiloreste: ţineţi aceste ambele fundamente în sacoşe diferite,nu le amestecaţi, pentru că nu-i posibil, ele-sabsolut diferite. Şi dacă ai o educaţie bună, ai şi unmod adecvat de gândire.A doua consecinţă a educaţiei sunt abilităţilespeciale de a rezolva problemele. Educaţia nu-ţisugerează cum să-ţi rezolvi problemele specifice.Dar vei obţine abilităţi generale şi ulterior vei putearezolva diverse probleme. Mai departe, educaţia îţiva da o viziune amplă asupra lumii. Dacă vei aveao viziune largă asupra lumii şi a vieţii, vei privi lalucruri altfel decât oamenii neinstruiţi. Şi ultimachestiune, deosebit de importantă acum, în epocaglobalizării – dragostea pentru inovări şi descoperiri.Acestea sunt chestiuni extrem de importante.Cine îi va putea educa pe studenţi într-o asemeneaformulă? Aceasta o poate face doar omul careel înşişi se ocupă de ştiinţă. Dacă el nu se ocupă deştiinţă, nu are un mod de a gândi ştiinţific, cum arputea să instruiască studenţii într-o asemenea manieră?Cred ca aceasta-i imposibil. Dacă intraţi înesenţa fenomenului învăţământului, altfel veţi abordaproblema selecţiei cadrelor pentru învăţământ.În SUA, numai cercetătorul are dreptul să le predeastudenţilor. Dacă persoana nu se ocupă de ştiinţă, elnu poate aplica la concurs nicăieri! Savanţii trebuiesă predea şi doar savanţii!Acum, despre note. Vorbisem deja despre acestsistem nerozesc când studentul evaluează profesorul.Un student, aflat la început de cale, ce ar puteael şti despre aceste minunate ”rămăşiţe uscate” caredetermină nivelul de instruire, ce poate el evalua?Nimic. O va putea face peste 5, peste 10 ani, cândva acumula ceea ce numim educaţie.Există însă un mecanism verificat de evaluarea muncii profesorului. La nivel global există azi unset de semne prin care se evaluează o universitateşi locul ei în reţeaua internaţională a instituţiilor deînvăţământ. Printre aceste semne nu am văzut niciunulcare sa specifice că lectorul predă frumos (formapredării contează mai mult în şcoala primară şi ceamedie decât în Universitate). Sunt alte semne – cefel de studenţi absolvesc, ce fel de doctoranzi sunt,ce fel de publicaţii ştiinţifice, monografii se editează,ce conferinţe au loc, în general atmosfera ştiinţificăîn procesul instruirii.Din experienţa mea personală am să vă daunişte exemple. Am publicat un articol într-o revistăde chimie (Chemical Reviews) care este evaluatăcu factorul 28 (de regulă, factorul ediţiilor chimiceordinare variază între 3 si 5). Universitatea dinCambridge, Marea Britanie, m-a solicitat să scriuo monografie în baza acestui articol. Eu am scris-o,monografia a fost publicată în 2006. Chiar atunci,ziarul londonez London Times a publicat lista universităţilorpe gradaţie: universitatea din Austin aieşit pe locul 15 în lume (în alte gradaţii din SUAUniversitatea ocupa locul 9-10), şi mi s-a comunicatcă monografia mea a jucat un anumit rol pentru a seplasa pe un loc atât de onorabil.În legătură cu această carte mi s-a întâmplatceva interesant. Sistemele de editare în SUA şi-nMarea Britanie se deosebesc. În SUA se publică untiraj nelimitat de monografii. Cât n-ai cumpăra, vafi şi de rămas. Ei au grijă ca oricând să poţi reeditao lucrare. În Marea Britanie, nu. Ca şi în sistemulsovietic, experţii în materie de editare calculeazăpreventiv tirajul care ulterior se pune în vânzare.Iar cu monografia mea s-a întâmplat un caz aparte.Ea s-a vândut rapid şi atunci au început să-mi vinăscrisori – unde se poate procura? Eu mă adresez laeditori, le spun că nu au respectat acordul care stipulacă eu scriu monografia şi ei pregătesc tirajulpentru vânzare. O ediţie nouă costă foarte scump,dar eu am ieşit învingător, fiind nevoit să mă adresez,după lungi discuţii, la Preşedintele universităţiidin Cambridge. Şi a fost tipărită o nouă ediţie, o copieexactă. Dar pentru că această carte a lipsit dinvânzare, costul ei a crescut, şi pe Internet, la vânzăripersonale Amason.com, preţul cărţii a ajuns la 1054dolari. Amuzant, nu-i aşa?!Un alt exemplu curios. Universitatea Stanfordocupă primul loc în lume în domeniul biologiei moleculare.Primul loc printre universităţi, dar iată cumse predă acolo. O ştiu în detalii pentru că nepotulmeu al treilea an la rând face doctorantura în dome-nr. 2(21), iunie 2011 - 25

Akademosniul biologiei moleculare la această universitate. Elspune că în raport cu sistemul ex-sovietic se predăoribil. Profesorul vine, vorbeşte destul de nepăsătordespre legităţile principale şi nu predă materialulconcret necesar pentru examen. El le dă idei generale,îndrumări, şi consideră că studenţii trebuiesinguri să înveţe din cărţi ce au de învăţat. Adică seevaluează universitatea nu după calitatea predării,ci cu totul după altceva: după atmosfera ştiinţificăpe care o creează profesorii; după scânteile inspiraţieipe care ei le transmit studenţilor, după dragosteapentru inovări şi descoperiri pe care o promovează,precum şi modul de a gândi ştiinţific – iată ce esteprimordial în procesul învăţământului şi de ce ştiinţaeste atât de importantă.Am să vă povestesc despre o discuţie aprigă dinTexas, privind ştiinţa şi educaţia, care s-a declanşatîn ianuarie-martie curent, şi anume, cum sunt dirijateaceste domenii. Cum este dirijată viaţa universitară,universitatea noastră, bunăoară, care este foartemare, dar şi alte universităţi? Există un consiliupentru învăţământul superior, membrii căruia suntnumiţi de gubernator. Acest consiliu aprobă finanţărileetc. Gubernatorul, evident, va numi în acestconsiliu oameni pe potriva sa. Iar în SUA sunt preţuiţioamenii întreprinzători, businessmeni. Aşa s-aîntâmplat în statul nostru – gubernatorul este omulbusinessului. Iar businessmenii, în raport cu Universitatea,consideră că ar putea face ordine acolo,un fel de ordine de tipul marketingului. Care nu sepotriveşte universităţii, dar ei nu înţeleg aceasta.Şi iată din partea lor au parvenit nişte propuneriabsolut inacceptabile. În primul rând, s-a propus,pentru a face economii, să fie despărţite instruireaşi cercetarea pentru a le finanţa separat, şi finanţareade la buget să fie direcţionată numai pentru instruire.Chiar a fost şi o propunere cu totul stupidă ca săfie plătit suplimentar profesorul reieşind din notelestudentului. Mai departe. Însuşi gubernatorul a propussă se reducă costul învăţământului studentului la10 mii de dolari pentru întreg cursul, prin redirecţionareaparţială a instruirii spre internet. (În realitate,internetul se foloseşte deja pe larg în procesul depredare, cuprinzând toate modalităţile de comunicarecu studenţii în afara lecţiilor – temele pentru acasă,consultaţii, rezolvarea problemelor, examenele etc.)Apoi tot el a propus în fiecare an de mărit cu 10 lasută numărul de absolvenţi (fără creşterea infrastructurii).Din punct de vedere al celor spuse până acum,niciuna din aceste propuneri nu are sens dacă se iaîn seamă caracterul indisolubil al ştiinţei şi instruirii,precum şi rolul ştiinţei în educaţie.Nicio propunere din acestea n-a fost acceptată,toate au fost categoric refuzate. Mass-media a jucatun rol esenţial în discuţia dată. Mai mult decâtatât. A intervenit Asociaţia profesorilor americani,oamenii care fac afaceri în învăţământ, foştii absolvenţiai universităţilor deveniţi bogaţi (donatorii).Aceste propuneri n-au trecut. În plus, consiliul a decisdisponibilizarea unor consultanţi şi a luat decizia– consiliul nu trebuie să se ocupe de monitorizareauniversităţilor şi a ştiinţei. Este treaba savanţilorcare dispun de mecanisme interne. Această discuţieacută a durat mult timp şi a învins definitiv punctulde vedere progresiv.Am anumite sugestii în privinţa rolului ştiinţei îninstruirea studenţilor la universităţile republicii. Dece, de exemplu, universităţile n-ar semna un acordcu instituţiile Academiei ca membrii acesteia să predeaperiodic în universităţi? Există şi alte variante.O alta chestiune – în universităţile americane suntcâteva seminare permanente şi fiecare săptămânăvin renumiţi savanţi de pretutindeni să ţină prelegeri.Sunt seminare la chimia fizică, la chimia organicăşi anorganică, la nanotehnologii etc. Se acordăo atenţie imensă acestei chestiuni. În consecinţă,studentul obţine un volum colosal de informaţie decalitate. Şi nu din reviste şi cărţi, ci informaţie vie.Îmi amintesc, de exemplu, prelegerea lui EdwardTeller („tatăl” bombei nucleare americane). El aveapeste 90 de ani şi vorbea nişte lucruri uimitoare desprecare nu veţi citi nicăieri. Relata nişte nuanţe nemaiauzite,de exemplu, despre relaţia guvern-ştiinţă.Acela, desigur, a fost un caz ieşit din comun, dare o regulă să inviţi laureaţii Premiului Nobel şi alţisavanţi renumiţi. Iată de ce au nevoie universităţile:ca studentul să se scalde într-o atmosferă ştiinţificăpermanent! Eu nu sunt laureat al Premiului Nobel,am însă rezultate care sunt preţuite de experţi la nivelinternaţional, am vizitat Moldova de mai multeori, dar niciodată n-am fost invitat la Universitateade Stat cu o lecţie în faţa studenţilor.Desigur, sunt multe alte chestiuni contradictoriiîn Moldova. Şi una din acestea este volumulde lecţii pe care trebuie să le ţină profesorul. Nu ecorect să i se dea profesorului mii de ore pe an. ÎnSUA norma didactică maximă e 3 cursuri, 9 ore însăptămână (şi zero în timpul inter-semestrial), restultimpului acesta se ocupă de ştiinţă. Sunt şi chestiunifinanciare grave aici, pentru care, iarăşi, trebuie căutatesoluţii.Dezvoltarea ştiinţei în Republica Moldova:Academia sau universităţile?Intenţionat am formulat această întrebare într-omanieră provocatoare, în spiritul tentativelor de acontrapune cele două instituţii ale ştiinţei. Răspunsulcorect, pe care-l presupune întrebarea, este nu sau,ci şi: Academia şi universităţile. După idee, acestedouă izvoare ale ştiinţei şi cadrelor ştiinţifice trebuie26 - nr. 2(21), iunie 2011

Prelegere publicăsă conlucreze strâns. Din păcate, aceasta se întâmplăîntr-o măsură mai mică în republică. Mai mult decâtatât, se aud voci care propun ca Academia să fie închisăiar cercetările să fie transferate în universităţi,chipurile, prin analogie cu statele occidentale.Astăzi în lume nu se mai discută dacă ştiinţafundamentală trebuie sau nu finanţată de la bugetulţării: ştiinţa constituie baza progresului tehnico-ştiinţific,izvor al inovării, prestigiul ţării şi sursă deinspiraţie pentru popor – fără ştiinţă nu poate existanicio ţară dezvoltată sau în curs de dezvoltare. Academiaşi universităţile se deosebesc doar prin formade organizare a ştiinţei.Aceste forme sunt diferite în diferite ţări, eles-au constituit istoric şi depind de tradiţiile culturaleale poporului. Potrivit celor afirmate anterior, înuniversităţi ştiinţa se promovează ca parte integrantăa instruirii. Dar pe lângă componentul instructivşi educativ pe care-l comportă, ştiinţa se dezvoltă încentre ştiinţifice speciale finanţate de la buget, careîn diferite ţări au diverse forme şi denumiri. În spaţiulex-sovietic ştiinţa se dezvoltă, în principal, îninstituţiile academiilor de ştiinţe. Sub altă denumireo asemenea formă de organizare a ştiinţei există îndiferite ţări: în Germania ea se numeşte Max PlanckInstitut, care are instituţii ştiinţifice similare Academieide Ştiinţe. În Franţa, Italia, Spania etc. ştiinţabugetară se finanţează dintr-un centru unic (СNRS),dar centrele sale ştiinţifice, în mod preferenţial, suntţinute pe lângă universităţi (ele însă se finanţeazăseparat de educaţie).În SUA, ştiinţa fundamentală la fel se finanţeazăde la buget dintr-un centru unic (NIH pentru biologieşi medicină şi NSF pentru restul ştiinţelor;există, de asemenea, finanţarea diferitor proiectede către ministere). Asemenea proiecte ştiinţificese realizează atât în universităţi, cât şi în instituţiilespeciale asemănătoare cu cele ale AŞM. În uneleţări (SUA, Franţa etc.) activează comunităţi ale savanţilorvaloroşi numite Academii de Ştiinţe. Ele nudispun de instituţii proprii, nu sunt finanţate de labuget, dar se bucură de autoritate în ţară şi exercităfuncţii consultative. Aceste Academii în niciun caznu trebuie comparate cu Academiile care activeazăca instituţii ştiinţifi ce, deşi ultimele înglobează şifuncţiile Academiei ca for al savanţilor importanţi.După cum se vede, formele de organizare a ştiinţeioarecum se deosebesc în diferite ţări, dar scopulprincipal rămâne acelaşi – producerea cunoştinţelorşi aplicarea lor. Cu toate acestea, nu se observănicio dependenţă dintre calitatea cercetării şi formaorganizării ei: orice formă este bună dacă nivelulştiinţei este competitiv la scară internaţională.În Moldova dezvoltarea ştiinţei s-a constituitastfel că ea "a crescut" în instituţiile Academieide Ştiinţe. Este util în acest sens să descifrăm, ceînseamnă pentru ştiinţă că ”s-a constituit istoric”.Ştiinţa se dezvoltă ca un organism viu: fiecare echipăştiinţifică, fiecare direcţie ştiinţifică după naşterecreşte încetul cu încetul, cu timpul se fortifică, sematurizează, îşi câştigă o poziţie în lume şi devineşcoală ştiinţifică. Pentru aceasta e nevoie de minimum15-20 de ani, uneori şi de jumătate de secol.Să distrugi asemenea şcoli poţi repede – prin a întrerupefinanţarea, dar pentru revigorarea lor iarăşiva trebui jumătate de secol! În acest sens, îndemnulunor demnitari de a închide Academia de Ştiinţea Moldovei şi a finanţa doar ştiinţa din universităţieste un sacrilegiu. Aceasta ar însemna distrugereaşcolilor ştiinţifice care s-au creat timp de jumătatede secol. Eu am dăruit acestei Academii cei mai frumoşiani din viaţa mea şi sunt revoltat să aud asemeneasugestii!Obiecţii serioase privind dezvoltarea ştiinţei înrepublică trebuie făcute nu faţă de forma organizăriiei (Academia sau universităţile), ci la conţinutul ei.La finanţarea ştiinţei fundamentale urmează să fierespectate două cerinţe esenţiale: (1) lucrările trebuiesă corespundă nivelului internaţional al cunoştinţelorîn domeniul abordat şi (2) finanţarea trebuie săse facă în bază de concurs.AŞM are anumite succese în acest domeniu, darnu e suficient. Nivelul internaţional al cercetărilorfundamentale, de regulă, se asigură prin publicareaîn reviste internaţionale, în care articolele suntrecenzate de cei mai mari experţi în domeniu. Oasemenea recenzare nu numai că permite a evaluanivelul lucrării, ci de multe ori conduce la îmbunătăţireaei (cunosc acest fapt din propria experienţăde recenzent). AŞM produce un volum mare deproducţie editorială în formă de cărţi şi broşuri carenu trec filiera recenzării internaţionale, iar anumepe această cale poate fi ridicată calitatea cercetăriila un nivel nou. Reieşind din aceleaşi argumente,trebuie de obţinut ca revistele editate de AŞM săofere variante rezumative în revistele internaţionalede profil, de exemplu, în cele editate de ThomsonReuter (Web of Knowledge).Observaţiile similare vizând nivelul internaţionalsunt valabile şi în ce priveşte concursul pentrufinanţarea cercetărilor fundamentale: în condiţiileMoldovei, unde alegerea recenzenţilor anonimi esteextrem de limitată, concursul trebuie să aibă caracterinternaţional.Mi-am consumat timpul rezervat, Vă mulţumescpentru atenţie!Prelegere publică ţinută la AŞM, 2 iunie 2011nr. 2(21), iunie 2011 - 27

AkademosМЕСТОИССЛЕДОВАТЕЛЕЙМОЛДОВЫ В МИРОВОМИНФОРМАЦИОННОМПРОЦЕССЕ.НаукометрическийанализЧлен кор. AН МолдовыАлександр ДИКУСАРTHE PLACE OF MOLDOVAN RESEARCH-ERS IN THE WORLD INNOVATION PROCESS.THE SCIENTOMETRIC ANALYSISThe present paper considers an informationalmodel of science as a powerful tool to determinequantitative indicators of the relationships betweenscience and other areas of the socio-economic standardof a society.The fi ndings of the scientometric analysis of thedevelopment of science in more than 50 countries(30 leaders in science and 20 East-Europeans) allowrevealing the correlation between the level of the scientific (informational) development of a society andits socio-economic standard.It is demonstrated that Moldova is among thecountries with the mid-level of both the scientifi c andsocio-economic development. The data on differentcountries, such as the USA, EU members, Republicof Moldova, and others have been used to reveal therole of the funding of science in the development ofthe socio-economic standard of a nation.Взаимосвязь развития науки и социальноэкономическогоразвития общества всегда рассматриваласькак достаточно очевидный и дажетривиальный факт. Однако попытки научногоанализа подобной проблемы возможны тольков том случае, если известны количественныехарактеристики как развития науки, так исоциально-экономического развития. По образномувыражению Д.И.Менделеева, “Науканачинается там, где начинают измерять…”. В[1] была сделана попытка подобного анализана основе наукометрического анализа развитиянауки в обществе и данных об уровнесоциально-экономического развития, оцениваемыхпо Индексу развития человеческого потенциала(ИРЧП), ежегодно рассчитываемому специальнойКомиссией ООН (см., например, [2]).Однако, результаты, полученные в [1], относятсяк концу XX века. Кроме того, они были полученытолько на основе базы данных SCI (то есть, базыданных в области естественных, инженерныхнаук и математики). Очевидно, что они должныбыть дополнены данными в области социальныхнаук (Social Science Citation Index, SSCI).Цель настоящей работы – проанализироватьособенности взаимосвязи процессов социальноэкономическогои научного развития общества насовременном этапе, а также на основе наукометрическогоанализа, определить место Молдовысреди других государств мира. При этом, в основуанализа будут положены данные об ИРЧП за 2010год [2 , а также наукометрические показатели развитияразличных государств мира [3].Как известно, в основе наукометрическогоанализа лежит модель науки как мирового информационногопроцесса [4], а базой данных служатпубликации в журналах, входящих в список SCI иSSCI. Любое государство, также как и любое научноесообщество, должно иметь соответствующиеориентиры своего развития, что и диктуетразработку методов количественного их анализа,даже если учесть, что они могут быть не вполнесовершенными и открыты для критики.В табл.1 представлены результаты распределениявклада в мировой информационныйпроцесс (науку) исследователями разных странмира, оцениваемые по доле статей в журналах,входящих в список SCI, а также SSCI. Кажетсяочевидным, что представленное распределениеявляется очень информативным, свидетельствующимо том, что подобный метод оценки можнорассматривать в качестве аналога внутреннеговалового продукта (ВВП), только в сфере науки.Действительно, по результатам 1996 года (конецХХ века) именно восьмерка промышленно развитыхгосударств имела максимальные показателипри доминирующей роли США (около 30%вклада).Однако уже в конце первого десятилетияХХI века ситуация существенно меняется вследствиерезкого роста показателей таких стран какКитай (рост почти в 6 раз за указанный период),Индии (рост в 1,8 раза) при одновременном снижениивклада США (почти на треть) и Россииболее чем в 1,5 раза. Одновременно результаты,представленные в табл.1, доказывают, что показатели,полученные на основе данных SCI, малочем отличаются от показателей, полученных наоснове и SCI и SSCI.В табл. 1 представлены данные по Респу-28 - nr. 2(21), iunie 2011

ScientometrieТаблица 1Распределение вклада в мировой информационный процесс (науку) по данным SCI и SSCI1996 2009Страна SCI % SCI +SSCI % Страна SCI +SSCI %1 США 30,0 28,4 1 США 20,42 Великобритания 8,0 7,1 2 Китай 13,83 Япония 8,0 7,3 3 Великобритания 6,24 Германия 7,4 6,2 4 Германия 5,75 Франция 5,4 4,7 5 Япония 5,26 Канада 4,0 3,6 6 Франция 4,37 Италия 3,5 3,3 7 Канада 3,68 Россия 3,1 2,7 8 Италия 3,49 Китай 2,5 2,4 9 Испания 2,910 Австралия 2,4 1,9 10 Индия 2,911 Австралия 2,512 Россия 1,65Украина 0,46 Украина 0,30Румыния 0,16 Румыния 0,44Молдова 0,02 Молдова 0,02блике Молдова, а также для ее ближайших соседей– Украины и Румынии. И, если динамикапоказателей для Украины является аналогичнойдинамике российского вклада (снижение в 1,5раза), то Румыния значительно улучшила своипоказатели (практически в 3 раза). Любопытноотметить, что этот рост начался сразу же послевступления страны в ЕС, а до вступления в ЕСнаходился на уровне 0,16% [3]. Это лишний раздоказывает какое внимание уделяется развитиюнауки в Европейском Союзе.Видно также, что несмотря на относительномалый вклад исследователей Молдовы, онпрактически не изменился за указанный период(табл. 1). В [5] было показано (на основеданных только SCI), что причиной увеличениявклада молдавских исследователей в мировойинформационный процесс в последний периодявляется реформа науки в республике, в основекоторой лежало принятие, в 2004 году, Кодексао науке и инновациях. Результаты, представленныена рис.1, подтверждают это с использованиемданных и SCI, и SSCI. По сравнению с болееранним периодом , число работ в журналах рассматриваемогомеждународного уровня вырослос 2005 года на 38 % (рис. 1). Однако, учитывая,что и сама база данных расширилась за указанныйпериод, это привело только к сохранениюдоли “ВВП молдавских исследователей в сференауки”, а не к ее увеличению.Одновременно результаты, представленныена рис. 1 ( в сравнении с приведенными в [5]),показывают какую долю от общего вклада составляютпубликации в журналах гуманитарногопрофиля (SSCI) (порядка 10 %). Таким образом,кажется очевидным (по крайней мере, для300N2502001995 2000 2005 2010Ãî äûРис. 1. Динамика количества статей исследователей Молдовы, опубликованныхв журналах входящих в базы данных SCI и SSCInr. 2(21), iunie 2011 - 29

ScientometrieТаблица 2Сравнительные наукометрические показатели развития науки различных странСтрана Н Средняя цитируемостьстатьи%мсотрасль знания/физикабиох., ген.,мол.биол.Медицинаматематикас/х ибиол.наукибизнес,менеджментматериаловедениеСША 1139 18,3 31 3,90 1,89 0,58 1,04 0,25 0,43Китай 279 3,7 15 1,04 0,88 0,45 0,58 0,11 1,14Россия 262 4,8 32 0,10 0,35 0,33 0,18 0,004 0,42Украина 114 3,6 41 0,08 0,27 0,32 0,11 0,008 0,59Румыния 106 4,4 33 0,58 0,44 0,78 0,32 0,12 1,25Литва 88 5,9 35 0,75 0,33 0,29 0,45 0,42 0,72Молдова 44 5 76 0,14 0,12 0,16 0,09 - 0,66на порядок величины превышают показателиРоссии (табл.1), значения Н-факторов для этихстран близки (табл.2). А, например, Н-факторВеликобритании (689) [2] более чем вдвое превышаетсоответствующий показатель для Китая,хотя доля китайских работ почти вдвое выше(табл.1).Много это или мало для значения Н-фактора44? Это среднемировой показатель и среднийпоказатель для стран СНГ. Он, например, выше,чем соответствующий показатель для Казахстана,Азербайджана, точно такой как у Узбекистана,но вдвое ниже, чем у Литвы (страна ЕС,близкая по масштабу Молдове) и также примерновдвое ниже, чем, например, Беларуси (82).Очевидно, что не только масштаб страны и,прежде всего, число исследователей занятых внауке, определяют величину и этого интегральногопоказателя, и общую долю вклада, а такжедругие факторы. И основной из них – это отношениек науке как определяющей сфере развитиягосударства, выражающееся, в частности, ввыделении не менее 3% от ВВП на развитие этойсферы (как, например, в ЕС). И, как следствие –резкий рост вклада Румынии после ее вступленияв ЕС, о чем говорилось выше, а также то, чтоH-фактор исследователей Румынии практическиравен показателю для Украины (табл.2), хотя посвоим масштабам (в частности, численности населения)Румыния существенно меньше.Подтверждением этого является также то,что Н-фактор маленькой Эстонии (102) большечем Беларуси (82) [2]. Поскольку страны,представленные в табл. 2, различаются по своиммасштабам, интересен такой показатель, какцитируемость одной статьи. Однако, исключаяработы американских авторов, она практическиодинакова в разных странах (табл.2).Следующий показатель, представленный втабл.2 – это процент международного сотрудничества,оцениваемый по доле статей исследователейэтой страны в сотрудничестве с авторамииз других стран (в эту категорию попадают статьи,авторами которых являются исследователиболее чем одной страны). В табл. 2 представленыданные за 2009 год. Видно, что в среднем (длябольшинства анализируемых стран) этот показательравен 30-40%. Исключение составляютКитай (15%) и Молдова (76%). Интересна динамикаэтого показателя [3]. Для подавляющегочисла стран этот показатель растет. Например,для США от 24 до 32% (здесь и ниже приводятсяданные за 1996 и 2009 год соответственно). Соответствующиепоказатели для России – 24/32,Франции – 33/49, Украины – 23/41, Беларуси –26/47, Армении – 39/50, Грузии -48/63. Оченьвысокий рост наблюдается для Молдовы – от 42до 76%. Но в то же время, например, для Китаяэтот показатель снизился с 19 до 15% за рассматриваемыйпериод. Не это ли является причинойотносительно низкой цитируемости (в сравнениис общим их количеством) китайских работ?Международное сотрудничество являетсяосновной тенденцией современного развитиянауки, а для таких относительно малых и бедныхстран как Молдова еще и практически единственнойвозможностью ее сохранения.На основе баз данных, приведенных в [3],можно не только оценить тенденции развитиясовременной науки, но и то, какие отрасли знанияпреимущественно развиваются в различныхстранах. При этом следует подчеркнуть: развиваютсяна уровне, соответствующем уровнюразвития мировой науки.В [3] осуществлено разделение работ, опубликованныхв журналах SCI и SSCI по 27 отраслямзнания. Поскольку имеется множестворабот междисциплинарного характера, некоторыеработы отнесены к разным отраслям. Всоответствующих колонках табл. 2 приведеныnr. 2(21), iunie 2011 - 31

ScientometrieОднако, это не более чем корреляция. И ответитьна основе полученной корреляции что первично,а что вторично – нельзя. Но кажется очевидным,что снижение уровня научного развитиядолжно сопровождаться снижением основногопоказателя уровня развития любого государства– уровня его социально-экономического развития,равно как и наоборот.С другой стороны, можно утверждать, чтонаукометрические показатели и, в частности,такой показатель как КНР, может служить индикаторомсоциально-экономического состоянияобщества. Согласно рекомендациям КомиссииООН по человеческому развитию, ИРЧП, превышающий0,8, характеризует страны с оченьвысоким уровнем (Норвегия, Австралия, НоваяЗеландия, США и др.), при ИРЧП, находящемсяв пределах от 0,7 до 0,8 – с высоким, при ИРЧП,большим 0,5, но меньшем 0,7 – с средним, аменьше 0,5 – страны с низким уровнем (см. такжерис.4). В то же время, страны со значениямиКНР, большими 1, можно отнести к категориистран с высоким уровнем научного развития,а при 0,1

AkademosQ=A L α K (1-α) ,где объем производства Q является функцией отвложенного труда L и каптала K; α и 1-α называютсяэластичностями, или масштабирующиминормированными постоянными (трудо- и фондоинтенсивности),которые имеют смысл коэффициентовчувствительности изменения темповприроста продукции при изменении темпов приростакаждого из основных факторов при закрепленномдругом. Если постоянную А принять неза постоянную, а за величину А (t,λ), зависящуюот времени t и от фактора прироста λ, не исходящегоиз “основных производственных факторов”L и K (то есть принять за дополнительныйтехнический прогресс, не воплощенный в этихфакторах), то можно предположить, что А = e λtвыразит долю технического прогресса в суммарномэкономическом приросте.Данный метод измерения и подсчета, получившийназвание “поправки Соллоу” (Р.Соллоуза подобный метод анализа был удостоен Нобелевскойпремии по экономике за 1984 год) подразумеваетпод инновацией в основном “техническийпрогресс, не воплощенный в основныхфакторах, но путем его внедрения, путем освоенияновшества производством, воплощенный вприбыль” [ 7 ]. На языке прибыли это означает,что генераторами ее являются университеты,институты, лаборатории, то есть научныеучреждения. Причем, зачастую это происходитне напрямую, а косвенно, например, через уровеньподготовки специалистов или создание соответствующейинновационной среды.Иными словами, и при меньшем объеме финансирования,не соответствующем прямомувлиянию науки на экономику, такое влияние будетосуществляться косвенно, потому что уровеньразвития науки определяет уровень образованияв обществе и уровень его общей культуры.Сказанное выше одновременно проливаетсвет на “физический смысл” корреляции уровеньнаучного развития – уровень его социальноэкономическогоразвития, продемонстрированныйрис.4. Но при этом необходимо помнить,что речь идет о развитии подлинной науки, котораяиначе чем мировой наукой быть не может.А именно развитие такой науки количественнооценивается на основе базы данных SCI и SSCI.И именно поэтому между показателями, оцениваемымина основе этой базы данных и даннымиИРЧП, наблюдается вышеописанная корреляция.Говоря о подобной взаимосвязи применительнок Молдове, необходимо подчеркнуть, чтотолько один из журналов, издаваемых в республике,входит в вышеуказанную базу данных.Это англоязычная версия журнала “Электроннаяобработка материалов”, издаваемого Институтомприкладной физики АНМ (“Surface Engineeringand Applied Electrochemistry”). Перед тем какбыть включенным в нее, журнал прошел серьезнуюмеждународную экспертизу [8] .Очевидно, что далеко не всякий результатэксперимента, обобщения или результат теоретическогоисследования, описанный в конкретнойстатье или монографии, может быть отнесенк категории новых научных результатов. Сдругой стороны, публикации в журналах, входящихв эту базу данных, не может быть гарантиейтого, что это описание действительно новогонаучного результата. Однако, можно попытатьсяутверждать, что сам факт вышеуказанной корреляцииявляется дополнительным свидетельствомтого, что анализ развития науки на основевышеуказанной базы данных является объективнымпоказателем развития науки (в настоящеевремя практически единственным).И увеличение возможностей признания достижениймолдавской науки (а также возможностейинтегрирования ее в европейскую имировую науку) должно осуществляться как спомощью увеличения доли молдавских работ вуказанной выше базе данных, так и работы в направлениирасширения числа молдавских журналов,включенных в нее.Говоря о взаимосвязи научного и социальноэкономическогоразвития нельзя не подчеркнутьпринципиальной разницы между наукой и инновационнымпроцессом, определяющим влияниена экономику. Они различны как по целям, так ипо средствам их достижения.Если основной целью науки является получениеновой информации о законах развития природы,общества, методах их описания и возможностяхиспользования этих законов, то основнаяцель инновационного процесса – превращениеэтих знаний в товар и деньги.Именно поэтому, строго говоря, результатынауки не являются товаром (закон Фарадея илитеорию относительности ни купить, ни продатьнельзя). Они различаются и по средствам их достижения.Для науки характерна полная открытость.Это отличительная особенность любогонаучного результата. Он только тогда может бытьпризнан в качестве нового научного результата,когда может быть воспроизведен другими (исследователями,лабораториями).34 - nr. 2(21), iunie 2011

ScientometrieТаблица 3Расходы на науку в различных странах и регионахмира и рейтинг научно-техническихвозможностейСтраны ирегионы Количествонаучныхсотрудников(тыс. намлн. жителей)Долярасходовнанауку,% отВВПРасходына исследователя(тыс. $/год)Рейтингнаучнотех.возм.***США 4,0 2,8 240 1Япония 5,2 2,9 150 2Россия 3,0 1,0 21 19(1,5*)СНГ 3,0 0,9 20(Европа)ЕЭС 2,5 1,9 180(3,0*)СНГ 0,9 0,3 9(Азия)Африка 0,07 0,3 70Молдова 0,9 0,17 9** 53(0,7*)В среднемпо миру0,9 1,7 140Westholm G., Tchatchona B., Tindemans P.Mesuring progress towards knowledge societies. AWorld of Science. 2004. V.2 No 1* данные 2007 г.** данные 2005 г.*** RAND Global technology Rev. 2020При превращении же научного результата втовар и деньги должна соблюдаться полная конфиденциальность,обусловленная самим фактомконкурентной борьбы.Относясь к категории стран со средним уровнемнаучного развития, Молдова имеет среднийуровень социально-экономического развития(что, принимая во внимание вышеописаннуюкорреляцию, представляется вполне естественным).Это подтверждается и особенностямифинансирования науки в различных регионахмира (табл. 3). В частности, в Молдове количествонаучных работников на душу населения соответствуетсреднемировому. Представленныев табл.3 данные рейтинга научно-техническихвозможностей подсчитаны по приблизительно100 странам, то есть то, что Молдова в этом рейтингенаходится на 53 месте свидетельствует осреднем уровне научного развития. В то же время,финансирование даже в лучшие годы существованиянауки независимой Молдовы (2005-2009) было существенно ниже среднемирового.Причина же соответствия уровня развития наукив Молдове среднемировому может заключатьсятолько в постоянно увеличивающейся долемеждународного сотрудничества, о котором говорилосьвыше.Но участие в международном сотрудничестветакже требует определенного уровня финансирования.После же 2009 года его уровень(в % от ВВП) постоянно снижается. Учитываяэтот факт, следует в дальнейшем ожидать снижениявклада молдавских исследователей в мировойинформационный процесс, а следовательно,и снижения основного показателя – уровнясоциально-экономического развития.Результаты данного исследования одновременномогут быть ответом на вопрос, которыйобычно задает финансист или бухгалтер (ноответ на который априори должен знать руководитель(государства, правительства, конкретногоминистерства или ведомства)): “А что, собственно,нам дает наука в нашей стране?”. Ответможет быть только один – уровень социальноэкономическогосостояния государства, то естьто, за что, собственно и ответственно правительствои руководство страны, а также конкретноеведомство. Результаты настоящего количественногоисследования являются наглядным подтверждениемэтой, в общем-то, известной истины.Хотелось бы добавить, что это достигаетсяразвитием настоящей науки, а не ее суррогата,что иногда выдается за подлинную науку.Литература1. Дикусар А.И. Взаимное влияние социальноэкономическогои научного развития общества. //Науковедение, 1999, № 2, с.51-74.2. 2010 Human Development Report. New York,Oxford: Oxford UP, 2010.3. http:/www.scimagojr.com/4. Налимов В.В., Мульченко З.М. Наукометрия.М. Наука, 1969.5. Дикусар А.И., Кравцов В.Х. Динамика участиямолдавских исследователей в мировом информационномпроцессе: наукометрический анализ // Akademos,2010, № 1 (16), р.11-16.6. Малицкий Б. Эволюция взглядов на государственнуюподдержку науки, оптимальную структуруи механизмы ее финансирования // Фундаментальныеисследования в современном инновационном процессе:организация, эффективность, интеграция.Материалы международного симпозиума. Киев, 1-3декабря 2003 г. Киев, “Феникс”, 2004, с.120-132.7. Санто Б. Инновация – движущая сила экономическогороста // Там же, с.350-376.8. Конунова Г.А., Дикусар А.И. Журнал “Электроннаяобработка материалов”. Новый этап развития// Электронная обработка материалов 2011, №4. с.nr. 2(21), iunie 2011 - 35

AkademosPROTECŢIAPROPRIETĂŢIIINTELECTUALEÎN CONTEXTULNEGOCIERILORPRIVIND ASOCIEREALA SPAŢIUL EUROPEANDE CERCETAREDr. conf. cerc. Victor BALMUŞINTELLECTUAL PROPERTY PROTEC-TION IN THE CONTEXT OF NEGOTIATI-ONS ON ASSOCIATION WITH THE EURO-PEAN RESEARCH AREAThe author mentions the importance of adjustingnational legislation on intellectual propertyprotection fi eld to EU legislation, particularlyin the adjustment of legislation in scienceand innovation in the negotiations on associationwith the European Research Area. Basedon the analysis of national and doctrinal argumentswe proposed order amending and supplementingde lege ferenda the Code on Scienceand Innovation for bringing normality AGEPIlegal statusOrganizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie,Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) „îşi propune să contribuiela menţinerea păcii şi securităţii, promovândcolaborarea între popoare prin educaţie, ştiinţă şicultură”, iar în acest scop UNESCO 1 :„c) Ajută la păstrarea, progresul şi răspândireaştiinţei:- îngrijindu-se de conservarea şi protecţia patrimoniuluiuniversal de cărţi, opere de artă şi altemonumente de importanţă istorică sau ştiinţifică, şirecomandând popoarelor interesate a încheia convenţiileinternaţionale în acest scop;- stimulând colaborarea între popoare, în toatedomeniile activităţii intelectuale, inclusiv, schimbulinternaţional de persoane care lucrează în domeniuleducaţiei, ştiinţei şi culturii, precum şi schimbul depublicaţii, obiecte de artă, materiale de laborator şiorice fel de documentaţii utile;- înlesnind prin metode corespunzătoare de colaborareinternaţională accesul tuturor popoarelor lamaterialele publicate în fiecare ţară.”1 Constituţia ONU din 16.11.45 pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură(UNESCO). În: Tratate internaţionale 2/232, 1999. art. I.Potrivit Strategiei de la Lisabona, colaborareaeficientă între organizaţiile de cercetare, inclusivuniversităţile şi structurile de cercetare din industriepoate facilita circulaţia şi aplicarea ideilor într-osocietate bazată pe cunoaştere, precum şi creştereacompetitivităţii şi a bunăstării.În aceleaşi timp, promovarea inovării şi creativităţiieste condiţionată de identificarea unor mijloaceeficiente de protecţie a drepturilor de proprietateintelectuală. Evident că din perspectiva asocierii laSpaţiul European de Cercetare este benefică armonizarealegislaţiei naţionale la dispoziţiile Directivei2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietateintelectuală, care 2 :a) armonizează mijloacele minime de care dis-pun titularii drepturilor şi autorităţile publice pentrua combate încălcările drepturilor de proprietate intelectuală:b) instituie, totodată, un cadru general pentruschimbul de informaţii şi cooperarea administrativăîntre autorităţile naţionale şi între acestea şi Comisie;c) prevede norme juridice europene de nivelînalt pentru a asigura respectarea diferitelor tipuride drepturi care sunt protejate prin regimuri juridiceindependente (cum sunt drepturile de autor, brevetele,mărcile înregistrate, desenele şi modelele, darşi indicaţiile geografice şi drepturile asupra soiurilorde plante).Astfel, în contextul asocierii la Spaţiul Europeande Cercetare, iniţiativa Academiei de Ştiinţe aMoldovei de armonizare a procesului de adoptare aproiectului Codului educaţiei cu cel de completareşi modificare a Codului cu privire la ştiinţă şi inovareal Republicii Moldova nr. 259 din 15.07.2004,în conformitate cu bunele practici europene, implicănecesitatea întreprinderii unor acţiuni coordonate îndomeniul protecţiei proprietăţii intelectuale, inclusivcontinuarea armonizării ei cu legislaţia comunitară.I. Ajustarea la legislaţia comunitară actualizată3 , inclusiv la prevederile:2Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, ComitetulEconomic şi Social European şi Comitetul Regiunilor,Bruxelles, 22.12.2010, COM(2010) 779 final, Aplicarea Directivei2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietateintelectuală, SEC(2010) 1589 final.3 Rezoluţia Consiliului din 1 martie 2010 privind respectareadrepturilor de proprietate intelectuală pe piaţa internă (2010/C56/01); Recomandarea Comisiei din 10 aprilie 2008 privindgestionarea proprietăţii intelectuale în activităţile de transferde cunoştinţe şi Codul de bune practici pentru universităţi şialte organizaţii publice de cercetare C(2008) 1329; Rezoluţialegislativă a Parlamentului European din 25 aprilie 2007 referitoarela propunerea modificată de directivă a ParlamentuluiEuropean şi a Consiliului privind măsurile penale menitesă asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală(COM(2006)0168 - C6-0233/2005 - 2005/0127(COD)) etc.36 - nr. 2(21), iunie 2011

Drept1. Recomandării Comisiei din 10 aprilie 2008privind gestionarea proprietăţii intelectuale în activităţilede transfer de cunoştinţe şi Codul de bunepractici pentru universităţi şi alte organizaţii publicede cercetare.2. Rezoluţiei Consiliului din 1 martie 2010 privindrespectarea drepturilor de proprietate intelectualăpe piaţa internă.Mai mult, potrivit pct. 9 din Planul de acţiuniprivind implementarea Recomandărilor ComisieiEuropene pentru instituirea Zonei de Liber SchimbAprofundat şi Cuprinzător (ZLSAC) dintre RepublicaMoldova şi Uniunea Europeană, aprobat prinHotărîrea Guvernului nr.1125 din 14 decembrie2010, în anul curent „Republica Moldova va asiguraimplementarea legislaţiei în domeniul IPR” prinintermediul AGEPI.Astfel, considerăm că atât organizaţiile dinsfera ştiinţei şi inovării subordonate Academiei deŞtiinţe, cât şi Agenţia de Stat pentru ProprietateaIntelectuală dispun de un potenţial important, darnevalorificat la capitolul „fructificarea rezultatelorcercetării finanţate din fonduri publice”, „gestionareaadecvată a proprietăţii intelectuale”, „transferulde cunoştinţe” pentru „generarea de beneficii socioeconomice,pentru atragerea studenţilor şi a oamenilorde ştiinţă, precum şi pentru atragerea de finanţarepentru cercetare.” 4În opinia noastră, nu trebuie tolerată ignorareade către unii cercetători ştiinţifici şi chiar conducătoriai organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării subordonateAcademiei de Ştiinţe, a actelor normativecare reglementează modul de înregistrare a rezultatelorcercetării ştiinţifice – obiecte ale proprietăţiiintelectuale 5 . Însă nu trebuie să uităm că aceasta seface cu acordul tacit al persoanelor responsabile de4 Recomandarea Comisiei din 10 aprilie 2008 privind gestionareaproprietăţii intelectuale în activităţile de transfer de cunoştinţeşi Codul de bune practici pentru universităţi şi alte organizaţiipublice de cercetare, notificată cu numărul C(2008) 1329.5 Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldovanr. 259 din 15.07.2004. În: Monitorul Oficial 125-129/663,30.07.2004, art. 117, alin. (3)-(7); Regulamentul cu privire laînregistrarea şi evidenţa de stat a rezultatelor activităţii de cercetareştiinţifică, anexa la Acordul de parteneriat între Guvernşi Academia de Ştiinţe a Moldovei pentru anii 2009-2012, aprobatprin Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Acorduluide parteneriat între Guvern şi Academia de Ştiinţe a Moldoveipentru anii 2009-2012 27/22.01.2009, În: Monitorul Oficial19-21/79, 03.02.2009; Hotărîrea Guvernului despre aprobareaRegulamentului privind obiectele de proprietate intelectualăcreate în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu nr. 1609 din31.12.2003, În: Monitorul Oficial 6-12/76, 01.01.2004, art. 17-24 5 ; Legea privind protecţia invenţiilor nr. 50 din 07.03.2008,În: Monitorul Oficial 117-119/455, 04.07.2008, art.15 alin.(10).înregistrarea rezultatelor cercetării ştiinţifice, angajaţiai AGEPI.La fel de îngrijorătoare este calitatea ajustăriilegislaţiei naţionale privind protecţia proprietăţiiintelectuale la aquis-ul comunitar. Considerămnefondate prevederile Legii nr. 50 din 07.03.2008privind protecţia invenţiilor 6 care, în opinia noastră,ar trebui să se regăsească în Codul de procedurăcivilă la fel ca şi cele din art. 127 1 -127 3 , deoarececontravin Legii privind actele legislative nr. 780 din27.12.2001 7 şi reprezintă o ingerinţă în activitateaautorităţii judecătoreşti. 8Dacă potrivit Legii taxei de stat reclamanţii„sunt scutiţi de plata taxei de stat în instanţele judecătoreştiîn acţiunile ce reies din dreptul de autor şidrepturile conexe, din dreptul asupra invenţiilor, desenelorşi modelelor industriale, soiurilor de plante,topografiilor circuitelor integrate, precum şi asuprapropunerilor de raţionalizare” 9 , apoi Legea privindprotecţia invenţiilor nr. 50 din 07.03.2008 10 abundăde taxe. Poate că prea multe din acţiunile pretendenţilorşi reclamanţilor sunt taxate? Probabil, aceastase datorează şi statutului inadecvat de întreprinderede stat cu atribuţii ale autorităţii de stat, iar taxareaexcesivă – conformării scopului statutar de a obţineprofit până şi în detrimentul misiunii principale.II. Operarea unor modificări şi completări înCodul cu privire la ştiinţă şi inovare al RepubliciiMoldova, inclusiv în Capitolul VII. Protecţia proprietăţiiintelectuale şi asigurarea informaţională asferei ştiinţei şi inovării.Considerăm incert statutul actual al Agenţieide Stat pentru Proprietatea Intelectuală, deoarece,potrivit Codului cu privire la ştiinţă şi inovare 11 ,aceasta „organizează şi efectuează protecţia juridicăa proprietăţii intelectuale sub formă de proprietateindustrială, drepturi de autor şi de drepturi conexepe teritoriul Republicii Moldova, are statut de întreprinderede stat şi îşi desfăşoară activitatea pe principiileautogestiunii şi autofinanţării.”6 Legea nr. 50 din 07.03.2008 privind protecţia invenţiilor, În:Monitorul Oficial 117-119/455, 04.07.2008, art. 75-83, 85.7 Legea privind actele legislative nr. 780 din 27.12.2001. În:Monitorul Oficial 36-38/210, 14.03.2002, art. 6, 15, 25, 29, 52,53.8 Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225 din30.05.2003. În: Monitorul Oficial 111-115/451, 12.06.2003, art.127 1 -127 3 .9 Legea taxei de stat nr. 1216 din 03.12.92. În: Monitorul Oficial12/359, 30.12.1992, art. 4 alin. (1) pct. 2).10 Legea nr. 50 din 07.03.2008 privind protecţia invenţiilor, În:Monitorul Oficial 117-119/455, 04.07.2008, art. 75-83, 85.11 Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldovanr. 259 din 15.07.2004. În: Monitorul Oficial 125-129/663,30.07.2004, art. 106 alin. (1).nr. 2(21), iunie 2011 - 37

AkademosConstituţia Republicii Moldova conţine termenul„organizaţii legal constituite” 12 , însă alte actelegislative ale Republicii Moldova îl utilizează destulde rar. De cele mai multe ori, legiuitorul apelala sintagma calchiată din limba rusă „întreprinderi,instituţii şi organizaţii” 13 .Codul civil stipulează că „Persoană juridicăeste organizaţia care are un patrimoniu distinct şirăspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu,poate să dobîndească şi să exercite în nume propriudrepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale,să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît îninstanţă de judecată” 14 . Dar, deoarece atât întreprinderile,cât şi instituţiile, fiind persoane juridice,sunt organizaţii, iar sintagma ar fi adecvatăîn redacţia „organizaţii, inclusiv întreprinderi şiinstituţii”. Deci, putem să punem semnul egalităţiiîntre termenul „persoană juridică” şi termenul„organizaţie”.Articolul 55. Noţiunea de persoană juridică(1) Persoană juridică este organizaţia care areun patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiilesale cu acest patrimoniu, poate să dobîndeascăşi să exercite în nume propriu drepturi patrimonialeşi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii,poate fi reclamant şi pîrît în instanţă de judecată.Codul civil. nr. 1107 din 06.06.2002 //MonitorulOfi cial 82-86/661, 22.06.2002.Analiza legislaţiei Republicii Moldova demonstreazăcă, după adoptarea Codului civil, legislatorula început să utilizeze destul de frecvent termenul de”organizaţie”, inclusiv în cadrul normelor de drept12 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94, În:Monitorul Oficial 1, 12.08.1994, art. 52 alin. (2).13 Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei nr. 90din 25.04.2008, În: Monitorul Oficial 103-105/391, 13.06.2008,art. 15 lit. a); Legea cu privire la probaţiune nr. 8 din 14.02.2008,În: Monitorul Oficial 103-105/389, 13.06.2008, art. 20 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1) lit. g); Legea privind administrarea şi deetatizareaproprietăţii publice nr. 121 din 04.05.2007, MonitorulOficial 90-93/401, 29.06.2007, art. 50 alin. (3) lit. a); Legeacu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat nr. 134 din13.06.2008, În: Monitorul Oficial 120-121/470, 08.07.2008, art.10 lit. a), art. 12 lit. f); Legea privind partidele politice nr. 294din 21.12.2007, În: Monitorul Oficial 42-44/119, 29.02.2008,art. 2 alin. 3, art. 26 alin. 5; Legea cu privire la parcurile ştiinţifico-tehnologiceşi incubatoarele de inovare nr. 138 din21.06.2007, În: Monitorul Oficial 107-111/476, 27.07.2007,art. 3, art. 17 alin. (1) lit. c); Legea cu privire la mărimea, modulşi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatoriede asistenţă medicală nr. 1593 din 26.12.2002, În: MonitorulOficial 18-19/57, 08.02.2003, art. 2; Legea culturii nr. 413 din27.05.99, În: Monitorul Oficial 83-86/401, 05.08.1999, art. 2;Legea cu privire la asociaţiile obşteşti nr. 837/17.05.96, În: MonitorulOficial 6/54, 23.01.1997, art. 27 alin. (3).14 Codul civil nr. 1107 din 06.06.2002, în: Monitorul Oficial82-86/661, 22.06.2002, art. 55 alin. (1).public 15 . Astfel, sintagma „întreprinderi, instituţiişi organizaţii”, în opinia noastră reprezintă o tautologieinadmisibilă, deoarece atât întreprinderile,cât şi instituţiile sunt, în cele din urmă, organizaţiicare, spre deosebire de organele puterii executive,nu administrează, ci exercită funcţii economice,social-culturale şi de altă natură, în scopul satisfaceriinecesităţilor materiale, spirituale şi de altgen ale cetăţenilor, societăţii şi statului. În aceastăcalitate ele nu dispun de atribuţii ale puterii şi nusunt subiecţi ai administrării 16 .Potrivit Codului civil, „organizaţiile necomerciale”sunt cele al căror „scop este altul decât ob-15 Legea privind protecţia invenţiilor nr. 50 din 07.03.2008, În:Monitorul Oficial 117-119/455, 04.07.2008, art. 5 alin. (1) lit.g), (3); Legea privind transplantul de organe, ţesuturi şi celuleumane nr. 42 din 06.03.2008, În: Monitorul Oficial 81/273,25.04.2008, art. 29 alin. (2) lit. d); Legea privind protecţia soiurilorde plante nr. 39 din 29.02.2008, în: Monitorul Oficial99-101/364, 06.06.2008, art. 5 alin. (2), (4); Legea privindprotecţia mărcilor nr. 38 din 29.02.2008, În: Monitorul Oficial99-101/362, 06.06.2008, art. 4 alin. (3), art. 7 alin. (1) lit. h);Legea pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare peanii 2008-2011, nr. 295 din 21.12.2007, În: Monitorul Oficial18-20/57, 29.01.2008; Legea privind partidele politice nr. 294din 21.12.2007, În: Monitorul Oficial 42-44/119, 29.02.2008,art. 1-4, art. 8, 14, 19, 26, 29, art. 33 alin. (2), 32, art. 34 alin.(2); Legea cu privire la tutun şi la articolele din tutun nr. 278 din14.12.2007, În: Monitorul Oficial 47-48/139, 07.03.2008, art. 17lit. e); Legea comunicaţiilor electronice nr. 241 din 15.11.2007,În: Monitorul Oficial 51-54/155, 14.03.2008, art. 7 alin. (1)-(3),art. 10 alin. (5), art. 13 alin. (1), lit. c), d), art. 20 alin. (2), lit.i); Legea regnului vegetal nr. 239 din 08.11.2007, În: MonitorulOficial 40-41/114, 26.02.2008, art. 13 lit. a); Legea privind activitateasanitar-veterinară, nr. 221 din 19.10.2007, În: MonitorulOficial 51-54/153, 14.03.2008, art. 11 alin. (1), art. 35 alin. (3),art. 38; Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridiceşi a întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19.10.2007,În: Monitorul Oficial 184-187/711, 30.11.2007, art. 7 alin. (2);Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilorşi finanţării terorismului nr. 190 din 26.07.2007, În: MonitorulOficial 141-145/597, 07.09.2007, art. 4 lit. l), art. 14 alin.5 lit. a)-c); Legea cu privire la Serviciul Grăniceri nr. 162 din13.07.2007, În: Monitorul Oficial 157-160/612, 05.10.2007, art.20 alin. (1); Legea asociaţiilor de economii şi împrumut nr. 139din 21.06.2007, În: Monitorul Oficial 112-116/506, 03.08.2007,art. 3, art. 16 alin. (1), art. 27 alin. (1); Legea cu privire la parcurileştiinţifico-tehnologice şi incubatoarele de inovare nr. 138din 21.06.2007, În: Monitorul Oficial 107-111/476, 27.07.2007,art. 3, art. 14, art. 18; Legea privind societăţile cu răspunderelimitată nr. 135 din 14.06.2007, În: Monitorul Oficial 127-130/548, 17.08.2007, art. 3, 4; Legea privind administrareaşi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04.05.2007, În:Monitorul Oficial 90-93/401, 29.06.2007, art. 20 alin. (3). art.50 alin. (3) lit. a), 58 alin. (2) lit. d); Legea contabilităţii nr. 113din 27.04.2007, În: Monitorul Oficial 90-93/399, 29.06.2007,art. 2, art. 13 alin. (3) lit. c), art. 15 alin. (2), art. 36 alin. (1)lit. c); Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din28.12.2006, În: Monitorul Oficial 32-35/116, 09.03.2007, art.84; Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetarnr. 355 din 23.12.2005, În: Monitorul Oficial 35-38/148,03.03.2006, art. 29 alin. (3), (4).16Алёхин, А.П. Кармолицкий, А.А. Козлов, Ю.М.Административное право Российской Федерации, Москва:Зерцало, 2000, с. 205.38 - nr. 2(21), iunie 2011

Dreptţinerea de venit” şi acestea sunt divizate în asociaţii,fundaţii şi instituţii. Instituţiile pot fi privateşi publice (de stat şi municipale) şi, de regulă, sespecializează în practicarea unei activităţi oarecare(instituţiile medicale, instituţiile de învăţământetc.). Codul civil invocă restricţii rigide instituţiilorpublice din Republica Moldova, limitând atât tipulfondatorilor, cât şi lipsindu-le de dreptul de a instituialte persoane juridice, cu excepţia uniunii depersoane juridice 17 :a) se constituie „de fondator (fondatori) pentruexercitarea unor funcţii de administrare, sociale,culturale, de învăţămînt şi altor funcţii cu caracternecomercial, fiind finanţată parţial sau integral deacesta (aceştia);b) „pot avea calitate de fondator persoanele fi-zice şi cele juridice, inclusiv persoanele juridice dedrept public”;c) „sunt în drept să desfăşoare orice gen deactivitate neinterzis de lege, care ţine de realizareascopurilor prevăzute de statut, inclusiv activitateaeconomică ce rezultă nemijlocit din scopul prevăzutîn statut.”.În concepţia fondatorului teoriei instituţionaliste,prof. Maurice Hauriou „instituţia este o idee sauo întreprindere care se realizează şi durează juridicîntr-un mediu social; pentru realizarea acestei idei,se organizează o putere care o procură organele;pe de altă parte, între membrii grupului social interesaţiîn realizarea ideii, se produc manifestări aleacordului de voinţă dirijate prin organe ale puterii şireglementate prin proceduri” 18 .Astfel, „într-un sens general, termenul de instituţieîşi trage rădăcinile semantice din verbul latininstitutio (a întemeia, a ridica, a aşeza cu temei) saudin institutum (obicei, principiu de organizare, rânduială,aşezământ). Toate aceste sensuri presupunintervenţia indivizilor învestiţi cu o autoritate pecare o exercită asupra altora, în vederea realizăriianumitor interese (personale sau de grup). În limbajulcomun, noţiunea de instituţie desemnează instituţiilecare au un statut, reguli de funcţionare şiacţionează pentru realizarea anumitor nevoi colective(sociale). Modelul tipic de organizaţie care întruneştecondiţiile enunţate este statul”, iar „… dreptulconstituţional limitează instituţia socială la autorităţileinstituite prin textele constituţionale, la modullor de funcţionare şi la interferenţa lor în procesul17Codul civil nr. 1107 din 06.06.2002, În: Monitorul Oficial82-86/661, 22.06.2002, art. 180, art. 183 alin. (1), art. 184, art.187, 188.18 Hauriou, Maurice. La théorie de l’institution et de la fondation,Paris: Sirey, 1925, p. 10. În: Ionescu, Cristian. Dreptconstituţional şi instituţii politice, vol. 1. Bucureşti: LuminaLex, 1997, p. 33.de exercitare a puterii politice. Ştiinţa juridică foloseşteîndeobşte termenul de instituţie în sensul deansamblu unitar de norme general-obligatorii carereglementează anumite relaţii potrivit unor metodeparticulare (instituţii juridice). Trăsăturile comuneale tuturor accepţiunilor termenului de instituţie seregăsesc în conţinutul noţiunii de instituţie politicăşi sunt următoarele:a) este formată dintr-un colectiv de indivizi;b) acţionează în mod permanent pentru realizareaunui interes public;c) are un caracter stabil;d) modul de constituire şi atribuţiile sunt prevăzutede Constituţie sau alte acte legislative;e) este constituită pentru satisfacerea unor interesesociale;f) dispune de autoritate pe care o exercită înmod legitim şi legal asupra unei colectivităţi umanecare nu are, în principiu, o altă alternativă decât de ase supune voinţei instituţiei respective.” 19 .Tradiţional, în sistemul de drept romano-germanic,legiuitorul recurge la definirea termenilorpe care îi utilizează în conţinutul unor reglementărijuridice. Potrivit prof. Ioan Vida, pentru a se realizao armonioasă exprimare a conceptelor juridice estenecesar ca fiecare concept să fie exprimat printr-untermen adecvat, definiţiile termenilor „nu pot fi extrapolatede la un act normativ la altul şi nici de lao ramură de drept la alta, în afara unei împuternicirilegale date în acest sens de către legiuitor” 20 .Regulamentul Guvernului Republicii Moldovastipulează că acesta este „autoritatea publică executivăsupremă responsabilă în faţa Parlamentului,care încadrează ministerele – autorităţi ale administraţieipublice centrale sau „organe centrale despecialitate ale statului” 21 . Acestea „traduc în viaţă,în temeiul legii, politica Guvernului, hotărîrileşi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şisunt responsabile de activitatea lor”, iar „în scopulconducerii, coordonării şi exercitării controlului îndomeniul organizării economiei şi în alte domeniicare nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor,se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţiadministrative” 22 .19 Ionescu, Cristian. Drept constituţional şi instituţii politice,ed. 2. Bucureşti: ALL Beck, 2004, p. 26, 31.20 Vida, I. Manual de legistică formală. Bucureşti: Lumina Lex,2004, p. 73, 110.21 Hotărîre despre aprobarea Regulamentului Guvernului RepubliciiMoldova nr. 34 din 17.01.2001, În: Monitorul Oficial8-10/73, 25.01.2001, pct. 1-3.22Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94, În:Monitorul Oficial 1, 12.08.1994, art. 107 alin. (1), (2).nr. 2(21), iunie 2011 - 39

AkademosPotrivit Legii cu privire la Guvern 23 , pe lângăorganele centrale de specialitate ale administraţieipublice există:„2) alte autorităţi administrative centrale (organe,inclusiv de ocrotire a normelor de drept) aleadministraţiei publice centrale cu personalitatejuridică)” 24 ;Deşi „organele împuternicite să exercite o partedin funcţiile (atribuţiile) Guvernului posedă personalitatejuridică doar dacă aceasta decurge din prevederilelegii sau, în cazurile expres prevăzute delege, din actele autorităţilor administraţiei publicecentrale sau locale”, prin derogare, organizaţiile dedrept public se pot înfiinţa şi altfel, în cazuri expresprevăzute de lege 25 . Cu toate acestea, există un numărmare de autorităţi administrative neîncadrate înart. 24 din Legea cu privire la Guvern:a) organe (autorităţi) centrale de specialitateîn domeniu, autonome, cu personalitate juridică 26 ;b) organe (autorităţi) centrale de specialitate,23 Legea cu privire la Guvern nr. 64 din 31.05.90, În: Veştile8/191, 30.08.1990, art. 24.24 Legea cu privire la Serviciul Grăniceri nr. 162 din 13.07.2007,În: Monitorul Oficial 157-160/612, 05.10.2007, art. 1 alin. (1);Hotărîre cu privire la aprobarea Regulamentului Biroului Naţionalde Statistică şi componenţei nominale a Colegiului BirouluiNaţional de Statistică nr. 1049 din 06.10.2005, În: MonitorulOficial 135-138/1131, 14.10.2005, pct. 1, 3; Hotărîre pentruaprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionareaBiroului Relaţii Interetnice, structurii şi efectivului-limită aleaparatului central al acestuia nr. 43 din 02.02.2010, În: MonitorulOficial 18-19/80, 05.02.2010, pct. 2, 3; Hotărîre pentruaprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionareaAgenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, structurii şi efectivuluilimităale aparatului central al acesteia nr. 383 din 12.05.2010,În: Monitorul Oficial 75-77/453, 18.05.2010, pct. 2; Legeaprivind achiziţiile publice nr. 96 din 13.04.2007, În: MonitorulOficial 107-111/470, 27.07.2007, art. 8 alin. (1); Legea cuprivire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şiCorupţiei nr. 1104 din 06.06.2002, În: Monitorul Oficial 91-94/668, 27.06.2002, art. 1, 3, 4.25Codul civil nr. 1107 din 06.06.2002, Monitorul Oficial 82-86/661, 22.06.2002, art. 58 alin. (2), (3).26 Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare nr. 192din 12.11.98, În: Monitorul Oficial 22-23/91, 04.03.1999, art. 1;Hotărîrea cu privire la aprobarea Regulamentului şi bugetuluiAgenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 574din 21.06.99, În: Monitorul Oficial 67-69/611, 01.07.1999, pct.1, 2, 4; Hotărîre cu privire la aprobarea Regulamentului AgenţieiNaţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electroniceşi Tehnologia Informaţiei nr .905 din 28.07.2008, În: MonitorulOficial 143-144/917, 05.08.2008, pct. 3; Legea cu privire laServiciul de Protecţie şi Pază de Stat nr. 134 din 13.06.2008,În: Monitorul Oficial 120-121/470, 08.07.2008, art. 1 alin. (1);art. 9 alin. (2); Legea cu privire la aprobarea RegulamentuluiCentrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal,structurii, personalului-limită şi a modului de finanţare aCentrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personalnr. 182 din 10.07.2008, În: Monitorul Oficial 140-142/578,01.08.2008, anexa nr. 1, pct. 1.în subordinea unui minister, cu personalitate juridică27 .Cu toate că Regulamentul Agenţiei medicamentuluinu stipulează că aceasta este organ (autoritatecentrală) de specialitate, în pct. 2 se prevede căAgenţia „are ca scop de bază realizarea politiciistatului în domeniul medicamentului şi activităţiifarmaceutice” 28 .Deşi, potrivit Constituţiei Republicii Moldova,„statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice omsă aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătateaşi bunăstarea, lui şi familiei lui, … precumşi serviciile sociale necesare” 29 , constatăm că „serviciilesociale” sunt acordate de autorităţile administrative,însă prestarea serviciilor publice reprezintăesenţa activităţii instituţiilor publice.Prin urmare, legislaţia naţională subînţelegeprin termenul „organizaţie de drept public” atât27Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind organizareaşi funcţionarea Agenţiei Turismului, a structurii şi efectivului-limităale acesteia nr. 851 din 21.12.2009, În: MonitorulOficial 191-192/928, 25.12.2009, pct. 2, 3; Hotărîre cu privirela aprobarea structurii, efectivului-limită şi RegulamentuluiAgenţiei Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economieişi Comerţului nr. 1008 din 10.09.2007, În: Monitorul Oficial146-148/1049, 14.09.2007, pct. 1, 2, 4; Hotărîre privind aprobareaRegulamentului, structurii organizaţionale şi efectivuluilimităale Agenţiei Naţionale de Reglementare a ActivităţilorNucleare şi Radiologice nr. 328 din 23.03.2007, În: MonitorulOficial 43-46/344, 30.03.2007, pct. 1-3, 7; Hotărîre cu privirela aprobarea Regulamentului, structurii şi efectivului-limită aleAgenţiei Medicamentului nr. 1252 din 01.12.2005, În: MonitorulOficial 168-171/1369, 16.12.2005, pct. 1, 2, 4; Hotărîre cuprivire la aprobarea Regulamentului Agenţiei pentru Geologieşi Resurse Minerale nr. 485 12.08.2009, În: Monitorul Oficial124-126/536, 14.08.2009, pct. 1, 3; Hotărîre cu privire la Agenţiapentru Eficienţă Energetică nr. 1173 din 21.12.2010, În: MonitorulOficial 254-256/1291, 24.12.2010, pct. 1-3; Hotărîre cuprivire la Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii pe lîngăMinisterul Culturii nr. 1400 din 17.12.2001, În: Monitorul Oficial158-160/1455, 27.12.2001,pct. 2, 3; Hotărîre cu privire laaprobarea structurii şi Regulamentului Serviciului de Stat de Arhivăal Republicii Moldova nr. 400 din 09.06.94, Monitor 7/58,30.07.1994, pct. 1; Hotărîre cu privire la Inspectoratul Principalde Stat pentru Supravegherea Tehnică a Obiectelor IndustrialePericuloase nr. 765 din 24.06.2008, În: Monitorul Oficial 112-114/760, 27.06.2008, pct. 1; Hotărîre cu privire la InspectoratulPrincipal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şiProtecţie a Consumatorilor nr. 757 din 23.06.2008, În: MonitorulOficial 112-114/756, 27.06.2008, pct. 1; Hotărîre cu privirela unele aspecte ale activităţii instituţiilor subordonate MinisteruluiJustiţiei nr. 488 din 29.03.2008, În: Monitorul Oficial69-71/465, 04.04.2008, pct. 1, 2.28Hotărîre cu privire la aprobarea Regulamentului, structuriişi efectivului-limită ale Agenţiei Medicamentului nr. 1252 din01.12.2005, În: Monitorul Oficial 168-171/1369, 16.12.2005,pct. 2.29 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94, În:Monitorul Oficial 1, 12.08.1994, art. 47.40 - nr. 2(21), iunie 2011

Dreptorganizaţiile necomerciale (instituţiile publice (destat sau municipale)) instituite de autorităţile publice,cât şi organele (autorităţile publice) centraleşi locale, care pot avea doar forma juridică de organizare– instituţie publică.Pentru constituirea instituţiilor publice autonome(în ştiinţă şi inovare, învăţământ, protecţia proprietăţiiintelectuale etc.), care ar dispune de dreptulde a desfăşura activitatea de antreprenoriat orientatănemijlocit spre atingerea scopului prevăzut în statut– utilizarea autonomă a mijloacelor financiareproprii – este necesară modificarea şi completareaCodului civil după cum urmează:a) completarea art. 183 în final cu următoarelealineate:„(6) Instituţia poate fi autonomă.(7) Instituţia autonomă răspunde pentru obligaţiilesale cu întregul său patrimoniu, exceptândfondurile fixe transmise de fondator (fondatori) saucele achiziţionate din mijloacele financiare alocatede fondator (fondatori).(8) Fondatorul nu răspunde pentru obligaţiileinstituţiei autonome.”b) expunerea:- alin. (2) al art. 184 în următoarea redacţie: „Instituţiapublică autonomă poate fonda persoane juridiceîn condiţiile legii, inclusiv uniuni de persoanejuridice.”;- art. 188 în următoarea redacţie:„Articolul 188. Activitatea de antreprenoriat aorganizaţiei necomerciale.(1) Organizaţia necomercială este în drept sădesfăşoare activitatea de antreprenoriat îndreptatănemijlocit spre atingerea scopului prevăzut în statut;(2) Pentru practicarea activităţii de antreprenoriat,care nu rezultă nemijlocit din scopul prevăzutîn statut, organizaţiile necomerciale pot fonda societăţicomerciale şi cooperative;(3) Dreptul unor anumite categorii de organizaţiinecomerciale de a fonda societăţi comerciale şicooperative poate fi limitat prin lege.”.În ceea ce priveşte Agenţia de Stat pentru ProprietateaIntelectuală, propunem expunerea alin. (1)şi (3) art. 106 din Codul cu privire la ştiinţă şi inovareal Republicii Moldova în următoarea redacţie:„(1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală(în continuare – Agenţia de Stat) este autoritateade stat, care realizează politica de stat îndomeniul protecţiei juridice a proprietăţii intelectualepe teritoriul Republicii Moldova, sub formă deproprietate industrială, drepturi de autor şi de drepturiconexe.(3) Agenţia de Stat are statut de instituţie publicăautonomă, este independentă în adoptarea hotărârilorprivind protecţia juridică a obiectelor deproprietate intelectuală.”Mihai Potârniche. Câşla, Teleneşti, 2001nr. 2(21), iunie 2011 - 41

AkademosLIBERUL ACCESLA JUSTIŢIE ÎNLEGISLAŢIA NAŢIONALĂŞI PREVEDERILECONVENŢIEI EUROPEANEPENTRU APĂRAREADREPTURILOR OMULUIŞI A LIBERTĂŢILORFUNDAMENTALEDr. hab. prof. univ. Ion GUCEACFREE ACCESS TO JUSTICE IN THE NA-TIONAL LEGISLATION AND THE PROVI-SIONS OF THE EUROPEAN CONVENTION ONHUMAN RIGHTS AND FUNDAMENTAL FREE-DOMSRecently, the Republic of Moldova undertook aseries of commendable efforts aimed at reforming thejudiciary, efforts that constitute the fi rst steps at theassimilation of democratic values and achievementsin that respect. Nevertheless the state faces some issuesof great importance in the matter of ensuringthe rights established by the Convention, includingthe rights that establish access to justice. The authorconsiders that along with the enshrinement ofthe respective fundamental right in the Constitution,the state must establish specifi c measures destinedto guarantee the utmost important principle of lawenshrined; among these measures: improvement ofthe legal framework related to judicial expenditurein order to facilitate access to justice in general, aswell as for disadvantaged members of society; improvementof the legal framework regarding legalassistance in civil, criminal, contraventional andlitigation matters, by means of introduction of certainfacilities of bail payment in civil and commercialmatters, establishment of objective criteria inproviding free legal assistance; improvement of theenforcement system in civil and commercial matters,by means of elimination of the prepayment fees of theexecutors for low-income individuals; legal trainingand information of citizens on the forms and conditionsnecessary for obtaining legal aid.După declararea independenţei şi suveranităţii,Republica Moldova a întreprins o serie de eforturiapreciabile în vederea reformării sistemului judiciar,eforturi care constituie un prim-pas spre asimilareavalorilor şi realizărilor democratice în domeniulrespectiv. Totuşi, deşi a aderat la unul din celemai valoroase acte în domeniul protecţiei juridicea drepturilor omului – Convenţia Europeană pentruApărarea Drepturilor Omului (Convenţia), RepublicaMoldova se mai confruntă cu probleme serioaseîn ceea ce priveşte asigurarea drepturilor consacrateîn Convenţie, inclusiv a accesului liber la justiţie.Potrivit datelor Barometrului opiniei publice,realizat în mai 2010 de Centrul de analize şi investigaţiisociologice, politologice şi psihologice CIVIS,populaţia Republicii Moldova acordă un grad deîncredere destul de scăzut sistemului judecătoresc.Astfel, dacă în Guvern au încredere 27,4% din ceiintervievaţi, în Parlament – 26,1%, în Preşedinteleţării 24,1%, situaţia justiţiei este mai proastă.Aceasta se bucură de încrederea a doar 22,9 % dincei chestionaţi. În urma analizei datelor Barometruluiopinie publice, putem concluziona că populaţiadin mediul rural are mai multă încredere în justiţie(24,5%) decât cea din mediul urban (20,4%). 1E de menţionat faptul că nici în alte state europenesituaţia justiţiei la acest capitol nu este maibună. Astfel, în România, stat membru al UniuniiEuropene, urmare a unui studiu realizat în perioadaseptembrie-noiembrie 2010, justiţia se bucură de încredereaa doar 17% din cei intervievaţi. 2Accesul fiecărui om la exercitarea justiţiei esteuna dintre pietrele de temelie care asigură supremaţiaLegii. Organismele internaţionale preocupate deprotecţia drepturilor omului au constatat în repetaterânduri că participarea la procesul de realizare ajustiţiei trebuie să poarte un caracter real şi nicidecumformal. Dar accesul la justiţie capătă sens doaratunci când instanţa judecătorească este capabilă sărestabilească dreptul violat. În legătură cu aceasta,comunitatea internaţională a elaborat o serie de garanţiiprivind procedura judiciară cuvenită, chematesă asigure o examinare onestă şi echitabilă a cauzeiîn instanţa de judecată. Cu toate că aceste garanţiiau fost elaborate, în primul rând, în raport cu procesulde examinare a cauzelor soldate cu posibilitateaprivării sau restrângerii libertăţii, ele au fost extinseşi asupra celorlalte aspecte legate de încălcareadrepturilor cetăţeneşti. 3În literatura de specialitate, prin accesul liber lajustiţie, numit şi dreptul la acţiune, se înţelege „undrept public, care conferă titularului lui puterea garantatăjuridic de a recurge la protecţia statului în1Barometrul opiniei publice. http://www.ipp.md/public/files/Barometru/2010/Brosura_BOP_05.2010_prima_parte.pdf , accesatla 16.06.2011.2www.stiriong.ro, accesat la 16.06.2011.3Борзов В.Д., «Удар милосердия» по институту народныхзаседателей // Росcийская Юстиция, 2002, № 9, p.46 - 47.42 - nr. 2(21), iunie 2011

Dreptcondiţii care să oblige instanţele judecătoreşti competentesă se pronunţe asupra pretenţiei sale” 4 .Acest drept fundamental al omului şi cetăţeanuluieste confirmat şi de o serie de acte normative internaţionale.Astfel, prevederile art. 8 din DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului dispun următoarele:„Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivădin partea instanţelor juridice naţionale competenteîmpotriva actelor care violează drepturile fundamentalece-i sunt recunoscute prin constituţie saulege” 5 .În acelaşi timp, Pactul internaţional privinddrepturile civile şi politice (art. 14), recunoscândegalitatea tuturor oamenilor „în faţa tribunalelor şicurţilor de justiţie”, consacră dreptul fiecărei persoane„ca litigiul în care se află să fie examinat înmod echitabil şi public de către un tribunal competent,independent şi imparţial, stabilit prin lege, caresă decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiripenale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestaţiilorprivind drepturile şi obligaţiile sale cu caractercivil” 6 .În scopul asigurării acestui drept comunitateainternaţională a elaborat şi garanţiile unei procedurijuridice adecvate, care creează imaginea respectivădespre echitatea dezbaterilor judiciare.Deşi asemenea garanţii au fost elaborate, maiîntâi de toate, în raport cu diverse cazuri de examinarea posibilităţii privării sau limitării libertăţii,mai târziu ele au fost extinse şi asupra tuturor împrejurărilorlegate de probleme ce ţin de încălcareadrepturilor civile 7 .Concluzia privind faptul că abuzul puterii executivesau legislative poate fi limitat în cadrul procedurilorjudiciare care permit persoanelor interesatesă fie audiate, este una dintre vechile victoriiale gândirii juridice. Marea Cartă a Libertăţii din1215 prescria monarhului englez să promită că „noinimănui nu-i vom refuza la drept sau la justiţie şipentru nimeni nu le vom amâna” şi că „niciun omliber nu va fi luat, închis în închisoare sau lipsit dedreptul de a poseda bunurile imobile... sau declaratîn afara legii, sau deportat, sau printr-un alt modnimicit, şi noi nu-l vom pedepsi şi nu-l vom trimite4Drăganu T. Liberul acces la justiţie. Bucureşti: Lumina Lex,2003, p. 14.5Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în DrepturileOmului. Principalele instrumente cu caracter universal.Chişinău: Tipografia Centrală, 1998, p. 9-15.6Pactul Internaţional cu privire la drepturile politice şi civileîn: Drepturile Omului. Principalele instrumente cu caracteruniversal. Chişinău: Tipografia Centrală, 1998, p. 25-43.7Борзов В.Д. «Удар милосердия» по институту народныхзаседателей // Российская Юстиция, 2002, № 9, с.46 – 47la pedeapsă, decât printr-o hotărâre legală...) 8 .Necesitatea asigurării unei proceduri judiciareechitabile este prevăzută în constituţiile mai multorstate. Constituţia SUA (Amendamentul V), spreexemplu, dispune că nicio persoană nu va putea „săfie privată de viaţă, libertate sau proprietate fără aurma cursul firesc al legii procesuale; nicio proprietateprivată nu va putea fi luată pentru interes publicfără o justă despăgubire” 9 . Amendamentul XIV dinaceeaşi Constituţie stabileşte că „niciun stat nu poatepriva vreo persoană de viaţă, libertate sau proprietatefără a urma cursul firesc al procedurilor legale;şi nici nu va refuza vreunei persoane aflate sub jurisdicţiasa protecţia egală a legii”.România a consacrat accesul liber la justiţie înart. 21 alin. (1) din Legea Fundamentală prin următorultext: „Orice persoană se poate adresa justiţieipentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselorsale legitime” 10 .Constituţia Italiei (art. l24 alin. (1) cuprinde odispoziţie normativă prin care se dispune că „oricinepoate să se adreseze justiţiei pentru apărareadrepturilor şi intereselor legitime proprii” 11 .Referitor la asigurarea dreptului fiecăruia la condiţiilecele mai bune pentru accesul liber la justiţie,Constituţia Republicii Moldova (art. 20) dispune:„Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivădin partea instanţelor judecătoreşti competente împotrivaactelor care violează drepturile, libertăţile şiinteresele sale legitime”. 12Pe lângă consacrarea acestui drept fundamentalîn textul Constituţiei, statul trebuie să instituie măsurimenite să „garanteze acest important principiude drept” 13 . Totodată, accesul la justiţie capătă unanumit sens doar în cazul în care instanţa de judecatăeste capabilă să restabilească în drepturi persoanaale cărei drepturi şi interese legitime au fostîncălcate.În absenţa condiţiilor menţionate, normele constituţionalecare consacră acest drept vor rămâneliteră moartă.Convenţia (art. 6 alin. 1) ne spune: „Orice persoanăare dreptul la judecarea în mod echitabil, în8Magna-Charta – 1215. Actele constituţionale ale RegatuluiUnit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Bucureşti: AllBeck, 2003, p. 36.9Constituţia Statelor Unite ale Americii, Bucureşti, All Beck,2002, p. 73.10Constituţia României. Bucureşti: Editura Moroşan, 2010.11Constituţia Republicii Italiene. Bucureşti: All Beck, 1998,p. 23.12Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994, MonitorulOficial nr. 1 din 18.08.1994.13Leş I. Organizarea sistemului judiciar românesc, All Beck,Bucureşti, 2004, p. 59.nr. 2(21), iunie 2011 - 43

Akademosmod public şi într-un termen rezonabil a cauzei salede către o instanţă independentă şi imparţială, instituităde lege, care va hotărî, fie asupra încălcăriidrepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fieasupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penalăîndreptate împotriva sa” 14 .Independenţa, dreptatea şi imparţialitatea suntnu numai caracteristicile fundamentale ale puteriijudecătoreşti, dar şi dreptul acelora care apelează înjustiţie pentru căutarea dreptăţii. Conform art. 6 alCEDO, accesul la înfăptuirea justiţiei include prezumţianevinovăţiei (alin. 2) şi asigurarea acuzatuluicu dreptul de a dispune de timpul şi înlesnirilenecesare pregătirii apărării sale (alin. 3 lit. b).Dreptul la o judecată echitabilă înseamnă, înprimul rând, posibilitatea adresării în judecată, carecorespunde anumitor exigenţe în domeniul drepturiloromului. Judecata echitabilă poate să fie compusădoar din judecători independenţi de puterea executivă.Opinia subiectivă a judecătorului, preconcepţiilelui sunt antipozii justiţiei; imparţialitatea judecătoruluieste o obligaţie constituţională a lui. Imparţialitateapresupune faptul că judecătorul, direct sauindirect, nu este interesat într-un caz încredinţatacestuia pentru examinare. Orice judecător, în privinţacăruia există dubii referitoare la imparţialitate,este obligat să se abţină de la examinarea cauzei.Se consideră că neajunsurile structurale (deexemplu, insuficienţa judecătorilor, inclusiv asesorilorpopulari sau a juraţilor) nu trebuie să seconsidere drept o justificare, deoarece Convenţia„impune obligaţia asupra părţilor contractante să organizezesistemele sale de drept în aşa fel, încât instanţelelor judecătoreşti să corespundă dispoziţiilorart. 6, inclunzând şi cerinţa de a examina cauza întermenele raţionale”. În opinia Curţii, la evaluarearaţionalităţii termenului de examinare trebuie să seia în considerare circumstanţele unei cauze concrete,însemnătatea intereselor părţilor. La procesele,care au o însemnătate vitală, se atribuie cauzele depunere sub arest.Dreptul la protecţia judecătorească este real numaidacă există anumite garanţii, fără acestea estedoar o declaraţie. Din categoria unor astfel de garanţiifac parte şi normele referitoare la drepturile şilibertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.Acţiunea nemijlocită a normelor constituţionale nupermite instanţelor de judecată să respingă cererileprivind apărarea drepturilor şi libertăţilor din motivcă ar fi absentă o anumită lege, aşa cum se mai practicaîn perioada regimului totalitar.14Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În: Voicu M.,Popoacă M. Dreptul muncii, vol. II. Convenţii internaţionale,Bucureşti: Lumina Lex, 2001, p. 7-33.Deseori, când este vorba de protecţia drepturilorşi libertăţilor omului, inclusiv prin intermediul instanţelorjudecătoreşti, apare problema priorităţilor.În regimul totalitar comunist individul era privitca o categorie mai inferioară decât formaţiuneacolectivă (în special clasa, naţiunea, partidul, statul).Astfel, dacă un cetăţean primea un apartament,aceasta nu însemna că el şi-a realizat dreptul său laspaţiu locativ, ci faptul că statul i-a oferit acest bun,pe care, de altfel, putea şi să nu i-l ofere.Istoria ne-a demonstrat cu prisosinţă la ce ducedesconsiderarea drepturilor şi libertăţilor omului,privite în mod individual, atunci când intereseleacestuia sunt aduse jertfă formaţiunilor colective.De aceea, asigurarea drepturilor şi libertăţilor fiecăruianu trebuie să depindă de rasă, naţionalitate,sex, situaţie socială, convingeri politice sau de altănatură, ele trebuie să fie mai presus de drepturilecomunităţii sociale, fie acesta statul, clasa, stratulsocial sau chiar poporul. Este imposibil de uitat căsub drapelul primatului dreptului şi intereselor ultimilor,adesea se săvârşeau cele mai odioase crime,nu numai împotriva unor oameni luaţi în parte, darşi împotriva unor popoare ori straturi sociale.Un exemplu elocvent în acest sens este regimultotalitar comunist care, fiind bazat pe mecanisme dereprimare, a anihilat practic toate principiile democraticeale procedurii juridice penale: contradictorialitateaşi egalitatea în drepturi a părţilor, transparenţa,accesul liber la justiţie, obiectivitatea, examinareacompletă a cauzelor procesului de cercetare adosarului penal, dreptul la apărare a părţii incriminateşi, nu în ultimul rând, prezumţia nevinovăţiei.Aceste realităţi şi realizări ale civilizaţiei, dobânditeîn urma unor eforturi însoţite de confruntare continuăcu nedreptatea, realizate pe parcursul a maimultor secole, au fost ignorate de statul totalitar. Încondiţiile în care aceste principii au fost desconsiderate,instanţele judecătoreşti se transformaseră înorganisme butaforice ale regimului.A fost reanimat şi următorul element, devenit înţările civilizate un anacronism: “recunoaşterea culpabilităţii– probă supremă”. A. I. Vâşinski a oferit omostră de gândire totalitară (de altfel, lucrarea sa teoreticăfiind apreciată cu premiul I.V. Stalin), atuncicând menţiona că în procesele în care sunt examinateinfracţiuni de stat: “destăinuirile inculpaţilor suntindispensabile, căpătând un caracter şi o importanţănodală în calitate de probă juridică”. Mai târziu,această “teorie” a fost calificată de participanţii lacel de-al XXII-lea congres al partidului comunistdin URSS drept “ciomag teoretic stalinist” 15 .15Зорькин В.Д. Социалистическое правовое государство:концепция и пути реализации. Москва: Юридическаялитература, c.165-166.44 - nr. 2(21), iunie 2011

DreptOdiosul “justiţiar sovietic” Vâşinski s-a mai “remarcat”şi prin faptul că a introdus în circuitul cotidianurmătoarea sintagmă: “vinovăţia este relaţiade interdependenţă dintre persoana bănuită de a ficomis infracţiunea şi infracţiunea însăşi”. Astfel, aufost anulate, practic totalmente, asemenea elementeale conţinutului infracţiinii ca: vinovăţia, scopul şimotivele ce l-au determinat pe individ să săvârşeascăaceste acţiuni, în locul lor fiind invocate unele“raţiuni obiective” care stipulau aplicarea “intactă”a pedepsei, indiferent de gradul de discernământ,scopul, mijloacele, circumstanţele atenuante etc.Cu siguranţă, această modalitate judiciară permiteainstituirea unei “dictaturi” judiciare nelimitate.Responsabilitatea personală, ca element indispensabilal actului infracţional, era marginalizată sauchiar eliminată definitiv. Paradoxal, dar în realitateformula propusă de Vâşinski prezenta o comoditateşi era agreată datorită faptului că putea depista cuuşurinţă “inculpaţii”.În detrimentul unui alt principiu important alstatului de drept care presupune pronunţarea sentinţeidoar de un complet de judecători, pe lângăComisariatul Popular de Interne a fost creat un organextrajudiciar, numit “consfătuire specială”, caremai apoi s-a implicat activ în răfuiala cu aşa-numiţii“duşmani ai poporului”.Regimul totalitar funcţiona utilizând din plinforţa negativistă, neagră a unei puteri exercitate dictatorial,abuziv, aşa încât dreptul devenea o formă aideologiei de stat. Astfel, în aceste condiţii are locfenomenul ideologizării dreptului, îndeosebi a politiciipenale 16 . Teoria judiciară se concretiza prinacţiuni practice ce presupuneau utilizarea metodelorfizice corporale şi psihologice asupra acuzatului,inclusiv prin torturi sau alte acţiuni de denigrare ceumileau demnitatea persoanelor deţinute fără voie.Accesul la justiţie era desconsiderat şi prin instituireaunor procese de represalii extrajudiciare.Sentinţele judecătoreşti erau înlocuite prin aşa-ziselehotărâri ale “troicii” sau “dvoicii” care decideausoarta miilor de oameni, condamnându-i cu asprime,fără drept de apel, în lipsa oricăror dovezi.Actualmente, în condiţiile edificării statului dedrept, prioritatea drepturilor şi libertăţilor omuluitrebuie să devină principiul determinant al raporturilordintre individ şi stat. Statul trebuie să se aliniezela drepturile omului. Omul nu trebuie privit în16Страницы истории КПСС: Факты, Проблемы, Уроки(Cост.: Горев В.К., Донченко В.Н., Степанов С.А.; под ред.Купцова В.И.). Москва: Высшая школа, 1988, c.453.exclusivitate ca obiect al unor comenzi şi ordine, darca partener egal în drepturi care exercită sub diferiteforme controlul asupra activităţii organelor din cadrulmecanismului de stat. În acest context, urmeazăsă menţionăm şi necesitatea instituirii controluluiexercitat de cetăţeni asupra puterii judecătoreşti.Dreptul individului la protecţie de către putereajudecătorească, realizat şi prin accesul liber la justiţie,apare ca o garanţie a tuturor drepturilor şi libertăţilor.Acest drept nu poate fi limitat în niciun caz,inclusiv în condiţiile unei situaţii excepţionale (art.54 din Constituţia Republicii Moldova).Consacrând libertatea accesului la justiţie (art.6, paragraful 1), CEDO aminteşte şi de judecareacauzei „într-un termen rezonabil”. 17 Din practicaCurţii Europene noţiunea de “termen rezonabil”cuprinde intervalul de timp începând cu momentulînaintării învinuirii şi până la intrarea sentinţei învigoare. Se consideră o violare a art. 6, paragraful1, cazurile în care examinarea cauzei se amână sauîntârzie nejustificat elaborarea şi perfectarea hotărârilordin motiv de supraîncărcare a judecătorilorsau când tergiversarea este determinată de acţiunileîntârziate ale instituţiilor de expertiză ş.a.Se consideră că dificultăţile de ordin tehnic (deexemplu, deficitul de judecători, inclusiv de juraţi)nu pot servi în calitate de scuze, deoarece CEDOobligă părţile să-şi reformeze instanţele judecătoreştiastfel încât acestea să corespundă dispoziţiilorcuprinse în conţinutul art. 6, inclusiv regulii privindexaminarea cauzei “într-un termen rezonabil”. Înviziunea Curţii, la evaluarea rezonabilităţii termenuluide examinare a cauzei trebuie să se ţină contde circumstanţele unui anumit caz, valoarea şi importanţaintereselor părţilor. De regulă, în categoriacauzelor de importanţă vitală sporită sunt inclusecazurile ţinerilor în stare de arest.Pentru Republica Moldova, cererea de examinarea cauzei într-un termen rezonabil este oportună.O justiţie “întârziată” nu are nimic comun cu ojustiţie adevărată.Examinând problema termenului rezonabil,doctrinarul francez F. Liuşer constata că dreptul privindaccesul liber la justiţie obligă judecătorul să“preia cauza spre examinare chiar şi în cazul în carelegislaţia nu conţine dispoziţii speciale”. 18 În mod17Сonvenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale, Principalele Instrumente Internaţionaleprivind drepturile omului la care România este parte, Bucureşti,2002, p. 55-73.18Люшер Ф. Конституционная защита прав и свободличности. Москва, 1993, c. 288.nr. 2(21), iunie 2011 - 45

Akademosexpres această îndatorire este consacrată în art. 4Cod civil şi art. 185 Cod penal francez. În primulcaz, se menţionează că “judecătorul care va refuzasă judece sub pretextul lacunelor în drept, neclarităţiiori insuficienţei legii, poate fi supus învinuirii derefuz în exercitarea accesului la justiţie”. Din conţinutulcelui de-al doilea articol rezultă că “judecătorulcare va refuza părţilor examinarea cazului” estepasibil de pedeapsă. Aşadar, accesul liber la justiţienu poate fi anulat sub niciun pretext.Normele de drept internaţional recunosc şi dreptulfiecăruia de a se adresa „în mod efectiv instanţelorjudiciare competente împotriva actelor care violeazădrepturile fundamentale ce îi sunt recunoscuteprin constituţie sau prin lege” (art. 8 din DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului) 19 şi stabilesc obligaţiastatului de a garanta ca „orice persoană ale căreidrepturi sau libertăţi ... au fost violate va dispunede o cale de recurs efectivă...” ((art. 2, paragraful 3,lit.a) din Pactul Internaţional cu privire la drepturilepolitice şi civile). 20Aşadar, Convenţia asigură două feluri de garanţii:a) drepturile materiale şi b) drepturile procesuale.De menţionat că drepturile procesuale în calitatealor de garanţii ale liberului acces la justiţie suntchemate să confere eficienţă drepturilor materiale.Din acest punct de vedere, în literatura de specialitates-a constatat că rolul art. 6 din Convenţie ţine,în principal, “de a arăta cum trebuie să se desfăşoareun proces în cazul contestaţiilor ce ţin de drepturilecu caracter civil sau acuzaţiile în materie penală”. 21În ceea ce priveşte întrebarea dacă art. 6 prevedeori nu un drept material, Curtea a dat lămuriri încauza Golder contra Marii Britanii, prin următoareleafirmaţii: „Dacă acest text ar fi interpretat cavizând doar derularea unei proceduri aflate deja încurs în faţa unei instanţe, un stat parte ar putea, fărăsă-l încalce, să suprime jurisdicţiile sau să sustragădin competenţa lor soluţionarea anumitor categoriide contestaţii cu caracter civil pentru a le încredinţaunor organe dependente de guvern”. Totodată, Curteaconsideră că astfel de ipoteze, ce nu pot fi disociatede riscul arbitrarului, ar produce consecinţe gra-19Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în DrepturileOmului. Principalele instrumente cu caracter universal.Chişinău: Tipografia Centrală, 1998, p. 9-15.20Pactul Internaţional cu privire la drepturile politice şi civileîn: Drepturile Omului. Principalele instrumente cu caracteruniversal. Chişinău: Tipografia Centrală, 1998, p. 25-43.21Drepturi şi libertăţi fundamentale în jurisprudenţa Curţii Europenea Drepturilor Omului / Roşianu C., Ciobanu- Dordea A.,Mazilu G. Bucureşti: ALL Beck, 2005, p. 227.ve, contrare principiilor amintite şi pe care Curteaeste obligată să le ia în considerare”. 22În opinia Curţii, este inadmisibil ca art. 6 paragraful1 să detalieze garanţiile procedurale acordatepărţilor într-o acţiune civilă în curs şi să nu protejezesingurul lucru care, în realitate, îţi permite săbeneficiezi de aceste garanţii: accesul la judecător.“Echitate, publicitate şi celeritate ale procesului nuprezintă niciun interes în absenţa procesului”. 23Atenţia asupra problemei protecţiei judecătoreştia drepturilor omului este pe deplin justificată.Posibilitatea de a se adresa liber în judecată pentruapărarea împotriva unor hotărâri nelegitime, acţiuniabizive sau inacţiuni ale unor organe sau persoanecu funcţii de răspundere este o condiţie esenţială aoricărei libertăţi.În perspectiva integrării europene, trebuie săînţelegem că organismele internaţionale nu vor puteaînlocui mijloacele de protecţie juridică naţionale,primele venind să le completeze pe ultimele.După cum se pare, prezintă importanţă nu faptul căîn baza hotărârii organului internaţional statul esteobligat să înceteze încălcarea drepturilor omului şisă repare prejudiciul cauzat acestuia, dar faptul ca înviitor din partea statului să nu fie admise asemeneaîncălcări.Astfel, statul ar trebui să traseze unele obiectiveglobale în această direcţie de acţiune, subsumateprincipiului accesului liber şi efectiv al omului şicetăţeanului la justiţie, printre care menţionăm:- perfecţionarea cadrului legislativ privitor lacheltuielile judecătoreşti în scopul facilitării accesuluila justiţie şi inclusiv a membrilor unor straturisociale defavorizate;- perfecţionarea legislaţiei privind asistenţa juridicăîn materie civilă, penală, contravenţionalăşi de contencios, prin introducerea unor facilităţila plata cauţiunii în materie civilă şi comercială şistabilirea de criterii obiective pentru acordarea asistenţeijuridice gratuite;- perfecţionarea sistemului de executare silită înmaterie civilă şi comercială, prin eliminarea condiţieide plată în avans a onorariilor executorilor judecătoreştipentru persoanele cu venit redus.- instruirea juridică şi informarea cetăţenilorprivitor la formele şi condiţiile de obţinere a asistenţeijuridice gratuite.22Cauza Lawless, Hotarârea din 1 iunie 1961, seria A nr. 11,p. 14.23Cauza Golder c. Marii Britanii, Hotărârea din 21 februarie1975, seria A nr. 18, p. 17-18.46 - nr. 2(21), iunie 2011

SITUAŢIA TINERILORPE PIAŢA FORŢEIDE MUNCĂDr. hab. Andrei STRATANDr. Galina SAVELIEVACerc. şt. Ala COTELNICYOUTH SITUATION ON THE LABOR MAR-KETAnalyzing the evolution of the main occupationalindicators in Moldova over the last decade, regardingyoung people, we notice that the behaviorof young people on labor market gets closer to thebehavior of young people in countries with marketeconomies.Overall, speaking about the evolution of youngemployment in Moldova in recent years, we fi nd thatit was infl uenced by several, demographic, economicand social factors.Ocuparea forţei de muncă este o sarcină primordialăa politicii economice, care asigură echilibrulmacroeconomic şi stabilitatea social-politică.Obiectivele strategice de atingere a unui gradsporit de ocupare sunt stabilite în Strategia naţionalăprivind politicile de ocupare a forţei de muncăpe anii 2007-2015, aprobată prin HotărâreaGuvernului nr.605 din 31 mai 2007. Totodată, peparcursul ultimilor ani, ocuparea forţei de muncătinere rămâne a fi una din principalele problemece persistă în Republica Moldova, problemă pecare procesul de tranziţie la economia de piaţă aamplificat-o şi a aprofundat-o, accentuând necorelareaîntre cererea şi oferta forţei de muncă înansamblu.EconomieAnalizând evoluţia principalilor indicatori ocupaţionalidin ultimul deceniu referitor la populaţiatânără, se observă că în Republica Moldova comportamentultinerilor pe piaţa muncii se apropietot mai mult de comportamentul tinerilor pe piaţamuncii din ţările cu economie de piaţă. În ansamblu,vorbind despre evoluţia ocupării tinerilor din ultimiiani, putem constata că aceasta a fost influenţată demai mulţi factori de ordin demografic, economic şisocial, care au condus la o creştere a populaţiei tinereatât în valoare absolută, cât şi ca pondere întotalul populaţiei ocupate. Acest fapt a fost condiţionatde o creştere puternică a natalităţii din ţară înanii 1986-1990. Totodată, datele Anchetei Forţei deMuncă arată că în 2010 populaţia ocupată în vârstăde 15-29 ani a constituit doar 257,1 mii persoanesau 22,5 % din totalul populaţiei încadrate în câmpulmuncii din republică, din care 140,6 mii bărbaţişi, respectiv, 116,5 mii femei.Pe fundalul descreşterii numărului populaţieieconomic active şi a populaţiei ocupate tinere, seobservă o creştere a populaţiei inactive în vârstă de25-29 ani şi o descreştere a populaţiei inactive învârstă de 15-19 ani.Astfel, pe parcursul ultimilor ani, numărul populaţieieconomic active şi a celei ocupate în vârstăde 15-29 de ani s-a redus, respectiv, de la 388,4 miişi 334,3 mii persoane în 2000 până la 298,6 mii şi257,1 mii persoane în 2010. Reducerea a avut loc pefundalul unei creşteri evidente a numărului populaţieitotale în vârstă de 15-29 de ani de la 857,2 miipână la 970,9 mii persoane. Din acest considerent,ratele de activitate şi de ocupare pentru acest grupal populaţiei au înregistrat reduceri şi mai puternice– respectiv, de la 45,3% şi 39,0% în 2000 până la30,8% şi 26,5%, în 2010.Analiza structurii populaţiei ocupate pe grupede vârstă demonstrează că ponderea persoanelorTabelul 1Evoluţia principalilor indicatori ocupaţionali referitor la populaţia tânără în Republica Moldova(în vârstă de 15-29 ani), mii persoane2000 2010Total15-29ani15-19 ani 20-24ani25-29aniTotal15-29 ani15-19ani20-24ani25-29aniPopulaţia totală 857,2 363 280 214,1 970,9 296,2 358,3 247,4Populaţia economicactivă 388,4 88,8 145,1 154,4 298,6 29,4 114,0 155,2Populaţia ocupată 334,3 73,4 123,6 137,3 257,1 24,0 93,8 139,2Şomeri BIM 54,1 15,5 21,5 17,1 41,5 5,4 20,2 16,0Populaţia inactivă 468,8 274,2 134,9 59,7 672,3 266,8 244,3 161,2Rata de activitate, % 45,3 24,5 51,8 72,1 30,8 9,9 31,8 49Rata de ocupare, % 39,0 20,2 44,2 64,1 26,5 8,1 26,2 44Rata şomajului, % 13,9 17,4 14,8 11,1 13,9 18,3 17,7 10,3Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Ancheta forţei de muncănr. 2(21), iunie 2011 - 47

AkademosTabelul 2Populaţia ocupată tânără (15-29 ani) în Republica Moldova, după nivelul de instruireîn anul 2010, mii persoaneTotal Bărbaţi Femei Urban RuralTotal 257,1 140,6 116,5 135,2 121,8Din care: mii % mii % mii % mii % mii %Superior 74,4 28,9 35,6 33,6 38,8 33,3 59,2 43,8 15,2 12,5Mediu de specialitate 19,3 7,5 7,7 5,5 11,7 10,8 11,0 8,1 8,4 6,9Secundar profesional 44,9 17,5 29,9 21,3 15,0 12,9 19,6 14,5 25,3 20,3Liceal; mediu general 50,1 19,5 26,2 18,6 23,9 20,5 30,1 22,3 19,9 16,3Gimnazial 65,1 25,3 38,9 36,7 26,2 22,5 14,8 10,9 50,4 41,8Primar sau fără şcoală 3,1 1,2 2,3 1,7 0,0 0,0 0,0 0,0 2,7 2,2Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Ancheta forţei de muncătinere (15-29 ani) a constituit 10,3 % din totalulpersoanelor adulte. După nivelul de instruire s-aconturat următorul tablou: persoanelor cu studii superioarele-au revenit 28,9%, celor cu studii gimnaziale– 25,3%, fiind urmaţi de cei cu studii liceale şisecundare profesionale, respectiv – 19,5% şi 17,5%.Dintre persoanele ocupate cu studii superioare treidin patru lucrează în localităţile urbane, iar femeilereprezintă mai mult de jumătate – 52,2%.Conform datelor statistice, în 2009 au absolvitinstituţiile de învăţământ superior 26,6 mii persoane,cu 3,0 mii (10,1%) mai puţin faţă de anul de studiiprecedent. Dintre acestea, au fost plasaţi în câmpulmuncii doar 3 883 tineri specialişti sau 14,6% dintotal. Motivul principal l-a constituit lipsa locurilorde muncă corespunzătoare şi remunerate respectiv,precum şi surplusul de absolvenţi ai instituţiilor deînvăţământ superior la specialităţile de economie şidrept (circa 50% din absolvenţi au studii economiceşi juridice). În anii precedenţi, circa 59 la sută reveneauabsolvenţilor specialităţilor economice, relaţiiinternaţionale, drept şi limbi moderne. Din numărulcelor plasaţi în câmpul muncii, în anul 2009, pondereacea mai mare le revine celor din educaţie şiformare profesională – 18,2%, fiind urmaţi de jurişti– 10,6%, finanţe şi bănci – 9,4%, contabili – 6,9%,medicină generală – 5,8% etc. Paradoxal, dar dincei 3883 tineri specialişti plasaţi în câmpul muncii,chiar în primul an de activitate s-au eliberat din propriedorinţă 331 persoane (8,6%).Distribuţia populaţiei tinere ocupate în funcţiede mediul de reşedinţă arată că cea mai mareconcentraţie a acesteia se constată în mediul urban– 135,2 mii persoane, comparativ cu 121,8 miipersoane în mediu rural, cu toate că o concentraţiemare a populaţiei din această categorie de vârstă seaflă în mediul rural: 549,3 mii persoane comparativcu 421,6 mii persoane în mediul urban.Printre efectele negative ale crizei mondiale curepercusiuni directe asupra pieţei forţei de muncăa fost şi diminuarea numărului de locuri de muncăvacante aflate în gestiune. Astfel, din numărul totalal locurilor libere de muncă înregistrate de agenţiileteritoriale, au fost gestionate 30,2 mii locuri demuncă vacante (cu 7,3 mii mai mult faţă de anul precedent).Cele mai solicitate profesii pentru persoanecu studii superioare şi medii de specialitate au fost:cea de medic (de familie, medicină generală), inginer,programator, contabil etc. Pentru persoanele custudii medii generale şi secundare profesionale, suntsolicitate profesiile de cusătoreasă, croitor, inclusivcroitor în industria confecţiilor, asamblor, conducătorauto, muncitor, bucătar-cofetar, chelner etc.Creşterea numărului şomerilor este cauzată dediverse efecte ce s-au produs pe piaţa forţei de muncăautohtone, cum ar fi: lipsa locurilor de muncă,necorespunderea cererii cu oferta forţei de muncă,existenţa forţei de muncă necompetitive pe piaţamuncii, disponibilizarea personalului, reîntoarcereaîn ţară a cetăţenilor aflaţi în căutarea unui loc demuncă peste hotare.Situaţia creată ne demonstrează, prin urmare, căproblema ocupării forţei de muncă în rândul tinerilorrămâne a fi una majoră. În special, în condiţiilecrizei economice este necesar de a acorda o atenţiesporită aspectului în cauză. Eforturile urmează să fieorientate către ocuparea forţei de muncă reîntoarsădin străinătate, recalificarea şi redistribuirea întresectoarele economiei naţionale.Restructurarea economiei naţionale de la începutulanilor 1990 a dus la migrarea unei părţi impunătoaredin populaţia rurală, inclusiv tânără, dacă nu înexteriorul ţării, atunci, cel puţin, de la sate spre oraşe.În Republica Moldova, acest proces durează încontinuu.Majoritatea populaţiei nu are posibilitate să-şisatisfacă necesităţile cu venitul din activitatea economicăşi păşeşte pe calea migraţiei de muncă carese dovedeşte a fi o soluţie de rezolvare a mai multorprobleme: asigurarea unui trai decent şi a unei calităţimai bune a vieţii, sănătăţii, educaţiei etc.48 - nr. 2(21), iunie 2011

EconomieMigrarea în străinătate pentru căutarea unuiloc de muncă reprezintă principala caracteristicăa peisajului social şi economic al ţării. Analizândprocesele ce se desfăşoară în societate, cu siguranţăputem menţiona că Republica Moldova se includetot mai intens în procesul de trans-naţionalizare prinmigraţia forţei de muncă, care are consecinţe atâtpozitive, cât şi negative asupra calităţii vieţii populaţiei.La moment, acest fenomen ia o amploare şi seextinde practic în toate ţările lumii, fiind influenţatde procesele de globalizare care reprezintă o etapămodernă de internaţionalizare a activităţii economice.Peste o jumătate din lucrătorii emigranţi auvârsta sub 30 ani şi circa 80 la sută au mai puţinde 45 ani, ceea ce înseamnă că lucrătorii din primulgrup de vârstă au plecat din ţară, acesta fiind cel maivaloros contingent în aspectele socio-demograficeşi economice.Numărul migranţilor de pe glob este estimat lacirca 200 mil. persoane, fiind în creştere permanentă,proces care, cu siguranţă, se va înregistra şi peparcursul anilor următori. Iată de ce, acest procestrebuie să fie privit ca un fenomen obiectiv ireversibil,care este determinat de mai mulţi factori, internişi externi, rezultând din relaţiile de muncă şi nivelulde dezvoltare economică a ţării.Destul de relevante sunt şi datele privind numărulpersoanelor tinere în vârstă de 15-29 ani declarateplecate peste hotare, care, fiind în componenţapopulaţiei inactive în 2010, au constituit 128,7 miipersoane sau 41,4% din totalul persoanelor declarateplecate peste hotare (circa 311 mii persoane).Dintre acestea, 98,6 mii persoane sunt din mediulrural şi numai 30,1 mii persoane din mediul urban.Diferenţa mare dintre numărul persoanelor tineredeclarate plecate peste hotare din mediile rural şiurban poate fi explicată. Dacă tinerii inactivi dinmediul urban, în mare parte, sunt antrenaţi în activităţide formare profesională şi investire în capitalullor uman, atunci tinerii inactivi din mediul rural,din cauza lipsei unor oportunităţi de angajare reale,precum şi a lipsei unor instituţii de învăţământ profesional,sunt motivaţi fie să plece în localităţile dinmediul urban, în scopul formării lor profesionale,fie să părăsească ţara în căutarea unui loc de muncămai atractiv şi mai bine remunerat. La fel, distribuţiapersoanelor plecate peste hotare în căutarea unuiloc de muncă pe grupele de vârstă 15-19 ani, 20-24ani şi 25-29 ani arată o concentraţie mai mare a persoanelordate în grupa de vârstă de 20-24 ani – 60,6mii, comparativ cu 9,1 mii persoane în vârstă de 15-19 ani şi 59,0 mii persoane în vârstă de 25-29 aniîn 2010. Adică, pleacă într-o măsură mai mare acelepersoane care şi-au finisat deja stagiul de formareprofesională şi încă nu şi-au întemeiat o familie sauo gospodărie proprie.Analiza emigranţilor în funcţie de nivelul de studiidemonstrează că ponderea cea mai mare revine persoanelorcu studii gimnaziale – l 37,9%, urmate decele cu studii medii generale – 22,8%, secundare profesionale– 19,9% şi cu studii superioare – 12,3%.O altă problemă constă în faptul că tinerii careau făcut studiile generale nu sunt orientaţi corectpe piaţa muncii. Aceasta se întâmplă din cauza lipseiunui sistem eficient de orientare profesională.În acest sens, în programul de studii al sistemuluide învăţământ obligatoriu urmează a fi instituitădisciplina „Orientarea profesională”. Potrivit unorcercetări, 40% dintre tineri nu doresc să lucrezeconform specialităţii alese. Evident, pentru caabsolvenţii studiilor generale să-şi poată alege oprofesie pentru viitor, este necesar de a restabiliîn instituţiile de învăţământ unităţile de psihologi,care ar contribui la selectarea unei profesii cerutepe piaţa muncii autohtone, pentru fiecare tânăr înparte.Ţinând cont de importanţa şi actualitatea problemeiabordate, în urma discuţiilor şi dezbaterilor pemarginea chestiunii în cauză, participanţii la Masarotundă, care a avut loc pe data de 9 iunie 2011, auformulat un şir de recomandări:• să fie introduse discipline în programele destudii ale şcolilor medii şi ale liceelor care ar formaaptitudini profesionale muncitoreşti (de tractorist,lemnar, strungar, cusătoreasă etc.);• să fie extinse prevederile ce ţin de acordareaîn primii 3 ani de activitate a unei locuinţe gratuite,plata unei indemnizaţii unice în mărime de 30mii lei etc., asupra tuturor categoriilor de absolvenţi(conform legislaţiei în vigoare, beneficiază doarabsolvenţii instituţiilor superioare de învăţământ finanţaţide la Bugetul de stat, medicii şi profesorii,absolvenţii din mediul rural);• să fie modificată legislaţia privind stimulareapersonalului, care angajează absolvenţi ai instituţiilorde învăţământ superior, indiferent de sursele definanţare a studiilor;• să fie perfecţionat mecanismul ce vizează implementareaprevederii referitoare la acordarea reducerilorla plata contribuţiilor de asigurări socialede stat obligatorii, acordate angajatorilor care încadreazătineri, absolvenţi ai instituţiilor de învăţământsuperior;• să fie sporit gradul de ocupare a forţei de muncătinere prin atragerea investiţiilor pentru dezvol-nr. 2(21), iunie 2011 - 49

Akademostarea infrastructurii, în special, în localităţile ruraleşi, după posibilitate, investiţii gratuite;• să fie elaborat un mecanism privind stimulareatinerilor plecaţi la muncă în străinătate pentrurevenirea în ţară: de prevăzut creşterea salariilorprin perfecţionarea sistemului existent de salarizare,aplicarea diferitor forme noi de salarizare ţinândcont de experienţa mondială, inclusiv europeană(sistem de beneficii, aplicarea pachetelor de acordarea serviciilor sociale, inclusiv pentru alimentaţiaangajaţilor, facilităţi pentru iniţierea afacerilor, formare/reformareprofesională, facilităţi pentru familii).Pentru îmbunătăţirea situaţiei în domeniu, unicasoluţie constă în crearea condiţiilor optime pentru aface mai atractivă rămânerea în ţară a populaţiei şi,în special, a tineretului;• să fie extinse formele noi flexibile de ocuparea tineretului, specifice economiei de piaţă, inclusivsporirea protecţiei tinerilor în condiţiile relaţiilorde muncă.Bibliografie1. Lege privind aprobarea Strategiei naţionale pentrutineret pe anii 2009-2013 nr. 25-XVI din 03.02.2009,Monitorul Oficial al RM nr.68/192 din 07.04.2009.2. Forţa de muncă în Republica Moldova – ocupareşi şomaj, 2010, http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/ocupare_somaj/FM_2010.pdf2.3. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2010,www.statistica.md.4. Ancheta forţei de muncă, http://www.statistica.md/public/files/Metadate/AFM.pdf.5. Piaţa forţei de muncă în Republica Moldova2010, http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/piata_fortei_de_munca/Piata_Muncii_2010.pdf.6. www.anofm.md.Mihai Potârniche. Câşliţa-Prut, Cahul, 199950 - nr. 2(21), iunie 2011

EconomieREGLEMENTAREAPREŢURILOR ÎN UNELESECTOARE ECONOMICEDr. hab. Alexandru STRATANCerc. şt. Alexandru FALADr. Mihail POISICPRICE REGULATION IN SOME ECONO-MIC SECTORSTrying to regulate prices administratively couldhave counter-productive effects: on the one handover-regulation will not allow removal of the causesinfl uencing price increases (including unjustifi ed),on the other hand it would create risks for privateinitiative. Empirical studies indicate that amongthe factors that determine the high level of prices inMoldova we could point out the economic distortions(the existence of economic sectors in which anti-competitivepractices apply, ineffi cient functioningof many public enterprises); intentional inclusion ofunjustifi ed price structure components; practicingschemes, which go beyond the legal fi eld, or whomay be classifi ed as fraudulent, but for which thereare no sanctions in the national legislation.Inflaţia este o provocare permanentă pentru economiaRepublicii Moldova. Majorările de preţuri auun efect social deosebit de acut, deoarece populaţiaare venituri mici. În condiţiile noastre, masa monetarăcontribuie nesemnificativ la generarea inflaţiei. Oasemenea stare a lucrurilor este caracteristică pentrustatele cu performanţe economice reduse.În Republica Moldova, o influenţă importantăasupra preţurilor o au factorii externi: variaţiile cursuluide schimb şi fluctuaţiile preţurilor de import 1 .La fel, studiile empirice indică asupra faptului căprintre factorii, ce determină nivelul înalt al preţurilorîn Republica Moldova, se numără:- distorsiunile economice (existenţa sectoareloreconomice în care se aplică practici anticoncurenţiale,funcţionarea ineficientă a multor întreprinderipublice);- includerea intenţionată a unor componente nejustificateîn structura preţului;- practicarea schemelor ce depăşesc câmpul legalsau care pot fi catalogate drept frauduloase, dar1Fala, A., Şeptelici, V., Aspecte cantitative în trioul: variabilemonetare, inflaţie, creştere economică (cazul Republicii Moldova),Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică, Chişinău,2011, p.19. Disponibil la: http://www.iefs.md/ro/activitateaiefs/publicacii/74-aspecte-cantitative-n-trioul-variabile-monetare-inflatie-crestere-economic-cazul-republicii-moldova.htmlpentru care nu sunt prevăzute sancţiuni în legislaţianaţională.Încercarea de a reglementa administrativ preţurilear putea avea efecte contra-productive: pe de oparte, reglementările excesive nu vor permite înlăturareacauzelor ce determină majorarea preţurilor(inclusiv cele nejustificate), pe de altă parte, ar generariscuri pentru iniţiativa privată.Pornind de la această ipoteză, considerăm cădoar realizarea reformelor economice structurale(crearea mediului concurenţial autentic, restructurareasau privatizarea întreprinderilor publice, ajustareatarifelor la costuri), ce ar avea ca efect schimbareamodului de funcţionare a pieţei, ar face, celpuţin, ca şi evoluţiile preţurilor să fie justificate.La fel, trebuie de realizat investigaţii serioase,autentice din partea organelor abilitate (fără a ţinecont de indicaţiile „celor” interesaţi) privind practicareaunor scheme ilegale de către unii agenţi economici(trebuie să fie controlaţi nu doar micii agenţieconomici pentru a crea astfel impresia că se lucrează).Informaţia despre agenţii economici ce încalcălegea trebuie făcută publică.În ultima perioadă, evoluţii spectaculoase aubulversat piaţa petrolieră şi piaţa produselor farmaceutice.Piaţa petrolierăFuncţionarea pieţei produselor petroliere poatefi caracterizată prin coluziune – situaţie care reflectăsimilaritatea în acţiunile agenţilor economici şi carepoate fi cauzată de existenţa unei înţelegeri explicitedintre aceştia – coluziune explicită sau poate existaîn absenţa unui acord, caz când se vorbeşte de oînţelegere tacită – coluziune tacită. La rândul său,cartelul este un caz particular al coluziunii tacite.Sunt 3 categorii de factori ce determină apariţiacoluziunii: 1.variabile structurale; 2.factorii cererii;3.factorii ofertei. 2În cazul pieţei petroliere a Republicii Moldovasunt prezente aspecte ce reprezintă toate categoriilede factori.1. Variabile structurale:- Coluziunea poate fi determinată de prezenţaunui număr restrâns de actori ce pot influenţa semnificativpiaţa. Ambele segmente ale pieţei produselor2Rey, Patrick, On the Use of Economic Analysis Cartel Detection,European University Institute, Robert Schuman Centrefor Advanced Studies, 2006 EU Competition Law and PolicyWorkshop/Proceedings, p. 2-5. Disponibil la: http://www.eui.eu/RSCAS/Research/Competition/2006(pdf)/200610-COM-Ped-Rey.pdfnr. 2(21), iunie 2011 - 51

Akademospetroliere au un înalt grad de concentrare: cei maimari importatori de benzină sunt Lukoil-Moldova,Petrom-Moldova şi Tirex-Petrol, care deţin împreunăo cotă de 80,5%, iar la importul de motorinătot aceste companii deţin poziţia de lider, însumândîmpreună o cotă de piaţă de 75,5% 3 .- Transparenţa sporită pe piaţă, la fel cauzeazăcoluziunea. Actorii de pe piaţa autohtonă aproduselor petroliere se cunosc reciproc destul debine.2. Factorii din partea cererii:- Elasticitatea redusă face mai atractivă realizareaunei înţelegeri între actorii pieţei. În general,cererea pentru petrol este inelastică.- Puterea limitată a cumpărătorilor. Pe piaţapetrolieră există mulţi cumpărători ce au o putererelativ limitată, fapt care îi lipseşte de posibilităţi decontracarare a unor acţiuni din partea celor ce coluzionează,favorizând, astfel, crearea unei înţelegeri.3. Factorii din partea ofertei:- Petrolul este un produs omogen. Omogenitateaproduselor stimulează crearea unor înţelegeriîntre agenţii economici pentru a controla piaţa.Totuşi, pentru moment, nu putem spune cu certitudinecare este natura coluziunii, explicită sau tacită,de pe piaţa petrolieră. Bazându-se pe o înţelegereverbală, cartelul este destul de greu de depistat şinecesită investigaţii serioase 4 . În acest sens, se facenecesară o investigare temeinică a pieţei în vedereadeterminării existenţei înţelegerii de cartel.Alternativa impunerii unei noi reglementări, princare se va introduce o formulă ce va limita nivelulcosturilor, nu este corectă faţă de agenţii economici.În vederea identificării depăşirii nivelului de rentabilitatede 10%, ar fi oportun de mărit periodicitateaefectuării controalelor privind activitatea economico-financiarăa operaţiilor de pe piaţa petrolieră.Piaţa farmaceuticăÎn vederea contracarării majorărilor de preţuripe piaţa farmaceutică, Guvernul emite Hotărârea3Agenţia Naţională Pentru Protecţia Concurenţei, Raport cuprivire la activitatea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţeiîn 2009, Chişinău, 2010, p. 67. Disponibil la: http://www.anpc.md/reports/report2009.pdf4Grout, Paul, A., Structural Approaches to Cartel Detection,European University Institute, Robert Schuman Centre forAdvanced Studies, 2006 EU Competition Law and PolicyWorkshop/Proceedings, p.1. Disponibil la: http://www.eui.eu/RSCAS/Research/Competition/2006(pdf)/200610-COMPed-Grout.pdfNr.525 „Pentru aprobarea regulamentului cu privirela modul de aprobare şi înregistrare a preţurilor deproducător la medicamente”. În Hotărâre se stabileşteintroducerea Catalogului naţional de preţuride producător la medicamente, care reprezintăregistrul oficial de evidenţă a preţurilor de producător.În urma acestei hotărâri, preţul de vânzare amedicamentelor în farmacii trebuie să fie calculatîn funcţie de preţul producătorului stabilit în catalog.De asemenea, se stabileşte că “preţul propus deproducătorul de medicamente ar trebui să fie preţulmediu pentru cele mai scăzute trei preţuri la medicamentelesimilare în ţările de referinţă.” Iar ţărilede referinţă sunt:- ţările-membre ale CSI: Federaţia Rusă, RepublicaBelarus, Ucraina;- alte ţări: Marea Britanie, Germania, Franţa,România, Elveţia, Grecia, Turcia, Bulgaria, Serbia,Croaţia, Cehia, Slovacia, Lituania, Polonia, Ungaria5 .În general, noua reglementare într-un mod indirectdetermină agenţii economici să importe medicamentedin anumite state şi la un anumit preţ. Oasemenea stare de lucruri va crea dificultăţi pentruimportatori. Nu este la discreţia Guvernului RepubliciiMoldova de a reglementa evoluţiile pe pieţeleexterne. S-ar putea întâmpla ca anumite ţări de referinţă,care au cele mai mici preţuri la medicamente,în funcţie de care ne orientăm la crearea preţurilorde producător, să nu dorească să exporte în RepublicaMoldova. Piaţa Republicii Moldova e mică, respectivşi necesităţile de medicamente sunt redusecomparativ cu alte state, iar producătorii externi,pentru obţinerea economiilor de scară, sunt interesaţiîn cooperarea cu agenţii economici ce solicităcantităţi sporite de produse farmaceutice care, deobicei, nu sunt din ţara noastră. Apare întrebarea:cum ar trebui în acest caz să se comporte importatoriimoldoveni pentru a asigura piaţa internă cu produsefarmaceutice şi, în acelaşi timp, a nu încălcaprevederile normative?În fond, ideea creării catalogului este corectă. Oabordare liberală ar consta în includerea în catalogdoar a preţului producătorului prezentat de importator,în baza documentelor justificative, fără a se recurgela o ulterioară determinare a unui anumit preţmediu al celor mai mici preţuri pentru medicamente5http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=33498652 - nr. 2(21), iunie 2011

Economieîn anumite ţări de referinţă. Existenţa cataloguluiîntr-o atare formulă ar permite uşor stabilirea preţurilorefective la medicamente pe piaţa internă, prinadăugarea la preţurile producătorilor a altor componenteale preţului, cum ar fi: costuri, impozite, marjăde rentabilitate – în acest caz majorările nejustificatede preţuri, dacă ele s-ar produce în interiorulRepublicii Moldova, ar fi uşor de identificat.În prezent, farmaciile nu au mari spaţii de manevrăpentru încălcarea prevederilor legale şi activitateaacestora poate fi lesne controlată. Per ansamblu,adaosurile comerciale operate de farmacii nu depăşescnormele reglementate. Actualmente, controaleledesfăşurate de Centrul pentru Combaterea Corupţieişi Crimelor Economice se fac preponderentla unităţile de vânzare cu amănuntul, iar cazuri deutilizare a unor scheme frauduloase nu s-au depistat.Medicamentele au costuri exagerate înainte de afi furnizate unităţilor de vânzare cu amănuntul, iarfarmaciile includ doar adaosul reglementat legal.Probabil, preţurile sunt umflate înainte de a ajungepe teritoriul Republicii Moldova. Anume schemelefrauduloase operate în exteriorul ţării, s-au considerata fi cauza principală a preţurilor exagerate lamedicamente, însă până acum organele abilitate nuau adus niciun exemplu concret în acest sens.Fiind încă în era „capitalismului sălbatic”, RepublicaMoldova este extrem de expusă schemelorfrauduloase operate de agenţi economici naţionaliîn afara hotarelor ţării. Sub aspect legal, ţara esteslab pregătită pentru a contracara aceste practici şiGuvernul ar fi trebuit să-şi concentreze eforturile peaceastă direcţie. Ar fi oportună introducerea în legislaţianaţională a unor concepte care ar prevedeaoperarea unor tranzacţii la preţuri stabilite în condiţiidiferite decât cele existente pe piaţă, în bazaunei înţelegeri cu caracter neonest pentru a reducebaza impozabilă sau a majora nejustifi cat preţurile.S-ar putea de operat cu conceptul similar specificpreţului de transfer – noţiune care, în practica internaţională,reflectă utilizarea unui preţ de tranzacţieîntre persoane interdependente, diferit de preţul depiaţă, ce are ca efect distorsionarea pieţei. Evident căpentru introducerea acestui concept e nevoie de lărgitpreliminar categoria de persoane interdependente,care actualmente în legislaţia naţională se referădoar la persoanele ce se află în legătură de rudeniesau care, singure sau împreună cu alte rude, deţincel puţin 50% din capitalul unei persoane 6 . În categoriade persoane interdependente ar trebui incluse:entităţile ce îşi desfăşoară activitatea pe teritoriulRepublicii Moldova şi cooperează cu entităţile ceîşi desfăşoară activitatea în zone off-shore şi persoanelecare încheie acorduri cu scopul premeditatde a obţine avantaje, dar care prejudiciază economianaţională. Legislaţia statelor UE are asemeneaprevederi 7 . La fel, trebuie de prevăzut introducereapenalităţilor pentru practicarea schemelor frauduloaseîn exteriorul Republicii Moldova.Bibliografie1. Agenţia Naţională Pentru Protecţia Concurenţei,Raport cu privire la activitatea Agenţiei Naţionale pentruProtecţia Concurenţei în 2009, Chişinău, 2010, p. 67.Disponibil la: http://www.anpc.md/reports/report2009.pdf;2. Fala, A., Şeptelici, V., Aspecte cantitative în trioul:variabile monetare, inflaţie, creştere economică (cazulRepublicii Moldova), Institutul de Economie, Finanţeşi Statistică, Chişinău, 2011, p.19. Disponibil la: http://www.iefs.md/ro/activitatea-iefs/publicatii/74-aspectecantitative-n-trioul-variabile-monetare-inflatie-crestereeconomic-cazul-republicii-moldova.html;3. Grout, Paul, A., Structural Approaches to CartelDetection, European University Institute, Robert SchumanCentre for Advanced Studies, 2006 EU CompetitionLaw and Policy Workshop/Proceedings, p.1.Disponibil la http://www.eui.eu/RSCAS/Research/Competition/2006(pdf)/200610-COMPed- Grout.pdf;4. Rey, Patrick, On the Use of Economic AnalysisCartel Detection, European University Institute, RobertSchuman Centre for Advanced Studies, 2006 EUCompetition Law and Policy Workshop/Proceedings, p.2-5. Disponibil la: http://www.eui.eu/RSCAS/Research/Competition/2006(pdf)/200610-COMPed-Rey.pdf;5. http://www.fisc.md/ro/lege/fiscrm/1/;6. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=334986;7. http://www.oecd.org/document/25/0,3343,en_2649_33753_37837401_1_1_1_1,00.html.6 http://www.fisc.md/ro/lege/fiscrm/1/7 http://www.oecd.org/document/25/0,3343,en_2649_33753_37837401_1_1_1_1,00.htmlnr. 2(21), iunie 2011 - 53

AkademosBIROCRAŢIAÎN CONTEXTULCONSOLIDĂRIIDEMOCRAŢIEI:TENDINŢESPRE MODERNIZAREDr. conf. univ. Pantelimon VARZARIBUREAUCRACY IN THE CONTEXTOF DEMOCRACY STRENGTHENING:TENDENCIES TO MODERNIZATIONThe article examines the phenomenon ofbureaucracy from the contemporary democracypoint of view, on the emphasis given to thestatus and the role of public servants in theadministrative system. A special focus is givento the problems faced by Moldova in the twodecades of independence, such as unjustifi edincrease in number of civil servants and theneed for professionalism, the phenomenonof corruption and depolitization of publicadministration etc. The author concludes thatthe most effective mechanism to regulate theadministrative capacity of the State is to extendand consolidate democracy, to develop the ruleof law that is exercising the power in accordancewith the law.Problematica birocraţiei şi sfidările ei însocietatea contemporană trebuie abordate mai întâide toate prin prisma democraţiei ca fenomen şi ademocratizării ca proces. Democraţia este o formăde organizare şi conducere politică a societăţiiprin consultarea cetăţenilor, ţinând cont de voinţaacestora, de interesele şi aspiraţiile de progres aleţării. În acest sens, democraţia presupune douăcomponente inseparabile: guvernanţi şi guvernaţi,care, enunţând relaţia dintre obiectul şi subiectulputerii, trebuie să conlucreze prin consens. Însărealităţile sociopolitice contemporane arată cădemocraţia nu se mai poate confunda cu semnificaţiaetimologică a termenului [1]. Deţinătorii puteriipolitice, indiferent care ar fi apartenenţa lor de grupsocial sau coloratura politică, trebuie sa reprezintevoinţa majorităţii poporului. Dat fiind că poporulnu este capabil să se autoguverneze la nivel desocietate, el este nevoit să mandateze periodic niştereprezentanţi, aleşi în funcţie de anumite criterii,care să guverneze societatea, să exercite puterea.Guvernarea comunităţii este realizată de anumitegrupuri de persoane, numite în limbajul elitiştilorclasici (V. Pareto şi G. Mosca) elită sau clasăguvernantă/conducătoare, asistată de un corp defuncţionari publici.Democraţia ca fenomen şi proces are avantaje,dar şi unele dezavantaje, printre care se înscriu:existenţa unui aparat birocratic puternic prindistribuţia de posturi publice în scopul recrutării saufidelităţii clientelei politice, extinderea corupţiei şialtor fenomene negative contemporane care împingsistemul comunicării politice către disimulare,limitarea participării unor grupuri de cetăţeni la viaţapolitică a statului ş.a. Crearea societăţii democraticenu presupune iminent construcţia unei societăţiideale, precum la Platon sau la socialiştii utopişti,dar a unei societăţi care ar realiza în plină măsurănecesităţile şi aspiraţiile membrilor ei. De aceeanu trebuie să vorbim de democraţie ca realitate însine, ci de democraţie care trebuie să aibă o singurăfinalitate: eficienţa. Astăzi consolidarea democraţiei,şi deci funcţionalitatea ei într-un stat democratic, seaflă în conexiune directă cu puterea funcţională ainstituţiilor de stat, a anumitor grupuri sociale înmâinile cărora se află concentrată influenţa politicăşi puterea decizională. Or, democraţia reprezentativăeste în esenţa sa elitistă, selectivă şi pragmatică [2].În acelaşi timp, democraţia participativă presupuneimplicarea cetăţenilor în procesul politic, în selecţiacelor angajaţi, a celor mai buni, în actul guvernării.În societăţile contemporane de mult timp a apărutproblema competenţei, abilităţilor şi capacităţilorde conducere a oamenilor politici şi a funcţionarilorpublici, punându-se la ordinea zilei excludereaarbitrarului, a clientelismului sau a deciziilornefondate. În modelul clasic weberian al funcţionăriibirocraţiei, elita birocratică se prezintă ca elitacompetenţei. Însă realitatea actuală demonstreazăcă ea adesea se dovedeşte a fi o elită incompetentă,fapt confirmat de realităţile sociopolitice moderneşi contemporane, dar şi de unii gânditori şi savanţinotorii [3].În condiţiile lumii globalizate, multiplicăriifuncţiilor de conducere a statului contemporan, arelaţiei stat-economie, actul guvernării devine totmai complex, mai anevoios. Chiar din perspectivasocietăţii informaţionale, când noile tehnologiicomunicaţionale ar permite trecerea la democraţiadirectă, totuşi în problemele de interes comunitar vorrămâne şi în continuare anumite domenii de activitateumană pe seama elitelor politice, a birocraţilorşi/sau tehnocraţilor, unde nivelul, calitatea şispecializarea cunoaşterii vor fi determinante. Politicase profesionalizează şi se tehnicizează prin anumitegrupuri de persoane, acestea fiind elitele politiceşi birocraţii, numiţi, în limbajul contemporan,funcţionari organizaţi într-un sistem birocratic cuanumite reguli scrise şi nescrise.În sens restrâns, cuvântul „birocraţie” esteadesea utilizat ca sinonim al managementului, dar54 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţe politicemai desemnează şi sistemul raţional de organizare şiconducere în care activează funcţionari competenţila un nivel profesionist. O astfel de înţelegere abirocraţiei se datorează, în mare parte, lucrărilorsociologului german Max Weber, consideratunul dintre promotorii teoriei managementului.Fondatorul sociologiei politice a sec. XX aconceptualizat fenomenul birocraţiei, definindstatutul şi rolul ei în societate. În opinia lui, birocraţiaare un rol esenţial în reglarea şi controlul societăţilormoderne. Mai mult, potrivit lui M. Weber, birocraţiaeste imperios necesară pentru menţinerea civilizaţieiîn societatea modernă. În lucrarea „Economie şisocietate”, el a evidenţiat trei trăsături importanteale birocraţiei: diviziunea muncii, ordinea ierarhicăşi regulile impersonale. O birocraţie care are acestetrei caracteristici va contribui la dezvoltarea rapidăşi pozitivă a societăţii. Organizarea birocratică astatului se înscrie, potrivit sociologului german,în mişcarea de raţionalizare a societăţii moderneoccidentale.M. Weber pornea de la faptul că birocraţia estecea mai raţională formă de realizare a puterii, înspecial, în statul care funcţionează pe principiilede drept. Raţionalitate, eficacitate, reglementarestrictă a muncii, impersonalitate şi alte caracteristicirelevante ale birocraţiei sunt examinate drept idealal activităţii de organizare a sistemului administrativ.Acesta este „tipul ideal” al birocraţiei weberiene [4],potrivit căruia supremaţia legii şi nu a oamenilor,realizarea controlului în baza cunoştinţelor faceca administraţia birocratică să devină una specificraţională. În concepţia „raţională” sunt prezentemai multe aspecte pozitive. Autorul ei atribuie rolulprincipal în sistemul birocratic profesioniştilor,specialiştilor tehnici care se bazează pe metodeştiinţifice de conducere şi gestiune a organizaţiei(întreprindere, partid sau sindicat). De aceeaadministrarea birocratică, spune Weber, este ceamai justă şi mai eficientă formă de organizare şiconducere impusă de modelul statului modernraţionalizat.Autorii contemporani arată că raţionalizareaextremă a conducerii unei organizaţii în valorificareaeficientă a resurselor umane, financiare şi materialese depreciază şi se poate transforma în opusul său– în obiective iraţionale. Tipul sau modelul idealal birocraţiei descris de M. Weber este departede a fi verificat şi din punct de vedere empiric, înspecial, din perspectiva eficienţei reale a activităţiiunui aparat birocratic. Determinând modelul încauză, sociologul german avea în vedere doaraspectul formal al sistemului birocratic. Realitateaînsă ne sugerează că mai există şi aspectulinformal al acestui sistem. Asta pentru că relaţiileneprotocolare dintre subaltern şi persoana aflatăpe treapta ierarhic superioară, relaţii nesupuseniciunui fel de prescripţii, se dovedesc a fi adeseamai productive decât cele formale, desfăşurate întruncadru instituţional oficial. Aspectul informal alrelaţiilor dă posibilitate birocraţiei să sporeascăflexibilitatea întregului sistem de administrare şi sădiminueze, într-un fel, depersonalizarea procesuluide interacţiune între membrii organizaţiei. În plus,odată cu dezvoltarea noilor mijloace de comunicare,se schimbă şi relaţiile în cadrul structurii ierarhicestabilite. Astfel, corespondenţa electronică în reţeauaglobală Internet încalcă regulile de subordonare şioferă fiecărui funcţionar posibilitatea de a contactaorice membru al organizaţiei birocratice ocolindierarhia acceptată.În condiţiile dezvoltării societăţii informaţionale– o prioritate a Uniunii Europene [5] – birocraţia sedezvoltă datorită nevoilor noi care apar în societate.Ea este capabilă să-şi „însuşească” noi arii deactivitate care ar justifica într-un fel autoritatea eiîn cadrul sistemului administrativ. Birocraţia semanifestă, fără excepţie, în toate domeniile societăţii:în politică, în viaţa economică, socială, culturală etc.Complexitatea crescândă a domeniilor de activitateumană din societatea contemporană şi extindereacontrolului birocratic asupra tuturor aspectelor vieţiisocietăţii au determinat pe unii autori să conchidă căpentru o funcţionare eficientă şi durabilă a economieistatul trebuie să controleze circa 50% din PIB. Înţările dezvoltate, ponderea cheltuielilor publice înstructura PIB variază între 40-50%, iar în perioadelede pre-criză şi criză pot ajunge până la 60%. Doarîn aceste condiţii minime statul poate să asigureimplementarea şi continuitatea reformelor şi să-şiasume rolul dominant în perioadele de criză [6].Birocratizarea societăţii sporeşte din cauzacomplexităţii proceselor de guvernare şi, în special,din dorinţa de a compensa anumite eşecuri alemecanismului de piaţă care conduc la creştereaputerii de administrare a statului. Astfel, potrivit unordate oficiale, în 2009 numărul funcţionarilor de statîn ţara noastră alcătuia 25 000, adică un funcţionarrevenea la 140 de cetăţeni. În Rusia, în comparaţie,acest raport constituia 1 la 100 [7]. Unii analiştimai arată că circa 80% din aceştia, după dateleneoficiale, nu-şi dau seama care sunt cu adevăratfuncţiile lor şi care este politica autorităţii publicedin care face parte. Mai mult, aparatul birocraticeste nu numai masiv prin numărul angajaţilor, ci şipolitizat după procedurile de recrutare a noilor cadreşi după evaluarea aprecierilor serviciilor realizate decătre funcţionari [8]. Cu probleme asemănătoare seconfruntă şi alte ţări din spaţiul CSI.Datele statistice şi sociologice confirmă oatitudine neadecvată a populaţiei faţă de activitateafuncţionarilor publicii. Populaţia are motive săia o atitudine negativă faţă de aceştia din cauzaineficienţei organelor puterii de stat, inclusiv ajustiţiei, precum şi a administraţiei publice locale,a mecanismului de realizare a legilor şi altor actenr. 2(21), iunie 2011 - 55

Akademosnormative care lasă mult de dorit, a transparenţeireduse în deciziile adoptate, a creşterii corupţieiprin diversele sale manifestări (birocratism excesiv,protecţionism, trafic de influenţă, reglementări şicontroale de stat excesive, concurenţă neloială etc.).Numai în primele două luni ale anului 2011, Centrulpentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei(CCCEC) a Republicii Moldova a documentat patrucazuri de corupţie în administraţia publică locală,fiind reţinuţi trei primari şi un inginer-arhitect [9].Acestea şi alte fenomene negative sunt sesizate şiîn sondajele de opinie, ale căror rezultate prezintăo imagine nefavorabilă a activităţii funcţionarilorpublici şi demnitarilor de rang înalt. Conformsondajului realizat în noiembrie 2010 de Institutul deMarketing şi Sondaje IMAS-INC Chişinău, 47,6%– circa o jumătate din respondenţi – nu au încredereîn primărie. Nivelul de încredere al cetăţenilor esteşi mai scăzut faţă de autorităţile publice ale statului(faţă de Guvern – 63%, de Preşedinte – 64,9%,de justiţie – 65,1% din cei intervievaţi), populaţiapăstrând, în acelaşi timp, mai multă încredereîn biserică, mass-media, armată şi organizaţiineguvernamentale [10].Evoluţia societăţii contemporane implică, pe deo parte, creşterea numărului de funcţionari angajaţiîn sistemul raţional de organizare şi conducere astatului. Pe de altă parte, pot fi invocate diversemotive pentru extinderea aparatului birocratic, acăror analiză oferă adesea concluzii neaşteptate,surprinzătoare. Parlamentul ţării a votat, în primălectură, la 10 februarie 2011, un proiect de legecare prevede angajarea a câte un asistent pentrufiecare deputat, iar fracţiunile parlamentare voravea consultanţi [11]. Angajarea noilor funcţionariva începe din 1 ianuarie 2012, iar ei vor fi plătiţi dinbani publici. Coaliţia de guvernământ a argumentataceastă decizie prin faptul că angajarea asistenţilor afost recomandată în repetate rânduri de către experţiistrăini care „se miră cum lucrează parlamentarii dinMoldova”. Totodată, opoziţia parlamentară, PCRM,a criticat iniţiativa şi a votat împotriva, motivând căîn plină criză economică statul nu-şi poate permiteangajări masive. Prin aceeaşi decizie, AparatulParlamentului a fost reorganizat în SecretariatulParlamentului, care va fi condus de un secretargeneral, numit de speaker. În total, noua structurăva fi compusă din 194 de funcţionari, care vor primipaşapoarte diplomatice. Autorii iniţiativei susţinînsă că nu vor fi angajate persoane noi şi nici nu sevor cheltui mai mulţi bani de la buget, doar va fi ogestionare mai eficientă a personalului.Perfecţionarea managementului resurselorumane trebuie să contribuie la asigurarea uneiguvernări cu un personal profesionist. Oriceguvernare are grijă să crească un corp de funcţionaripublici cu o poziţie profesională înaltă şi o ţinutădeontologică adecvată, capabili să răspundă nevoilorsocietăţii printr-un comportament potrivit situaţiei.În pofida acestor cerinţe ale societăţii, funcţionariipublici şi demnitarii nu se grăbesc, de exemplu, să-şideclare veniturile pe care le-au obţinut. Astfel, doaraproape jumătate din cei 4 mii de demnitari şi-auprezentat declaraţiile de avere la Comisia Centralăde Control, 31 ianuarie 2011 fiind ultima zi cândaceştia au putut-o face [12]. Cei care trebuiau să-şifacă publică averea sunt Preşedintele ţării, deputaţii,membrii Guvernului şi judecătorii. Trebuiau săşideclare veniturile şi proprietăţile procurorii,avocaţii parlamentari şi alte persoane cu funcţiede răspundere. Nu se grăbesc nici reprezentanţiiadministraţiilor publice locale. Astfel, până la 16februarie 2011, niciun preşedinte de raion, primar(oraş/sat/comună), consilier raional/orăşenesc nuşi-a publicat declaraţia cu privire la venituri pepaginile oficiale ale instituţiilor pe care le conduc/reprezintă. Unii dintre ei afirmă că nici nu au ştiutcă legea îi obligă să facă acest lucru. Faptul dat afost sesizat de Asociaţia Presei Independente (API)care, prin campania „Avere la vedere” promoveazătransparenţa proprietăţilor şi veniturilor demnitarilorde stat [13]. API a monitorizat în ce măsură esterespectat art. 13 al Legii nr. 1264 din 19.07.2002privind declararea şi controlul veniturilor şi alproprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor,procurorilor, funcţionarilor publici şi a unorpersoane cu funcţie de conducere, care prevedeobligativitatea plasării declaraţiilor cu privire lavenituri şi proprietate pe site-urile oficiale.Birocraţia descrisă şi concepută de M. Weberca un instrument necesar organizării raţionale şifuncţionării eficiente a societăţii moderne, s-atransformat în timp într-un factor disfuncţional,perturbator al mecanismului social. În societateacontemporană se observă o anumită transferare aputerii executive în mâinile funcţionarilor [14]. Defapt, se are în vedere concentrarea puterii de cătreexecutiv prin diminuarea funcţiei legislativului,iar în cadrul executivului birocratizarea semnificătrecerea deciziei de la oamenii politici la înalţiifuncţionari. Una din cauzele acestei tendinţe esteexplicată prin faptul că funcţionarii şi demnitarii„apolitici” au o anumită continuitate, deţin o bogatăexperienţă administrativă, absentă, de regulă, laoamenii politici care se află în „bătaia vânturilorelectorale”, dar au nevoie de aparate administrativepentru a-şi aplica politicile.Dacă în societăţile cu tradiţii democraticebirocraţia asigură buna funcţionare a regimuluipolitic indiferent de conjunctura politică creată laun moment dat, servind astfel ca obstacol în caleaschimbărilor rapide, în schimb, în noile ţări postsovieticeea tot mai mult se identifică cu putereapolitică. Această identificare poate fi justificatădoar prin faptul că schimbarea puterii, a unei saualtei guvernări conduce iminent şi la schimbarea56 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţe politicestructurilor administrative cu altele noi dincomponenţa „învingătorilor” în cursa electorală(cazul Republicii Moldova este unul de referinţă laacest capitol). De aceea unii politicieni sunt tentaţide varianta unui secretar de stat sau al şefului statuluineafiliat politic, unui aşa-numit tehnocrat.Promovarea asigurării stabilităţii şiresponsabilităţii corpului de funcţionari publici prinneimplicarea directă a factorului politic devine otendinţă în societatea democratică. În Statele Unite,de exemplu, funcţionarii din administraţie sunt numiţipolitic şi li se poate cere să-şi asume o responsabilitatepersonală pentru actele lor. În Marea Britanie însă,deşi pot fi chemaţi să răspundă în faţa unei comisiispeciale, funcţionarii civili sunt nominal neutri şi suntfăcuţi responsabili de acţiunile lor numai în cazuri deproastă administrare. În rest, se admite că acţiunilelor sunt întreprinse în numele miniştrilor şi, drepturmare, se includ în conceptul de responsabilitateministerială colectivă. În majoritatea statelor membreale Uniunii Europene managementul funcţiei publiceeste reglementat de un set de acte normative carediferă de la ţară la ţară [15].Aşadar, asigurarea unei guvernări şi administrăricompetente în realizarea interesului public constituieo condiţie esenţială a transformării structuralea societăţii moldoveneştii, a reali zării unei reformeprofunde în toate domeniile vieţii social-economice,a cre ş te rii rolului cetăţeanului în luarea deciziilor.În scopul eficientizării unei administraţii publicemoderne, sporirii transparenţei şi accesibilităţii lainformaţii de interes public se constată tot mai multaplicarea guvernării electronice (e-government) şitrecerea la o administraţie modernă (e-governence)care ar oferi posibilitatea unei mai bune şi operativeinteracţionări între guvernanţi şi guvernaţi, întreputere şi societate. Birocraţia, fiind un sistem deadministrare şi un sistem de guvernare a statului,sistem asistat de un aparat funcţionăresc specializat,cere iminent o reglare şi un control din parteasocietăţii şi, în primul rând, din partea sectoruluiasociativ. În acest sens, mecanismul principal dereglementare a capacităţii administrative a statuluiconstă în aprofundarea procesului democraticconform rigorilor europene, deoarece democraţiareprezintă cadrul în care principiul statului de dreptpoate deveni realitate şi pentru ţara noastră.Referinţe bibliografice:1. Sensul etimologic cel mai vechi al termenuluide democraţie este „puterea poporului”, însă existăo diferenţă între ce se înţelege azi prin „putere” şi ceînţelegeau grecii antici. De altfel, preşedintele american A.Lincoln explica acest termen prin „conducerea poporului,alegerea poporului şi pentru popor”. Astăzi, termenulcomportă mai multe semnificaţii (formă de organizare aunei societăţi; sistem de valori bine determinat; mişcărisociale şi politice etc.).2. Nazare V. Paradoxuri sociale şi politice. În:Sfera politicii, Bucureşti, 2007, nr.128, p. 8-15.3. Eminentul economist austriac, distins cu PremiulNobel pentru economie în 1947, Friedrich Hayek, înprincipala sa lucrare „Drumul către servitute” vorbeştedespre faptul că „la putere acced nu chiar cei mai buni”.A se vedea: Hayek Fr. Drumul către servitute. Bucureşti:Editura Humanitas, 2006.4. Tipul ideal, fiind opus conceptului descriptivcare însumează caracteristicile comune ale unei grupăride fenomene empirice, este un procedeu de construcţieteoretică a realităţilor empirice, un instrumentmetodologic al cunoaşterii sociologice. Vezi: Weber M.Teorie şi metodă în ştiinţele culturii. Iaşi: Polirom, 2001.5. A se vedea: Societatea informaţională. În: http://europa.eu/pol/infso/index_ro.htm (citat 13.01.2010).6. A se vedea: http://www.mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=4776 (citat 07.06.2009).7. Молдавские чиновники на грани вымирания.În: Business class, Chişinău, 2010, nr.2 (41), p. 17.8. Ibidem.9. Inginerul-arhitect al Primăriei Stăuceni reţinutpentru trafic de influenţă. În: http://www.cccec.md/news/?nid=0db225152b5f697ee601de2b9bfec51e (citat17.02.2011); Подозреваемые – три мэра и инженерархитектор.În: http://news.mail.ru/inworld/moldova/incident/5348285/ (citat 17.02.2011).10. Подозреваемые – три мэра и инженерархитектор.În: http://news.mail.ru/inworld/moldova/incident/5348285/ (citat 17.02.2011).11. Vezi: Barometrul opiniei publice. RepublicaMoldova, noiembrie 2010. /Realizat de Institutul deMarketing şi Sondaje IMAS-INC Chişinău. În: http://www.ipp.md/libview.php?l=ro&idc=156&id=558 (citat17.02.2011).12. Fiecare deputat va avea cîte un asistent. În: http://www.adevarul.ro/moldova/politica/Chisinau-Fiecare_deputat_va_avea_ cate_un_asistent_0_424757977.html(citat 11.02.2011).13. Mai puţin de jumătate din cei 4 000 de demnitarişi-au prezentat declaraţiile de avere. În: http://www.publika.md/mai-putin-de-jumatate-din-cei-4-000-dedemnitari-si-au-prezentat-declaratiile-de-avere_204881.html (citat 01.02.2011); Păduraru P. Nu-şi declarăveniturile pentru că legea nu-i pedepseşte. În: http://www.timpul.md/articol/nu-si-declara-veniturile-pentruca-legea-nu-i-pedepseste-20069.html(citat 01.02.2011);Чем владеет молдавская элита, или сколько заработаличиновники за 2010 год. În: http://news.mail.ru/inworld/moldova/politics/5338990/ (citat 16.02.2011).14. Lupu e singurul din 101 care îşi afişează averile.În: http://www.zdg.md/stiri/lupu-e-singurul-din-101-care-isi-afiseaza-averile (citat 17.01.2011).15. A se vedea: Mitran I. Politologia în faţa secoluluiXXI. Bucureşti: Editura Fundaţiei „România de Mîine”,1997, p. 97-98.16. Călinoiu C., Vedinas V. Statutul funcţionaruluipublic european. Bucureşti: Editura Universul Juridic,2007; Şaptefraţi T. Funcţia publică europeană – analizăcomparată. În: Teoria şi practica administrării publice(Materiale ale conferinţei internaţionale ştiinţificopractice,Chişinău, 21 mai 2010). Chişinău: AAP, 2010,p. 70-73; Оболонский A.B. Бюрократия для ХХI века?Модели государственной службы: Россия, США, Англия,Австралия. Москва: Дело, 2002.nr. 2(21), iunie 2011 - 57

AkademosDIMENSIUNEAPROTESTATARĂA MEDIILOR SOCIALEDr. Alexandru S. ROŞCACONSIDERATIONS ON THE PROTESTA-TARY DIMENSION OF THE SOCIAL MEDIAThe article is devoted to the protestatary potentialof the social media, which is understood as theirability to drive social and political change. With thisin mind, we analize the most topical events, of whichthe most important fall under the freshly coinednotion „Arabian Spring”. We also analyze both theadvantages and drawbacks of social networks aschannels of social protest. Besides, we take a retrospective,cyber-euphoria-free look at the so-called„Twitter Revolutions” of the 2009, trying to understandthe real role of the social networks under thosecircumstances.În mai 2011, la Sesiunea a 17-a a Consiliuluipentru Drepturile Omului al ONU, Frank WilliamLa Rue, Raportor Special pe problemele promovăriişi protecţiei dreptului la libertate de opinie şi expresie,a decretat că deconectarea indivizilor de laInternet este o violare gravă a drepturilor omului,contravenind legilor internaţionale. Prin urmare,conexiunea la reţea se prezintă ca un drept fundamentalal omului, urmând să fie protejat de fiecarestat în parte.Raportorul Special susţine că art. 19 al DeclaraţieiUniversale a Drepturilor Omului şi art. 19 alPactului internaţional cu privire la drepturile civileşi politice, prin care se stipulează dreptul la libertateaopiniilor şi exprimării, îşi păstrează relevanţaşi pentru noile tehnologii de comunicare, aşa cumeste Internetul. De asemenea, Raportorul Special nua ezitat să sublinieze că asemenea caracteristici uniceale Internetului, precum viteza, acoperirea mondialăşi relativa anonimitate, care le permit indivizilorsă disemineze informaţia în timp real şi astfelsă mobilizeze un număr considerabil de susţinătoriai cauzei promovate, au creat „frică printre guverneşi cei de la putere”. Această fobie guvernamentalăîşi găseşte expresia, fireşte, în utilizarea tehnologiilordin ce în ce mai sofisticate de „blocare a conţinutului,monitorizare şi identificare a activiştilorşi criticilor, criminalizarea libertăţii de exprimare,adoptarea unei legislaţii restrictive pentru justificareamăsurilor date”.În p. 79 al documentului în cauză, RaportorulSpecial recomandă „tuturor statelor să se asigure căaccesul la Internet este garantat necontenit, inclusivîn perioade de nelinişte politică. În particular, RaportorulSpecial insistă ca toate statele să amendezesau să abroge legile existente de proprietate intelectuală,care permit ca utilizatorii să fie deconectaţide la Internet, şi să nu mai adopte asemenea legi peviitor.” 1Retrospectiv, observăm că, începând cu iarnaanului 2010, această recomandare a fost încălcatăacolo unde au avut loc situaţii de „nelinişte politică”.În Belarus, în ziua alegerilor prezidenţiale (19decembrie 2010) au fost deconectate toate reţelelesociale (Facebook, Twitter, YouTube), dar şi GoogleTalk şi Gmail. În Egipt, Internetul a fost deconectatîntre 27 ianuarie – 2 februarie 2011. În noaptea spre19 februarie 2011, la două zile de la începerea tulburărilorsociale, Libia s-a deconectat de la Internet.Cuprinsă de proteste violente, Siria (care a deblocataccesul la Facebook şi YouTube abia în februarie2011, după o interdicţie de patru ani) s-a deconectatde la reţeaua mondială la 3 iunie 2011. Sunt oaretoate acestea o recunoaştere implicită de către „guverneşi cei de la putere” a forţei de schimbare a mediilorsociale? Exemplul Egiptului este edificator.Or, blocarea Internetului în Egipt a fost inedită dupăamploare şi durată. Nu se poate compara cu precedenteledeconectări masive din Birmania (2007) sauIran (2009).Blocarea celor 5 provideri de Internet din Egiptde către autorităţile ţării a fost imediat interpretatăca fiind o încercare de a riposta capacităţii de organizarea maselor, pe care din nou le-au demonstratmediile sociale. Şi aceasta mai ales în contextul încare situaţia libertăţii accesului la reţea în ţara respectivăera una dintre cele mai bune în regiune.Spre deosebire de alte state-vecine şi regimuri opresive,autorităţile egiptene nu au construit, nici nuau achiziţionat infrastructură high-tech pentru activităţide cenzurare/filtrare. Aceasta nicidecum nuvine să spună că Egiptul era o oază a libertăţii deexpresie. Legea din această ţară prevedea suficientedelicte de presă (diseminarea „noutăţilor false”,critica la adresa preşedintelui şi liderilor străini, publicareainformaţiilor cu caracter de „atac la demnitateaşi onoarea indivizilor” etc.), care să se constituie,dată fiind persecutarea oportunistă de cătreautorităţi, într-un cadru de instrumente „low-tech”,1Report of the Special Rapporteur on the promotion and protectionof the right to freedom of opinion and expression, Frankla Rue. Human Rights Council, Seventeenth session, Agendaitem 3, May 16, 2011, p. 21.http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrcouncil/docs/17session/A.HRC.17.27_en.pdf (verificat 5.VI.2011)58 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţe politiceprecum hărţuială legală şi regulatorie a jurnaliştilor.În scopul intimidării, de exemplu, autorităţile foloseaudin plin aşa-numitele procese hisba, prin carepârâtului i se poate imputa blasfemie sau orice altăviolare religioasă. Jurnaliştii şi bloggerii deseorierau victime ale atacurilor fizice, detenţiei ilegalesau confiscării echipamentului. În aprilie 2009, organizaţiaindependentă „Comitetul de protecţie ajurnaliştilor” („Committee to Protect Journalists”) aplasat Egiptul pe locul zece într-un top-10 al ţărilorcu condiţii cele mai nefavorabile pentru blogging 2 .Nu se poate ignora nici faptul că guvernul egipteancontrola majoritatea ziarelor (dar şi 99 la sută dinpunctele de vânzare ale acestora), că toţi emiţătoriide televiziune terestră erau controlaţi şi operaţi destat, că puţinele staţii radio private erau concentrate,eminamente, pe muzică şi divertisment 3 .Trebuie consemnată şi o altă faţetă a realităţiimediatice egiptene – promovarea energică a Internetului,graţie căreia numărul de utilizatori a crescutîn ultimii ani de patru ori. O relativă libertate a reglementărilorîn sfera Internetului a făcut ca Egiptulsă devină un punct central pentru dezvoltarea reţeleiglobale, un sector competitiv al comunicaţiilor carea prins să fie cu adevărat cuprinzător din 2002 prinpromovarea accesului dial-up la preţ de convorbirelocală, cu rate impresionante de conectare (wirelessşi în bandă largă), deşi preţurile rămâneau restrictive.Deloc întâmplător, ţara a devenit unul dintrenodurile majore ale conexiunilor fibro-optice subacvatice,unind regiuni ale globului. Cu toate acestea,autorităţile nu au ezitat să blocheze Internetul pe 27ianuarie 2011, atunci când s-au văzut confruntate cuo populaţie capabilă să se organizeze graţie platformelorde comunicare online.Oricum, închiderea Internetului nu a redusnumărul de protestatari pe străzile din Cairo. Înschimb, efectele economice ale deconectării Internetuluiîn Egipt au fost dezastruoase. Blocarea Internetuluia costat Egiptul cel puţin 65 mil. Euro (90mil. USD), conform estimărilor anunţate de OCDEpe 3.02.2011. Pierderile zilnice erau de cca 18 mil.USD, sau 3–4% din PIB zilnic. Organizaţia a apreciatcă deconectarea poate avea şi efecte negative delungă durată, cum ar fi descurajarea întreprinderilorstrăine de a investi într-o ţară cu asemenea proceduri4 .210 Worst Countries to be a Blogger. Special Report. Committeeto Protect Journalists, 30 aprilie 2009. http://www.cpj.org/reports/2009/04/10-worst-countries-to-be-a-blogger.php(verificat 5.VI.2011)3Vezi: Freedom of the Press 2010. Freedom House, 2010, p.103-104. http://www.freedomhouse.org/uploads/pfs/371.pdf(verificat 5.VI.2011)4Egypt Internet Clampdown Cost $90 Million, OECD Estimates.Acestea fiind spuse, care sunt plusurile mediilorsociale din punctul de vedere al iniţierii, planificăriişi organizării unor mişcări de protest în masă?Pe lângă viteza de răspândire a informaţiei, cel maiimportant este, indubitabil, reducerea costurilor deorganizare, pregătire, recrutare, participare.Într-adevăr, mediile sociale permit atragereaunui număr impresionant de adepţi ai unei idei într-omişcare de promovare/apărare a acesteia, la un preţredus, comparat cu mijloacele tradiţionale – exerciţiulde propagandă „pe teren”, radioul, televiziunea,mijloace imprimate etc. Însă ataşamentul virtual alunui adept nu este, în mod garantat, dovadă a faptuluică acesta va dori să depăşească dimensiunea online,foarte confortantă prin relativa anonimitate pecare o inspiră, şi va fi prezent, fizic, acolo şi atunci,unde şi când i se va cere. Or, până la urmă, aceastaeste finalitatea logică a oricărei mişcări politice.Platformele Web 2.0 oferă posibilitatea unuigrup sau unei mişcări să-şi răspândească mult mairapid nu doar mesajul şi ideologia, dar şi materialelede program, planurile de acţiuni etc. Acestemateriale, totuşi, dată fiind importanţa lor şi eforturileinevitabile ale autorităţilor (chiar şi în ţărilecu o politică relativ liberală pe Internet) de a controlasituaţia „din interior”, sunt mai des diseminateprin mijloace clasice online (email) sau imprimate(fotocopii/xerocopii). Revoluţia egipteană din anul2011 din nou oferă un exemplu: aşa-numitul „manualal revoluţiei egiptene” („Egyptian RevolutionProtest Manual – How to Protest Intelligently”) erarăspândit prin email sau în varianta tipărită înaintede evenimentele din 28 ianuarie 2011. Pe ultimapagină a documentului se putea citi: „Vă rugăm sănu folosiţi Twitter sau Facebook sau alte websiteuri(pentru publicarea şi diseminarea manualului– A.R.), întrucât acestea sunt monitorizate de Ministerulde Interne” 5 . Platformele precum YouTubesunt folosite nu doar pentru transmiterea principiilormişcării, dar şi pentru plasarea unor spoturi instructiveconţinând elemente de strategie sau tactică.Această caracteristică le face populare inclusiv înrândul mişcărilor radicale şi extremiste, pentru caresiguranţa, anonimitatea şi costul redus al spaţiuluivirtual contează în mod deosebit. În 2008, senatorulamerican Joe Lieberman a cerut Internet-gigantuluiGoogle (proprietarul serviciului YouTube) să eliminespoturile cu sigla al-Qaeda conţinând imagini cu02/3/2011 http://www.huffingtonpost.com/2011/02/03/egyptinternet-clampdown-_n_818059.html(verificat 5.VI.2011)5Egyptian Revolution Protest Manual – How to Protest Intelligently.http://www.theatlantic.com/international/archive/2011/01/egyptian-activists-action-plan-translated/70388/(verificat 5.VI.2011)nr. 2(21), iunie 2011 - 59

Akademosasasinarea soldaţilor şi civililor americani, antrenamentede mânuire a armelor, cuvântări programaticeale liderilor al-Qaeda – aşadar, menite să sporeascăradicalismul potenţialilor recruţi. Mai mult,Lieberman solicita eliminarea oricărui conţinut, fieel şi nonviolent, care ajută la diseminarea propagandeiteroriste, la recrutarea adepţilor, asigurarea unorcursuri virtuale de folosire a armelor. În răspunsulce a urmat conducerea YouTube a menţionat că,deşi respectă convingerile şi viziunile senatoruluiLieberman, „încurajează libera exprimare şi apărădreptul fiecăruia de a-şi exprima un punct de vedere,fie el şi nepopular” 6 .Un alt avantaj al mediilor sociale este că permito mai mare agilitate a mişcărilor sociale atunci cândse cere a trece la acţiunea nemijlocită. Nu mai estenevoie de campanii de pregătire în ajunul zilei decisive.O singură postare pe Facebook sau un tweetpot să aducă informaţia miilor de aderenţi ai mişcării.Să subliniem însă, din nou, că a simpatiza cuo mişcare online nu este una cu a ieşi în stradă şi ao susţine efectiv, asumându-ţi riscul de a fi arestat,rănit sau chiar omorât. Astfel, pe pagina Facebook amişcării April 6 Youth Movement au existat 89 250oameni care pretindeau că vor susţine protestul dinPiaţa Tahrir pe 28 ianuarie 2011 7 . Realitatea a arătatînsă cifre considerabil mai modeste. În Siria, undeopoziţia şi-a declarat intenţia de a organiza „ZiuaFuriei” pe 4-5 februarie 2011, în reţelele sociale intenţiade a se alia acţiunilor de protest au declarat-oîntre 8 şi 13 mii de oameni, care însă nu au ieşit, încele din urmă, în stradă 8 . De asemenea, reducereacosturilor organizaţionale şi de comunicare sporeşteindependenţa mişcărilor faţă de potenţialele intervenţiidin exterior, le fac să fie percepute ca uneleexclusiv indigene şi cu o mare priză la populaţie.Dezavantajele mediilor sociale ca spaţiu depromovare a unui mesaj protestatar şi mobilizareaaderenţilor sunt implicite. Diminuarea costurilor deorganizare şi comunicare reduce, concomitent, securitateaoperaţională a mişcării. În fond, autorităţilepot utiliza aceste platforme în scopurile proprii.Cea mai uşoară cale pentru aceasta este monitorizareaschimbului de informaţii dintre organizatoriimişcării şi aderenţii acesteia. De cele mai multe ori6Evan Mantyk, Terrorist Content Persists on YouTube DespiteOutcry // The Epoch Times online, May 28, 2008. http://www.theepochtimes.com/news/8-5-28/71097.html (verificat5.VI.2011)7Marko Papic, Sean Noonan. Social Media as a Tool for Protest.February 3, 2011. http://www.stratfor.com/weekly/20110202-social-media-tool-protest (verificat 5.VI.2011)8Cирия снимает запрет на доступ к Facebook и YouTube.09/02/2011 http://www.digit.ru/state/20110209/381041664.html (verificat 4.VI.2011)nu există impedimente pentru un asemenea efort dinpartea autorităţilor, grupurile online fiind deschise.În caz contrar, guvernul poate oricând infiltra agenţiisăi care să se implice atât online (ceea ce se obţineşi prin account-uri instrumentale), cât şi offline.O altă modalitate de contra-acţiune ar fi, bineînţeles,dezinformarea. O situaţie interesantă s-a creat înBelarus după alegerile prezidenţiale din decembrie2010. Acolo, după represaliile ce au urmat suprimăriimanifestaţiilor de protest, au fost consemnatemultiple situaţii când cei rămaşi în libertate şi-auvăzut „friend”-ul online, ba chiar au primit de la elmesaje private cu caracter provocator 9 .În fine, logica folosirii reţelelor sociale în scopuriguvernamentale reiese chiar din procedura deobţinere a licenţei de operare care presupune, înmai multe state, oferirea accesului la datele utilizatorilor,amplasamentul utilizatorului într-un anumitmoment, datele sale de reţea etc. Cele spuse suntcu atât mai valabile pentru reţelele sociale naţionale,de exemplu chineze (renren.com, kaixin001.com, qzone.qq.com, 51.com etc.) sau ruseşti (vkontakte.ru,odnoklassniki.ru etc.), care sunt mult maiuşor de controlat de către autorităţile acelor state.Să mai amintim, în acest context, neîncetatele insinuărila adresa companiei Facebook, pretinzândcă aceasta nu ar fi altceva decât proiecţia virtualăa CIA. Această teorie conspiraţionistă susţine că laînceput de cale Facebook a fost finanţat de In-Q-Tel (o companie afiliată CIA, având domeniul-cheie„tehnologii de colectare a datelor”) şi că scopul finanţăriiera să substituie această reţea de socializaredefunctei organizaţii Information Awareness Offi cea DARPA 10 , care avea scopul declarat de „a colectainformaţia maximă despre oricine, printr-o locaţiecentralizată, pentru a facilita utilizarea ulterioară aacestor date de către guvernul Statelor Unite”. Prinurmare, Facebook (ca şi orice alt site interactiv deproporţii) ar avea misiunea primară de a colecta dateledemografice ale utilizatorilor săi.Un neajuns crucial al mişcărilor bazate pe mediilesociale este şi faptul că acestea, prin însăşi naturalor, nu presupun (în majoritatea cazurilor) un liderclar, recognoscibil şi charismatic, ceea ce este o conditiosine qua non pentru mişcările sociale offline.De aceasta trebuie să se ţină cont ori de câte ori sevorbeşte despre „revoluţii Twitter”, „revoluţii Facebook”sau „revoluţii Wiki-Leaks”. Evenimentele9КГБ взламывает аккаунты белорусов в социальныхсетях? 25/01/2011 http://www.charter97.org/ru/news/2011/1/25/35491/ (verificat 3.VI.2011)10Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) –agenţie a Departamentului Apărării al Statelor Unite, menită sădezvolte noi tehnologii pentru forţele armate.60 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţe politicedin Egipt, bunăoară, care au avut loc în ianuariefebruarie2011, au fost denumite „revoluţie Facebook”(să notăm şi faptul că Egiptul este un lider alnaţiunilor arabe din punctul de vedere al număruluide utilizatori ai acestei reţele de socializare – maimult de 4,5 mil. la sfârşitul anului 2010) 11 .Wael Ghonim, managerul companiei Google, aavut un rol-cheie în organizarea protestului egipteandin „Ziua Furiei” – 25 ianuarie 2011. Ghonim comunicaşi el cu tineretul egiptean prin intermediulaccount-ului său pe Faceboook. La scurt timp dupăaceasta fusese arestat în Cairo şi închis pentru o perioadăde 12 zile, devenind un simbol al protestuluiegiptean. Oricum, Ghonim însuşi a recunoscut cănu se poate califica pentru statut de lider al „revoluţiei”,spunând: „Nu sunt un erou. Nu am făcutaltceva, decât să-mi public gândurile pe Internet,fără să-mi expun viaţa la pericol. Adevăraţii eroiau fost cei din stradă” 12 . Acest citat denotă esenţaproblemei: liderii adevăraţi ai unei mişcări, bazatepe mediile sociale, trebuie să-şi asume riscul unuicontact nemijlocit cu realitatea offline. Este esenţialăcomunicarea cu oamenii vii, cu diferite straturisociale, unele dintre care sunt (în virtutea situaţieimateriale sau „inegalităţii digitale” 13 ) foarte departede postura cyber-activiştilor. Mişcările sociale bazatepe exploatarea mediilor sociale trebuie să cauteparteneriatul cu alte mişcări, împărtăşind valori comuneşi scopul unic de schimbare a regimului.În acelaşi timp, confortul şi anonimitatea mediilorsociale diminuează motivaţia potenţialilor lideri.În fond, imaginii individuale de lider (care ezită săse cristalizeze) i se substituie grupuri de utilizatori(Facebook) sau hashtag-uri (Twitter). Minusurile situaţieipentru o mişcare socială sunt evidente, lipsaunei decizii responsabile şi centralizate poate fi fatală.De exemplu, decizia trecerii la acţiune poate fifăcută atunci când mişcarea nu este deloc pregătită,un exemplu perfect fiind Revoluţia Verde din Iran(2009). O mişcare fără lideri recunoscuţi nu poateconduce mulţimea în momentul declanşării acţiunii– exemplul „revoluţiei Twitter” din Moldova estecât se poate de elocvent. Îndată ce mulţimea a trecutla acţiuni violente, nimeni (nici activiştii civicicare şi-au asumat rolul de iniţiatori ai mişcării prin11Freedom House – Freedom on the Net 2011, p. 120. http://www.freedomhouse.org/images/File/FotN/FOTN2011.pdf(verificat 4.VI.2011). La momentul scrierii acestui text, Socialbakers.comindică o cifră de 7 558 700 utilizatori egipteni aiFacebook.12Egypt’s Facebook Revolution: Wael Ghonim Thanks TheSocial Network. http://www.huffingtonpost.com/2011/02/11/egypt-facebook-revolution-wael-ghonim_n_822078.html (verificat5.VI.2011)13Engl. „digital divide”.SMS-uri, emailuri, telefoane şi, desigur, Twitter,nici liderii partidelor de opoziţie) nu a fost în staresă schimbe cursul lucrurilor. Or, tocmai liderismuleste una dintre cele mai serioase deosebiri a „revoluţiilorTwitter/Facebook” de „revoluţiile colorate”şi de revoluţii în general. Toate „revoluţiile colorate”din fosta URSS au avut cel puţin un lider recunoscut,deşi acestea nu corespund termenului revoluţiestricto sensu (bunăoară, prin faptul de a negaviolenţa). Una din definiţiile moderne ale revoluţiei,propusă de celebrul politolog britanic Anthony Giddens,susţine că aceasta e „o cucerire a puterii destat prin violenţă, realizată de liderii (sublinierea îmiaparţine – A.R.) unei mişcări de masă; iar puterearezultată este ulterior folosită pentru iniţierea unorreforme sociale radicale” 14 . Aşa cum vedem, „revoluţiileTwitter/Facebook” nu se încadrează aici, celpuţin, prin lipsa liderilor, dar şi prin optarea pentruacţiuni non-violente (care însă, în lipsa liderilor, aşasau altfel degenerează în violenţă odată ce se ajungela acţiuni de stradă, din moment ce nimeni nu dispunede autoritate/charismă suficiente pentru a ghidamulţimea).Acum ne rămâne să încercăm, pe scurt, să răspundemla întrebarea dacă noile medii sociale suntmai mult decât simple tehnologii, că Facebook şiTwitter reprezintă „coşmarul de mâine al oricăruiregim închis şi antidemocratic”. Răspunsul lucidla această întrebare nu poate fi decât unul singur:noile platforme de comunicare online nu producrevoluţii prin ele însele; climatul protestatar trebuiesă fie propice, catalizat de circumstanţe precumcrize politice (falsificarea rezultatelor alegerilorar fi un exemplu uşor recognoscibil), crize economice(inflaţie, deflaţie), corupţie, opresiune etc.Într-un cuvânt, populaţia trebuie să fie motivatăpentru mobilizare. Nu Internetul scoate oamenii înstradă, ci ideile, oamenii (liderii) şi instrumentelede comunicare. Or, mediile sociale nu sunt decâtinstrumente de comunicare, a căror forţă principalărezidă în viteza inegalabilă de răspândire a informaţieişi capacitatea de a oferi oamenilor sentimentulde implicare (coparticipare prin simpla apăsare abutonului, aşa-numitul „clicktivism”).Însuşi Evgheni Morozov (autorul meme-ului„Twitter revolution”) declară acum că regretă paternitateaacestei noţiuni. „Am fost unul dintre primiicăzuţi în capcana Revoluţiei Twitter, botezând astfelprotestele de tineret din Moldova, care au avutloc cu câteva luni înaintea evenimentelor din Iran.Această denumire s-a dovedit a fi una extrem de sufocantăşi derutantă. Deşi am acompaniat-o cu lungi14Энтони Гидденс. Социология. Едиториал УРСС, 2005,p. 578.nr. 2(21), iunie 2011 - 61

Akademosşi nuanţate explicaţii, cu siguranţă nu constituie unpunct al carierei mele de care aş fi mândru acum.Mai ales că toate acele nuanţe au fost ignorate demedia, care prezentau evenimentele” 15 .Analizele, ce au urmat cyber-euforiei care aacompaniat reproducerea evenimentelor din Moldovaşi Iran din anul 2009, au arătat că rolul reţelelorsociale în organizarea protestelor a fost gravsupraevaluat. Ethan Zuckerman (Centul Berkmanpentru Internet şi Societate al Universităţii Harvard)a făcut o analiză a evenimentelor din Moldova din7 aprilie 2009, scriind că „în prima zi a protestelormai puţin de 700 oameni urmăreau feed-ul de pehashtag-ul #pman... multe postări fiind actualizăride ştiri şi link-uri spre prezentarea evenimentelorde media şi bloguri. Nu există prea multe dovezi căTwitter a fost folosit pentru planificarea sau organizareaevenimentelor” 16 . De altă parte, investigaţiilecanalului Al-Jazeera au arătat că în timpul RevoluţieiVerzi din Iran doar 60 de persoane postau peTwitter, majoritatea activiştilor aflându-se peste ho-15Evgeny Morozov. The Net Delusion: The Dark Side of InternetFreedom. Public Affairs, 2011, p. 3.16Ethan Zuckerman. Unpacking „The Twitter Revolution”in Moldova. 04/09/2009. http://www.ethanzuckerman.com/blog/2009/04/09/unpacking-the-twitter-revolution-in-moldova(verificat 3.VI.2009)tarele ţării. Tot aşa, doar 15 mii de egipteni foloseauTwitter-ul în timpul protestelor din ţară, raportat lao populaţie de 80 mil. oameni 17 .E. Morozov confirmă că reţelele sociale pot jucaun rol anumit în condiţiile în care populaţia statuluieste gata de revoluţie. În zilele acestea, găsim confirmareaconştientizării oficiale a faptului menţionatîn Belarus, stat cu un control dur al Internetului. Pefundalul celei mai grave crize economice din istoriasa recentă, în ţară au fost arestaţi trei administratoriai grupurilor anti-Lukaşenco din reţeaua socială„vkontakte.ru”. Curând după arestarea acestora,grupurile în cauză au dispărut din reţea. Trebuiemenţionat că două dintre ele numărau, în total, peste160 mii de membri şi anunţau mişcări de protest înmasă contra regimului pe 15 iulie a.c. Aparent, regimulvrea să evite situaţia, în care reţelele sociale arputea fi un catalizator al evenimentelor de protest.17Anne Nelson. The Limits of the „Twitter Revolution”. Guardian.co.uk,February 24, 2011. http://www.guardian.co.uk/commentisfree/cifamerica/2011/feb/24/digital-media-egypt(verificat 5.VI.2011).Mihai Potârniche. Pe al nostru steag e scris UNIRE! 27 august 1989, Chişinău62 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centralePROBLEMELE CHEIEALE DEZVOLTĂRIISECTORULUI ENERGETICAcad. Gheorghe DUCA,preşedintele AŞMKEY PROBLEMS FOR THE DEVELOP-MENT OF THE ENERGETIC SECTOREnergetic complex of the Republic of Moldovathat has been built beginning with 1960s, now daysapproached its exploitation limits. After a long operationalperiod the necessity to fundamentally modernizethe sector is obvious.The modernization of the energetic sector requiressignifi cant amount of funds that, giving the weakeconomic conditions in the country, are not availableat the moment. This is why it is important to identifythe most stringent problems in the sector resolutionof which could ensure, with minimum of the fi nancialresources available, achievement of the energeticsecurity of the country. The experience of the economicallyadvanced countries shows the importanceof the energetic effi ciency-improvement measuresfor the achievement of the energetic security of thecountryThe preliminary assessment of the current situationand of the development prospects in the sectorallows us to point on following major weaknesses ofthe energetic complex of Moldova:• Distributive energy generation;• Implementation of the cogeneration technologies;• Modernization electro and thermo energeticsystems;• Harmonization of the legislative framework.Asigurarea cu energie este o problemă importantăde pe agenda guvernelor tuturor statelor lumii,inclusiv a Republicii Moldova. Sunt puţine ţărilecare îşi pot asigura necesarul de energie din resurseproprii. Criza energetică din anul 1973 a evidenţiatvulnerabilitatea sistemului de asigurare cu energiepe plan internaţional şi a determinat iniţierea noilorpolitici energetice orientate spre eficientizarea consumurilor,distribuţiei, transportului şi produceriienergiei electrice, precum şi garantarea siguranţeifurnizărilor de resurse energetice primare prin formareade coridoare energetice.Problema sporirii securităţii energetice este învizorul diferitelor organisme internaţionale. Eficienţautilizării resurselor primare, inclusiv energetice, afost elucidată în raportul FACTORUL 4 din anul1997 al Clubului de la Roma. În concluziile acestuias-a menţionat că 93% din materia primă prelucratănu devine marfă, 80% din mărfurile confecţionatesunt de unică folosinţă, 70% a potenţialului resurselorenergetice primare devin pierderi până ating fazade consum util şi numai 10% din energia ajunsă laconsumator se transformă în rezultat util, de exemplu,în lumină [1].Complexul energetic al Republicii Moldova,formarea căruia a început în anii 1960, în prezentşi-a atins limita duratei de viaţă. După o funcţionareîndelungată, este necesară în mod obligatoriu efectuareaunor modernizări fundamentale, în baza tehnologiilorde ultimă oră.Relansarea sectorului energetic reclamă resursefinanciare considerabile, care nu sunt disponibilepentru moment. Din acest motiv se impune identificareacelor mai stringente probleme, soluţionareacărora ar asigura atingerea obiectivului de sporire asecurităţii energetice a ţării cu resursele financiaredisponibile. Practica ţărilor dezvoltate ne arată câtde importantă este utilizarea pe larg a măsurilor desporire a eficienţei energetice, ca instrument de atingerea obiectivelor din sectorul energetic.Atrage atenţia şi problema formării valorii adăugateîn sector care apreciem că nu contribuie la dezvoltareaacestuia. În acest sens se impune creşterearolului autorităţilor statului în vederea echilibrăriiintereselor tuturor părţilor interesate (producători,distribuitori şi consumatori), precum şi crearea condiţiilorfavorabile pentru dezvoltarea în ansamblu aeconomiei naţionale prin sporirea eficienţei de funcţionarea întregului complex energetic.Măsuri prioritare pentru dezvoltareasectorului energeticToate segmentele complexului energetic prezintăarii pentru realizarea obiectivului fundamental –asigurarea stabilă şi la preţuri rezonabile cu resurseenergetice. Analiza preliminară a situaţiei curente şide perspectivă a dezvoltării complexului energeticdin republică ne permite să formulăm următoareleprobleme cheie ale acestuia:• Generarea energiei pretutindeni;• Implementarea tehnologiilor de cogenerare;• Modernizarea şi perfectarea sistemelor electroenergeticşi termoenergetic;• Armonizarea legislaţiei în domeniul energiei.Generarea energiei pretutindeniO astfel de noţiune este relativ nouă în domeniulenergetic. În prezent se utilizează şi noţiuneade generare distribuită. Esenţa generării distribuiteconstă în apropierea sursei de generare de zona deconsum, fapt care diminuează pierderile condiţionatede transport şi, parţial, de activităţile de distribuţiea energiei spre consumator. Dacă ne vomnr. 2(21), iunie 2011 - 63

Akademosreferi la situaţia curentă din Republica Moldova, sepoate constata că amplasarea centralelor mari de generare(CET-1, CET-2, CET-Nord şi CHE Costeşti)corespunde într-o măsură oarecare principiului degenerare distribuită. Totuşi, în republică mai existăo capacitate de extindere a generării distribuite prinutilizarea potenţialului surselor regenerabile disponibileîn teritoriul ţării. Generarea distribuită în republicăpoate diminua pierderile cu circa 19 MWputere electrică în reţelele electrice [3].Potrivit datelor statistice [3], circa 19% din fondullocativ al ţarii este asigurat cu energie termicăprin sistemele centralizate, 14% utilizează sistemeautonome de încălzire pe gaze naturale şi 65%– sobe. Sobele sunt elemente clasice de generaredistribuită şi se încadrează în conceptul de generarea energiei pretutindeni. În perspectivă, această situaţiese va păstra în Republica Moldova, deoarecese preconizează extinderea utilizării resurselor energeticelocale din biomasă care în prezent sunt maiieftene ca cele tradiţionale de origine organică. Dinconsiderentele respective, este stringentă problemasporirii randamentului termic al acestor sisteme deîncălzire care poate varia între 0,35-0,75 [4].Noţiunea de generare pretutindeni se referă şila utilizarea energiei regenerabile, indiferent din cesursă energetică primară se obţine, fie prin conversiaenergiei eoliene, fotovoltaice, hidraulice sau abiomasei. Utilizarea surselor regenerabile conducela diminuarea costurilor energiei produse. Un interesdeosebit pentru Republica Moldova îl prezintăutilizarea biomasei, în primul rând a deşeurilor agricole,în scopuri energetice.Implementarea tehnologiilor de cogenerareSistemele centralizate de încălzire au o pondereesenţială în structura asigurării cu căldură înţară. Astfel, este indiscutabilă necesitatea asigurăriiproducerii energiei termice în baza tehnologiilor decogenerare. Esenţa cogenerării constă în producereasimultană de către centralele electrice a energieielectrice şi termice. Performanţa tehnologiei folositela producerea energiei se caracterizează prinvalorile randamentului electric şi randamentul totalal centralei. Tehnologiile şi echipamentul utilizat lacentralele electrice cu cogenerare şi cu termoficare,bazate pe utilizarea aburului în calitate de corp delucru, pot asigura randamentul electric la nivel decirca 30% şi valoarea randamentului total 80-90%.Valoarea randamentului total depinde de sarcinatermică, prin urmare, de capacitatea consumatoruluide a absorbi totalmente energia termică produsăde către centrală. La producerea separată a energieielectrice şi termice valoarea randamentului total nudepăşeşte 58% [5]. Tehnologiile de cogenerare utilizateîn Republica Moldova au raportul de producere(energie electrică/energie termică) de 2,5. Aceastaînseamnă că la 1 kWh Eenergie electrică se producecirca 2,5 kWh Tenergie termică. Acest fapt prezintăun dezavantaj – la micşorarea livrărilor de energietermică se micşorează şi producerea energiei electrice,iar centrala nu mai funcţionează la nivelul optimal.Din punct de vedere al sporirii eficienţei utilizăriiresurselor energetice primare, mai avantajoasesunt tehnologiile de cogenerare bazate pe utilizareainstalaţiilor abur-gaze (IAG), care pot asigura valoarearandamentului electric la nivel de (52-55)%şi producerea în cantităţi egale a energiei electrice şitermice. Astfel, se creează condiţii mai avantajoasede activitate a centralelor cu cogenerare, deoarecese produce mai multă energie electrică, iar capacitateasegmentului electroenergetic de a absorbi excedentulde energie electrică produs este mult maimare decât în cazul energiei termice.Cogenerarea bazată pe instalaţii abur-gaze permiteimplementarea conceptului de generare distribuităîn republică. În acest caz, puterea acestorcentrale se determină reieşind din sarcina termică[7], iar energia electrică, care poate chiar să depăşeascăvolumul de energie termică produsă în regimde sarcină nominală, are practic o piaţă nelimitatăde desfacere. Centralele electrice de acest tip potfuncţiona şi fără sarcină termică dacă sunt dotate cusistemele respective de răcire, iar în condiţii similarecu cele existente în republică vor produce dinacelaşi volum de gaze naturale de circa 1,7-1,8 orimai multă energie electrică în comparaţie cu centralelecu randamentul electric de circa 30-35%.Ca o idee nouă se poate examina propunereainginerului Boris Karpov care constă în producereasimultană a energiei electrice şi a produselorpetroliere. Pentru realizarea acestei idei este necesarun complex format dintr-o centrală electrică detipul abur-gaze şi o uzină de rafinărie a petrolului.Surplusul de energie termică produs de centralaelectrică se va utiliza în procesele de prelucrare apetrolului cu obţinerea benzinei şi a combustibiluluinecesar pentru funcţionarea turbinei pe gaze, iargazele eşapate din turbina de gaze trec prin cazanulutilizator care produce abur pentru acţionarea bloculuicu turbină cu abur. Performanţa ideii constăîn faptul că la realizarea ei se asigură diversificareatipurilor de combustibil, deoarece ca resursă primarăserveşte petrolul, prin prelucrarea căruia se obţinecombustibil lichid şi produse necesare pentrufuncţionarea centralei electrice, deci, şi o sporire a64 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centralevalorii adăugate. Soluţia propusă poate asigura randamentulelectric al centralei la nivel de 60%. Asimilareaunei tehnologii în baza conceptului propuseste posibilă în republică ca rezultat al modernizăriiCET-2.Un obiectiv strategic privind dezvoltarea capacităţilorproprii de generare trebuie să fie implementareatehnologiilor de cogenerare bazatepe utilizarea IAG atât la modernizarea centralelortermoelectrice existente în ţară, cât şi la construcţiacentralelor termoelectrice noi în oraşele ţării. Necesitateaunei astfel de abordări a problemei are şiaspecte sociale, deoarece nu numai că se va contribuila sporirea securităţii energetice a ţării, dar seva soluţiona şi o problemă esenţială – asigurarea cucăldură a oraşelor relativ mici cu eficienţă sporităde utilizare a resurselor energetice primare. Premisepentru implementarea tehnologiilor de tip IAGexistă în municipiile Chişinău şi Bălţi, precum şi înoraşele Cimişlia, Ungheni, Călăraşi, Orhei, Comrat,Anenii Noi, Ştefan Vodă, în care în prezent funcţioneazăsistemele centralizate de încălzire.Modernizarea şi perfectarea sistemelor electroenergeticşi termoenergeticSistemul electroenergetic are în Moldova ungrad înalt de uzură. Nivelul pierderilor la transportulenergiei electrice constituie 2,9%.Problema pierderilor este mai pronunţată în reţelelede distribuţie. În prezent, pierderile în acestereţele sunt de circa 13-14% şi depăşesc nivelul pierderilorîn reţelele altor ţări. De exemplu, pierderileîn reţelele electrice constituie în Germania 5%, SUA7,2%, Franţa 7,8%, Spania 8,4%, Canada 9,8%, FederaţiaRusă 13% [9]. În URSS, în 1990, pierderilede energie în reţele aveau indicele de 8,5%.Ca obiective specifice ale dezvoltării sistemuluielectroenergetic, în afară de micşorarea pierderilorde transport şi distribuţie, se pot indica:• Fortificarea capacităţilor de transport aleenergiei electrice şi de asigurare a posibilităţilor deschimb de putere între sistemele din Est şi Vest. Estenecesar de fortificat interconexiunile dintre RepublicaMoldova şi România, precum şi cu sistemulelectroenergetic al Ucrainei;• Liniile noi proiectate şi porţiunile de linii supusereconstrucţiei şi modernizării urmează să aibădensitatea curentului mai mică în comparaţie cu valorilerecomandate de normativele în vigoare;• Instituirea în perspectivă a unei platforme devânzări a energiei electrice pe teritoriul RepubliciiMoldova.Ultimul obiectiv constituie o consecinţă a poziţionăriigeografice a Moldovei şi existenţei a douăstandarde de tensiune utilizate în sistemele electroenergeticedin Estul şi Vestul Europei. De menţionatcă în Republica Moldova deja există linii electricece au standardul de tensiune 330 kV şi standardul400 kV. Dotarea cu echipament energetic, apt săasigure funcţionarea racordată a două sisteme energeticecu parametrii diferiţi de funcţionare, este osoluţie tehnică de perspectivă pentru sistemul electroenergetical Moldovei. Acest fapt contribuie larealizarea obiectivului Strategiei energetice, careprevede ca sistemul electroenergetic al Moldovei sădevină un sistem de tranzitare a energiei electrice înambele direcţii.Măsurile întreprinse până în prezent în sectorultermoenergetic, centrate pe formarea unui climatde concurenţă intre producătorii de energie termicăşi transportatorul şi distribuitorul ei în municipiulChişinău nu s-au soldat cu rezultate benefice. Sistemeletermoenergetice, reieşind din natura fizică aenergiei termice, sunt sisteme centralizate la nivellocal. Această particularitate limitează posibilităţilede operare rapidă cu fluxurile de energie termică şinu acordă posibilităţi ca energia termică să fie transportatăla distanţe mari. Urmare a acestui fapt, posibilităţilede realizare a energiei termice sunt multmai mici în comparaţie cu energia electrică, ceea cecreează dezavantaje şi dificultăţi în racordarea regimurilorde funcţionare a sistemelor centralizate delivrare a căldurii cu producătorii acestei energii.O problemă mare pentru sistemele termoenergeticeexistente reprezintă nivelul ridicat de pierderiale energiei în reţelele magistrale şi de distribuţie.De exemplu, pentru municipiul Chişinău, conformdatelor S.A. Termocom, aceste pierderi constituiecirca 22-24 %, ceea ce depăşeşte cu mult indicatoriirespectivi din ţările UE. În Danemarca, bunăoară,pierderile de energie termică în reţelele magistraleconfecţionate din ţevi preizolate constituie unităţide procent.Multe probleme ale sectorului termoenergeticsunt o urmare a unei funcţionări neracordate şi a conflictelorde interes a întreprinderilor ce activează pepiaţa energiei termice. Ca urmare, costurile energieielectrice şi termice produse de CET-1 şi CET-2 suntexagerate. Tarifele mari la energia termică prezintăun pericol pentru viabilitatea sectorului termoenergetical or. Chişinău. O analiză preventivă dovedeşteo discrepanţă dintre cotele valorii adăugate formatede diferiţi agenţi economici care activează în sector,comparativ cu situaţia din ţările dezvoltate. În ţăriledezvoltate, de exemplu, raportul cotelor tarifului estede circa 65/35, unde 65% reprezintă cota formată denr. 2(21), iunie 2011 - 65

Akademosproducătorii de energiei şi 35% – de reţele de distribuţie,deci de intermediar. În cazul Republicii Moldova,acest raport constituie circa 30/70.Optimizarea producerii energiei termice este,de asemenea, o problemă foarte actuală. La primavedere, problema este absolut clară. Energia trebuiesă fie produsă de acea întreprindere, care asigură celmai mic cost al unei unităţi de energie termică. Deexemplu, dacă vom transfera producerea energieitermice de la centralele termice ale S.A. TERMO-COM la CET-2, numai datorită costului mai mic alunei Gcal la CET-2 se poate micşora tariful pentruconsumatorul final cu cca. 7 %. În realitate, tarifelese pot micşora şi mai mult, deoarece în acest cazva creşte volumul producerii energiei electrice carepoate fi absorbită de reţelele electrice ce oferă posibilităţide redistribuire a costurilor între energiaelectrică şi energia termică livrată de producător, laaceeaşi valoare a vânzărilor.Se poate constata că în prezent există posibilităţide sporire a eficienţei funcţionării sectorului termoenergetical or. Chişinău, dar este necesar:• De efectuat o integrare pe verticală în sectorultermoenergetic (CET-urile, S.A. Termocom şi, înmod ideal, cu furnizorul de gaze S.A. Moldovagaz),ceea ce nu necesită mari investiţii, dar ca rezultat aloptimizării funcţionării centralelor, optimizării regimuluila transportul şi distribuţia energiei termice,se va putea spori eficienţa funcţionării sectorului şi,astfel, micşora tarifele la energia termică.• De modernizat centralele electrice cu termoficaredin Chişinău în baza principiului cogenerării,ceea ce va contribui esenţial la sporirea eficienţeiutilizării resurselor energetice primare, în primulrând a gazelor naturale.Armonizarea legislaţiei în domeniul energieiCrearea unui cadru instituţional şi juridic moderneste o condiţie obligatorie pentru promovareaeficienţei energetice, atragerii investiţiilor şi asigurăriicondiţiilor de funcţionare stabilă a complexuluienergetic. Se pot identifica unele acţiuni primordialeîn scopul perfectării cadrului juridic şi instituţionalpentru Republica Moldova:• Elaborarea propunerilor privind actualizareaLegii energiei regenerabile, ce ar prevedea includereaîn lege a articolului cu privire la Certificateleverzi şi concretizarea modalităţii de stabilire a tarifelorla energia regenerabilă pentru a spori gradul decredibilitate a investitorului în acest domeniu; modificareaprevederilor privind amplasarea obiectelorenergetice şi asigurarea accesului la aceste obiecte;• Elaborarea şi aprobarea unor norme tehnicede racordare la reţelele electrice centralizate a centralelorelectrice eoliene;• Elaborarea mecanismului de facilitare şi controlal comercializării amestecurilor de biocombustibilprivind rambursarea accizelor pentru cote dealcool etilic şi biodiesel utilizate în amestecurile debiocombustibil comercializat;• Elaborarea şi promovarea mecanismului decontrol şi distribuţie echitabilă a valorii adăugate înveriga: resurse energetice primare-producere-transport-distribuţieşi consum energie pentru a crea condiţiide sporire a eficienţei funcţionării complexuluienergetic, precum şi a eficienţei consumului energieişi resurselor energetice.Mihai Potârniche. Pohărniceni, Orhei, 1979 (II)66 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraleAPORTUL CERCETĂRIILA REALIZAREASTRATEGIEI ENERGETICEA REPUBLICII MOLDOVAPÂNĂ ÎN 2020Dr. hab. Vladimir BERZANTHE CONTRIBUTION OF A SCIENCE TOREALISATIONS OF ENERGY STRATEGY OFREPUBLIC MOLDOVA TILL 2020In paper the situation in a power complex ofRepublic Moldova is analyzed and on the basis ofenterprises polling and studying of standard and legislativeacts the offers in priority directions of theresearches which results will promote performanceof the Plan of action of Energy Strategy of RepublicMoldova till 2020 are formulated. For electropowersector the substantiation of development of own generation,integration with power supply systems ofneighbouring countries, development of intersystemcommunications and distributive networks on the basisof innovative solutions and technologies are priority.For thermopower sector which is represented asthe local power system a priority is mode optimisationat a variable load of thermal network. Priorityproblem for gas sector is performance of researchesregarding justifi cation of possibilities of an undergroundgasholder construction in territory of Moldova,and for a fuel segment an establishment of thevalid market relations is represented. For renewedenergy sources (RES), for power effi ciency it is necessarytechnically to estimate available potential,prove and take measures regarding its development,including due to improvement experts training, improvementof legislative base and strengthening ofthe international cooperation. The developed offersare recommended to be used by consideration of newedition of Energy Strategy of Republic Moldova till2020.1. IntroducerePentru a asigura o dezvoltare durabilă sunt necesaremai multe condiţii, una dintre ele fiind certitudineaasigurării cu energie şi resurse energetice. Creştereaeconomică favorizează şi creşterea consumurilorde energie, fapt care generează noi probleme în cepriveşte asigurarea cu energie şi resurse energetice.Dificultăţile sunt accentuate de repartiţia neuniformăa resurselor energetice primare şi necoincidenţa geograficăa amplasării resurselor energetice disponibileşi a nodurilor de consum. Acest fapt a condiţionatdezvoltarea sistemelor energetice care au destinaţiade a produce, transporta şi distribui energia consumatorilor.În fond, este vorba de complexe energetice,apte să producă în prezent resurse energetice primare,transformându-le în forme acceptabile de energiepentru transportare şi consum, fie energie electrică,fie energie termică.Funcţiile de aprovizionare cu energie revin complexuluienergetic – o ramură de bază a economieiîn permanentă dezvoltare. Misiunea complexuluienergetic constă în a asigura cu resurse energeticeprimare, cu energie electrică şi termică toţi consumatoriidin ţară. Complexul energetic al RepubliciiMoldova se confruntă cu multiple probleme, condiţionate,de exemplu, de cota redusă a resurselorenergetice primare locale în balanţa energetică a ţării,cota ridicată a importurilor de resurse energeticeşi energie electrică care condiţionează o dependenţăputernică de fluctuaţiile preţurilor la resursele energeticede pe piaţa internaţională.O altă problemă ce agravează situaţia în energeticăconstituie îmbătrânirea utilajului şi utilizareatehnologiilor învechite. În consecinţă, avem ungrad avansat de uzură a componentelor complexuluienergetic ce se estimează la circa 60-70%, iareficienţa energetică în comparaţie cu ţările avansateeste de aproximativ 2,5-3 ori mai redusă. Sporireaeficienţei energetice este o problemă fundamentalăpentru ţară, economie, inclusiv pentru complexulenergetic.Distribuirea inechitabilă a valorii adăugate, createpe întreg lanţul de producere-furnizare a energieielectrice şi termice: resurse energetice-produceretransport-distribuţie,reduce eficienţa energetică şidezvoltarea sectorului în ansamblu. Echilibrarea intereselorproducătorilor, distribuitorilor şi consumatorilorfinali este o condiţie esenţială pentru asigurareadezvoltării durabile a economiei, sporirea eficienţeide funcţionare a complexului energetic şi creareaunor condiţii tarifare echitabile pentru consumatori.Abordarea ştiinţifică complexă a problemelorenergeticii în ansamblu şi în parte pentru sectoareleramurii (sectorul electroenergetic, termoenergetic,gaze naturale, combustibili lichizi, surse regenerabilede energie, cadrul juridic şi instituţional, colaborareainternaţională) este o necesitate vitală învederea identificării unor soluţii rezonabile, competitivedin punct de vedere economic, cu scopul de aspori eficienţa energetică şi a implementa standardeleinternaţionale în acest sector al economiei.2. Priorităţi ale cercetăriiCreşterea tarifelor la gazele naturale, a preţurilorla produsele petroliere pe piaţa internă, care adeseadepăşesc preţurile respective din ţările vecine,nr. 2(21), iunie 2011 - 67

Akademospoate afecta securitatea energetică a ţării. Din acesteconsiderente, e necesară formularea unor recomandăriştiinţific argumentate pe termen scurt şi mediuspre a lua măsuri de ameliorare a situaţiei în asigurareaţării cu energie şi resurse energetice. Acestemăsuri urmează a fi racordate la direcţia strategică06: Eficientizarea complexului energetic şi asigurareasecurităţii energetice, inclusiv prin folosirearesurselor renovabile.Ca prioritate a cercetării în cadrul acestei direcţiieste stipulată Securitatea energetică cu următoareleobiective pentru perioada 2011-2014:a) Elaborarea de noi materiale, dispozitive şiechipamente pentru complexul energetic şi valorificareaenergiei regenerabile (hidro, eoliană, solară,biomasă).b) Integrarea sistemului electroenergetic autoh-ton în sistemele energetice regionale şi europene.c) Eficientizarea consumului de energie dineconomia naţională şi a funcţionării sistemuluienergetic.d) Elaborarea modelelor matematice, inclusivpentru monitorizarea securităţii energetice.La sfârşitul anului 2010 s-a efectuat o investigaţiela care au participat întreprinderile complexuluienergetic, instituţiile de cercetare, proiectareşi specialişti din mediul universitar [1.1-1.11]. Încadrul ei au fost examinate documentele şi actelenormative în vigoare [2.1-2.19] pentru a diseminaproblemele, a căror soluţionare cu aportul sfereicercetare-dezvoltare poate avea un impact pozitivasupra ameliorării situaţiei în energetică în perioada2011-2014. Pe lângă consultarea cadrului legislativşi normativ existent, în acest studiu au fost analizaterezultatele investigaţiilor efectuate de instituţiile decercetare, precum şi recomandările experţilor dinexteriorul ţării. Ca urmare, fusese formulate priorităţiale cercetării în domeniul energeticii.2.1. Securitatea energeticăAsigurarea securităţii energetice este o prioritatepentru ţară, iar utilizarea unui instrument deestimare cantitativă a nivelului curent al securităţiienergetice permite de a avea informaţii credibile laluarea deciziilor de ameliorare a situaţiei în energetică,inclusiv în condiţii de criză. Ca instrumentpentru obţinerea informaţiilor credibile poate servimodelul matematic şi bazele de date elaborate deInstitutul de Energetică al AŞM (IE AŞM). Totodată,extinderea capacităţilor modelului matematicpentru realizarea funcţiei de prognozare a riscurilorcondiţionate de fluctuaţiile factorilor externi şi interniasupra securităţii energetice şi crearea posibilităţilorde simulare la calculator a diferitor scenariide derulare a situaţiilor, inclusiv de criză, va permitepropunerea unor soluţii argumentate de ameliorarea situaţiei în complexul energetic.Obiectivele cercetării în această direcţie constituie:a) asimilarea şi utilizarea reţelelor neuroniceîn modelul matematic pentru majorarea precizieiprognozei devierilor indicatorilor ce caracterizeazănivelul securităţii energetice în caz de insuficienţă ainformaţiei necesare pentru analiză (programat pentruanul 2011);b) adaptarea metodelor de programare dina-mică pentru identificarea celor mai probabile direcţiide evoluţie a situaţiei în energetică sub influenţafactorilor interni şi externi (2011-2012);c) elaborarea conceptului şi procedurii de es-timare a eficienţei implementării inovaţiilor în energeticăşi a impactului lor asupra securităţii energetice(2013-2014);d) elaborarea şi argumentarea modelului ma-tematic pentru estimarea securităţii energetice la nivelde municipiu cu infrastructură energetică, avândca exemplu mun. Chişinău (2014);e) monitorizarea permanentă a nivelului secu-rităţii energetice, completarea şi extinderea bazelorde date, dezvoltarea modelului matematic pentru estimareaşi prognoza securităţii energetice cu scopulsporirii capacităţilor de analiză operativă prin simulărimatematice şi formulare a recomandărilor ce includmăsurile necesare pentru ameliorarea situaţiei(2011-2014);f) elaborarea unor metode de calcul a proce-selor dinamice şi staţionare în liniile, circuitele şiechipamentele electrice şi energetice cu propunerede soluţii inovative privind dezvoltarea reţelelorelectrice, a surselor de generare, sporirii eficienţeienergetice întru asigurarea stabilităţii de funcţionare,îmbunătăţirii regimurilor de funcţionare şi formulareacondiţiilor privind acţiunile şi măsurile deintegrare cu sistemele electroenergetice ale ţărilorvecine ( 2011-2014, IE AŞM).2.2. Sectorul electroenergeticSectorul electroenergetic cuprinde sursele de generare,reţeaua de interconexiune cu sistemele electroenergeticeale ţărilor vecine, reţeaua de transportintern al energiei electrice, reţelele de distribuţie aenergiei electrice.2.2.1. Sursele de generareComplexul energetic include centralele electricecu termoficare din Chişinău (CET-1 şi CET-2),din Bălţi (CET-Nord) şi Centrala HidroelectricăCosteşti. Strategia stipulează creşterea capacităţiide generare către anul 2020 a CET-1 până la 9168 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraleMW, CET-2 până la 440 MW şi CET-Nord până la228 MW. Se poate menţiona, că din 2007 au avutschimbări în sarcina termică solicitată de către consumatoriidin Chişinău şi Bălţi, ceea ce a influenţatcererea de energie termică şi regimul de funcţionarea centralelor, inclusiv din cauza creşterii cotei sistemelorde încălzire autonomă. Ca urmare a acestuifapt, se impune necesitatea de revizuire a indicatorilorstipulaţi în Strategie şi argumentarea soluţiilorde modernizare a centralelor pentru a asiguraposibilităţile de funcţionare în regimuri de sarcinătermică variabilă, sporirea eficienţei energetice aproducerii energiei termice şi electrice, diminuareaconsumurilor proprii de energie electrică.O altă problemă ce solicită aportul ştiinţeieste revizuirea schemei de amplasare a centralelorcu generare distribuită, în funcţie de schimbareastructurii reţelelor de gazoducte de presiune înaltăşi medie pentru implementarea cogenerării şi asigurăriicu energie termică a populaţiei din centreleraionale şi localităţile cu sisteme centralizate deîncălzire.Beneficiari ai generării distribuite pot fiagenţii economici (investitorii) şi/sau autorităţileAdministraţiei Publice Locale (AAPL).2.2.2. Dezvoltarea interconexiunilor internaţionaleIdeea de bază constă în studierea, identificareaşi argumentarea posibilităţilor de integrareşi durificare a legăturilor cu sistemele electroenergeticeale ţărilor vecine. Totodată, pe viitorse poate profita de amplasarea reciproc avantajoasăa liniilor electrice cu tensiunea de 330 kVşi 400 kV (Bălţi-Străşeni-Chişinău, Bălţi-Străşeni-Chişinău-CERSM),ca rezultat al instituiriiunei platforme de vânzări şi schimb de energieelectrică între două sisteme electroenergetice cuparametri diferiţi de funcţionare. Propunerile argumentateşi competitive pentru abordarea problemeifuncţionării simultane a compartimentelorsistemului electroenergetic al republicii, careau valori diferite ale tensiunii nominale, şi asigurareaschimburilor de putere între aceste părţiîn conformitate cu cerinţele de calitate ale standardeloreuropene va avea un impact extrem debenefic pentru soluţionarea problemei integrăriisistemului energetic naţional în piaţa energieiregionale şi exercitarea de către el a funcţiilorde tranzitare a energiei electrice.Obiectivele cercetării:a) Investigaţii privind evidenţierea limi-tărilor tehnice ale sistemului electroenergetic alRepublicii Moldova pentru exercitarea calitativăa funcţiilor de transport şi tranzit al energiei electrice,a condiţiilor de funcţionare stabilă determinatede sporirea puterii centralelor eoliene în Ucraina(130 MW în perioada 2011-2012) şi România (peste3000 MW din zona litoralului Mării Negre).b) Argumentarea soluţiilor de realizare a pun-ţilor (coridoarelor) energetice de transport şi tranzitarea energiei electrice, de exemplu, Bălţi-CHENovodnestrovsk, precum şi Suceava-Bălţi-Străşeni-Chişinău-Vulcăneşti-Isaccea şi/sau Suceava-Bălţi-Straşeni-Chişinău-CERSM-Vulcăneşti-Isaccea.c) Studierea, elaborarea şi argumentarea solu-ţiilor tehnice de racordare a sistemelor energetice cudiferită tensiune nominală (330 kV şi 400 kV) pentruasigurarea schimbului de putere reciprocă fărăa afecta regimurile de funcţionare a acestor sisteme.Ca soluţie inovativă, se urmăreşte examinareaposibilităţilor de utilizare a transformatoarelor cureglarea decalajului de fază confecţionate în bazaconceptului propus de către IE AŞM, precum şi altesoluţii tehnice apte de utilizare în acest scop, deexemplu, instalaţiile Back-to-Back. Aceste lucrăriMihai Potârniche. Câşliţa-Prut, Cahul, 2003nr. 2(21), iunie 2011 - 69

Akademosse preconizează să fie efectuate în cadrul proiectelorinstituţionale executate de către IE AŞM şi a grantuluiSTCU în perioada 2011-2012.d) Studierea impactului asupra regimurilorşi stabilităţii de funcţionare a sistemului electroenergeticla tranzitarea puterii generate de parcurileeoliene din Ucraina şi România prin interconexiunilede tensiune înaltă 330 şi 400 kV prin teritoriulRepublicii Moldova (punţile energetice: Suceava-Bălţi-Străşeni-Chişinău-Vulcăneşti-Isaccea, CHENovodnestrovsk-Bălţi-Suceava; CERSM-Chişinău-Străşeni-Bălţi-Suceava). Termen executare 2013-2014. Potenţialii executanţi: Institutul de Energeticăal AŞM, UTM, ÎS Moldelectrica.2.2.3. Reţeaua internă de transport al energieielectriceObiectivul cercetărilor constă în elaborarea soluţiilortehnice de întărire a capacităţii de absorbirea puterii electrice, generate de diverse tipuri decentrale electrice (cogenerare distribuită, parcurieoliene) amplasate în teritoriul Republicii Moldova,pentru a asigura transportul energiei electrice cătreconsumator şi îmbunătăţirea indicilor tehnici de exploatarea acestor linii electrice.2.2.4. Distribuţia de energie electricăReţelele electrice de distribuţie (RED) sunt celemai extinse şi necesită cele mai mari cheltuieli deexploatare. Asimilarea tehnologiilor informaţionaleconstituie o practică bună pentru sporirea eficienţeide funcţionare şi diminuarea cheltuielilor deexploatare. Din acest punct de vedere, se impuneelaborarea conceptului de formare a bazelor de dateelectronice şi a unui model matematic racordat laamplasarea pe teren a liniilor electrice, ceea ce vapermite monitorizarea stării tehnice a reţelelor dedistribuţie, micşorarea întreruperilor de livrare aenergiei electrice şi diminuarea cheltuielilor de exploatare.Totodată, este necesar de a acorda suport lucrărilorde modernizare a reţelelor de distribuţie cuutilizarea echipamentelor şi tehnologiilor moderne,inclusiv prin utilizarea conductoarelor de tip “Torsado”.2.3. Sectorul termoenergeticCreşterea costului unităţii de energie termicăeste o povară pentru consumatorii conectaţi la sistemelecentralizate de încălzire. Această situaţie efoarte dificilă pentru Chişinău şi Bălţi. Incapacitateapopulaţiei de a achita serviciile energetice prestatela preţurile actuale complică problema funcţionăriidurabile a energeticii municipale, generând datoriimari reciproce ale întreprinderilor energetice (S.A.Termocom, S.A. CET-1, S.A. CET-2) şi datorii furnizoruluide gaze naturale S.A. Moldovagaz. Soluţiatrebuie căutată în ideea că sistemul termoenergeticeste unul local, fie şi având semne evidente desistem centralizat energetic. Se pot propune, astfel,următoarele soluţii de ameliorare a situaţiei:a) retehnologizarea întreprinderilor în vede-rea sporirii eficienţei energetice, inclusiv prin implementareainstalaţiilor moderne de cogenerare laS.A. Termocom şi CET-uri;b) optimizarea regimurilor de funcţionare a fi-ecărei întreprinderi în parte;c) racordarea regimurilor de funcţionare a în-treprinderilor înglobate în ciclul tehnologic unic şineîntrerupt de livrare a căldurii consumatorilor, inclusivprin reorganizare şi formarea unui Holding(2011-2012).Estimările preliminare, efectuate de către S.A.Termocom, indică posibilitatea micşorării tarifelorpentru consumatorii finali în proporţie de circa 20%numai graţie creării unui Holding. Implementareainstalaţiilor de cogenerare la centralele termice aleS.A. Termocom (2011-2012) de asemenea pot contribuila micşorarea tarifelor, ca urmare a spoririieficienţei utilizării gazelor naturale.Pentru promovarea acestor acţiuni este necesar,de comun acord cu întreprinderile implicate în producereaşi livrarea energiei termice, instituţiile decercetare (IE AŞM, UTM şi alte instituţii de profil),a analiza particularităţile infrastructurii existente şiale tehnologiei utilizate la centralele termice ale S.A.Termocom, capacităţile de asigurare cu gaze naturale,de livrare a energiei termice produse, precum şiaspectele ecologice ale implementării instalaţiei decogenerare. Este necesar de calculat cotele optimalede producere a energiei electrice şi termice de cătreinstalaţia de cogenerare cu estimarea nivelului tarifelorla energia termică şi electrică produsă. Aceastăacţiune trebuie realizată până la finele anului 2011.Crearea Holding-ului, care ar include S.A.CET-1, S.A. CET-2 şi S.A. Termocom, va contribuila instituirea Sistemului centralizat de alimentare cuenergie termică (SACET) Chişinău şi crearea condiţiilorde modernizare şi dezvoltare a acestor întreprinderienergetice. În prezent există premise legalede instituire a unei întreprinderi de tip Holding înconformitate cu Legea nr. 845 din 03.01.1992 (art.22) şi Hotărârea Guvernului nr. 550 din 26.07.1994„Regulament provizoriu cu privire la holdinguri”,Capitolul 3.Este vorba de o reorganizare care se poate faceîn anii 2011-2012 cu asigurarea echilibrată a intereselorîntreprinderilor fondatoare ale Holding-ului.Ipoteza formulată se racordează la recomandările70 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centralece se conţin în Raportul experţilor Băncii Mondiale(noiembrie 2010). Fuziunea CET-1, CET-2 şi S.A.TERMOCOM poate soluţiona şi problema capitaluluinegativ (a datoriilor acumulate) într-o manierămai transparentă (pct.64 al Raportului experţilorBăncii Mondiale), cu sporirea economiei în investiţiişi îmbunătăţirea eficienţei energetice (pct.65).Funcţionarea în paralel a surselor de producerea energiei termice este o problemă tehnică dificilă,dar soluţionarea ei are un impact extrem de pozitivasupra sporirii eficienţei energetice, deoarece permiteoptimizarea distribuţiei de sarcini între surse cuscopul sporirii randamentului de funcţionare a sistemului.Aceasta este urmare a faptului că CET-ul estecea mai eficientă modalitate de producere simultanăa energiei electrice şi termice, având randamentulîntre 50% şi 85% în funcţie de vârsta şi performanţaechipamentului, precum şi de apropierea regimuluide funcţionare de regimul nominal de sarcină.Extinderea utilizării sistemelor de încălzire individualăa fost o reacţie a consumatorilor la creştereatarifelor la căldură şi diminuarea calităţii serviciilorde încălzire prestate. Sporirea eficienţei energetice,diminuarea tarifului şi îmbunătăţirea serviciilorenergetice prestate de Holding consumatorilor finaliva contribui la creşterea numărului de consumatoricare doresc să beneficieze de serviciile sistemuluicentralizat de încălzire. Această ipoteză se bazeazăpe tendinţele care s-au evidenţiat, de exemplu, înRomânia. Totodată, extinderea sistemelor de încălzireautonomă pot crea probleme de securitate şi desiguranţă energetică condiţionate de creşterea probabilităţiirefuzurilor necontrolate ca urmare a uzuriilor şi lipsei unei practici obligatorii de verificareşi revizie tehnică a sistemelor aflate în exploatare.O altă problemă care trebuie soluţionată cât maicurând posibil este asigurarea protecţiei mediului încondiţiile extinderii sistemelor de încălzire autonomă,ca urmare a substituirii cotei sistemelor de încălzirecentralizată a blocurilor. Consumatorii caresunt conectaţi la sistemul centralizat achită prin tarifşi plăţile pentru mediu, pe când cei cu încălzireautonomă aceasta în prezent nu o fac. Deci avem odiscriminare a consumatorilor, care în principiu nupoate fi admisă, şi din aceste considerente este necesarde a elabora şi propune soluţii echitabile pentrutoţi consumatorii indiferent de sistemul de încălzireutilizat de ei.3. Sectorul de gaze naturaleCriza gazelor din iarna anului 2009 a elucidatnecesitatea de a avea stocuri de rezervă a resurselorenergetice pentru a atenua impactul asupra securităţiienergetice şi siguranţei de alimentare a consumatorilorcu resurse energetice şi cu energie. În calitatede soluţie rezonabilă pentru Republica Moldova sepoate examina crearea stocurilor subterane de gazenaturale, dar pentru aceasta e nevoie de a identificazonele promiţătoare din punct de vedere geologicpentru stocarea gazelor şi apropierea lor de reţelelede gaze naturale. În 2010, cu suportul S.A. Moldovagaz,a fost iniţiat un studiu de prefezabilitateprivind estimarea posibilităţilor de instituire în teritoriulRepublicii Moldova a depozitelor subteranede gaze naturale. Studiul urmează să fie realizat înperioada 2010-2011 şi executat de către Institutul deGeologie şi Seismologie al AŞM şi IE AŞM din surseextrabugetare. Beneficiar al investigaţiei va fi SAMoldovagaz. Costul lucrării de cercetare constituiecirca 900 mii lei.4. Sectorul combustibililor lichiziAcest sector are toate semnele caracteristicepentru o activitate în condiţii de piaţă. Totuşi, în vederearealizării plenare a performanţelor pe care lepoate oferi o piaţă viabilă a combustibililor lichizi,se pot formula următoarele teme de cercetare:a) Elaborarea şi implementarea mecanismeloreconomice de gestionare şi dirijare a pieţei combustibililorlichizi în Republica Moldova în scopul formăriişi menţinerii mediului de concurenţă loială,care este echitabilă pentru furnizori şi consumatori.b) Elaborarea şi implementarea unui sisteminformaţional care se va utiliza la monitorizareafluxurilor de combustibili lichizi pe filiera intrarestocare-comercializarela preţurile pentru care s-auachitat accizele.Unul din rezultatele studiului va fi argumentarearatei admisibile de depăşire a preţurilor de realizareîn comparaţie cu cele declarate la intrarea produselorîn ţară, luându-se în consideraţie rata cheltuielilorsuportate la păstrarea lor în stocuri. Este vorbaşi de produsele aflate pe o perioadă mai îndelungatăîn stocuri care la realizare necesită schimbarea preţurilor.Totuşi, creşterea preţurilor de comercializarenu trebuie să depăşească rata cheltuielilor condiţionatede păstrarea lor în stocuri până la vânzare. Rezultatulacestor cercetări pot fi regulamentele carear asigura transparenţa şi continuitatea activităţiloragenţilor economici pe piaţa produselor petrolierecu formarea unui mediu concurenţial efectiv. Termenulde realizare a acestor acţiuni este perioada2011-2014, iar ca executanţi pot fi instituţiile decercetare de profil economic cu implicarea ministeruluirespectiv şi agenţiilor ce activează în acestdomeniu.nr. 2(21), iunie 2011 - 71

Akademos5. Surse de energie regenerabilăValorificarea acestor surse este o prioritate la nivelinternaţional. Pentru a le promova şi include înbalanţa energetică, urmează să fie asigurate un şir decondiţii, inclusiv atragerea investiţiilor. Ca cele maisemnificative condiţii pentru atragerea investiţiilorse pot indica:a) plenitudinea şi veridicitatea informaţiei pri-vind potenţialul energetic al surselor regenerabiledisponibile;b) performanţa cadrului legislativ şi norma-tiv;c) nivelul de conştientizare de către populaţieşi de către autorităţile Administraţiei Publice Localea actualităţii şi necesităţii valorificării surselor regenerabilede energie;d) pregătirea specialiştilor la specialitatea„Surse noi şi regenerabile de energie”.Drept acţiuni prioritare de cercetare privind soluţionareaproblemei valorificării surselor regenerabilede energie în Republica Moldova pot fi considerateurmătoarele:1. Cercetarea resurselor energetice eolieneşi a biomasei disponibile în zonele climaterice aleRepublicii Moldova (Nord, Centru, Sud) pentruestimarea potenţialului energetic total şi determinareaamplasării zonelor de perspectivă în vedereavalorificării energiei eoliene şi energiei biomasei.Pentru îndeplinirea lucrărilor de cercetare privindestimarea potenţialului energetic al resurselor eolieneeste necesar de efectuat măsurarea caracteristicilorvântului la înălţimea de circa 60 m. Îndeplinireaacestor lucrări necesită procurarea echipamentelorspecializate pentru măsurarea caracteristicilor vântului(turnuri transportabile şi staţii meteo). Rezultatulscontat constă în elaborarea hărţilor resurselorenergetice eoliene şi întocmirea şi publicarea AtlasuluiResurselor Energetice Eoliene al RepubliciiMoldova. În acest scop este necesar de constituit uncluster în componenţa UTM, serviciului Hidrometeorologicde Stat, Institutului de Geodezie, ProspecţiuniiTehnice şi Cadastru (IGEOCAD), precum şide a implica organisme de cercetare din afara ţării.Termenul de realizare a lucrării este perioada 2011-2013. Costul lucrărilor estimat de către cercetătoriide la Universitatea Tehnică din Moldova constituiecirca 1500 mii lei.2. Evaluarea potenţialului tehnic disponibil şieconomic al biomasei, repartizarea lui în RepublicaMoldova; continuarea investigaţiilor privind elaborareaşi perfectarea tehnologiilor de producere, recoltare,prelucrare a biomasei; elaborarea şi confecţionareaechipamentelor, liniilor tehnologice pentruvalorificarea biomasei în scopuri energetice, precumşi crearea bazei normative şi a echipamentuluipentru comercializare, de exemplu, a amestecurilorde combustibil şi a combustibilului solid (bricheteşi pelete). Activităţile enumerate constituie spectrulcercetărilor în acest domeniu, iar soluţionarea problemelordate va contribui la îndeplinirea prevederilorStrategiei energetice.3. Crearea centrelor de demonstrare a eficienţeiutilizării energiei regenerabile în RepublicaMoldova, cu scopul determinării eficienţei şi parametrilorde performanţă a echipamentelor de conversie,elaborate în republică şi celor de import, atehnologiilor de valorificare şi utilizare a energieisurselor regenerabile. În acest context, urmează săfie realizată propunerea UTM privind confecţionareaşi montarea a 10 agregate eoliene cu puterea de10 kW (elaborate de către UTM) în diferite locuridin republică şi executarea ciclului de cercetări experimentaleprivind eficienţa conversiei energieieoliene în alte forme de energie având ca rezultatelaborarea recomandărilor de perfectare a agregateloreoliene şi a modalităţilor de utilizare eficientă aenergiei produse din surse regenerabile.4. O altă problemă de mare semnificaţie estestocarea şi acumularea pe scurtă şi lungă durată aenergiei obţinute din surse regenerabile, de exemplu,în formă de combustibili lichizi şi solizi, hidrogensau alte forme noi de stocare, dar care în prezentnu sunt cunoscute sau nu sunt validate pentruutilizare.Potenţialii executanţi ai acţiunilor stipulate înpct.2-4 pot fi ITA Mecagro, Institutul Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie, Institutul Ştiinţifico-Practicde Horticultură şi Tehnologii Alimentare, Institutulde Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Solului "N.Dimo", Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie,UASM, UTM, AŞM.6. Eficienţa energeticăImplementarea măsurilor de eficienţă energeticăeste în prezent cea mai rezonabilă soluţie de sporirea siguranţei alimentării cu energie şi securităţiienergetice. În acest context, Strategia energeticăstipulează sporirea cu 1,6-1,7 % pe an a eficienţeienergetice. Se poate constata că în republică existăun potenţial bun de sporire a eficienţei energeticefără a fi necesare prea multe investiţii în realizareaacestor măsuri. Studiul efectuat în 2010, deexemplu, de un grup de lucru în cadrul MinisteruluiEconomiei privind propunerea de politici publicepentru promovarea eficienţei energetice în sectorulrezidenţial, arată că impactul economic al spoririieficienţei energetice în anul 2020 în sectorul rezi-72 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraledenţial poate constitui integral 590-800 mil. lei şireducerea emisiilor de CO 2cu 17-20%. Promovareapoliticilor de eficienţă energetică va conduce la micşorareavânzărilor de energie electrică în anul 2020cu circa 100 mil. lei şi a vărsărilor în bugetul de statca urmare a ratării încasării TVA la energia electrică.Datele prezentate confirmă faptul că promovareaeficienţei energetice poate avea un impact diferitpentru consumatori, prestatori de servicii şi chiarasupra intereselor financiare ale statului. Problemaare un caracter complex. Urmează a fi elaborate şiargumentate soluţii şi mecanisme atât pentru identificarearamurilor economiei cu impact maximal alimplementării măsurilor de eficienţă energetică, câtşi pentru echilibrarea intereselor economice ale părţilorcare pot pierde în urma acestor acţiuni. Aportulcercetării în sporirea eficienţei energetice poate constaîn următoarele:a) Elaborarea şi adoptarea procedurilor deaudit energetic la producătorii de energie, la transportatori,distribuitori şi consumatori, inclusiv prinasimilarea şi implementarea mecanismelor de facilitarea sporirii eficienţei energetice.b) Elaborarea propunerilor de politici pentrupromovarea eficienţei energetice în sectoarele complexuluienergetic şi rezidenţial pentru a diminuaconsumul de resurse energetice primare, energieelectrică şi termică, ceea ce contribuie la atingereaţintelor de reducere până la 7-10% către 2020 a pierderilorde energie în reţelele electrice de distribuţieşi de 12% în reţelele termice (proiectul ProgramuluiNaţional pentru Eficienţă Energetică 2010-2020).Drept mecanism de promovare a eficienţei energeticese poate propune utilizarea Certificatelor albecu formarea pieţei lor în ţară, acordarea facilităţilorpentru activităţile de reinvestire în eficienţa energeticăa sumelor formate din economiile consumurilorde energie şi resurse energetice.7. Cadrul instituţional, juridic şi de reglementareCrearea unui cadru instituţional şi juridic moderneste o condiţie obligatorie pentru promovareaeficienţei energetice, atragerea investiţiilor şi asigurareacondiţiilor de funcţionare stabilă a complexuluienergetic. Se pot nominaliza unele din acţiunileprimordiale privind perfectarea cadrului juridic şiinstituţional:a) Elaborarea propunerilor de actualizare aLegii energiei regenerabile cu includerea articoluluireferitor la Certificatele verzi şi modificarea art. 24pentru a concretiza modalităţile de stabilire a tarifelorla energia regenerabilă şi a spori astfel gradulde credibilitate a investitorului în acest domeniu;modificarea art. 15 a legii nr. 1308 (alin. 3 privindamplasarea obiectelor energetice şi asigurarea accesuluila aceste obiecte); pregătirea proiectelor legilorde modificare a legilor nr. 160 şi nr. 1308.b) Elaborarea şi aprobarea normei tehnice„Condiţii tehnice de racordare la reţelele electricecentralizate ale centralelor electrice eoliene”.c) Elaborarea mecanismului de facilitare şicontrol al comercializării amestecurilor de biocombustibilprivind rambursarea accizelor pentru cotede alcool etilic şi biodiesel utilizate în amestecurilede biocombustibil comercializat. Normă legală derambursare a accizelor producătorului se recomandăsă fie certificatele eliberate de către AEE. Acestecertificate vor confirma volumul utilizat de alcooletilic şi biodiesel în scopuri energetice şi vor servica bază legală pentru a pretinde la drepturile şi facilităţileacordate de lege în domeniul utilizării energieiregenerabile.d) Elaborarea şi promovarea mecanismului decontrol şi distribuţie echitabilă a valorii adăugate înveriga: resurse energetice primare-producere-transport-distribuţieşi consum energie pentru creareacondiţiilor de sporire a eficienţei funcţionării complexuluienergetic şi eficienţei consumului energieişi resurselor energetice.8. Educaţie, instruire, cercetare şi dezvoltareAportul sferei cercetare constă în:a) Perfectarea programelor educaţionale pen-tru inginerii energetici şi elaborarea unor programede conştientizare energetică pentru grupuri specificeale populaţiei şi societatea în ansamblu.b) Relansarea activităţii de perfecţionare apersonalului complexului energetic pentru a contribuila sporirea siguranţei de funcţionare, eficienţeienergetice şi la îmbunătăţirea serviciilor prestateconsumatorilor.9. Cooperarea internaţională şi atragerea investiţiilorNecesitatea acestor activităţi rezultă din tendinţelepe plan internaţional, regional şi naţional careurmăresc sporirea eficienţei soluţionării diverselorprobleme ce apar în toate domeniile de activitate,inclusiv în energetică.În această direcţie se pot indica următoareleprobleme, a căror soluţionare va avea impact asupraatingerii obiectivelor Strategiei energetice:a) Perfectarea cadrului legislativ şi normativpentru sporirea transparenţei activităţilor şi asigurareastabilităţii lui pe perioade determinate.b) Crearea condiţiilor atractive la promovareaşi realizarea activităţilor de modernizare, renovarenr. 2(21), iunie 2011 - 73

Akademosşi implementare ale tehnologiilor performante încomplexul energetic.c) Asigurarea accesibilităţii investitorilor lanormele cadrului legislativ în vigoare din RepublicaMoldova. Un exemplu de succes în acest sens reprezintălansarea în anul 2011 a proiectului “MoldovaEnergy and Biomass Project”, finanţat de către UE(14 mil. EURO) şi United Nations DevelopmentProgramme ( 0,56 mil. EURO) cu termen de realizare:2011-2014.10. GeneralizăriÎn concluzie, se pot formula următoarele recomandărice pot contribui la realizarea prevederilorstipulate în Strategia energetică:a) Întreprinderile complexului energetic ur-mează să elaboreze planuri de acţiuni (planificarestrategică) privind realizarea prevederilor Strategieienergetic. Acţiunile incluse spre realizare vor aveaca scop sporirea eficienţei energetice şi a capacităţiiconcurenţiale ale întreprinderilor energetice pe piaţaenergiei din republică şi regiune.b) Implementarea unei politici privind for-marea tarifului la resursele energetice livrate utilizatorilorfinali care să corespundă nivelului optimal cantităţilor produse de furnizori. Prin aceasta seva asigura interesul economic al producătorului şiintermediarilor din sectorul energetic. Echilibrareaintereselor actorilor pieţei energiei trebuie să se bazezepe creşterea vânzărilor energiei şi a volumuluiserviciilor prestate şi nu pe creşterea costului uneiunităţi de energie livrată sau a serviciului oferit.c) Problemele abordate au un caracter com-plex şi soluţionarea lor este posibilă doar cu participareaactivă a instituţiilor de cercetare academice,universitare, de proiectare, întreprinderilor dinsectorul energetic, precum şi a autorităţilor AdministraţieiPublice Centrale şi Locale. Colaborarearespectivă poate fi o bună şcoală pentru confirmareaeficienţei factorului de consolidare şi conlucrare însoluţionarea problemelor stringente, dificile şi adeseacontradictorii pentru părţile implicate în acesteactivităţi consolidate.La elaborarea acestui studiu şi-au adus contribuţiaacad. Vitalie Postolati, acad. Ion Bostan,m.c. Ion Tighineanu, m.c. Ion Habăşescu, dr.hab.Alexandru Stratan, dr. Mihail Poisic, dr. Mihai Cernei,dr. prof. Ion Stratan, dr. hab. Valeriu Dulgheru,dr. conferenţiar Ion Sobor, Mihail Gavriluţa, VadimCeban, Galina Parsian, Iacov Cazacu, Marin Profir, Veaceslav Zastavneţchi, Alexandr Komarov, IgorSavin, Viorel Gîrbu şi colaboratorii Institutului deEnergetică al AŞM.ReferinţeLista organizaţiilor ce au parvenit cu propuneri:1.1. S.A. Moldovagaz. Nr. 03/2-2573 din27.12.2010.1.2. Agenţia naţională pentru reglementări în energetica Republicii Moldova (ANRE). Nr. 04/2705 din20.12.2010.1.3. S.A. Termocom. Nr.79/10129 din 16.12.2010.1.4. Î.S. Moldelectrica. Nr. 46-53/2619 din14.12.2010.1.5. Î.S. Institutul de Tehnică Agricălă “Mecagro”.1.6. S.A. CET-2, Chişinău. Nr.43/1589 din 17.12.20101.7. Facultatea de Energetică, UTM.1.8. Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică. Nr.-586 din 21.12.2010.1.9. S.A. RED Nord, Bălţi. Nr. Ino.12/2550 din28.12.10.1.10. Institutul de Energetică al AŞM.1.11. Ministerul Economiei. Proiect Propunerea depolitici publice pentru promovarea efi cienţei energetic însectorul rezidenţial. Noiembrie 2010.Lista documentelor consultate:2.1. Strategia energetică a Republicii Moldova pânăîn 2020.2.2. Programul de activitate al Guvernului „Integrareaeuropeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare 2009 -2013”.2.3. Programul de activitate al Guvernului RepubliciiMoldova „Integrarea europeană: Libertate, Democraţie,Bunăstare 2011 - 2014”.2.4. Programul de stabilizare şi relansare economicăa Pepublicii Moldova pe anii 2009-2011.2.5. Acordul de colaborare a statelor membre ale ComunităţiiStatelor Independente în domeniul energeticiidin 2010.2.6. Acordul la Carta Energetică din 1994.2.7. Protocolul privind eficienţa energetică şi aspecteleecologice respective (1998) a ţărilor aderate la CartaEnergetică.2.8. Regulamentul Ministerului Economiei.2.9. Legea Nr. 124 din 23.12.2009 cu privire la energiaelectrică. MO nr 23-24, 12.02.2010.2.10. Legea cu privire la gaze naturale.2.11. Proiectul Legii cu privire la eficienţa energetică.2.12. Legea eneregiei regenerabile.2.13. Legea Nr. 117 din 23.12.2009 pentru aderareaRepublicii Moldova la Tratatul de constituire a ComunităţiiEnergetice. Monitorul Oficial Nr. 8-10.22.12.2009.2.14. Proiectul Programului Naţional pentru EficienţăEnergetică 2010-2020.2.15. Proiect al Regulamentului Agenţiei pentru EficienţaEnergetică.2.16. Raport analitic „Securitatea energetică a RepubliciiMoldova în contextul aderării la comunitateaenergetică”Fundaţia Soros-Moldova, aprilie 2010.2.17. Raport despre activitatea Agenţiei Naţionalepentru Reglementare în Energetică în anul 2009.2.18. Proiectul “Moldova Energy and Biomass Project”.2.19. Gh. Duca. Propunerile AŞM privind eficientizareasectorului energetic. Akademos. nr. 1(16), martie2010.74 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraleSURSE REGENERABILEDE BIOENERGIEDIN AGRICULTURĂ:POSIBILITĂŢIŞI OPORTUNITĂŢIDE PRODUCEREŞI UTILIZAREAcad. Vasile MICURENEWABLE BIOENERGY SOURSESIN AGRICULTURE: POSSIBILITIES ANDOPPORTUNITIES FOR PRODUCTION ANDUTILIZATIONThe article is about posibilities andoportunities of production and use of sourcesof bioenergy in Moldova (biodiesel, bioethanol,biobuthanol, biogas, biomass). Currently thesourse of biodiesel is the winter rapeseed, thatassures 1000-1200 liters of biodiesel per ha,but in the near future the species of algae willbecome the most effective source of biodiesel.For the production of bioethanol (biobuthanol)and biogas the most effi cient crop could be theJerusalem artichoke (Helianthus tuberosus L.)that ensures a production of 3-5 thousand litersof bioethanol and 18-20 thousand m 3 of biogasper ha. Biogas can also be produced from alltypes of residues and wastes.I. ActualitateActualmente Moldova importă peste 90% dinsursele energetice (3, 5). Dezvoltarea durabilă a ţăriinecesită o creştere considerabilă a consumului decombustibil până în anul 2020 (3, 5). Fără securitateaenergetică a statului nu poate fi asigurată evoluţia,suveranitatea şi independenţa lui reală.În linii generale, soluţia problemei date esteuna: identificarea, producerea şi utilizarea surselorregenerabile de energie. În majoritatea ţărilor europenese realizează programe speciale naţionale sauinternaţionale (UE), care prevăd utilizarea energiilorregenerabile la nivel de 20% din totalul consumenergetic către anul 2020. În Republica Moldova, în2007, au fost aprobate Legea energiei regenerabile(9) şi Strategia Energetică până în anul 2020 (13).Aceste documente prevăd asigurarea până în 2010a unui cuantum de 6% de energie din surse regenerabileşi de 20% către anul 2020. Însă indicii cureferire la anul 2010 nu au fost realizaţi.Academia de Ştiinţe a Moldovei a prezentat unamplu set de măsuri privind eficientizarea sectoruluienergetic (5), inclusiv prin valorificarea surselorregenerabile, implementarea cărora ar diminuadependenţa ţării de importul de surse energetice.În cad rul Programelor de cercetare-dezvoltare aleAŞM este specificată direcţia strategică 06 „Eficientizareaşi asigurarea complexului energetic şi securităţiienergetice, inclusiv prin promovarea resurselorrenovabile” (14).Crearea, perfectarea şi utilizarea instalaţiilortehnice de captare şi utilizare a resurselor regenerabilede energie (eoliană, hidro, solară şi altele) suntetape şi elemente absolut necesare, dar nu şi suficiente,pentru a soluţiona problema asigurării ţăriicu resurse energetice regenerabile. O contribuţieimportantă şi rapidă în rezolvarea acestei problemear putea fi promovarea surselor de bioenergie.În noţiunea de bioenergie sunt identificate următoareletipuri: 1) biomasă; 2) bioetanol; 3) biodiesel;4) biogaz. Toate tipurile de biocombustibil prezintăinteres economic şi ecologic pentru Republica Moldova.În baza acestor surse de bioenergie s-ar puteaasigura ≈50% din tot necesarul de energie.În ceea ce urmează, ne vom referi doar la posibilităţileşi oportunităţile de producere şi utilizarea tipurilor de bioenergie nominalizate din materieprimă agricolă.II. Surse pentru producerea biodieseluluiBiodieselul, produs din uleiuri vegetale (însuşimotorul Diesel a fost inventat să funcţioneze cu uleivegetal), este cel mai solicitat în UE care producepeste 75% din volumul mondial al acestuia. Potrivitdatelor EBB (European Biodiesel Board), în 2009,cantitatea reală de biodiesel în UE a constituit 9046mii tone, deşi capacitatea de producţie depăşeşte21 904 mii tone. Principalii producători de biodieselîn Europa sunt Germania şi Franţa, care împreunăasigură peste 50% din tot volumul de biodiesel produsîn UE. În calitate de materie primă este utilizată,în special, rapiţa de toamnă.Actualmente se promovează, ca o sursă eficientăde ulei pentru biodiesel, algele, însă aceastăsoluţie pentru Moldova rămâne la etapă de investigaţie,de proiect. Algele, fiind cele mai eficientebioorganisme de captare şi fixare a energiei solare,de producere a biomasei, sunt utilizate pentru producereacomponentelor alimentare, farmaceutice,fertilizanţilor organici, coloranţilor şi, în sfârşit, abiocombustibililor. Productivitatea algoculturiloratinge 95 000 litri/ha, depăşind de zeci de ori pe ceaa culturilor oleaginoase de câmp – floarea-soareluinr. 2(21), iunie 2011 - 75

Akademosşi rapiţa (2, 7, 12, 15, 16, 19). Deşi algele constituiecele mai productive surse de biodiesel, deşi majoritateaaspectelor tehnice şi biologice sunt rezolvate,funcţionează deja primele fotobioreactoare de cultivarea microalgelor ca surse de biodiesel, se propundiferite proiecte tehnice şi tehnologice de cultivare– producerea reală încă nu a atins volume economicesemnificative. Iată de ce, ţinând cont de importanţaşi atractivitatea algelor ca sursă de bioenergie,ar fi raţional să fie realizat în Moldova, în cadrulAŞM, un proiect-pilot bazat pe experienţa mondialăîn acest domeniu care ar avea ca obiective selectarea(ba chiar şi crearea) culturilor eficiente de alge,perfectarea tehnologiilor de cultivare, producere şiutilizare a biodieselului din alge.Până la valorificarea avantajelor algelor, actualmentesursele reale de biodiesel rămân uleiurile vegetale.În Europa, cea mai eficientă sursă este uleiulde rapiţă care asigură o producţie de 1 500 litri/hade biodiesel. Şi în Republica Moldova cea mai realăsursă de biodiesel este rapiţa de toamnă. În anul2008, în ţara noastră de pe 56 mii ha au fost obţinutepeste 125 mii tone de rapiţă, în valoare de peste500 mil. lei ca materie primă, ceea ce constituie ≈10mii lei/ha, cu o rentabilitate medie de peste 50-80%.În gospodăriile fruntaşe producţia a depăşit 3-3,5 t/ha, iar rentabilitatea – 100-150%. Nicio cultură decâmp nu asigură o astfel de rentabilitate!Deşi condiţiile naturale nu sunt cele mai favorabilepentru această cultură (10), piaţa este nesaturatăşi dinamica preţurilor la rapiţa ca materie primăeste favorabilă (în 2011 preţul a depăşit 500 dolari/tona). Pentru a produce 100 mil. litri de biodiesel enecesar să producem 100 mil. litri de ulei, care potfi obţinuţi din 210 mii tone de rapiţă de pe 100 miihectare. Preţul de cost al biocombustibilului ar fi înacest caz de 7,5-8 lei/litru, iar rentabilitatea – la nivelde 40-50% (în modelul de producere integrat peverticală). Un asemenea preţ poate fi asigurat doarîn cazul aplicării modelului integrat, când producătorulde materie primă şi de biocombustibil este acelaşiagent economic. În Republica Moldova existădeja o asemenea experienţă.Cu toate că a fost aprobat de către MinisterulAgriculturii şi Industriei Alimentare un programspecial de implementare a rapiţei care prevede extindereaacestei culturi pe o suprafaţă de până la 100mii ha, în anii 2009-2011 suprafeţele cultivate curapiţă s-au redus. Au fost stopate şi lucrările de cercetare,ameliorare şi producere a seminţelor de rapiţă,efectuate în anii precedenţi (2000-2008) în fostulInstitut de Fitotehnie „Porumbeni”. Menţionăm cănumai importul de seminţe de rapiţă de toamnă neva costa anual peste 60 mil. de lei – de 3-4 ori maimult decât al seminţelor hibride autohtone, care potfi produse într-un program realizabil în următorii4-5 ani. Investiţiile anuale în acest scop ar constitui1,8-2 mil. lei, în 5 ani – 10 mil. lei, mult mai puţincomparativ cu 60 mil. de lei cheltuiţi anual pentruimportul de seminţe.Utilizarea uleiurilor vegetale, inclusiv al celuide rapiţă ca sursă de biodiesel, nu este cea mai bunăsoluţie, dat fiind că acesta poate fi folosit în alimentaţie,asigurând un profit mai mare comparativ cuutilizarea ca sursă de biodiesel. Valoarea producţieide pe un hectar, la preţul de piaţă (2,5 tone/ha rapiţă),folosită în calitate de ulei alimentar, constituie16 mii lei pentru 1 000 litri ulei şi ≈ 4 000 lei şrotul,deci în total ≈ 20 000 lei/ha, ceea ce este cu 50-80%mai mult comparativ cu un hectar de porumb saugrâu. În contextul scumpirii produselor alimentare,utilizarea uleiului de rapiţă ca sursă de biodiesel e osoluţie în condiţii de criză, de deficit al combustibiluluipetrolier sau de scumpire al acestuia. Însă producerearapiţei este o soluţie reală de eficientizare aagriculturii.III. Surse de bioetanolBioetanolul a fost utilizat de Henry Ford începândcu 1908 şi până în anii 1930 a constituit principalulcombustibil pentru automobil. Actualmente, în lumese produc peste 60 mld de litri de bioetanol, principaliiproducători fiind Brazilia (din trestie de zahăr) şiSUA – în special din porumb. În SUA, producţia debioetanol se va dubla către anul 2022. SUA aplică osubvenţie de 51 cenţi pentru un galon de etanol produsîn ţară şi un tarif de import de 54 cenţi pentru fiecaregalon importat din Brazilia. China, până în 2020,planifică să producă 200 mil. tone de etanol nu dincereale şi va construi o fabrică de prelucrare a cassaveide 200 000 tone de etanol. Brazilia în 2010 a produspeste 20 mil. tone de bioetanol. Ucraina în 2009a dat în exploatare o uzină care produce 100 000 tonede bioetanol din 324 mii tone de porumb. În ţărileUE, CSI şi altele se construiesc şi funcţionează uzinede producere a bioetanolului.Actualmente, sunt perfectate şi puse în aplicaretehnologiile de producere a biocombustibiluluide generaţia a 3-a, care este reprezentat, în primulrând, de biobutanol (Du Pont şi British Petroleumîncepând cu anul 2007). Biobutanolul, fiind aproapesimilar benzinei după compoziţia chimică, însuşirilefizice şi capacitatea energetică, poate fi produs laaceleaşi instalaţii (cu mici modificări) şi din aceleaşiresurse precum etanolul, inclusiv din biomasă, careconţine celuloză şi lignină.76 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraleBiobutanolul are mai multe avantaje faţă de etanol:a) poate fi produs din diverse surse de carbohidraţi,celuloză, lignină;b) producerea din punct de vedere tehnic estemai simplă şi mai puţin costisitoare;c) capacitatea energetică e mai aproape de cea abenzinei (comparativ cu etanolul);d) poate fi utilizat în amestec cu benzina în proporţiede 10-11% şi chiar de 16%, iar în viitor pânăla 30% fără a se modifica motoarele;e) emisiile poluante sunt mai mici comparativcu etanolul.Producerea bioetanolului (biobutanolului)din cereale, sfeclă pentru zahăr, cartof şi din alteproduse alimentare reprezintă trecutul şi parţialprezentul. Doar Brazilia îşi va putea menţine producerea(actualmente cea mai eficientă) bioetanoluluidin trestia-de-zahăr, precum şi exportul, carea crescut de la 3 mld litri în 2006 la 8 mld litri în2010. Se construieşte o conductă pentru etanol dincentrul ţării către San-Paulo. Investiţiile în programelede bioetanol doar ale companiei “Petrobraz”au constituit 500 mil. dolari în doi ani (2007-2008).Viitorul aparţine biocombustibilului de generaţiaa III-a – biobutanolului produs din biomasă,inclusiv din resturi (organice), culturi energeticespeciale, celuloză, lignină. Cel mai ieftin etanol =160-180 dolari/tona (costul de producere), se obţinedin celuloză. SUA, cel mai mare producător de etanoldin porumb, se orientează spre producerea bioetanoluluidin celuloză. Lider în lume la producereabioetanolului din celuloză este compania canadiană”Iogen”. Lider în soluţii know-how – compania americană”Genencor” (din Silicon Valley), Palo-Alto,SUA. Fermenţii acestei companii au redus preţul decost al producerii unui galon (3,78L) de etanol dinceluloză de la 5 dolari (2001) la 20 cenţi în anul2006. Compania ”ZeaChem Inc.” s-a specializat înCostul producerii bioetanoluluiŢara Materia primă Preţul (lei/L)(8)construirea biorafinăriilor de conversie a biomaseiîn carburanţi şi produse chimice.Posibilitatea producerii bioetanolului în Moldovadin resursele actuale de cereale constituie ≈200 mil.litri la costul de producere de 7,5-7,8 lei/litru. Pentruaceasta sunt necesare 500-550 mii tone de porumb,cea mai utilizată materie primă pentru bioetanol, careasigură 410 litri dintr-o tonă de grăunţe, sorgul – 500litri/tonă, grâul – 370 litri/tonă. Actualmente, la unnivel foarte scăzut de producţie de porumb – de 3tone/ha (excepţie prezintă anul 2010, datorită condiţiilornaturale extrem de favorabile) se poate obţine1 200 litri de bioetanol. În viitor, odată cu creştereaproductivităţii porumbului şi implementării hibrizilorspeciali cu un înalt conţinut de amidon vom atinge 2000 litri/ha. Însă producerea bioetanolului din cereale,sfeclă pentru zahăr, cartof şi alte culturi agricoleîn Moldova nu are cum fi o soluţie durabilă, dat fiindnivelul scăzut al productivităţii acestor culturi.În general, cerealele sunt prea valoroase pentrua fi folosite drept sursă de biocombustibil. Ca alternativăar trebui promovate culturile multianualecare, odată plantate, pot fi recoltate 5-10 ani la rând,au un consum redus de energie, nu necesită pesticide,posedă însuşiri pronunţate antierozionale, suntmai rezistente la secetă. Pentru Republica Moldova(şi alte ţări europene) cea mai de perspectivă şieficientă cultură ca sursă de bioetanol (biobutanol)o reprezintă topinamburul (Heliantus tuberosus). Înopinia multor specialişti, topinamburul este apreciatca fiind cultura energetică a secolului al XXI-lea. Afost pregătit un program de ameliorare şi implementarea acestei culturi în Moldova în calitate de sursăde bioenergie (11).Utilizarea resturilor organice (paie, ciocleji, tulpini)ca sursă de bioenergie, deşi reduce costul deproducere, nu este cea mai raţională. Pentru a asiguramenţinerea fertilităţii, aceste resturi trebuie sărămână în sol, nu să fie arse.Tabelul 1Cantitatea de bioetanol(L/ha)(estimări)54003000300060003200-UESfeclă de zahărCereale5,324,51-4,87CanadaPorumb3,28-4,7Topinambur2,4-3,6SUAPorumb3,1-4,65Reziduuri organice3,2Brazilia Trestia-de-zahăr 2,26 6800Moldova (estimări) Porumb boabe6,5-71200-2000Topinambur3-46000nr. 2(21), iunie 2011 - 77

AkademosPlantele perene, cu creştere intensivă, consumredus de energie, fertilizanţi şi pesticide, rezistenţămaximă la factori nefavorabili (secetă, temperaturiextreme, grindină), sistem radicular dezvoltat, rezistenţăla boli şi dăunători, utilizând eficient factoriinaturali (apa şi lumina) cu valoare energetică superioarăsunt cele mai indicate ca sursă de bioenergie.La producerea tuturor tipurilor de biocombustibil,70-80-90 la sută din cheltuielile de producţiereprezintă costul materiei prime. Prin urmare, depreţul materiei prime depinde preţul biocombustibilului.În tehnologiile moderne preţul biocombustibiluluipractic este egal cu preţul materiei prime, datfiind că toate cheltuielile de prelucrare sunt acoperitede valoarea restanţelor care se folosesc ca furajesau îngrăşăminte organice. Din aceste considerente,alegerea materiei prime pentru producerea biocombustibiluluieste decisivă.Cele mai eficiente surse de producere a bioetanoluluisunt trestia-de-zahăr, reziduurile organice şitopinamburul, ultimele două fiind indicate în moddeosebit pentru Moldova.IV. Surse de biogazBiogazul este rezultatul fermentării biomaseiprin activitatea bacteriilor metanogene, conţine 55-75% de metan, restul fiind CO 2şi alte gaze. Sursepentru producerea biogazului sunt resturile vegetale(paie, rumeguş, pănuşi), gunoiul de grajd, alteresturi şi reziduuri care conţin substanţe organice.Există peste 60 de variante de tehnologii şi utilajetehnice pentru producerea biogazului. Restanţele dela fermentare prezintă un fertilizant foarte eficient.Omenirea acumulează an de an experienţă deimplementare: în China funcţionează peste 22 mil.de instalaţii de producere a biogazului, care producpeste 10 mld m 3 de biogaz. În Danemarca 18% dinconsumul de energie constituie biogazul. Biogazul seproduce şi se utilizează în ţările UE, Ucraina, Rusia,SUA şi multe alte ţări. În Republica Moldova existăo experienţă modestă de producere a biogazului:din gunoiul de grajd în satul Coloniţa şi un proiectde producere a biogazului din masă verde de porumbşi reziduuri organice în raionul Drochia. Eficacitateaeconomică este evidentă: instalaţiile mici devin rentabiledupă 6-10 luni de exploatare, preţul biogazuluifiind de 2-2,5 mai mic decât cel al gazului importat.Republica Moldova anual importă gaze naturale(≈1 mld m 3 ) în valoare de ≈300 mil. dolari. Acestmiliard de metri cubi de gaz poate fi lesne produs înţara noastră, inclusiv 50% – din reziduuri, resturivegetale (care prezintă cea mai ieftină materie primă),alte 50% – din culturi energetice speciale.După cum au dovedit cercetătorii germani (6),topinamburul este cea mai promiţătoare culturăpentru producerea biogazului – în medie se obţin1222 L/kg masă uscată, cu un conţinut de 74,5%de metan. Potrivit acestor criterii, topinamburul estenet superior comparativ cu alte culturi – porumb,sfeclă de zahăr, cartof.La filiala Cahul a Institutului „Porumbeni” s-auobţinut 49-53 tone/ha de tuberculi şi 32-40 tone/hamasă verde – în total 81-93 tone/ha. În baza acestordate deducem că, la o producţie de 40 tone de tuberculişi 40 tone masă verde, ceea ce echivalează cu16 t/ha masă uscată, de pe un hectar cultivat cu topinamburîn Moldova se poate produce 19 108 m 3 /habiogaz, inclusiv 13 300 m 3 metan.Astfel, 1 mld m 3 de gaz poate fi obţinut de pe osuprafaţă de 60 mii hectare de topinambur. Valoareaacestei producţii la preţul actual al gazului ar constitui≈ 3,5 mld lei sau ≈ 55-60 mii lei/ha.Cultura topinamburului are multiple avantajefaţă de alte culturi agricole (11), dintre care indicămurmătoarele:1. Esenţial este că, având un ciclu anual de dezvoltare,topinamburul se cultivă ca o cultură multianuală:fiind sădită o dată, poate fi recoltată 5-6 şichiar 10 ani.2. Plantaţiile de topinambur în anul doi (şi înurmătorii) încep vegetaţia odată cu stabilirea temperaturilorpozitive şi durează până la îngheţurile detoamnă. Formarea unei suprafeţe a frunzelor de 5-10ori mai mare decât suprafaţa de cultivare, precum şidurata maximal posibilă a fotosintezei, determinăîntâietatea topinamburului ca asimilator de energieşi CO 2, depăşind la aceşti indici pădurile foioase şiapropiindu-se de cele tropicale, asimilând peste 6tone de CO 2/ha pe parcursul perioadei de vegetaţie.3. Productivitatea net superioară în raport cutoate culturile de câmp şi eficacitatea energetică de300-550%, evident superioară altor culturi.4. Adaptabilitatea foarte mare la extremităţilefactorilor nefavorabili – rezistenţă la secetă, la temperaturiextrem de înalte (+35 0 -45 0 C plantele şi -30 0-45 0 C tuberculii), rezistenţă la concentraţii mari desăruri, metale grele, nitraţi.5. Conţinutul înalt de componente valoroase şiuniversalitatea utilizării acestora.6. Tehnologie relativ simplă de cultivare.7. Însuşiri antierozionale şi ecologice evidente(nu necesită protecţie chimică contra buruienilor,bolilor, dăunătorilor).Implementarea acestei culturi pe terenurile neutilizate(care reprezintă anual peste 100 mii ha) arcontribui nu numai la asigurarea unei surse ieftine78 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centralede bioenergie, ci şi la eficientizarea agriculturii îngeneral.În paralel cu promovarea unor culturi agricoleenergetice ca surse de biogaz, o soluţie eficientăsub aspect economic şi ecologic ar fi utilizarea înproducerea biogazului a reziduurilor şi deşeurilorindustriale, comunale şi de prelucrare a producţieiagricole şi zootehnice.V. BiomasaUna din cele mai importante surse de bioenergieeste biomasa (lemn, paie, resturi vegetale), carepoate fi utilizată pentru producerea energiei termice,apoi electrice şi, în calitate de materie primă, abiobutanolului (1, 4). Pentru producerea biomaseieste necesar să fie selectate şi implementate celemai eficiente culturi care acumulează maximum deenergie solară fotosintetică activă pe durata perioadeide vegetaţie.Biomasa constituie o sursă valoroasă de energieregenerabilă, care în decurs de milenii a contribuitla progresul civilizaţiei umane (1, 4). Şi înzilele noastre biomasa în unele ţări (Nepal, Kenia,Malaiezia) constituie principala (peste 90%) sursăde bioenergie.În ţările UE cele mai mari resurse de biomasă seacumulează în Franţa, Suedia, România (1), echivalentulenergetic al acestora fiind 14,5-15% dintotalul consumului de energie utilizată în anii 1995-2000 în România (1).Cota bioenergiei în totalul consumului de energiepentru electricitate, încălzire şi transport creşte.Astfel, ea a constituit în UE în 2005 – 6%; în 2010– 12%; în 2020 – 20% şi, respectiv, în România –10,01% în 2005; 11% în 2010; 15% în 2015 şi 20%în 2020 (1).Spectrul culturilor care pot fi utilizate ca surserenovabile de energie este foarte larg. Printre acesteasunt: culturi bine cunoscute şi ameliorate înMoldova, cunoscute dar mai puţin ameliorate, maipuţin cunoscute şi mai puţin ameliorate, precum topinamburul.Un alt set de culturi de perspectivă în acest sens,care în general nu sunt cunoscute şi nici ameliorateîn Republica Moldova, sunt Miscantus gigantus (şialte specii Miscantus), Arundo donax L. (şi alte speciiArundo), Polygonum sacchalinese şi altele. Productivitateaconfirmată în experienţe a unora dintreaceste culturi este fenomenală.La topinambur producţia înregistrată constituie200 tone de masă verde şi 150 tone de bulbi (17).Valoarea energetică a producţiei de pe 1 hectar detopinambur (la nivel de 50% din producţia maximalăînregistrată) poate depăşi 12-15 tone de etanol,ceea ce ar echivala cu 35 tone de porumb-boabe (17,18). La cultura Arundo donax, în SUA se obţin producţiide biomasă uscată de 75 de tone. La doar 30de tone de masă uscată valoarea energetică a producţieiechivalează cu 13 tone de petrol.Cultura speciilor Salex (salcie) – 12 specii şihibrizii acestora – se creşte ca o cultură de câmpcu o rotaţie de 3-4 ani, se coseşte precum porumbulla siloz şi asigură producţii la clonele hibride de3-4 ori mai mari comparativ cu porumbul şi sorgulca valoare energetică. Această cultură (Salex) estepromovată cu deosebit succes în Suedia. De asemenea,o eficienţă foarte mare ca sursă energetică o auplantaţiile de plop hibrid, care şi-au confirmat eficienţaîn mai multe ţări (Chile, Italia, Ungaria, Turciaş.a.). În Republica Moldova aceste plantaţii ar puteafi extinse în următorii 10-12 ani pe o suprafaţă de50-60 mii ha. Ele ar asigura populaţia rurală cu resurseenergetice pentru încălzire, dar şi cu materialde construcţie. Pentru realizarea acestei idei este necesarde creat un laborator special care să multipliceplopul hibrid (şi alte culturi silvice hibride).Aşadar, selectarea culturilor energetice, creareahibrizilor, producerea materialului săditor, perfectareatehnologiilor de cultivare (producere) şi implementareacelor mai eficiente culturi, hibrizi, cloneşi tehnologii este prima şi cea mai importantă etapăde realizare a unui program naţional de producerea surselor renovabile de energie din agricultură şipentru agricultură, şi nu numai.Pentru a exclude (diminua) concurenţa între culturileenergetice şi cele alimentare, e necesar să fieutilizate sub culturi energetice multianuale în primulrând terenurile nefolosite în agricultură şi celedegradate. Conform acestui model, după cum a demonstratexperienţa mai multor ţări, energia obţinutădepăşeşte cu mult energia consumată în procesulde producere.Cele mai ecologice şi eficiente tipuri de biocarburanţireprezintă a doua şi a treia generaţie, fiindobţinute din deşeuri, reziduuri alimentare, industriale,comunale şi din culturi energetice multianuale.VI. Argumente şi posibilităţi pentru producereabiocombustibilului în Republica Moldova1. Există piaţă internă pentru 300-350 mii tone(în perspectivă pentru 500 mii tone) de biocombustibillichid şi pentru 1 mld m 3 de biogaz.2. Există şi poate fi produsă materia primă:- pentru bioetanol (în perspectivă biobutanol)de a produce 300 mil. litri.- pentru biodiesel poate fi produsă materia pri-nr. 2(21), iunie 2011 - 79

Akademosmă – rapiţa – 250 mii tone (100 mii ha), ceea ce arpermite producerea a 100-110 mii tone de biodiesel.- pentru biogaz – de a produce cel puţin 50%din gazul necesar din reziduurile din agricultură, zootehnie,industria alimentară, gospodăria comunalăşi alte 50% din biomasa culturilor speciale cu o înaltăproductivitate (topinambur).3. Pentru promovarea culturilor energetice multianualeca sursă de bioetanol (biobutanol) şi biogazexistă terenuri agricole neutilizate actualmente –peste 100 mii ha.4. Investiţiile sunt necesare: la prima etapă sereclamă creditarea pentru producerea materiei prime,dat fiind starea financiară deplorabilă a agricultorilor.Toate investiţiile ar fi binevenite din surseleprivate. Statul ar fi raţional şi necesar să finanţezedoar programele de cercetare şi implementare peun termen de 2-3 ani la nivel de 7-8 mil. lei anual.După 2-3 ani de cercetări şi această etapă va fi finanţatăde beneficiari.5. În general, prin producerea biocombustibiluluiîn volum de 3-3,2 mld litri, se va obţine oproducţie în valoare de 40 mld lei la preţurile depiaţă actuale, cheltuielile de producere fiind sub 25mld lei, ceea ce ar asigura o rentabilitate înaltă. Importanteste nu doar profitul, dar şi faptul că toatecheltuielile de producere se vor face în ţară, sporindeficacitatea economică şi socială generală, nu doarcea a agriculturii.Producerea bioetanolului la un preţ de 5,5-6 lei/L,a biodieselului – de 6,5-7 lei/L, a biogazului – de 2 lei/m 3 , este posibilă doar în cazul integrării pe verticalăa tuturor etapelor: cercetare, producerea de seminţeşi perfecţionarea tehnologiilor, producerea materieiprime, producerea şi comercializarea biocombustibilului.În acest model integrat toate componenteleactivează spre a obţine rezultatul final – biocombustibilulcare poate fi comercializat la preţul de piaţă.Profitul obţinut se împarte între toţi participanţiidupă principiul rentabilităţii egale. Numai în aşamod producerea şi comercializarea biocombustibiluluiva fi rentabilă şi durabilă.Varianta producerii dezintegrate (a materiei prime,uleiului, bioetanolului, apoi producerea şi comercializareabiocombustibilului) creează problemede relaţii şi divergenţe interne, falimentând rândpe rând cercetarea în domeniu, producerea materieiprime şi a biocombustibilului.La etapa iniţială de producere a biocombustibiluluieste necesară susţinerea statului. Toate ţărilesubvenţionează (sau au subvenţionat la etapele iniţiale)identificarea, producerea şi utilizarea resurselorregenerabile de energie.Republica Moldova are posibilităţi mai modestede subvenţionare a agriculturii în general, prin urmare,şi a producerii de biocombustibil. Totuşi, ar finecesar şi raţional să se acorde unele înlesniri fiscaleîn sectorul agrar.Ar fi binevenită şi stimularea morală, şi ceamaterială prin acordarea premiilor naţionale de statpentru performanţe în domeniul identificării produceriişi utilizării resurselor regenerabile de energie.Tabelul 2Volumul şi rentabilitatea producerii biocombustibiluluiTip de biocombustibil Biodiesel Bioetanol BiogazMateria primă Rapiţă Topinambur (tuberculi) Topinambur(masă verde), reziduuriSuprafaţa cultivată100 100 -(mii ha)Cantitatea materiei250 2500 2000prime (mii tone)Cantitatea de biocombustibil(mil. litri)100 200 720 mil. m 3Preţul de cost 6,5 lei/litrul 3,5-4,2 lei/litrul ≈ 2000 lei1 mie m 3Valoarea de piaţă1,4 2,8 2,8-3(mild lei)Rentabilitatea (%) 60-80 80 80Termen de realizare 2012-13 2015 2014-15Valoarea producţiei totale de pe 200 mii ha culturi energetice ar constitui 7-7,2 mild lei; total cheltuielide producere – 3,8-4 mild lei; rentabilitatea generală – 75-84%. Valoarea producţiei la 1 ha – 35-36 000 lei/ha.80 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraleVII. PropuneriÎn scopul:1. asigurării Republicii Moldova cu surse regenerabilede bioenergie din agricultură;2. obţinerii unor producţii în agricultură cuplus-valoare şi cu un randament energetic superior;3. reducerii poluării mediului;4. realizării prevederilor Strategiei energeticenaţionale şi Legii energiei regenerabile,se propune:I) În programele de cercetare-dezvoltare aleAŞM şi Ministerului Agriculturii să fie introdusă odirecţie nouă şi un program de stat: „Asigurareasecurităţii energetice prin producerea şi promovareasurselor de bioenergie”.II) Să fie constituit un Centru ştiinţifico-practicpentru ameliorarea şi promovarea culturilor energetice.Sursele financiare minimal necesare pentrulansarea activităţii acestui Centru în 2011 ar constitui6,8 mil. lei.În vederea lansării activităţii de cercetare-dezvoltareîn domeniul culturilor energetice pentru anii2011-2014, se propun mai multe proiecte concretededicate ameliorării şi implementării culturilorenergetice.Selectarea culturilor energetice, crearea hibrizilor,producerea materialului săditor, perfectareatehnologiilor de cultivare (producere) şi implementareacelor mai eficiente culturi, hibrizi, clone şitehnologii este prima şi cea mai importantă etapăde realizare a unui program naţional de producere asurselor renovabile de bioenergie.Suplimentar la programul de producere a materieiprime ar fi raţional să fie realizat şi un program dereanimare a industriei de prelucrare. Însă reanimareaindustriei de prelucrare are sens numai dacă va fi realizatăprima etapă de producere a materiei prime.Realizarea unui asemenea program este o urgenţă,dar şi o posibilitate de a asigura eficacitateaimplementărilor practice în acest domeniu şi ar contribuiradical la asigurarea securităţii energetice şieficientizarea agriculturii şi economiei RepubliciiMoldova.Referinţe:1. Antohe I., Cereals straw and agricultural residuesusable for bioenergy producing – in Romania,Workshop „Cereal Straw and Agricultural Residues forBioenergy in New Member States and Candidate Countries,Novi-Sad, Оctober 2-3, 2010.2. Biodiesel from algae – Info, Resources andlinks http://www.castoroil.in/reference/plant_oils/uses/fuel/sources/algae/biodiesel_algae.html3. Canţer V., Sectorul Energetic al Republicii Moldova,Akademos Nr.1(12) 2009, p.49-51.4. Chintoanu M. et al., Resurse de biomasă pentruproducerea de bioenergie (I), Agricultura – Ştiinţă şiPractică, nr. 1-2 (69-70)/2009, p.112-117.5. Duca Gh., Propunerile Academiei de Ştiinţe aMoldovei privind eficientizarea sistemului energetic.„Akademos” Nr.1 (16) 2010, p.34-41.6. Emmerling, C., Barton, J., Anaerobic co-digestionof topinambour (Helianthus tuberosus L.) andproperties of the remaining biogas manure, Archives ofAgronomy and Soil Science, Volume 53, Number 6, December2007 , pp. 683-690(8).7. Ehrlich L., Future of algalculture and algal biodiesel,2009 http://www.needfulprovision.org/projects/biodiesel.php8. Jank M.S. 2007. “Global Dynamics of Biofuelsin the Coming Decade – as a viable alternative to fossilfuel” http://science.gov.tm/projects/soltme/images/database/Conference%20on%20Renewable%20energy/33_Sinkala.doc9. Legea Energiei Regenerabile Nr. 160-XVI din11.07.2007.10. Micu, V. Argumente pentru cultivarea rapiţei detoamnă în Moldova / Seceta şi metode de minimalizareaa consecinţelor nefaste – Chişinău 2007 – 24p11. Micu V.E., Micu A., Ameliorarea şi implementareatopinamburului, Agricultura Moldovei, Nr. 12, 2010.12. Reising T., Cultuvating Algae for liquid fuelproduction http://oakhavenpc.org/cultivating_algae.htm13. Strategia Energetică a Republicii Moldova pînăîn a.2020 (aprobată prin Hotărîrea de Guvern Nr.958 din21-08.2007).14. Raport privind activitatea Consiliului Suprempentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică şi rezultateleştiinţifice principale, obţinute în sfera ştiinţei şi inovăriiîn anul 2008, 2009, Academia de Ştiinţe a RepubliciiMoldova, Chişinău 2009, 2010.15. Биодизель из водорослей – перспективыиспользования http://www.mrwolf.ru/Visokie_tehnologii/Pro4ee/2016. Водоросли и биодизель, http://www.build-tec.eu/Biodiz/biodizel.htm17. Пасько Н.М. Топинамбур (Helianthus tuberosusL) и перспективы его практического использования// Новые и нетрадиционные растения и перспективыих практического использования: Тез. докл. I межд.симп. – Пущино, 1995. – С. 652—654.18. Рейнгарт Э. et al., Перспективы использованиятопинамбура для производства биоэтанола,«Достижения науки и техники» АПК, №1-2008, р.38-40.19. Сергеев И., Биодизель из водорослей – топливобудущего http://shkolazhizni.ru/archive/0/n-41452nr. 2(21), iunie 2011 - 81

AkademosSURSELE ENERGIEIREGENERABILEŞI ECHIPAMENTULPENTRUPRODUCEREA LORMembru corespondent al AŞMIon HĂBĂŞESCUThe Republic of Moldova having no fossilenergy sources imports 95% of them. Annually inthe country also accumulates over 12 m tones lei ofvegetable and animalist wastes, the energy which isequivalent with all energy sources imported – gas,coal, fuel, electricity. The research has shown that touse agricultural waste is necessary to transform theproduct easy to obtain renewable energy. One of themost common methods in this direction is compressionof the vegetable wastes in pellet. This product issimple to use as energy source in corporate andindividual boilers. The pressing biomass, the densityincreases of 6-8- times and reaches the number from1100 to 1250 kt / m, while the baled straws have only120 – 150 kt/m³.The Institute of Technical Agricultural„Mecagro” has elaborated a technological schemefor producing the pellets and they designed,manufactured and tested equipment properly.The technological line is made up of chopper ofstraw bale joint through a duct of air with bunker -cyclone of accumulation of ground produce, dispenser,and blender with pump of water, granulators, andpneumatic systems for transportation of granulatedproduct with fan, cooler with cooling fan, elevator,bunker of accumulating of pellets and the automaticdosing apparatus and packaging of fi nishedproduct.All the construction units represent the originalequipment protected by patents. The experimentalfactory of Institute “Mecagro” completed the fi rst twolines of grain and mounted at economical agency.În condiţiile contemporane energia este temeliaeconomiei. Dezvoltarea durabilă a oricărei ţări depindede asigurarea garantată şi continuă cu surseenergetice la preţuri accesibile.Republica Moldova, practic neavând zăcămintesubterane, este nevoită să importe peste 95 % dinsurse energetice. În republică anual se importă peste300 mii t motorină, 186 mii t benzină, 150 mii tcărbune, circa 1200 mil. m 3 gaz natural şi 68 mii tgaz lichifiat (propan), ceea ce constituie, împreunăcu energia electrică importată, aproximativ 25 miiGWh.În astfel de condiţii este firesc să se caute surseenergetice alternative, acestea fiind energia eoliană,hidraulică, solară şi cea a biomasei. Dacă primeletrei surse de energie presupun cu precădere o abordareteoretică, întrucât ele astăzi nu sunt competitive,cea din urmă poate deveni una din principaleleramuri ale economiei naţionale. Într-adevăr, preţul1kWt/h produs de o instalaţie solară, eoliană sau hidraulicăeste de 3-10 ori mai mare decât aceeaşienergie obţinută din zăcăminte fosile, pe când energiabiomasei este la acelaşi preţ sau în unele cazuricu mult mai ieftină.Moldova dispune anual de peste 12 mil. tone dedeşeuri vegetale şi animaliere, ceea ce-i echivalentcu 50-60 mii GWh. Cifra aceasta este comparabilă(randamentul de transformare a biomasei în energie0,4-0,6) cu toată energia importată, inclusiv ceaelectrică. Pe lângă aceasta, republica poate cultivaplante speciale cu un potenţial energetic sporit, precumrapiţa, sorgul zaharat, topinamburul şi altele,la a căror utilizare integrală se va obţine un efecteconomic considerabil.Astfel, după cum afirma la conferenţa din Bavariaprof. german Karl Tetzlaff, “Europa are posibilitatesă producă biomasă în astfel de cantităţi,încât să-şi asigure pe deplin necesarul de energie pebaza agriculturii.” Acest fapt este valabil şi pentruMoldova ca parte a Europei.Biomasa reprezintă componentul vegetal al naturiica forma de păstrare a energiei solare în formăchimică, fiind unul din cele mai populare şi universaleresurse. Ea asigură nu doar hrană, dar şi energie,materiale de construcţii, hârtie, ţesături, medicamenteşi substanţe chimice. Biomasa este utilizatăîn scopuri energetice din momentul descoperirii decătre om a focului, însă întotdeauna randamentul einu depăşea 0,15-0,25, cu alte cuvinte, în temei, seîncălzea atmosfera înconjurătoare, dar nu locuinţa.Pentru ca biomasa să înlocuiască sursele energeticefosile, ea urmează să fie utilizată cu un randamentnu mai mic de 0,70-0,8.Cel mai răspândit în Europa mod de prelucrarea biomasei în marfă comodă de utilizare este peletarea– granularea cu un diametru a peletei de 6 mmpentru utilizatori individuali şi 8-10 mm pentru ceicorporativi şi cu o lungime de 15-25 mm. Dimensiunileacestea au fost adoptate pornind de la necesitateade a automatiza procesul de lucru al cazanelorde încălzire.Densitatea peletelor depinde de materialul dincare sunt fabricate. Însuşirile fizico-mecanice a biomaseisunt caracterizate printr-un şir de parametri,precum densitatea, porozitatea, frecarea, capacitateade lipire şi altele. Pentru cazul nostru, cei maiimportanţi sunt primii trei parametri.Densitatea substanţelor depinde de însuşirilefizico-mecanice, de gradul de fărâmiţare, de formaparticulelor şi de starea suprafeţei particulelor biomasei.De exemplu, densitatea şişcăi de paie este82 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centralede 29kg/m 3 , făinii de 90kg/m 3 , pe când densitateapictometrică a paielor este de 1400-1440kg/m 3 .La presarea biomasei, densitatea creşte de ladensitatea iniţială a materialului în vraf până la densitateafinită care este mai mică decât cea pictometrică,întrucât în granule rămâne închis o parte dinaer. În procesul de peletare, volumul biomasei semicşorează de 6-8 ori. De fapt, presarea este un procesde refulare a aerului dintre particulele substanţei.Or, dacă peletele au o densitate de 1100-1250kg/m 3 , atunci ele conţin încă 40-60% de aer.Aceasta încă o dată confirmă comoditatea dea lucra anume cu materialul peletat, dar nu cu o biomasăneprocesată. Institutul de Tehnică Agricolă“Mecagro” a elaborat o schemă tehnologică de producerea peletelor şi în baza ei a conceput, produsşi testat utilajul corespunzător.Această schemă tehnologică este alcătuită din tocătorulde baloturi de paie 1, unit printr-o conductă deaer cu buncărul-ciclon 2 de acumulare a produsuluimăcinat, dozatorul 12, malaxorul 13 cu pompa deapă 3, granulatorul 14, sistemul pneumatic de transportarea produsului granulat cu ventilatorul 7, răcitorul-cernător5 cu ventilatorul de răcire 15, elevatorul9, buncărul de acumulare a peletelor 10 şi dispozitivulde dozare şi ambalare a produsului finit 11.Tocătorul de baloturi de paie mărunţeşte, apoimacină paiele formate în baloturi sau alte deşeurivegetale din fitotehnie (ciocleji de porumb, tulpinileflorii soarelui sau a sorgului zaharat ş.a.). Componenţafracţională a măcinişului depinde de diametrulorificiilor sitei tobei cu ciocănaşe, de umiditateaşi soiul materiei prime. Este stabilit că cele maidure pelete se obţin când umiditatea biomasei nudepăşeşte 12-13%, dar particulele măcinişului suntpână la 1-3 mm.Tocătorul este înzestrat cu un ventilator carealimentează cu fragmente de materie primă toba cuciocănaşe şi apoi măcinişul obţinut este transportatîn buncărul-ciclon de acumulare a produsului.Testările tocătorului au demonstrat că parametriiventilatorului – productivitatea Q = 0,69 m 3 /s,presiunea P = 2340 Pa şi viteza aerului V = 48,4 m/ssunt neîntemeiat de înalte, conducând la consumulsporit de energie şi funcţionarea nesatisfăcătoare abuncărului acumulator care joacă rolul şi de ciclon,adică un dispozitiv de separare a aerului şi a produsuluitransportat. Au fost corectate dimensiunile paletelorventilatorului în urma căruia productivitateaa înregistrat Q = 0,58 m 3 /s, presiunea P = 810 Pa şiviteza aerului V = 36,7 m/s. Indicii obţinuţi au arătatcă ventilatorul alimentează efectiv tocătorul cufragmente de biomasă, transportă sigur tot produsulmăcinat şi asigură funcţionarea eficientă a buncăruluide acumulare ca ciclon.Aerul cu produsul măcinat intră în partea cilindricăa buncărului tangenţial faţă de suprafaţa cilindrului,ceea ce provoacă separarea suficientă a măcinişuluide aer. Prin filtrele instalate pe capacul desus al buncărului, aerul sub presiune este eliminat.Suprafaţa filtrelor este calculată în aşa mod încâtpresiunea din buncăr să fie minimală.Totodată, aceasta garantează filtrarea eficientă aaerului. În partea de jos a buncărului este montat undispozitiv de agitare şi alimentare cu făină a melculuidozator 12. De obicei, rotaţiile dozatorului suntvariabile şi reglate cu un variator mecanic, dar încazul nostru – cu un schimbător de frecvenţă (invertor)a curentului electric care alimentează motorulde acţionare a agitatorului. Pasul şi diametrul melculuiau fost calculate în aşa fel încât să fie posibila regla productivitatea liniei de granulare în limitelargi – aceasta o cere tehnologia de producere apeletelor.Fig. 1. Linie pentru producerea peletelor din biomasănr. 2(21), iunie 2011 - 83

AkademosDozatorul 12 alimentează cu făină de biomasămalaxorul 13, pe care se fixează ciclonul 4 şi pompa3. Acesta aprovizionează măcinişul cu apă. Menireamalaxorului este de a omogeniza biomasa udatăcât mai migălos.De gradul de omogenizare depinde calitatea peletelor.Pentru a asigura uniformitatea amestecăriiapei cu măcinişul, o parte din palete de pe axa malaxoruluisunt fixate rigid pentru a împinge produsulînainte – ele au un unghi de înclinare de 45° faţă deaxă, dar cealaltă parte împinge făina înapoi.Aceste palete sunt instalate pe axă mobilă, faptce permite a schimba unghiul lor de înclinare, şi,în consecinţă, reglarea gradului de omogenizare abiomasei. Testările au arătat că pentru a căpăta unprodus bine omogenizat e destul ca fiecare a patrapaletă (mobilă), care împinge amestecul înapoi, săfie instalată sub un unghi de 25°. O importanţă marepentru a asigura calitatea înaltă de condiţionare abiomasei o are şi viteza liniară a vârfului paletelor,numărul lor şi diametrul corpului malaxorului.De obicei, pentru a obţine rezultate bune, e destulca diametrul malaxorului să fie de 1,5 – 2 ori maimare decât diametrul dozatorului, dar viteza liniarăa paletelor – nu mai mică de 4 m/s. Experimenteleîntreprinse cu malaxor având alţi parametrii au demonstratrezultate nesatisfăcătoare de condiţionarea materialului.Apa introdusă trebuie să fie pulverizată sub opresiune care ar asigura picături nu mai mari de 0,1mm. Pentru aceasta, diametrul găurii aspersoruluitrebuie să nu depăşească 1,0 – 1,2 mm, ceea ce permiteridicarea presiunii până la 0,2 MPa, obţinânduseo cantitate de apă de 60 l/h. Datele respective seselectează la etapa de elaborare a utilajului, calculându-secantitatea de apă necesară de a fi introdusăpentru a obţine umiditatea dorită.Se ştie că procesul de peletare este mai eficientcând umiditatea finită a materiei prime este de 15-18%, iar cea iniţială nu mai mare de 13 %. Acestedate dau posibilitate de a determina diametrul orificiuluipulverizatorului, ştiind productivitatea linieide peletare şi presiunea necesară dezvoltată depompă. Reglarea presiunii pompei la acelaşi diametrual pulverizatorului se execută de un baipas. Pentrua exclude înfundarea orificiului pulverizatorului,pompa este înzestrată cu un filtru.Biomasa condiţionată este transportată de malaxorîn granulatorul 14, al cărui organ de lucru principaleste matriţa cu rolete de presare. Materialuldin malaxor gravitaţional cade într-un alimentatorcu palete care împinge biomasa în interiorul matriţei,unde aceasta nimereşte sub roletele de presare.Granulatorul reprezintă un corp în care este montatăo axă cu planşaibă, pe care este întărită matriţa. Axaeste pusă în mişcare prin curele trapezoidale de unmotor electric. Datorită acestui fapt, reductorul curoţi dinţate care, în mod tradiţional, este utilizat înconstrucţia granulatoarelor, a fost înlocuit cu un reductorcu curele trapezoidale, fapt care a simplificatsimţitor construcţia şi a micşorat costul utilajului.Energia consumată de granulator la formarea peletelordepinde de biomasa utilizată şi de parametriitehnologici − umiditatea materialului şi temperaturaprocesului. Odată cu sporirea umidităţii, se micşoreazăbrusc coeficientul de frecare care influenţeazămai cu seamă energia de fabricare a peletelor. Astfel,coeficientul de frecare a făinii de paie se micşoreazăaproape de două ori la creşterea umidităţii dela 5 la 20 %, totodată la ridicarea temperaturii de la20 până la 100°C coeficientul de frecare scade de2,5 – 5 ori.Se întâmplă acest fenomen pentru că, odată cucreşterea umidităţii şi temperaturii, pe pereţii orificiilorde presare se formează o peliculă de aburi careschimbă condiţiile de frecare. După cum s-a stabilit,coeficientul de frecare şi energia minimă de presareare loc la presiunea de peste 25 MPa, umiditatea de18% şi temperatura de 100°C la viteza de mişcare abiomasei în orificiu mai mare de 0,3 m/s.În procesul de presare, în materialul comprimatse acumulează energie potenţială de deformare şi,de aceea, după înlăturarea forţei de presare se observădilatarea materialului.Gradul de dilatare a materialului, după înlăturareaforţei, se măsoară cu coeficientul K degal cu:K d= V pV dunde V p este volumul materialului după dilatare(după înlăturarea forţei), iar V d – volumul materialuluila sfârşitul procesului de presare.Coeficientul K dpentru paie, hlujan de porumb,tulpini de floarea soarelui şi altele este de 2,0 – 2,5.Peletele obţinute din asemenea material după presarede obicei se distrug uşor. Pentru a evita acestlucru, monolitele presate trebuie să se găsească untimp oarecare sub forţă ca să se finiseze procesulde relaxare a materialului. Coeficientul K dpentrumonolitele relaxate după presare este de doarK d= 1,10-1,15. Timpul necesar pentru relaxareacomplectă a materialului şi pentru transformareadeformaţiilor elastice în plastice se stabileşte pe caleexperimentală.În granulator, timpul necesar pentru a obţinepelete dure, adică pentru a micşora dilatarea monolitelordupă presare, rezultă prin calculul necesaral grosimii matriţei şi productivitatea presei: cu câtgrosimea matriţei este mai mare şi materialul presateste mai puţin, cu atât timpul de aflare a biomasei îngaură va fi mai mare. Pentru aceasta a fost utilizatăo matriţă cu diametrul interior D = 350 mm şi exteriorD =450 mm, productivitatea presei experimentalfiind stabilită de 600-800 kg/h.84 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraleDin granulator ies pelete şi făină negranulată.Tot produsul acesta are o temperatură de 60-80°Cşi o umiditate de până la 17- 18 %. De aceea, ca peletelesă fie dure, urmează ca ele să fie răcite de uncurent de aer, totodată evaporându-se intens surplusulde apă. În acest scop, sub gaura granulatoruluieste amplasat un receptor pneumatic care transportăprodusul granulatorului într-un ciclon 6, unde parteasolidă se separă de aer şi prin portal nimereşteîn răcitorul 5.Construcţia răcitorului (fig. 2) este de aşa naturăcă aerul aspirat de ventilatorul 15 pătrunde prin totstratul masei de pelete, le răceşte şi, totodată, evaporeazăapa care se conţine în granule.Volumul răcitorului este coordonat cu productivitateagranulatorului în aşa fel ca peletele să se afleîn răcitor nu mai puţin de 10-15 mm.S-a demonstrat că pentru peletele cu un diametrude 6-8 mm, acest timp este suficient ca temperaturalor să scadă cu 25-30°C, iar umiditatea materialuluicu 3-4%. Însă efectul dat va fi obţinut cândproductivitatea ventilatorului va fi de Q 1800-2000 m 3 /h cu o presiune de P = 1800-2000Pa.Bineînţeles că atunci când ventilatorul va dezvoltao presiune mai înaltă şi o productivitate sporită,răcirea va fi mai intensă, iar timpul necesarpentru condiţionarea peletelor va fi mai restrâns.Însă cercetările au demonstrat că viteza optimă derăcire a peletelor este asigurată anume de parametriiventilatorului numiţi mai sus. Răcirea peletelor cu oviteză mai sporită conduce la formarea pe suprafaţacorpului peletei a unei coji tari slab transparente ceîmpiedică evaporarea apei din interiorul peletei.Din această cauză, umiditatea materialului scadenesemnificativ în interior faţă de umiditatea iniţială(16-18%) a biomasei presate. Desigur că o astfelde umiditate înaltă nu numai reduce potenţialulenergiei peletelor, dar şi provoacă procese nedoritede descompunere a biomasei, îndeosebi acesta estepericulos la granularea combifurajelor, unde mucegaiulva aduce la distrugerea hranei.Ventilatorul 15 are o menire importantă. Dupăsepararea de cernător a peletelor de făină şi granuledeformate, el transportă masa prin ciclon înapoi înmalaxorul de condiţionare a biomasei. Cernătorulreprezintă o sită oscilatoare cu o înclinare de 15°Umiditateatotală, , %spre gura de evacuare a peletelor. Amplitudinea deoscilare a = 17 mm şi frecvenţa de f = 56 os/min.asigură separarea şi mişcarea garantată a produsuluipe sită.Fig. 2. Răcitor-cernător de peletePeletele răcite şi separate de făină nimeresc înelevatorul cu cupe 9 care le ridică şi le descarcă înbuncărul acumulator de producţie finită 10. Aici peletelecontinuă să se răcească până la temperaturaaerului înconjurător, totodată sporindu-le duritatea.Mai departe, producţia este îndreptată în depozitsau dozată şi ambalată.Dispozitivul 11 de dozare şi ambalare prevedeambalarea peletelor în saci sau pungi cu greutate dela 5 până la 50 kg cu o precizie de 0,2% şi o productivitatede peste 1,5 t/h. Tot procesul de dozare şiambalare este automatizat. Operatorul doar îmbracăsacul pe gura de încărcare a peletelor şi îl scoate,dozarea se execută în regim automat de un melc acţionatde motor-reductor condus de nişte traductoritenzometrici. De obicei, peletele sunt comercializateîn pungi de 5-10 kg sau în saci de 20-25 kg, însăpentru necesităţi mai mari ele pot fi împachetate însaci de 400-500 kg.Peletele au o serie de avantaje faţă de alţi combustibilisolizi – preţ redus, nu poluează practic mediulînconjurător – cât bioxid de carbon este eliminatla ardere, tot atâta a fost consumat din atmosferăCaracteristicile principale ale peletelorîn calitate de combustibilCenuşă, Sulf,, %, %Tabelul 1Căldura specifică inferioară deardere, , kj/kgPaiele de grâu 12,2 6,25 0,15 14360Begasa din sorg 11,5 4,01 0,22 14280Tulpini de porumb 11,1 5,14 0,09 14200Tulpini de floareasoarelui11,0 3,78 0,08 14760nr. 2(21), iunie 2011 - 85

Akademosde plantele verzi. Cenuşa se poate folosi ca îngrăşăminteexcelente şi este de 5-10 ori mai puţină decâtla arderea cărbunelui. Conţinutul sulfului în cenuşade biomasă este neînsemnat, în special în cazulpeletelor fabricate din tulpini de porumb şi floareasoarelui (tab. 1).Peletele au o piaţă largă de desfacere în Europa– 1 kg de pelete costă de la 110 până la 145 €, adicăde la 1800 până la 2400 lei (la cursul de astăzi al leului).Treptat se va lărgi, desigur, şi piaţa în Moldova.Astăzi, în ţara noastră peletele se vând cu 1300-1400lei/t, pe când preţul de cost al unei tone de pelete nudepăşeşte 800-900 lei. În structura costului acestuiprodus elementul principal este costul materiei prime,al doilea element – costul energiei electrice.La o tonă de pelete se consumă circa 100-110kWt h. Calculele demonstrează că un echipamentpentru peletare cu un cost de 600 – 700 mii lei şi oproductivitate de 0,8 – 1,0 t/h se va răscumpăra timpde 7-8 luni. Desigur că o astfel de afacere în sfera deproducere este destul de profitabilă.Tot echipamentul de producere a peletelor descrisaici este conceput, proiectat, fabricat şi testat laInstitutul de Tehnică Agricolă “Mecagro” şi reprezintănişte construcţii originale, apărate de brevetede invenţii. La uzina experimentală a Institutuluisunt fabricate primele două linii de granulare.Bibliografie1. Мельников С.В. Механизация и автоматизацияживотноводческих ферм. Л., «Колос», 1978.2. Шатов Н.Г. Уткин А.А. Механизация приготовленияи раздачи комбикормов. М., Россельхозиздат, 1973.3. Орлов С.П. Дозирующие устройства. М., 1989.4. Макаров Ю.И. Аппараты для смешивания сыпучихматериалов. М., 1993.5. Особов В.И. и др. Машины и оборудование дляуплотнения. М., 1987.6. Вайстих Г.Я., Дарманьян П.М. Гранулированиекормов. М., 1978.7. Begu Adam şi alţiiю Culturi vegetale cu potenţialenergetic. Chişinău, 2009.8. Energie din biomasă: Tehnologii şi mijloace tehnice,Culegere tematică: ITA „Mecagro”, Chişinău – 2009.9. “Tehnologii şi Mijloace Tehnice pentru Agricultură”.Culegere tematică: ITA “Mecagro”, Chişinău – 2008.10. Hăbăşescu I., Kohanovschi Gh., Olexiuc A., GăinaA., Şeremet A., Speteţchi V.; Malaxor pentru materiale friabile.„Buletin oficial de proprietate industrială nr. 8”. Brevet deinvenţie MD 3378. 2003-06-16; Chişinău – 2007.11. Hăbăşescu I., Cerempei V., Agarcov M., BalabanN.; Malaxor. „Buletin oficial de proprietate industrială nr. 12(partea I)”. Brevet de invenţie MD 3764. 2008-01-24; Chişinău– 2008.12. Hăbăşescu I., Cerempei V., Balaban N., Savca R.;Malaxor pentru condiţionarea în fl ux a biomasei. „Buletinoficial de proprietate industrială nr. 3”. Brevet de invenţie MD163. 2009-12-24; Chişinău – 2010.13. Hăbăşescu I., Cerempei V., Balaban N., SavcaR.Utilaj pentru condiţionarea în fl ux a biomasei. „Buletinoficial de proprietate industrială nr. 4”. Brevet de invenţie MD183. 2009-12-30; Chişinău – 2010.14. Hăbăşescu I., Cerempei V., Agarcov M., Balaban N.;Concasor vertical. „Buletin oficial de proprietate industrială nr.4”. Brevet de invenţie MD 184. 2010-02-02; Chişinău – 2010.15. Hăbăşescu I., Cerempei V., Agarcov M.; Închizătorde buncăr. „Buletin oficial de proprietate industrială nr. 4”.Brevet de invenţie MD 238. 2010-01-15; Chişinău – 2010.16. Hăbăşescu I., Cerempei V., Agarcov M.; Malaxor.„Buletin oficial de proprietate industrială nr. 8”. Brevet deinvenţie MD 254. 2010-01-15; Chişinău – 2010.Mihai Potârniche. Furceni, Orhei, 200486 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraleCÂMPUL MAGNETICTERESTRUDr. hab. prof. univ. Tudor AMBROSEARTH‘S MAGNETIC FIELDThis scientifi c work presents the approximate internalstructure of Earth, science data selected onthe basis of relevant literature. We determined thecurrent hypothetical present size belt around the innercore solid ground. He developed physical modelof the Earth and the radiation belts of simplifications,which distorts the earth’s magnetic fi eld phenomenon.In the developed model was determinedwith fi nite element method application at the poles ofEarth’s magnetic fl ux values and lag angle betweenthe axis of rotation and magnetic axis of the Earth.Este cunoscut faptul că Terra are un câmp magneticcu polaritatea opusă polarităţii polilor geografici(fig. 1). Unghiul dintre axa de rotaţie 1 a Terrei şiperpendiculara 2, dusă pe planul eclipticii 3, constituie23,5 o . Însă unghiul dintre această perpendicularăşi axa polilor magnetici 4, conform [1,4], constituieaproximativ 11,7 o . Acest unghi variază, fenomen careeste puţin studiat. Cauza modificării acestui unghisau deplasării polilor magnetici în linii generale estedată în [1 – 4]. În continuare se propune descriereafenomenului decalajului dintre axele 1 şi 4 (fig.1) şivariaţia polilor magnetici tereştri.N1S42Învelişul exterior al Terrei are grosimea mediede aproximativ 70 km, fiind divizat în plăci tectonice.Aceste plăci plutesc pe suprafaţa mantei lichidevâscoase de înaltă temperatură evacuată din centrulplanetei. În continuare, în profunzimea planeteiexistă un nucleu lichid cu diametru aproximativegal cu 3200 km şi altul solid cu diametru de aproximativ2500 km. Temperatura la suprafaţa nucleuluiinterior atinge valorile de aproximativ (4000 –6000) o C. La această temperatură atomii sunt dezagregaţişi electronii evadează din corpul nucleuluiterestru în urma surplusului de energie provocat detemperatura ridicată.Evadarea electronilor din nucleu are loc sub acţiuneaforţei F e, care poate fi descompusă în radialăF n, şi tangenţială F t.(fig. 2).Masa vâscoasă din nucleul exterior împiedicămişcarea radială a electronilor însă aceşti electronivor continua să se mişte în direcţia radial-tangenţială,deoareceV=Ω R.Datorită acestui fapt, în jurul ecuatorului nucleuluisolid se formează o centură din electroni, a căreidirecţie de mişcare coincide cu viteza unghiularăΩ a Terrei.(fig. 3)scoartamantalichidanucleuextern3F nF eF tnucleuinternFig. 1. Unghiul dintre axele Terrei1- axa de rotaţie2- perpendiculara pe ecliptică3- planul eclipticii4- axa magneticăNSFig. 2. Direcţia acţiunii forţei electromagneticeasupra electronilorÎn prezent, tot mai frecvent se pune problemade a cunoaşte [5] trecutul şi viitorul Universului încare există şi civilizaţia umană.nr. 2(21), iunie 2011 - 87

AkademosN gS mI Tv vvN mS gFig. 3. Curentul centurii nuclearePotrivit ultimei ipoteze referitoare la Univers,acesta are un început, ca urmare este o creaţie. Universulcreat conţine sarcini electrice, câmpuri electriceşi magnetice.Rezultatele studiului electromagnetismului audat roade uluitoare în condiţii terestre. Acest domeniude cunoaştere, numit electricitate, este cel maistudiat şi utilizat în practica civilizaţiei terestre laetapa actuală.Câmpurile magnetice şi sarcinile electrice suntstrâns legate, deoarece mişcarea sarcinilor electriceproduce câmp magnetic. Datorită existenţei uneicenturi de curent electric la ecuatorul nucleului solidterestru, acest curent produce un câmp magnetic.Direcţia curentului centurii terestre este opusămişcării ordonate a electronilor. Această direcţie esteconfirmată de polaritatea actuală a Terrei (fig.3).În lucrare se face o încercare de a determina cauzadeplasării polilor magnetici ai Terrei folosindnoi metode de calcul al câmpului magnetic produsde curenţi electrici. În acest scop s-a elaborat unmodel fizic în baza datelor despre Terra, indicate îndiverse surse ştiinţifice [1-6]. Pentru a elabora acestmodel s-au adoptat ipoteze simplificatoare dupăcum urmează:• se admite că permeabilitatea magnetică însistemul planetar solar are valoarea egală cu cea avidului;• câmpurile magnetice existente în spaţiul terestrusunt produse de curenţi închişi în conture cusecţiunea transversală extrem de mică în comparaţiecu dimensiunile acestora;• nu se ia în consideraţie acţiunea zonelor terestrefieromagnetice (fier, cobalt, nichel ...) asupracâmpului magnetic planetar;• spaţiul planetar, fiind liniar din punct de vederemagnetic, în calculele câmpului magnetic poatefi folosită metoda superpoziţiei;• nu se ia in consideraţie acţiunea centuriiexterioare de radiaţie asupra câmpului magnetic terestru.Ipotezele adoptate ne permit de a interpreta graficsistemul planetar şi spaţiul cosmic la o anumităscară comodă. La aceeaşi scară se ea şi valorea curentuluicenturii de radiaţie. În figura 4 este prezentatăplaneta Terra cu centurile nucleare de curent şicenturi de radiaţie interioară şi exterioara.N gS mN mS gI RiI ReI TTxxxI TTI niFig. 4. Terra şi centurile de radiaţieCâmpul magnetic terestru a fost şi rămâne unuldin fenomenele de bază care protejează viaţa pe Pământ.Datorită învelişului magnetic, în atmosferaşi corpul Terrei nu pătrund particule şi raze nocive,periculoase pentru viaţă. Vântul solar, orientat întoate direcţiile sistemului planetar, comunică particulelor,sarcinilor electrice şi neutre viteze până la1000 km/s.Sarcinile de sens contrar, lovind în magnetosferaTerrei, sunt direcţionate în direcţii opuse, formânddouă centuri de radiaţie Van Allen (fig. 4).La distanţa medie de 3 600 km de la suprafaţaTerrei [4] se află prima centură, iar la distanţa deaproximativ 16000 km se află a doua centură, acţiuneacăreia este neglijată în acest caz.88 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraleCentura interioară de radiaţie formează un circuitelectric producător de câmp magnetic. Câmpulmagnetic provocat de curentul centurii de radiaţieconstituie, conform unor surse [4], aproximativ 4%din câmpul magnetic rezultant care poate fi măsuratla poli şi constituie aproximativ 0,7·10 -4 T.Pentru a calcula curentul centurii de radiaţie şi acenturii nucleare terestre ne folosim de metoda prezentatăîn [ 7 ].Vântul solar are viteza mai mare în planul eclipticii,deaceea centura de radiaţie se află în acest plan.După cum s-a menţionat, în urma interacţiunii dintrecâmpul magnetic produs de centura de radiaţie şicurentul centurii nucleare terestre pot avea loc douăfenomene. Cel dintâi este descris în [7]. În aceastălucrare se demonstrează că centurile de radiaţie şinucleară terestră se aranjează într-un plan, ca urmareaxele magnetice ale acestora coincid şi formeazăun unghi aproximativ egal cu 11,7 o faţă de axa derotaţie a Terrei.Cel de-al doilea fenomen poate avea loc dacăaxele magnetice ale acestor centuri de curenţi rămânnemişcate, iar axa fluxului magnetic rezultant se vadecala la un unghi de 11,7 o în raport cu axa de rotaţiea Terrei, adică câmpul magnetic se deformează.În [1,2,3] se propune ipoteza că deformarea saudecalarea axei câmpului magnetic rezultant terestrueste provocată de curentul transversal terestru,circuitul căruia coincide cu curenţii oceanici de apăcaldă.În prezenta lucrare se avansează ipoteza că acţiuneacenturii de radiaţie, situată, după cum s-amenţionat, la distanţa de aproximativ 3600 km dela suprafaţa Terrei, influenţează suficient unghiul dedecalaj dintre axa magnetică a Terrei şi axa centuriiinterioare de radiaţie.xS mN gI CTI RiS gN mx11,7 oFig. 5. Modelul Terrei şi a centurilor de radiaţieI niPotrivit metodei propuse, fiind cunoscută saumăsurată experimental valoarea inducţiei magneticela poli şi dimensiunile centurilor respective, secalculează curenţii acestor centuri folosind expresiadată în [6] pentru determinarea cuplului magneticm = idsunde i este curentul centurii, iar ds aria vector cuprinsăde acest contur.Această metodă permite de a determina inducţiamagnetică radiala şi tangenţială. Componentelerespective se calculează cu expresiile care urmeazăîn continuare.BφB RφidsFig. 6. Determinarea componentelor inducţieimagnetice a unui conturComponenta radială a inducţiei magneticeşi cea tangenţialăîn cazul dat φ = 0 atunciiar .unde i este curentul centurii respective iar R distanţade la aria centurii până la un pol.Fiind cunoscută valoarea inducţiei la poli provocatăde curentul centurii terestre şi inducţia magneticăprodusă de curentul centurii de radiaţie, sepoate determina unghiul de decalaj dintre axa derotaţie a Terrei şi axa câmpului magnetic rezultantla polii Terrei.În lucrare s-a efectuat calculul componentelorinducţiei magnetice produse de curenţii centurii nucleareterestre şi centurii de radiaţie cu aplicaţia metodeielementului finit.nr. 2(21), iunie 2011 - 89

AkademosÎn figura 7 este prezentat tabloul câmpuluimagnetic produs de curentul centurii nucleare,curentul centurii de radiaţie fiind considerategal cu zero. Nu e greu de observat că axacâmpului magnetic terestru coincide cu axade rotaţie a Terrei şi constituie 0,503·10 -4 T..În figura 8 este prezentat tabloul câmpului magneticprodus de curentul centurii de radiaţie, curentulcenturii nucleare terestre fiind considerat egal cuzero. În acest caz axa câmpului magnetic produs decentura interioară de radiaţie este perpendiculară peplanul acesteia şi valoarea inducţiei magnetice esteegală cu 0,224·10 -4 TFig. 7. Câmpul magnetic produs de curentulcenturii nucleare terestreşi parametrii câmpului magneticFig. 8. Câmpul magnetic produs decurentul centurii de radiatieşi parametrii câmpului magnetic90 - nr. 2(21), iunie 2011

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraleConform ipotezelor înaintate anterior, s-a admiscă la aplicaţia metodei elementului finit fluxurilemagnetice pot fi suprapuse.La suprapunerea fluxurilor magnetice, produsede cele două centuri de curenţi, se obţine tabloulcâmpului magnetic rezultant. (fig.9)Din desen se observă că axa fluxului magneticrezultant este decalată în raport cu axa de rotaţie aTerrei la un unghi de aproximativ 11 o (fig. 9), iarvaloarea inducţiei constituie 0,718·10 -4 T.Eroarea inducţiei magnetice calculate cu aplicaţiaelementului finit se deosebeşte aproximativ cu1,7% faţă de cea indicată în sursele date în bibliografialucrării.Evident că acest unghi depinde de curentul centurilorde radiaţie, adică de vântul solar, de proceseletermice, gravitaţionale şi electromagnetice dincorpul şi spaţiul apropiat de Soare.Folosind această metodă de cercetare, ar puteafi, după părerea noastră, determinată modificareapolarităţii polilor magnetici ai Terrei cu toate consecinţeleimpuse de acest fenomen.ConcluziiS-a dimensionat structura internă a Terrei în vedereacalculului câmpului magnetic terestru.În baza datelor iniţiale şi ipotezelor acceptate,s-a elaborat modelul Terrei şi centurilor de radiaţie.Prin aplicarea metodei elementului finit s-a calculatcâmpul magnetic terestru, s-au determinat valorileinducţiei magnetice la poli şi unghiul de decalajdintre axa de rotaţie şi cea magnetică ale Terrei.Fig. 9. Câmpul magnetic produs de curentulcenturii nucleare terestre şi centurii de radiaţieşi parametrii câmpului magneticBibliografie1. Kopîlov I.P., Elektromehanika planetî Zemlea,Moskva, izdatelistvo MEI, 1997,110.2. Kopîlov I.P, Kosmiceskaia Elektromehanika,Moskva, izdatelistvo MEI, 1998,78.3. Kopîlov I.P, Elektromagnitnaia vselennaia,Moskva, izdateliskii dom MEI, 2007,82.4. Posea G, Armaş I, Geografie fizică, Bucureşti,Editura Enciclopedică, 1998, 399.5. Simon Singh, Big Bang – originea universului,trad. Vlad Zografi, Bucureşti, Humanitas, 2008,458.6. Polivanov K.M. Teoreticeskie osnovî electrotehniki,Moskva, izdatelistvo Enrghia, 1969, 351.7. Ambros T. Electromecanica cosmică – convertizoarecosmice de energie, România, Reşiţa,Editura Eftimie Murgu, 2007, 958.8. Ambros T. Les processus electromecaniquedans les system planeter solare, Buletinul InstitutuluiPolitehnic din Iaşi, Editura Universitatea TehnicăGheorghe Asachi Iaşi, Tomul XLVIII (LII),2002,4.nr. 2(21), iunie 2011 - 91

AkademosINSTRUIREA PRINCERCETARE –UN DEZIDERATAL SOCIETĂŢII BAZATEPE CUNOAŞTEREM.cor. Maria DUCA,rector al Universităţii AŞMExigenţele lumii moderne, precum şifenomenele de globalizare şi informatizare înpermanentă extindere, impun schimbări radicaleîn toate domeniile socio-economice şi vitaleale societăţii. În acest context, un obiectiv principalîl reprezintă modernizarea învăţământuluisuperior.Reorientarea abordării educaţiei printrunproces participativ de gândire şi de acţiune,care insistă mai mult pe abilităţi şi competenţedecât pe cunoştinţele statice, constituie ideeade bază a strategiei educaţionale a UniversităţiiAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (UnAŞM),care, împreună cu Liceul Academiei de Ştiinţe aMoldovei (LAŞM) şi institutele de cercetare, seasociază în clusterul educaţional-ştiinţific UnivERSciense. Anume această strategie este astăziactuală în lume şi stă la baza procesului deinstruire sub denumirea de INQUIRY-BASEDSCIENCE EDUCATION (IBSE).Implementarea unor noi modalităţi depredare prin promovarea ideii primordiale de arecurge la instruire prin cercetare vizează învăţământulformal şi non formal al acestor instituţiişi se înscrie perfect în obiectivele proiectuluiTEMPUS SALiS (Student Active Learning inScience), Apelul IV 2010, finanţat de ComisiaEuropeană.Proiectul are la bază un consorţiu formatdin 12 universităţi din şase ţări (Georgia, Germania,Bulgaria, Israel, Irlanda şi Republica Moldova)şi vine să valorifice capacităţile instituţiilorpartenere pentru a promova şi a sprijini procesulde predare a ştiinţelor (fizică, chimie, biologie)prin consolidarea cercetării şi învăţării.Participanţii la Concursul "Cel mai bun elev inovator", ediţia a III-a, Chişinău, 21 mai 201192 - nr. 2(21), iunie 2011

Instruire prin cercetareACTIVITĂŢI PRACTICELA FIZICĂProf. univ. Mircea COLPAJIU,profesor de fi zică la Liceul AŞMPRACTICAL ACTIVITIES IN PHYSICSEducational sciences suggest that about 50% ofteaching activity in physics is based on experiment.Due to the lack of a proper equipment and guidance,the Lyceum of the Academy of Sciences of Moldovaaims to provide assistance to teachers of physics,offering didactic support. Thus, there have beendeveloped and tested a series of practical andlaboratory works. These works can be performedin any school, in classes with different curricula,with different levels of knowledge, using cheapequipment, made with the participation of students.A series of works with more advanced levels can beused by universities (more advanced levels of certainworks).Este cunoscut faptul că fizica, la fel ca şi alte ştiinţeale naturii, a devenit ştiinţă adevărată, desprinzându-sede filosofie, atunci când Galileo Galilei apus experimentul la baza studierii fenomenelor dinnatură. Până la Galilei, experimentul era consideratca o datorie a sclavilor. Pe atunci, dacă o lege eraîn contradicţie cu experimentul, aceasta nu însemnaneapărat infirmarea ei.Ştiinţele educaţionale recomandă ca circa 50 lasută din activitatea didactică la fizică să se bazezepe experiment. Asta trebuie să fie un element obligatoriuîn majoritatea tipurilor de lecţii. Din nefericire,realitatea este alta. Deseori, teme întregi suntpredate avându-se la îndemână doar creta şi tabla.Cauzele sunt mai multe: lipsa utilajului adecvat şi aîndrumarelor (ghidurilor), îndeosebi pentru lucrărilepractice de la sfârşitul anului şcolar.Liceul Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi-apropus să le acorde profesorilor de fizică asistenţăîn acest sens, oferindu-le un suport didactic. Astfel,noi am elaborat şi experimentat un şir de lucrăripractice şi de laborator, în cea mai mare parte completoriginale. Aceste lucrări pot fi efectuate în oriceHarta teritorial-administrativă a Republicii Moldova, alcătuită din 190 000 de monede, propusăpentru înregistrare în Cartea Recordurilor Guinness. Autori – studenţii Universităţii AŞM şiLiceului AŞM. Chişinău, 21 mai 2011nr. 2(21), iunie 2011 - 93

Akademosşcoală, în clase cu diferite programe, cu diferite nivelede cunoştinţă a elevilor, folosind utilaje ieftine,dintre care o bună parte pot fi confecţionate cu participareaelevilor. O serie de lucrări cu nivele maiavansate pot fi utilizate şi de universităţi.Unele lucrări, realizate cu utilaj simplu, mai simpludecât cel recomandat în manuale, par a fi cu multmai atractive. În plus, spre deosebire de varianta clasică,lucrările elaborate de noi au sarcini distribuitepe mai multe nivele cu dificultate în creştere.Drept exemplu putem lua lucrarea de laborator,,Studiul unui fenomen superficial’’ programată pentruclasa a XI-a. Lucrarea clasică propusă în manualnecesită balanţe cu mase marcate. În multe şcoli elelipsesc, îndeosebi masele marcate. Pe când lucrareaelaborată şi experimentată în LAŞM necesită doarun tub de sticlă cu lungimea de 25-40 cm, diametrulde circa 3 mm, un tub de cauciuc cu lungimea de4 cm, riglă şi vas cu apă. Deşi utilajul este foartesimplu şi ieftin, sarcinile se pot distribui pe 5 nivele,ultimul fiind valabil şi pentru cercul de fizică saupentru eventualii participanţi la olimpiade. Aceastălucrare are încă un avantaj: ea poate fi efectuatăfrontal.Un alt exemplu este studierea legilor gazelor.Avem elaborate o serie de lucrări care pot fi efectuatedoar cu termometru, tuburi de sticlă, rigle şistative. Acest utilaj simplu permite efectuarea şi aunor lucrări mai complicate, de exemplu, determinareapresiunii vaporilor saturaţi.Am elaborat, de asemenea, lucrări de laboratorşi practice originale la mecanică şi la oscilaţii mecanice.Ca şi celelalte, acestea pot fi propuse atâtelevilor de la profil umanist, cât şi de la cel real. Obună parte din ele pot fi preluate de universităţi.Participarea elevilor la confecţionarea unor dispozitivele pune în valoare gândirea creativă şi ingeniozitatea.Pentru a confecţiona, de exemplu, cel maisimplu pendul fizic, bara urmează să aibă o masă demulte ori mai mică decât masa a două piuliţe fixatepe ea, unul din elevi propunând ca în calitate de barăsă se utilizeze o tulpină de stuf bine uscat.Lucrările elaborate la LAŞM, pe lângă originalitate,utilaj ieftin, caracter atractiv, se impun prinevaluarea obiectivă a competenţei, creativităţii şiaptitudinii de experimentator a elevilor.În cadrul lucrărilor de laborator clasice, descriseîn manual, elevul îndeplineşte toate indicaţiile mecanic,fără multă creativitate. Rapoartele prezentatede către elevi reprezintă o simplă reproducere dincarte. Profesorul întâmpină greutăţi la evaluareacunoştinţelor elevilor, uneori punându-se accentdoar pe aspectul exterior al raportului, întrucât toatecomunicările au acelaşi conţinut, chiar şi aceleaşiconcluzii.Pentru fiecare temă, noi am elaborat diverseexperimente. Lucrarea de laborator, de exemplu,inclusă în curriculum ,,Determinarea tensiunii electromotoareşi a rezistenţei interne a unei surse decurent’’, cuprinde cinci variante, fiecare din ele necesitândpuţine materiale şi aparate, obligatoriu însă– gândire creativă.Metoda respectivă de organizare a lucrărilorpractice şi de laborator mai are o prioritate. Comparândulterior rezultatele obţinute de diferite grupuri,care diferă din cauza erorilor instrumentale şi demetodă, se impune necesitatea calculului erorilor.După analiza tuturor rezultatelor şi greşelilor comise,se stabileşte care metodă este cea mai bună.Se propun şi căile de diminuare sau de excludere aerorilor, inclusiv a celor de metodă.Calculul erorilor are o mare importanţă pentruorice lucrare experimentală. În unele cărţi putem întâlnilucrări de laborator atractive prin simplitatealor, dar eroarea relativă ajunge până la 2400%! Şimai mult, are loc un caz paradoxal: utilizarea unoraparate de măsurat mai precise duce la erori relativemai mari.Ultimul nivel al lucrărilor de laborator, cel maicreativ, e comparabil cu o cercetare ştiinţifică. Elevilorli se dau nu numai materiale strict necesare,dar şi câteva în plus. Elevul trebuie mai întâi să determineindividual (conform schemei montajuluipropus de el) de care material are nevoie pentru lucrareadată.Şi, în sfârşit, există cel mai înalt nivel. Elevuluii se propune un set de materiale şi aparate, darunul, strict necesar, lipseşte. În aceste împrejurăriel trebuie să ceară ceea ce nu i s-a pus la dispoziţie.Astfel de situaţii furnizează şi surprize plăcute: eleviipropun o metodă nouă, neprevăzută de profesor.Consider că, dacă în clasă au loc astfel de întâmplări,scopul instruirii este atins.94 - nr. 2(21), iunie 2011

Instruire prin cercetareAPLICAREA TICLA PREDAREA BIOLOGIEIIurie CRISTEA, profesor la Liceul AŞMUSING IT IN BIOLOGY TEACHINGAre we aware or not, but using IT, actually thereis not a problem to fi nd almost any relevant information,especially related to pre-university educationfi eld. Up to 90 % of questioned Lyceum’s studentshave no problem to locate and access any desiredinformation. Therefore, is just right time to shift upcommonly used teaching approaches from simply“providing information” toward using of wide-accessibleeducation resources for designing and conductingof “self-education” development. Practiceof using IT in Biology teaching at Lyceum of Academyof Science of Moldova denotes that in this case,range of additional collateral goals can be achieved,including: use of foreign language, self-education,IT literacy, analytical thinking, presentation skills,self-confi dence etc.Etiam seni esse discendum (chiar şi cei bătrânitrebuie să înveţe) spunea Seneca acum 2000 de ani,sugerând de fapt că procesul învăţării trebuie săcontinue pe întreg parcursul vieţii.Această cugetare a devenit deosebit de actualămai ales în ultimul deceniu, odată cu declanşarearevoluţiei informaţionale, care, desfăşurându-se cuviteză exponenţială, pătrunde aproape în toate dimensiunileactivităţii umane.Utilizarea TIC în procesul de predare a biologieinu este un element nou. Încă 10-15 ani în urmă laUniversitatea de Stat din Moldova, sub conducereadlui prof. T.Bounegru, se făceau primele încercăritimide de elaborare a unor platforme educaţionalecomputerizate pentru diverse discipline de studii,inclusiv biologia, platforme pe care urmau să seregăsească atât conţinut factologic, informaţional,cât şi (mai ales) procedee şi modalităţi de evaluărisumative.Au mai urmat şi alte tentative similare, coordonatede către alţi entuziaşti ai domeniului, ca deexemplu grupul de lucru coordonat de către binecunoscutulpedagog R.Cucereanu, care elaborau cândvasoft-uri educaţionale ce vizau predarea / evaluareabiologiei.Mai nou, utilizarea tehnologiilor informaţionalea devenit deja parte organică a procesului de instruirela biologie. Este de neconceput să nu utilizăm superbeleimagini 3-D ale interiorului corpului uman,ale unor organe interne, ale unor organisme, să nuutilizăm imagini video care prezintă într-un mod exhaustivprocesul biosintezei proteinei, de exemplu,sau alte procese desfăşurate la nivel molecular.Deja multe instituţii de învăţământ superior dela noi şi din ţările economic avansate creează spaţiiinformaţionale virtuale, în interiorul cărora sunt plasateconţinuturi informaţionale (cursuri de lecţii),sisteme automatizate de evaluare, forum-uri tematicespecializate etc.Un exemplu elocvent în acest sens este practicaUniversităţii Academiei de Ştiinţe a Moldovei care,împreună cu Institutul de Dezvoltare a Societăţii Informaţionale,au implementat o infrastructură şi auiniţiat elaborarea unei Platforme educaţionale dee-learning, în baza unui software de suport „Moodle”.Astfel, prin implementarea acestei tehnologii,studenţii şi profesorii UnAŞM pot elabora şi accesaon-line cursuri, dicţionare de termeni, module deevaluare, alte resurse digitale.Conştientizăm sau nu, dar procesul de predare /evaluare se desfăşoară deja în condiţii când nu mai eo problemă de a dobândi / de a accesa o informaţie.Sondajele efectuate printre elevii LAŞM denotă că90 % din ei doar uneori (rar/foarte rar) nu reuşescsă localizeze în mod independent informaţia necesară.Prin urmare, nu mai are sens axarea predăriibiologiei pe formarea cunoştinţelor enciclopedice.Deseori elevii reuşesc să localizeze şi să accesezeinformaţii care, după complexitatea lor, le depăşescpe cele „deţinute” de către profesor.Procesul de instruire trebuie să fie deja axatîn mod prioritar pe formarea competenţelor de aidentifica, sistematiza, analiza, procesa şi prezentainformaţii în limba maternă şi în limba străină,utilizând pe larg posibilităţile tehnologiilor informaţionale,iar rolul profesorului este de a devenighidul elevului pe calea cunoaşterii, de a fi cel care-lprotejează de „închistarea” în interiorul unei disciplineşcolare, cel care-l ajută să-şi formeze abilităţişi competenţe durabile şi transferabile, utile pe parcursulunui sector de timp cât mai lung.În aceeaşi ordine de idei, Liceul Academiei deŞtiinţe a Moldovei, deja de mai bine de un an, implementeazăo nouă tehnologie educaţională, caretransformă elevii în subiecţi activi ai procesului deinstruire.Esenţa noii tehnologii rezidă în oferirea posibilităţiipentru elevi de a elabora în mod individual şide a prezenta public anumite secvenţe educaţionale,utilizând tabla interactivă (Smart Board).Nu ar fi nimic nou în această tehnologie, dacă nuar fi stabilite nişte condiţii pentru elaborare şi prezentare.Astfel, elevii urmează în mod obligatoriusă utilizeze cel puţin 4-5 surse de informaţii, dintrecare cel puţin două să fie într-o limbă străină. Maimult. Prezentarea trebuie să includă imagini foto şivideo editate, să conţină efecte grafice. În plus, mainr. 2(21), iunie 2011 - 95

Akademossunt evaluate prestaţia lingvistică şi actoricească aprezentatorului, capacitatea de improvizare etc.Implementând această simplă, la prima vedere,tehnologie, profesorul reuşeşte să formeze elevilormai multe competenţe curriculare transversaleaproape simultan şi anume:1. Competenţa transversală a învăţa săînveţi, deoarece elevii, în mod independent, localizează,estimează şi utilizează diverse surse informaţionale,devenind actori activi al procesului deinstruire;2. Competenţa transversală comunicareaîntr-o limbă străină, deoarece ei progresează în aînsuşi una/mai multe limbi străine graţie faptuluică majoritatea informaţiei ştiinţifice (texte, imagini,video etc.) plasate pe internet este în limba engleză,rusă, franceză;3. Competenţe digitale şi competenţe în domeniultehnologiilor informaţionale, deoarece însuşesctehnologii informaţionale: softurile „Power-Point” (editare, inserare imagini, audio, video etc.),„Smart NoteBook”, învaţă să conecteze şi să setezemedia-proiectorul, să realizeze conexiuni dintreaparataje, poziţioneze/seteze ecranul / tabla interactivăetc.4. Competenţe de bază în ştiinţe (biologie),deoarece elevii localizează, filtrează şi proceseazăanalitic informaţia ce ţine de disciplina biologie şisubiectul investigaţiei;5. Competenţa transversală Comunicarea înlimba maternă / limba de stat, deoarece pe parcursulprezentării, elevii îşi perfecţionează vocabularul,capacităţile de narator, fluenţa discursului, abilităţilede interacţiune cu audienţa etc.Deja un număr impresionant de elevi (circa40) au reuşit să elaboreze şi să prezinte informaţiiaproape exhaustive referitoare la anumite tematicide biologie, unele dintre ele adesea neaşteptat deprofunde, capabile să trezească admiraţia colegilor,dar şi a cadrelor didactice.Implementarea acestei tehnologii didactice estedoar un început, deoarece în perspectivă ne propunemsă elaborăm în comun (elevi şi profesori) cursuritematice digitale (inclusiv a modulului evaluare/autoevaluare),care ar fi plasate pe o platformăinformaţională cu acces liber sau parolat. Mai mult,ar fi interesantă posibilitatea de a redacta / actualizainformaţia, inserând periodic imagini, filme care arîmbogăţi continuu nivelul ştiinţific al acestor cursuri.Ar putea fi creat astfel un fel de „Wikipedia”local specializat, cu indicarea numelor celor carevor contribui, prin investigaţii proprii, la suplimentareainformaţiei de interes comun.De asemenea, ne propunem să stimulăm eleviipentru crearea bazelor de date ce ar conţine imagini96 - nr. 2(21), iunie 2011digitale, preparate microscopice digitale, dicţionaretematice digitale, prezentări tematice, alte produseinstructiv-educaţionale pentru ca ulterior ei să încercesă obţină (de ce nu?) anumite beneficii financiareprin oferirea acestor produse celor interesaţi(formând, astfel, competenţe antreprenoriale).Utilizarea tehnologiilor informaţionale a deschisun nou orizont al cunoaşterii pentru elevi. Ca rezultat,a sporit esenţial dorinţa elevilor de a cunoaştemai mult, precum şi conştientizarea faptului că manualuleste doar o (una din) sursă de informaţie.Rezultatele sondajului denotă că informaţia prezentatăîn manual satisface dorinţa de a cunoaştedoar a 12 % din elevi. În procesul de investigaţie şielaborare a prezentărilor, manualul este utilizat înproporţie de 18 % faţă de 60 % – internet şi 24 %– alte resurse.În acelaşi context, elevii menţionează că informaţiacare le satisface curiozitatea este disponibilăîn limba engleză – 89 % faţă de 1,9 % – în limbaromână.La întrebarea referitor la modalitatea preferatăde predare aplicată de către profesor, răspunsuriles-au distribuit astfel: predarea cu utilizareaTIC – 24%, metode tradiţionale (creta, tabla) – 10%, combinarea ambelor metode – 62 %. Prin urmare,elevii acceptă cu plăcere utilizarea TICîn procesul de instruire, conştientizând eficienţaacestora.Bibliografie1. Evaluarea Curriculumului Şcolar – perspectivede modernizare. Ministerul Educaţiei al RepubliciiMoldova, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Institutul deŞtiinţe ale Educaţiei. Chişinău, 2009.2. Biologie. Curriculum pentru clasele a X-a – aXII-a. Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova.3. Maria Duca. Instruire prin Cercetare. Akademos,nr.4, 2010;4. Dana Elena Moraru. Modalităţi de optimizarea procesului de predare/învăţare la disciplina biologieprin utilizarea tehnologiei informaţiei. sc1bistrita.scoli.edu.ro/materiale/profesori/ moraru/dana.doc5. Andrej Šorgo, Tatjana Verčkovnik and SlavkoKocijančič. Information and Communication Technologies(ICT) in Biology Teaching in Slovenian SecondarySchools. Eurasia Journal of Mathematics, Science & TechnologyEducation, 2010,6. Mamadou SARR, Salomon TCHAMENI NGA-MO. ICT Integration in Biology 2. African Virtual University.http://oer.avu.org/bitstream/handle/ ICTIntegrationinBiology.pdf7. Milan Kubiatko, Zuzana Halakova. Slovak highschool students’ attitudes to ICT using in biology lesson.Computers in Human Behavior 25 (2009);8. Sandy Schuck, Matthew Kearney. Exploring pedagogywith Interactive WhiteBoards. (https://www.det.nsw.edu.au/detresources/pedagogy_sVIYVjvNJH.pdf);

Instruire prin cercetarePLEDOARIEPENTRU REÎNNOIREAMATEMATICIILA NIVEL ŞCOLARDr. conf. univ. Marcel TELEUCĂDr. hab. prof.univ. Ilie LUPUUniversitatea de Stat din TiraspolPLEADING FOR RENEWAL OF MATHEMA-TICS AT SCHOOL LEVELAnalyzing the role of methodology in teachingmathematics and its importance over other acquiredskills for the future professor, one must distinguishtwo possible aspects of it: methodology treated as ahigh level subject for research and methodology treatedas purely technical training for the profession.Lansarea problemeiPrimo. Metodologiei predării matematicii i seatribuie un loc comparabil – în anumite limite – cucel ocupat de celelalte obiecte studiate de către viitoriiprofesori. Altfel spus, locul unei discipline cuprobleme şi metode de cercetare proprii.Secundo. Pregătirea metodologică comportăcaracterul de ucenicie în deprinderea unei meserii.Formarea de acest gen va fi bazată pe transmitereacătre studenţi a experienţelor şi cunoştinţelor dinpartea unor practicieni excelenţi, transmitere exprimatăprintr-un sistem de indicaţii concrete privindtehnica predării după o programă definitivă. De asemenea,în acest caz, stagiile pot fi tratate ca o pregătirepentru profesie făcută sub conducerea unuiprofesor foarte bun, similară cu pregătirea pentruprofesie a unui meşteşugar din Evul Mediu. Formareamatematică proprie, conform acestei concepţii,s-ar dezvolta la nivelul cel mai înalt şi ar avea un caracterştiinţific modern, pregătirea pedagogică fiindredusă la aspectele ei practice şi tehnice, împinsăla periferia studiilor viitorului profesor de matematică.Adoptarea unei poziţii faţă de aceste două conceptedepinde de răspunsurile la două întrebări (probleme):(a) Poate fi oare metodologia predării matematiciitratată ca o disciplină de nivel superior?(b) Cere oare pregătirea profesorului de matematicăasemenea studii?Vom analiza rând pe rând problemele nominalizate.Situaţia pregătirii generaleNe aflăm astăzi într-o criză conceptuală în ceeace priveşte pregătirea generală la nivelul secundar.Cunoştinţele tratate ca un minim necesar pentru opersoană care ar putea fi numită „cultivată” devindin ce în ce mai extinse, iar rezultatele învăţământuluinu pot fi satisfăcătoare fără însuşirea lor. Reformeleprovizorii în ce priveşte un obiect sau altulal învăţământului, care nu sunt corelate cu celelalteobiecte, sau fără o concepţie de ansamblu, nu suntdecât demersuri de scurtă durată. În tot haosul detendinţe diferite, apare necesitatea unui învăţământcare:1) să fie concentrat asupra unei cunoaşteri debază şi structurat în mod sintetic cu ajutorul mariloridei;2) să aibă ca scop dotarea elevului cu tehnicamuncii intelectuale, cu dobândirea abilităţii de aplicareîn practică a cunoştinţelor teoretice şi cu obişnuinţaşi aptitudinea de a-şi completa şi a-şi reînnoiîn mod continuu cunoştinţele însuşite anterior.Elaborarea unei noi concepţii în ceea ce priveştepregătirea generală înseamnă, printre altele, identificareaunui passe-partout universal, având legăturădirectă cu tendinţa de a deveni ştiinţă. Dat fiind roluldeosebit al matematicii în acest proces de integrare,învăţământul matematic înseamnă pentru noi toţi omare răspundere. O concepţie nouă despre matematicaelementară, despre predarea ei, implică o concepţienouă asupra cercetării în acest domeniu caresă aibă un caracter obiectiv şi ştiinţific. Şi mai ales,este absolut necesară elaborarea unei concepţii novatoareprivind metodologia pregătirii elevilor performanţipentru o participare activă în cadrul olimpiadelor,alături de pregătirea unor cadre didacticespeciale care să se ocupe în exclusivitate cu acestlucru dificil şi special.La frontiera dintre matematică şi predarea eiConsecinţele situaţiei descrise mai sus sunt dejavizibile. Suntem martorii naşterii unui domeniu specificcare, departe de a fi net izolat de alte domenii decercetare, dimpotrivă, cuprinde diferite probleme dematematică, psihologie, filozofie şi sociologie. Evidentcă o asemenea multitudine de probleme cere ocercetare interdisciplinară bazată pe integrarea unormetode diverse. Particularitatea deosebit de specificăla ora actuală a acestor probleme depăşeşte cadrulpedagogiei şi se datorează savanţilor matematicienicare se opun caracterului conservator al învăţământuluitradiţional. Participarea activă a savanţilor laaceastă mişcare de reînnoire a matematicii la nivelşcolar a evidenţiat o mulţime de probleme plasate lafrontiera dintre pedagogie şi matematică. O reacţienr. 2(21), iunie 2011 - 97

Akademospedagogică rezonabilă faţă de noua situaţie reclamăînţelegerea noţiunii de „modernizare”, al cărei sensar trebui să fie precizat exact, cu atât mai mult cu câteste vorba de decizii ce implică o mare responsabilitatesocială şi educativă pentru cei care le iau.Obiectivele modernizării se exprimă, grossomodo, în postulatele următoare:(1) apropierea matematicii predate în şcoală dematematica contemporană în ceea ce priveşte conţinutul,limbajul şi metoda;(2) organizarea matematicii elementare într-oconstrucţie coerentă;(3) matematica elementară urmează să devinăun instrument larg utilizabil în studiile teoretice şiîn activitatea practică;(4) relevarea aspectelor umane, estetice şi afectiveale studiului şi muncii creatoare în matematică(frumuseţea construcţiei, elemente de joc, emoţiacercetării, satisfacţia descoperirii etc.).Fiecare dintre aceste postulate deschide un domeniude cercetare didactică cu totul aparte.Cel dintâi, de exemplu, cere analiza „morfologică”a matematicii şi a metodologiei sale contemporane,analiză dirijată spre problemele pedagogice,deci având drept scop scoaterea în relief a acelorelemente a căror pătrundere în învăţământ ar reprezentacondiţia sine qua non pentru a apropia matematicaelementară de ştiinţă.Această ştiinţă nu se reduce la conţinut, la noţiunilede bază sau la structurile fundamentale. Cercetarea„morfologică” a matematicii contemporane,din punctul de vedere al obiectivelor pedagogiei,priveşte, de exemplu, metoda matematică a construcţieiconceptelor şi definiţiilor, tipurile de generalizarematematică, tipurile de operaţii care intervincel mai des, genurile de verificare, rolul funcţionalal simbolurilor, strategia în rezolvarea problemelor,întinderea şi limitările tehnicii algoritmice, limbajulmatematic, gradele de precizie etc.Cercetarea dată urmăreşte, de asemenea, scoatereaîn evidenţă a sensului intuitiv al structurilor matematiceabstracte, legătura lor cu realitatea fizică,modelele lor de diferite feluri, niveluri, aplicaţii.Lucrări de acest gen sunt deja întreprinse şi rezultatelelor vor trebui să stabilească, să refacă, săcorecteze şi să perfecţioneze, în mod continuu, bazaindispensabilă oricărei cercetări în domeniul pedagogieimatematice. Căci, dacă modernizarea constă,în special, în a face ca matematica – zisă şcolară – sătindă spre ştiinţă, trebuie să avem înainte de toate oconştiinţă clară a obiectivului final. Tocmai în funcţiede aceste obiective, trebuie să precizăm atât mijloaceleeficiente pentru a le atinge, cât şi mijloacelede verificare a rezultatelor obţinute. Învăţământulnu poate fi modernizat prin introducerea în şcoalăa unei sau altei materii – lucru ce poate fi realizatprintr-un decret apriori. Este vorba de ceva mult maidificil, adică, potrivit expresiei prof. H. Freudenthal,Mihai Potârniche. Trebujeni, Orhei, 200698 - nr. 2(21), iunie 2011

Instruire prin cercetare„de un învăţământ modern al matematicii” şi nu „deun învăţământ al matematicii moderne”, ceea cesolicită o înţelegere profundă a structurii şi stiluluimatematicii de astăzi.[1]Stilul dat se relevă şi se concretizează cu ajutorulcomparaţiilor, contrastelor (de exemplu, la cursul deanaliză a dezvoltării istorice a noţiunilor), raţionamentelor,metodelor, limbajului matematic etc.Găsim aici un domeniu extrem de interesantpentru o cercetare, din punctul de vedere al învăţământului.A deveni conştient de evoluţia matematiciipe parcursul secolelor, ca numere şi forme,până la matematica structurilor generale a secoluluinostru, este de o mare importanţă pentru pedagogiamatematicii. Nu e vorba de istoria datelor şi a faptelor,ci de analiza profundă a procesului istoric, însensul comentariilor făcute de Bourbaki. Un studiuasemănător, dar îndreptat conştient spre necesităţileteoriei învăţământului matematic, aruncă luminăasupra genezei, dezvoltării şi perfecţionării instrumentelorgândirii matematice, scoţând în relief, înperspectiva istorică, elementele esenţiale ale procesuluide modernizare. Cursurile universitare deistoria matematicii, concepute astfel, nu şi-au găsitîncă locul adecvat în programa de studii superioarea viitorilor profesori. Trebuie subliniat că cei care seocupă de metodologia învăţământului matematic lanivel superior ar trebui să participe la o asemeneacercetare.Aflată la frontiera dintre matematică şi pedagogie,aceasta este foarte importantă şi dintr-un altpunct de vedere. În procesul învăţământului găsimmulte aspecte caracteristice strategiei şi tehniciimuncii creatoare a unui savant. Potrivit afirmaţieilui J.Bruner, ”diferenţa imensă în gradul de abstractizarene face să uităm analogia calitativă a acestordouă procese. Pe deplin conştienţi de existenţaunei asemenea analogii constatăm că o cunoaştere –chiar parţială, chiar simplificată – a strategiei şi tehniciimuncii unui matematician, a rolului intuiţiei şiformalismului în muncă etc., este absolut necesarăpentru desfăşurarea corectă a procesului didactic.”Analiza respectivă trebuie să fie iniţiată şi organizatăde cel care are nevoie de ea. De o asemeneaanaliză nu are nevoie un matematician creator, aşacum analiza amănunţită a mişcărilor de înot nu-ieste necesară unui înotător foarte bun, fiind totuşiindispensabilă celui care încearcă să predea altoraarta nataţiei.Evident, persoanele care au studiat matematicala nivel superior cunosc anumite aspecte ale efortuluicreator în matematică. Din nefericire, după ceşi-au încheiat propriile studii, ei uită această experienţă,când de fapt ar trebui să scoată în evidenţăanumite practici şi să înregistreze anumite procedeeobiectiv valabile.Matematicienii înşişi, pe lângă propria lor muncă,ne furnizează informaţii preţioase privind funcţionareametodei şi gândirii matematice. Este suficient,de exemplu, să menţionăm observaţiile luiPoincare, Bouligand, Lebesgue, Hadamard, Klein,Hincin, Polya, Frechet, Freudenthal, Kolmogorov,Bourbaki etc. în articolele sale consacrate învăţământului.Nu trebuie să uităm că ceea ce este marginalpentru munca unui matematician de profesie,se găseşte adesea chiar în centrul interesului pedagogic,de aceea şi aspectele marginale trebuie să fieluate în consideraţie în cercetarea pedagogică.A reuni, a compara, a sintetiza, a ordona documentaţiadespre care tocmai am vorbit şi a releva înacest sens anumite aspecte pedagogice reprezintă oparte foarte importantă a muncii metodologice.Experienţa noastră dovedeşte că există multesurse asemănătoare care n-au fost până acum suficientexploatate. Drept exemplu, voi cita studiul comparatival metamorfozelor succesive ale demonstraţieiaceleiaşi teoreme, prezentate în tratate şi manualediferite. Analiza detaliată a acestor metamorfozerelevă o gândire matematică în mişcare, care se purificăcu fiecare pas, eliberându-se de aspectele neesenţiale,tinzând spre simplitate şi claritate, dar, pede altă parte, se vede că această transformare nu esteuşoară, se observă munca dură a spiritului, dificultateade a distinge esenţialul, ceea ce scoate în evidenţăcondiţiile interioare ale muncii intelectuale aelevului, evident făcută la un nivel foarte scăzut, dartotuşi mutatis mutandis, procedând în acelaşi fel.Cercetarea concepţiei matematicii elementareşi elaborarea programeiO altă serie de probleme legate de modernizareaînvăţământului matematic se concentrează atât asupranoţiunii de matematică elementară, cât şi asuprametodei de întocmire a programelor.Experienţa istorică ne-a condus la o concepţiea matematicii elementare, concepută ca o structurăvariabilă, în mişcare, ca parte a evoluţiei ştiinţei,tehnicii şi relaţiilor sociale. Acest punct de vedere,care are drept consecinţă pietrificarea programelor,nu este încă total admis. I se opun argumente aproapemetafizice care se referă la o ordine „naturală”,la o structură apriori a noţiunilor matematice ce-artrebui să fie păstrată în învăţământ.Concepţia matematicii elementare pune noiprobleme în faţa fiecărei generaţii care se ocupă demetodologia învăţământului matematic. Rezultatulconcret al acestei munci este programa şcolară. Nuuna oarecare, ci o programă deschisă, care poate finr. 2(21), iunie 2011 - 99

Akademostransformată succesiv, fără a fi necesară o zdruncinarea întregului ansamblu al sistemului de învăţământ.Dacă astăzi o asemenea revoluţie este inevitabilă,cu toate riscurile posibile suntem obligaţi săînvăţăm din acest fapt o extraordinară lecţie istoricăcu concluzii rezonabile. Se caută, prin urmare, metodade întocmire a programei recurgând la reconstruirişi la evoluţia continuă.Metodologia muncii pentru întocmirea programeide matematică se găseşte, din păcate, abia peprimele trepte. Încă nu s-au elaborat criterii obiectiveprivind alegerea conţinutului şi principiilor întocmiriiprogramei de matematică. Discuţia se maipierde în haosul termenilor al căror sens nu estedefinit. Se folosesc sintagmele „instructiv”, „util”,„prea abstract”, „prea formal”, „intuitiv”, „modern”,„tradiţional”, pentru a apăra sau respinge unpunct sau altul al programei, dar foarte des este greusă se dea un sens precis acestor „lozinci” în bătăliacare contrapune „reformatorii” „conservatorilor”.Şi trebuie să mărturisim că atât unii, cât şi ceilalţi nuştiu să răspundă concret la întrebarea „de ce?”, căcirăspunsul la această întrebare cere înainte de toatedefinirea foarte clară a obiectivelor învăţământului,fără a ne opri la simple generalităţi.Din fericire, au apărut deja lucrări ce caută săintroducă criterii obiective în domeniul respectiv.În ceea ce priveşte noţiunea de utilitate, trebuie sămenţionăm, de exemplu, încercările de a precizaconcret cunoştinţele matematice necesare anumitorprofesori în studiul superior al matematicii însăşi,precum şi în studiul anumitor ştiinţe. Totuşi, rămâneîncă mult de realizat în acest domeniu.Metoda de a întocmi programe, după ideea prof.H. Freudenthal, de a învăţa într-o manieră educativăşi modernă, ceea ce este util în situaţia concretă afiecărei epoci, este în curs de elaborare.La frontiera dintre metodologia predării matematicii,psihologie şi sociologieToate principiile teoretice nu pot să serveascădecât ca ipoteză de lucru care trebuie supusă testuluiexperienţei, al cărei punct central este elevul însuşi,văzut, pe de o parte, într-o etapa bine definită a dezvoltăriisale mintale, iar pe de altă parte ca o fiinţăvie în contextul unei anumite situaţii sociale şi al civilizaţieitehnologice de astăzi. Elevul trebuie consideratîn primul rând o fiinţă, şi nu un model abstract.Reliefând acest aspect al problemelor noastre metodologice,trecem de îndată la domeniile psihologieişi sociologiei. Trebuie să mărturisim că nici pânăîn prezent relaţiile reciproce dintre metodologia învăţământuluimatematic şi aceste discipline nu suntsuficient de dezvoltate. Le adresăm psihologilor şisociologilor întrebări concrete, evident foarte dificile,şi avem nevoie de răspunsuri direct utilizabileîn cercetarea noastră. Pe de altă parte, ştim că experienţelepedagogice în clasă aduc în permanenţăpuncte noi de vedere, neaşteptate adesea pentru psihologulcare se mărgineşte la cercetarea individuluifăcută într-un laborator sau pentru un sociolog care,sprijinindu-se pe datele statistice, scapă din vedereindividul. Dimpotrivă, învăţământul şcolar relevăîntr-un mod deosebit de clar aspectele diferite aleinteracţiunii gândirii individuale şi a celei de grup.Necesitatea cercetării interdisciplinare în acestdomeniu este evidentă. Caracterul urgent al problemeidate a fost adesea subliniat în cadrul congreselorconsacrate învăţământului matematic. Materialeleacestor congrese arată, pe de o parte, valoareadeosebită a problemelor psihologice şi sociologicece se referă la modernizarea învăţământului matematic.Pe de altă parte, aceste materiale documentarescot, totuşi, în evidenţă dificultăţile apărute încolaborarea dintre matematicieni şi psihologi.Elaborarea metodologiei lucrărilor interdisciplinareîn acest domeniu este, prin urmare, o chestiunede actualitate. Cercetarea psihologică şi sociologicăa învăţământului modern nu poate fi organizată fărăcolaborarea conjugată a psihologului şi matematicianului.Colaborarea eficientă dintre ei este dificilă,dar indispensabilă.Toate aceste tentative ar trebui să fie urmăriteatent de către cei ce se interesează de pedagogiamodernă a matematicii.Proiect didacticRezultatele cercetărilor realizate la frontierelematematică – predare, istoria matematicii – învăţământ,matematică – psihologia gândirii matematice,psihologie – învăţământ, sociologie – învăţământetc., nu formează decât o bază pentru lucrările metodologicecare au drept scop pregătirea proiectelordidactice concrete privind structura unei părţi maimult sau mai puţin dezvoltate a matematicii elementare,propusă pregătirii şcolare.Caracterul deosebit al revoluţiei actuale în învăţământulmatematic elementar constă în faptul cămulte proiecte asemănătoare sunt schiţate şi promovatede către profesori universitari. Autorii acestorproiecte le tratează, de altfel, adesea ca „materieprimă” matematică, sau ca elemente prefabricatedin această materie, pregătite pentru o construcţiecare mai cere multă muncă matematică amănunţitădin punctul de vedere al învăţământului. Aceastădublă muncă matematică este indispensabilă, căciconstrucţia ştiinţifică a unui fragment anume al cunoaşteriimatematice nu poate şi nici n-ar trebui să100 - nr. 2(21), iunie 2011

Instruire prin cercetarefie total identificată cu construcţia sa pedagogică.Transformarea acestei „materii prime” într-ostructură adaptată la condiţiile învăţământului constituiesarcina deosebit de importantă a metodologieiactuale a învăţământului matematic.La acest stadiu, munca noastră are caracterulunei activităţi matematice îndreptată spre scopurieducative şi bazată pe concepţia contemporană demodernizare. Se pot menţiona, cu titlu de exemple,elaborarea unei axiomatici care să formeze osaturacursului şcolar, construcţia unor definiţii deosebitde simple şi operative din punctul de vedere al învăţământului,o nouă demonstraţie având o deosebităvaloare educativă pentru dezvoltarea gândirii matematicea elevului, scoaterea în evidenţă a unor problemeactuale accesibile la un anumit nivel etc.Analiza matematicii însăşi poate să se constituieîntr-un punct de plecare al unor lucrări pedagogicefoarte necesare având, de asemenea, caracter defrontieră. Se are în vedere înregistrarea şi comparareaanalitică a soluţiilor matematice diferite, dejacunoscute, ale aceleiaşi probleme, pentru a găsi bazaştiinţifică optimă din punct de vedere al învăţământului.Se consideră deci diferite definiţiile dintr-o teoremăetc. şi se face o alegere după anumite criterii.Sau, elaborarea acestor criterii şi aplicarea lor la cazurileconcrete nu poate să se lipsească de dubla viziunematematică şi pedagogică. Astfel, munca datănu poate fi realizată decât de către un matematicianpedagogavând o experienţă necesară de folosire ametodelor matematice şi dispunând, de asemenea,de pregătire suficientă pentru o analiză pedagogicăa materialului matematic. Metodologia lucrărilor deacest tip se găseşte la începuturi, însă ea se dezvoltăpas cu pas. Evident, rezultatele acestei cercetărisunt încă puţin cunoscute, din cauza caracterului lorparţial şi restrâns.Cercetarea privind procedeul pedagogic în clasăÎn centrul acestui domeniu, din care tocmai ammenţionat cu titlu de exemple anumite problemecare se află la frontierele sale, găsim că subiectulcercetării noastre e procesul concret al învăţământului,cu toate aspectele sale privind organizarea înclasă a muncii individuale şi în grup, precum şi criteriileşi metodele de evaluare obiectivă a rezultatelorobţinute.Modernizarea matematicii şcolare ne-a pus înfaţă multe probleme deschise şi dificile de acestgen, inclusiv cele care existau în învăţământul dintoate timpurile, ascunse de obiceiurile rigide şi normelesacre ale tradiţiei. Un exemplu elocvent ar ficriteriile şi metodele de evaluare a rezultatelor învăţământului.Profesorul, dovedindu-se până la momentulde faţă total competent în această problemă,îşi dă seama în noua situaţie că evaluarea dată esteşi mai grea decât pretindea. Se întreabă, de exemplu,în ce sens se poate vorbi de „înţelegerea” decătre un elev a noţiunilor de mulţime sau axiomatizare,care ar fi criteriile şi prin ce mijloace s-ar puteacontrola gradul acestei înţelegeri. Este limpede căastfel de chestiuni privind învăţământul tradiţionalnu erau decât aparent mai puţin complicate. În acestfel, modernizarea a însăşi conţinutului matematic aadus viziuni noi pedagogiei sensu stricto şi ne-a trezitdin liniştea noastră şi din buna noastră conştiinţăpedagogică.Dar, în afara problemelor care există în învăţământultradiţional, modernizarea conţinutului şia spiritului matematicii elementare pune problemenoi. Este evident faptul că metodele zise active sebazează pe cercetarea liberă a elevului şi trebuie săfie tratate ca un mare progres în pedagogia modernă.Dar, cu cât subiectul de studiu este structurat apriori,cu atât mai puţin se pretează la această cercetareliberă. Învăţământul matematicii elementare, organizatpe principii axiomatice, se expune la marelepericol de a îndruma elevii pe o cale prea îngustă,care s-ar baza mai mult pe expunerea profesoruluidecât pe metodele de cercetare activă făcută de eleviiînşişi. Conştienţi că, pe de o parte, introducereaelevilor în metoda axiomatică este o condiţie indispensabilăa înţelegerii conţinutului matematic şi, pede altă parte, că înainte de toate se poate ajunge laaceastă înţelegere prin activitatea de cercetare individuală,trebuie să facem faţă unui imperativ pedagogicextrem de important, dar şi foarte greu.Un alt exemplu se referă la materialele şi mijloacelefolosite în clasă. Modernizarea conţinutuluişi spiritului matematicii elementare reclamă, deasemenea, o revizuire completă a acestor mijloace.Este suficient să menţionăm „o nouă optică” întratarea desenului, a modelului spaţial, a filmuluietc. Se vede mai bine rolul materialelor polivalente,atât de puternic subliniat de către C. Gattegno şiP. Z. Dienes. Găsim aici multe probleme deschise,care nici măcar n-au fost abordate.Toate aceste lucrări nu pot fi făcute decât de matematicianulînsuşi, care are o pregătire psihologicăşi pedagogică adecvată. Se încearcă adesea să seizoleze aceste două genuri de competenţă.Dar, în ceea ce priveşte învăţământul, ar fi irelevantsă vorbim de matematica modernă în comparaţiecu cea tradiţională. A lăsa cercetările metodelorşi mijloacelor de predare pe seama pedagogilorpuri şi a psihologilor, sau a celor care dispun numaide o superficială instruire matematică modernă, arfi periculos şi chiar nociv. Se pot da deja exemplenr. 2(21), iunie 2011 - 101

Akademosconcrete privind impactul negativ al unor asemenealucrări.Dezvoltarea revoluţionară a tehnicii pune, deasemenea, în faţa cercetării pedagogice a învăţământuluimatematic probleme deosebite. Pedagogiadin zilele noastre se găseşte într-o situaţie aproapeparadoxală; tehnica oferă mijloace noi audiovizuale,televiziunea, maşini de predat, dar cercetareapedagogică a utilităţii, a influenţei, a aplicării, a moduluide a se servi de aceste mijloace etc., a rămasîn urmă. În consecinţă, nu se exploatează suficientaceste mijloace şi, mai mult, se întâmplă să fie folositeprost.Învăţământul matematic programat poate săpună, de exemplu, probleme pedagogice care cer ocercetare deosebită, făcută de specialişti pricepuţi.Elaborarea unui program pentru studiul matematicitrebuie să se bazeze înainte de toate pe cunoaştereaprofundă a structurii matematice în esenţă, fără decare descompunerea înţelegerii acestei structuri înoperaţii fundamentale ale gândirii nu poate fi corectă.Pe de altă parte, întocmirea programei cere o analizăpsihopedagogică a procesului de învăţământ într-o situaţiecu totul nouă, întrucât studiul după o programăpregătită apriori, diferă nu numai de cercetarea liberă,individuală sau de munca în grup, dar şi de studiulbazat pe lectura cărţilor „obişnuite”. Pregătirea serioasăa unei programe privind toate aceste aspecte purmatematice şi psihopedagogice merită să fie consideratădrept o muncă ştiinţifică comparabilă, de exemplu,cu cea a constructorului în tehnică. Verificareaexperimentală a utilităţii şi eficacităţii programei, pede o parte, generează probleme tehnice, iar pe de altăparte, cere alte metode de cercetare.O problemă atât de complicată şi complexă artrebui să fie obiectul unei munci continue şi sistematicea unor grupuri de specialişti competenţi,pentru a se evita pericolul deosebit, evident astăzi,al abuzurilor determinate de publicitatea comercialăiresponsabilă care ne oferă „miracolele învăţământuluiprogramat”. Programele prezentate chiar înmanualele moderne sunt, în ciuda aparenţelor, opuseadesea atât spiritului matematic, cât şi pedagogieide azi. Pentru metodologia matematicii problemaînvăţământului programat rămâne încă deschisă.Metodologia învăţământului matematicca disciplină în formareSchiţa problematicii pe care tocmai am făcut-ojustifică, după părerea mea, teza privind existenţaunui domeniu al cercetării ce nu poate fi inclus înîntregime nici în matematică, dar nici în pedagogie.În legătură cu situaţia similară în lingvistica modernă,matematicianul şi lingvistul rus R. Dobruşinscrie: „Frontierele dintre domeniile cunoaşterii aparîn funcţie de definiţiile formale ale acestor domeniişi viceversa, definiţiile se schimbă odată cu noilefrontiere care apar în mod natural”.Naşterea disciplinelor „de frontieră” şi dezvoltareacercetărilor interdisciplinare sunt unele dintreaspectele caracteristice ale dinamismului culturiicontemporane, în care cele două tentative opuse,cea a specializării şi cea a sintezei, zdruncină în permanenţăclasificarea rigidă a ştiinţei.Metodologia învăţământului matematic aparţinechiar acestor discipline în devenire, a căror dezvoltaresubminează tradiţionala clasificare a cercetării.Cerinţa de a-i asigura locul adecvat în ansamblulstudiilor superioare, făcută de către cel care o foloseşteîn primul rând în învăţământul matematic,merită să fie luată în consideraţie în mod serios.Am putea, desigur, să opunem acestei cerinţerealitatea de astăzi, greutăţile de a reuni documentaţianecesară privind lucrările deja efectuate sau încurs de realizare, lipsa de reviste specializate şi deprofesori competenţi etc. Dar este nevoie odată şiodată să spargem acest „cerc vicios”.Trebuie să începem, chiar cu riscul pe care îlprezintă nivelul iniţial. Ceea ce împiedică progresuleste indiferenţa sau chiar dispreţul faţă de lucrărilede acest gen exprimate de către anumiţi oameni deştiinţă care au o mare influenţă asupra tineretului.Recrutarea tinerilor licenţiaţi în matematică pentrucercetarea obiectivă în metodologia modernă a matematiciin-ar putea să fie efectivă dacă atmosfera înfacultăţi continuă să rămână cea de azi.Să nu reducem studiul metodologiei învăţământuluimatematic doar la pregătireapractică pentru meserie!Dacă teoria matematică şi cea pedagogică rămânfără aplicaţii, fără repercusiuni în învăţământşi nu se prezintă decât ca o construcţie goală pentruprofesor, pregătirea sa pur practică pentru meserie îiimpune o atitudine rigidă şi conservatoare, independentde concepţiile sale metodologice „tradiţionale”sau „moderne”.Profesorul care nu are o largă formaţie teoreticămatematică şi psihologică nu percepe problemele şinu are imaginaţie pedagogică. El cunoaşte o singurăcale, o singură programă, un singur mod de a o realiza,el nu are îndoieli, nu-şi pune întrebări şi nu cautărăspunsuri. El nu vrea să-şi compare modul săude predare cu modul de predare al altora. Şi se poateobserva că această lipsă de „imaginaţie pedagogică”îngrădeşte, de asemenea, în mod periculos, „imaginaţia”sa matematică atât de necesară în predare.Consecinţele acestei atitudini sunt vizibile. Suntemmartorii unei temeri resimţite de mulţi profesorifaţă de tendinţele novatoare din învăţământul mate-102 - nr. 2(21), iunie 2011

Instruire prin cercetarematic, a unei nelinişti de a nu putea să se adaptezela procedeele noi, adesea opuse celor tradiţionale.Profesorul, care era sigur de el, se găseşte acumdescumpănit, fapt ce se exprimă printr-un sentimentde frustrare, foarte periculos din punct de vedere alprogresului educaţional.Ar trebui să se tragă cât mai curând posibil concluziiadecvate, căci vedem acest pericol renăscând.Mulţi dintre acei care au început deja să predea dupăprogramele moderne, nu sunt deloc mai puţin rigizidecât colegii lor „tradiţionalişti”. Ceea ce s-a schimbatla ei, este conţinutul subiectului şi al prezentăriisale, dar nu atitudinea, care nu acceptă discuţiaşi analiza obiectivă a altor concepţii. Dacă aceastăatitudine ar fi păstrată în continuare, „moderniştii”astăzi ar împiedica progresul pedagogiei matematicede mâine. Avem deja conştiinţa limpede, dat fiind dinamismuldezvoltării ştiinţei şi tehnicii, că profesorulde matematică se va găsi mereu în viitor în situaţiide tranziţie care îi vor cere un efort creator continuu.Profesorul trebuie să fie pregătit pentru revizuireapermanentă a concepţiei matematicii elementare, aprogramelor, a metodelor şi tehnicii pedagogice. Eltrebuie să părăsească universitatea cu înţelegereaprofundă că această lipsă de stabilitate nu este „unrău necesar”, ci, dimpotrivă, o caracteristică esenţialăa activităţii umane creatoare, pe care nimeni nu trebuiesă o omită în meseria sa – nici profesorul, nicitehnicianul, nici medicul. Pragmatismul, ca principiual formării profesorilor, nu va conduce niciodată laaceastă atitudine care presupune o concepţie deschisăasupra lumii, ştiinţei, profesiei şi care, sub aspectulînvăţământului matematic, n-ar putea fi elaboratăfără studiul teoretic aprofundat al tuturor acestor domenii,a căror îmbinare creează metodologia modernăa matematicii.Problema programei de studiu în metodologiaînvăţământului matematicExperienţele noastre ne permit să propunematingerea următoarele obiective: programa metodologieiva scoate în evidenţă problemele pedagogieigenerale a matematicii şi problemele sale speciale,legate de asemenea şi de predarea matematicii pentruelevii supradotaţi.Studiul general ar trebui să privească:1. Analiza şi discutarea multilaterală şi profundăa problemelor învăţământului matematic din punctde vedere al bazelor sale specifice şi filozofice, matematice(conţinut, structură, metodologia cercetării),logice, psihologice, pedagogice şi sociologice.2. Rolul şi obiectivele învăţământului matematicîn sistemul actual de educaţie şi în perspectivadezvoltării sale.3. Analiza programei şcolare actuale, perspectivamodificării sale; studiul comparativ al programelorelaborate în celelalte ţări şi pe scară internaţională.4. Organizarea procesului de învăţământ al matematiciişi al tehnicilor sale specifice.5. Metodele de îmbunătăţire continuă a munciiprofesionale, elementele metodologiei cercetării îndomeniul învăţământului matematic.La selectarea problemelor, ar trebui să se ia înconsideraţie înainte de toate:1) problemele deosebit de importante din punctde vedere al realizării obiectivelor învăţământuluimatematic;2) problemele deosebit de grele privind fie structuramatematică a subiectului în cauză şi prezentareasa elementară, fie dificultăţile psihologice, fiegreutăţile în organizarea procesului de învăţământ,legate de tema dată;3) problemele noi, necunoscute în matematicaelementară tradiţională, care cer o cercetare profundăşi foarte perspicace în etapa „reformei în curs”;4) problemele deosebit de favorabile prezentăriisintetice a tendinţelor noi şi a ilustrării consideraţiunilorgenerale, precum şi problemele favorabile iniţieriistudentului în munca metodologică creatoare.Programa, tratând problemele cele mai importantepe care tocmai le-am schiţat, poate să fie realizatăsub diferite forme. Experienţele noastre (la LiceulTeoretic „Orizont”) ne permit să evidenţiem următoareleforme: munca individuală a unor studenţi,bazată pe lectură sau pe cercetare metodologică, fieteoretică, fie experimentală, cursurile, exerciţiile,seminariile, stagiile. Ca exemplu de studiere a uneiprobleme deosebite în cadrul lucrărilor de acest genpot servi metodele de studiere a unor tematici maispeciale care au dat rezultate benefice, raportate ladiverse categorii de vârstă a elevilor. O temă foarteinteresantă din combinatorică o alcătuiesc subiectelece ţin de invarianţi şi jocuri. La clasele mai micipot fi aplicate metodele de genul jocuri şi invarianţide tip paritate, iar pentru clasele mai mari aparmetode mai nonconformiste, precum problemele cesolicită elaborarea unor strategii în jocurile la careparticipă de obicei 2 persoane, utilizând diverşi invarianţi,semi-invarianţi şi aplicarea lor în problemede olimpiadă de diferite nivele. Pe lângă faptul căaceste subiecte sunt foarte răspândite şi predarea loreste facilitată de posibilitatea de a exemplifica oricemoment al teoriei prin situaţii practice şi cotidiene,mai pot consemna că este destul de uşor să găseştiliteratura ce ţine de aceste domenii. Anume din considerentelerespective, în anul 2007 în colaborare cufostul elev Iurie Boreico, am editat la editura «GIL»din România o carte numită “Invarianţi şi jocuri”,nr. 2(21), iunie 2011 - 103

Akademoscare reprezintă în sine o antologie a tipurilor de problemedin aceste subramuri ale matematicii.Deşi am menţionat aceste subiecte ca fiind remarcabilepentru anumite categorii de vârstă, am şiun exemplu practic de situaţie în care cunoştinţeleacumulate au avut un efect negativ, impunându-leelevilor să gândească în direcţie greşită. Acest lucruse referă la problema numărul 5 propusă la OlimpiadaInternaţională de Matematică din anul 2010, caresună în felul următor:“Se dau 6 cutii B 1,B 2,B 3,B 4,B 5şi B 6, în fiecaredintre ele găsindu-se iniţial o monedă. Se acceptă următoareleoperaţii: (1)Se alege o cutie care nu estegoală B jcu 1≤j≤5. Se scoate o monedă din cutia B işise adaugă 2 în cutia B i+1; (2) Se alege o cutie ce nueste goală B kcu 1≤k≤4. Se scoate o monedă din cutiaB kşi se schimbă reciproc conţinuturile cutiilor B k+1şi B k+2. Să se determine dacă este posibil ca în urmaunui număr finit de operaţii din cele propuse să seobţină că cutiile B 1,B 2,B 3,B 4şi B 5să fie goale, iar încutia B 6să se afle exact 2010 2010 2010 monede.”La prima vedere, s-ar putea crede că răspunsulcorect este ”nu”, iar rezolvarea se face cu ajutorulinvarianţilor. Această concluzie pripită a derutat majoritateaparticipanţilor, inclusiv pe cei din echipaRepublicii Moldova, împiedicându-i să pornească peo cale corectă. De aceea, chiar dacă considerăm înbaza unor stereotipuri că problemele asemănătoare serezolvă cu ajutorul invarianţilor, totuşi acest subiectcere mai multe cunoştinţe dintr-un domeniu totaldiferit – din informatică, şi, în mod special, din domeniulalgoritmilor. Iată de ce, în asemenea circumstanţe,consider că, deşi este binevenit pentru eleviisupradotaţi să cunoască acest gen de probleme şi rezolvarealor, studierea lor n-ar trebui să-i îndepărtezede la alte metode mai rar întâlnite şi să-i facă să apelezela stereotipuri pentru a găsi unele soluţii.Programa concretă a studiului metodologic,precum şi realizarea sa, depinde de ansamblul altorstudii făcute de către viitorul profesor. Dacă acestecercetări, care se desfăşoară încă în multe universităţi,nu sunt organizate într-un mod unitar şi sintetic,studiul metodologic dat se poate realiza tocmai încursul studiului elementar unitar cu ajutorul structurilorfundamentale.În aceste condiţii se întâmplă adesea ca studentulsă nu conştientizeze sinteza ştiinţifică datoratăacestor idei decât prin cercetarea metodologică desprecare am vorbit. În acest fel, studiul metodologicaduce o contribuţie de valoare chiar pentru pregătireamatematică a viitorului profesor.Pe de altă parte, dacă studiile superioare în matematică,organizate după concepţia modernă, se închidîntr-o lume de idei foarte generale şi abstracte, putemobserva un alt fenomen. Studentul însuşi, familiarizatcu structurile generale, nu găseşte uşor căi de accesla metodele concrete în învăţământ. În acest caz, unadin contribuţiile extrem de importante ale metodologieiînvăţământului matematic constă în concretizareaideilor abstracte, în proiectarea lor în lumea calculelor,a operaţiilor, a noţiunilor, a teoremelor maideosebite, care formează conţinutul elementar.Programa metodologiei învăţământului matematicdepinde şi de alte obiecte ale studiilor superioare.De exemplu, dacă studentul n-a avut posibilitatea săurmeze cursul de istoria matematicii, anumite informaţiidin acest domeniu trebuie să-şi găsească loculpotrivit în studiul metodologiei. Dacă, dimpotrivă,cursul de istorie a matematicii este consacrat tocmaidezvoltării marilor idei matematice de astăzi şischiţării perspectivelor de mâine, metodologia învăţământuluimatematic ar putea să găsească în acestcurs una din bazele sale esenţiale, simplificând, deasemenea, programa studiilor.Metodologia predării matematicii, ca obiect alstudiilor superioare ale viitorilor profesori, ar trebui,prin urmare, să fie mereu adaptată.Ceea ce ar trebui să se solicite, este formareaunui profesor conştient de locul cercetării metodologice,având gândirea deschisă pentru problemelede astăzi şi de mâine ale învăţământului matematic,înarmat cu cunoştinţele de bază şi cu mijloacele delucru în acest domeniu, pregătit pentru dezvoltarerapidă, pentru schimbări continue în programe demetode şi de tehnici de învăţământ. O astfel de atitudinepoate să fie formată la facultate, în strânsă legăturăcu studiul matematicii, în atmosfera stimulatoarea cercetării ştiinţifice, şi nu la marginea neglijabilăa acestui studiu. Trebuie ca viitorul profesorsă vadă posibilitatea creaţiei intelectuale nu numaiîn înalta ştiinţă pură, dar şi în propria-i meserie.Bibliografie1) Jerome S. Bruner,The Process of Education, HarvardUniversity Press 1960, pag. 11-16.2) Shore, Bradd., Keeping the Conversation Going.Ethos, 1997, 25:1,pag. 7-62.3) Christine Keitel,HandFreudenthal: Revisting mathematicseducation China lecturers Mathematics EducationLibrary, Volume 9,1991, Kluwer Academic Publishers,Boston.4) Р. Л. Добрушин, Математические методы влингвистике, Математическое Просвещение, 6 ,1961,pag. 37-60.5) Boreico I., Teleucă M., Jocuri si Invarianţi. EdituraGIL, România, 2007. 70 pag.6) Teleucă M.. Ilie Lupu. Principalele tendinţe diagnosticeîn instruirea elevilor supradotaţi la matematică.Studia universitatis. Seria: Ştiinţe ale educaţiei. Nr5(25)2009, pag.139-141.104 - nr. 2(21), iunie 2011

Tribuna tânărului savantINGINERIA FONONICĂŞI CONDUCTIBILITATEATERMICĂ DE REŢEAÎN NANOSTRUCTURILEMULTISTRATIFICATEŞI ÎN GRAFENDr. conf. cerc. Denis NICAPHONON ENGINERING AND LATTICETHERMAL CONDUCTIVITY IN PLANARMULTILAYERED NANOSTRUCTURES ANDGRAPHENEPhonons, i.e. quanta of lattice vibrations,manifest themselves in all electrical, thermal,and optical phenomena in semiconductors andother material systems. Reduction of the size ofelectronic devices below the acoustic phononmean free path creates a new situation for thephonons propagation and interaction. Fromone side, it may complicate heat removal fromthe downscaled devices. From the other side,it opens up an opportunity for engineeringphonon spectrum in nanostructured materials,and achieving enhanced operation of nanoscaledevices. In the paper the author presents briefdescription of the theoretical development ofthe nanoscale phonon engineering concept formultilayered nanostructures i.e. concept of thetuning the phonon spectrum in the acousticallymismatched nano- and heterostructures inorder to change the ability of semiconductors toconduct heat or electric current. He also reviewsthe theoretical and experimental results of heatconduction in monolayer and few-layer graphene,obtained for the fi rst time by the physists fromUniversity of California – Riverside and MoldovaState University.Miniaturizarea impetuoasă a dispozitivelorelectronice în domeniul nanometric (cu dimensiunispaţiale caracteristice de ordinul milionimilor demilimetru), majorarea densităţii chip-urilor microşinanoelectronice, precum şi a vitezei lor defuncţionare, fac prioritară problema dirijării eficientea fluxurilor de căldură în dispozitivele respective.Pentru a asigura evacuarea căldurii de la punctelefierbinţi ale chip-urilor electronice moderne trebuieutilizate materiale cu o conductibilitate termicăînaltă, adică materiale cu o capacitate înaltă detransmitere a căldurii. Pe de altă parte, elementeletermoelectrice şi izolaţia termică necesită materialecu conductibilitate termică redusă.Principalii purtători de căldură la temperaturacamerei în materiale dielectrice, precum şimateriale semiconductoare aliate mediu (ca siliciulori germaniul) sunt fononii [1-3]. S-a stabilitfaptul, că proprietăţile fononice ale structurilornanodimensionale se deosebesc mult de cele alematerialelor volumetrice corespunzătoare [4-6].Limitarea spaţială a fononilor în nanostructuri(confinement-ul fononic) condiţionează cuantificareaspectrului fononic (apariţia unui număr mare deramuri ale energiei fononice), modifică densitateastărilor fononice şi micşorează viteza medie de grupa fononilor [4-6].Aceşti factori, împreună cu difuzia fononilor pefrontierele structurii (care nu este prezentă în cazulvolumetric), provoacă micşorarea conductibilităţiitermice de reţea în nanostructurile semiconductoareîn comparaţie cu materialul volumetric corespunzător[6-13]. După cum se arată în lucrările respective[9-10], conductibilitatea termică a nanofirelor dinsiliciu cu diametrul ~ 20 nm şi a nanostraturilor dinsiliciu cu grosimea ~ 20 nm este de aproximativ10 ori mai mică decât conductibilitatea termică asiliciului volumetric la temperatura camerei [9-10].Modificarea mai puternică a spectrelor energeticeale fononilor poate fi realizată în nanostructurilemultistratificate, formate din straturi cu diferiteproprietăţi de rigiditate [6,14-16]. În astfel destructuri apar tipuri noi de mode fononice, care potfi distribuite în toată structura sau sunt concentrateîn straturi separate. Modificând cu anumit scopproprietăţile fononice ale acestor nanostructuri prinmodificarea parametrilor materiali şi geometriciai straturilor ei, putem „dirija” conductibilitateatermică de reţea. Conceptul dirijării proprietăţilorfononice ale nanostructurilor pentru îmbunătăţireaproprietăţilor de conductibilitate electrică şi termicăa primit denumirea de „inginerie fononică” [4,6,17].Dezvoltarea consecventă a acestui concept pentruheterostructuri şi heterofire a fost efectuată de cătrefizicienii de la Universitatea de Stat din Moldovaîn colaborare cu partenerii de la Universitatea dinCalifornia, Riverside (SUA) [14-16,18-22].1. Ingineria fononică în structurilemultistratificate planePentru ilustrarea posibilităţilor inginerieifononice în structurile multistratificate plane(heterostructuri), se vor cerceta nanostraturile subţiridin siliciu acoperite cu armături din material careposedă o viteză mai mare sau mai mică a sunetuluidecât în siliciu. Armăturile din diamant reprezintăun exemplu de material cu viteza sunetului mainr. 2(21), iunie 2011 - 105

înaltă decât cea a siliciului, iar plasticul reprezintăexemplul de armături care posedă o viteză a sunetuluimai joasă. Imaginea schematică a structurii triplustratificate şi a stratului omogen, care sunt cercetate,este prezentată în Fig. 1(a) şi (b), corespunzător.Sunt examinate heterostructuri cu grosimeastraturilor egală cu câţiva nanometri pentru a asiguracuantificarea dimensională a fononilor.AkademosFig. 1. Imaginea schematică a structurilorcercetate.În heterostructură apar tipuri noi de fononi, carenu erau prezente în nanostraturile omogene: modelemixte, „core-like” şi „cladding-like”. În Fig. 2 suntprezentate abaterile atomilor de la poziţia de echilibruîn moda mixtă (Fig.2 (a)), moda „cladding-like”(Fig. 2(b)) şi moda „core-like” (Fig. 2(c)). Poziţiade echilibru a atomilor în aceste figuri este arătatăcu ajutorul cercurilor mari, iar atomii deplasaţi – cuajutorul cercurilor mici. Liniile întrerupte indicăfrontierele straturilor. Modele mixte sunt similaremodelor fononice ale nanostratului omogen şi suntdistribuite în toată heterostructura. Proprietăţileacestor mode depind de proprietăţile de rigiditateale stratului interior şi ale armăturilor. De aceea,modificând materialul şi grosimea armăturilor, sepoate influenţa spectrul energetic al acestor mode,majora ori reduce viteza lor medie de grup.Fig. 2. Deplasarea atomilor în modele mixte (a),„cladding-like” (b) şi „core-like” (c).Modele „core-like” şi „cladding-like” suntconcentrate în stratul interior ori în straturileexterioare ale heterostructurii, corespunzător. Înmodele fononice „core-like” are loc oscilaţia atomilorstratului interior, iar atomii armăturilor practic nuoscilează. În modele „cladding-like” avem situaţiainversă: oscilează, îndeosebi, atomii straturilor dearmare, iar atomii stratului interior sunt statici. În Fig.3 este arătată influenţa straturilor de armare asupradensităţii fluxului termic, calculat pe o unitate degrosime. Modele fononice mixte de siliciu-diamantcu viteză înaltă majorează densitatea fluxului termicîn heterostructura Diamond/Si/Diamond comparativcu nanostratul omogen din siliciu. Şi dimpotrivă:armăturile din plastic micşorează densitatea fluxuluitermic datorită formării modelor fononice mixte desiliciu-plastic, care demonstrează proprietăţi alefononilor plasticului cu viteză redusă.106 - nr. 2(21), iunie 2011

Tribuna tânărului savantFig. 3. Dependenţa densităţii fluxului termic detemperatură2. Grafenul – un conductor termicneobişnuit.În ultimii câţiva ani, atenţia cercetătorilor estefocusată asupra modului în care conductibilitateatermică a nanostructurilor variază la modificareadimensiunilor spaţiale ale lor [23-27]. După cumse arată într-un şir de lucrări teoretice recente,conductibilitatea termică a acestor structuri creştenelimitat odată cu creşterea lungimii (număruluide atomi în reţea) [23-25 ]. În alte lucrări teoreticeaceste concluzii se pun în discuţie [26-27].Fig. 4. Elementele reţelei cristaline a grafenuluiPrimele cercetări experimentale aleconductibilităţii termice a reţelei cristaline practicbidimensionale au fost posibile după sintezaexperimentală în anul 2004 a grafenului – stratuluimonoatomar din atomi de carbon [28]. Reţeauacristalină a grafenului este ilustrată schematic înFig. 4: atomii de carbon sunt situaţi în vârfurilehexagoanelor şi sunt legaţi între ei prin legăturirigide de tip „diamant”. Pentru obţinerea acestuimaterial extraordinar, A. Geim şi K. Novoselov aufost desemnaţi laureaţi ai Premiului Nobel pentrufizică în anul 2010. Se presupune, că acest material,alături de siliciu şi germaniu, va deveni în viitorunul de bază în nanoelectronică. Proprietăţile fiziceale grafenului continuă să frământe imaginaţiacercetătorilor: pe lângă mobilitatea foarte înaltă a2 1 1purtătorilor de sarcină (μ ~ 15000-27000 cm V s[29-30]), el posedă şi o conductibilitate termică dereţea foarte înaltă [31-32].Primele măsurări ale conductibilităţii termice agrafenului au fost efectuate experimental de grupulde cercetători sub conducerea prof. A. Balandin dela Universitatea din California, Riverside (SUA),în anul 2008 [31-32]. Experimentul a furnizat ovaloare-record pentru conductibilitatea termicăa monostratului de grafen, egală cu circa 3 000-5 000 W / mK la temperatura camerei, care este deaproximativ 10 ori mai mare decât conductibilitateatermică a cuprului şi de circa 2,5 ori mai maredecât a celui mai bun conductor termic volumetric– diamantul. Pentru interpretarea valorilor-recordale conductibilităţii termice de reţea în grafen,fizicienii-teoreticieni de la Universitatea de Statdin Moldova au dezvoltat în anul 2009 teoriatransportului termic în monostraturile de grafen[33-34]. În teoria dezvoltată au fost cercetatepentru prima dată în mod explicit toate procesele3-fononice Umklapp posibile, în care (a) fononuldin zona Brillouin aleasă se transformă în doifononi în zona Brillouin vecină ori (b) doi fononidin zona Brillouin dată fuzionează după ciocnireîntr-un al treilea fonon în zona Brillouin vecină.Se arată, că viteza înaltă a sunetului în grafen estecondiţionată de legăturile rigide de tipul „diamant”dintre atomi, iar difuzia relativ slabă a fononilor încadrul proceselor 3-fononice Umklapp asigură ovaloare-record a conductibilităţii termice de reţea latemperatura camerei [33].În anul 2010, fizicienii de la Universitatea deStat din Moldova, împreună cu experimentatoriide la Universitatea din California, Riverside(SUA), au cercetat dependenţa conductibilităţiitermice de reţea a peliculelor de grafen de numărulstraturilor monoatomare componente (de grosime).Rezultatele acestor cercetări sunt prezentate înarticolul ştiinţific comun [35], publicat în revistaNature Materials (factorul de impact 29.5), careeste la momentul actual cea mai prestigioasărevistă internaţională interdisciplinară consacratăproprietăţilor materialelor. Conductibilitatea termicăa peliculei creşte, de obicei, odată cu majorareagrosimii ei, deoarece se adaugă straturi atomare noi,care reprezintă canale suplimentare de transfer alcăldurii. Această dependenţă se considera drept unanr. 2(21), iunie 2011 - 107

Akademosfundamentală şi a fost confirmată de nenumăraterezultate teoretice şi experimentale [8-13]. Însă îngrafen a fost stabilită încălcarea acestei dependenţe:odată cu creşterea numărului de straturi monoatomaren ale peliculei de grafen de la 1 la 4, conductibilitateaei termică la temperatura camerei se micşoreazăde la 4 000 până la 2 800 W / mK, iar pentru n =10 se obţine valoarea conductibilităţii termice agrafenului volumetric de ~ 2000 W / mK. Se constată,că micşorarea conductibilităţii termice este legată despecificul spectrului energetic al fononilor în grafenşi de amplificarea difuziei 3-fononice Umklappla majorarea numărului straturilor monoatomareîn peliculă [35]. Rezultatele obţinute denotă oconductibilitate termică a peliculelor de grafen cun ≥ 2 mai redusă decât a monostratului de grafen(n = 1), dar în acelaşi timp de 5 – 7 ori mai înaltădecât conductibilitatea termică a cuprului. Astfel,peliculele de grafen, ca structuri cu conductibilitatetermică înaltă, sunt candidaturi cu perspectivepromiţătoare pentru utilizare în calitate de canale deevacuare a căldurii în circuitele electronice modernecu un grad sporit de integrare a elementelor. Larândul său, structura plană a grafenului faciliteazăintegrarea lui în tehnologia complementară metaloxid-semiconductorexistentă, care este utilizată pelarg la fabricarea circuitelor şi chip-urilor micro- şinanodimensionale.Cercetările efectuate au fost fi nanţate parţialîn cadrul proiectului pentru tineri cercetători10.819.05.02F.Bibliografie[1] G.P. Srivastava, The Physics of Phonons (IOP,Philadelphia, 1990).[2] C.M. Bhandari and D.M. Rowe, ThermalConduction in Semiconductors (Wiley, New York,1988).[3] J.M. Ziman. Electrons and Phonons (ClarendonPress, Oxford, 2001).[4] A. Balandin and K.L. Wang, Phys. Rev. B 58,1544 (1998).[5] D.A. Broido, M. Malorny, G. Birner, N. Mingo,D.A. Stewart, Appl. Phys. Lett. 91, 231922 (2007).[6] A.A. Balandin, E.P. Pokatilov and D.L. Nika, J.Nanoelectron. Optoelectron. 2, 140 (2007).[7] J. Zou and A. Balandin, J. Appl. Phys. 89, 2932(2001).[8] X. Liu and J. Chu, J. Appl. Phys. 100, 014305(2006).[9] D. Li et. el, Appl. Phys. Lett. 83, 2934 (2003).[10] W. Liu, M. Asheghi, Journal of Heat Transfer128, 75 (2006).[11] N. Mingo, Phys. Rev. B 68, 113308 (2003).[12] N. Mingo et. el, Nano Lett. 3, 1713 (2003).[13] D. G. Cahill et. el, J. Appl. Phys. 93, 793(2003).[14] E.P. Pokatilov, D.L. Nika and A.A. Balandin,Appl. Phys. Lett. 85, 825 (2004);[15] E.P. Pokatilov, D.L. Nika and A.A. Balandin,Phys. Rev. B 72, 113311 (2005);[16] E.P. Pokatilov, D.L. Nika and A.A. Balandin,Superlatt. Microstruct. 33, 155 (2003).[17] A. A. Balandin, Plenary Talk: Acoustic PhononConfinement in Nanostructures and its Effect on theThermal Conductivity, Proceedings of the PHONONS2004 International Conference, Ioffe Institute, St.Petersburg, Russia (2004).[18] E.P. Pokatilov, D.L. Nika, and A.A. Balandin,Appl. Phys. Lett. 89, 113508 (2006);[19] E.P. Pokatilov, D.L. Nika, and A.A. Balandin,Appl. Phys. Lett. 89, 112110 (2006).[20] E.P. Pokatilov, D.L. Nika, A.S. Askerov andA.A. Balandin, J. Appl. Phys. 102, 054304 (2007).[21] D.L. Nika, E.P. Pokatilov, and A.A. Balandin,Applied Physics Letters 93, 173111 (2008).[22] D.L. Nika et. el., Journal of Nanoelectronics andOptoelectronics 4, 170 (2009).[23] L. Yang, P. Grassberg, and B. Hu, Phys. Rev. E.74, 062101 (2006).[24] S. Lepri, R. Livi, A. Politi, Phys. Rep. 377, 1(2003).[25] A. Dhar, Phys. Rev. Lett. 86, 5882 (2001).[26] D. Donadio and G. Galli, Phys. Rev. Lett. 99,255502 (2007).[27] N. Mingo and D. A. Broido, Nano Lett. 5, 1221-1225 (2005).[28] K.S. Novoselov et. al., Science 306, 666(2004).[29] K.S. Novoselov et. al., Nature 438, 197 (2005).[30] Y.B. Zhang et. al., Nature 438, 201 (2005).[31] A.A. Balandin et. el., Nano Letters 8, 902-907(2008).[32] S. Ghosh, I. Calizo, D. Teweldebrhan, E.P.Pokatilov, D.L. Nika, A.A. Balandin, W. Bao, F. Miao,and C.N. Lau, Appl. Phys. Lett. 92, 151911 (2008).[33] D.L. Nika, E.P. Pokatilov, A.S. Askerov, andA.A. Balandin, Phys. Rev. B 79, 155413 (2009).[34] D.L. Nika, S. Ghosh, E.P. Pokatilov, and A.A.Balandin, Appl. Phys. Lett. 94, 203103 (2009).[35] S. Ghosh, W.Z. Bao, D.L. Nika, S. Subrina, E.P.Pokatilov, C.N. Lau, A.A. Balandin, Nature Materials 9,555 (2010).108 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţe interdisciplinareMUZICA ŞI LUMEA NOUĂA ŞTIINŢELORDr. hab. prof. univ. Ion GAGIMacademician-coordonator al Filialei AŞMMuzicalitate supremă în sfera gândirii...Niels BohrMeditaţia muzicală să fieprototipul gândirii în genere?Oare a urmărit vreun filosofun motiv până la capăt,până la epuizare şi până la limita lui,aşa cum o face un Bach sau un Beethoven?Gândire exhaustivă existănumai în muzică.Emil CioranMUSIC AND THE NEW WORLD OFSCIENCESModern science is undergoing a radical revisionepochal phase of its traditional paradigm. With theunprecedented discovery of quantum physics, scientists’interest has focused largely on the new worldthat is called subatomic reality. The result has createda new scientifi c picture of the world. Everything is goingthrough a fundamental reconceptualization. Therehave emerged new sciences in the spirit of the newvision of reality, and traditional sciences, in this respect,reconsider their epistemological basis. The samething is to make it about music as the science of musicrelates directly and entirely to the new principles ofthe theory of knowledge. The author undertakes anattempt to include the science of music in the today’sscientifi c approach.Musicology being placed face to face with somebasic science about life, human, consciousness, evolution(philosophy, quantum physics, systemic biology,modern psychology, educational sciences)and showing similarity in terms of basic principles,the author demonstrates that the phenomenon of themusical sound is successfully enrolled in the modernepistemological discourse. Moreover, the music as itsnature may become a priority in knowing the laws oflife (in the spirit of this tradition for several centuriesand its modern achievements). The author also outlinessome perspective directions of interdisciplinary,polidisciplinary and transdisciplinary music dimensions:philosophical, musicological, psychological,pedagogical and general scientifi c..IntroducereOrice problemă, pentru a căpăta consistenţăşi obiectivitate, trebuie abordată în contextul unuianumit sistem de referinţă. Sistemul în cauză poatefi diferit în funcţie de domeniul pe care-l reprezintă(de exemplu, muzica în contextul filosofiei), degradul de generalitate sau de nivelul sistemului (deexemplu, muzica în contextul paradigmei modernea culturii sau a educaţiei etc.).În studiul de faţă ne propunem să tratăm muzicaîn contextul epistemologiei moderne. Or, fenomenulsonor muzical poate fi raportat pe deplin laprincipiile noii teorii a cunoaşterii. Pe de o parte,muzica, după natura sa, conţine în sine aceste principii,pe de alta, principiile respective sunt generatede structura „muzicală” a lumii: legile muzicii staula baza a tot ce există, de la universul mare la universulmic şi invers, tot ce există îşi află reflectareîn muzică. „Lumea este o muzică”, „viaţa este omuzică”, „totul este muzică”, au afirmat gânditoriituturor timpurilor, lucru pe care îl demonstrează cuprisosinţă ştiinţa modernă.Muzica, în virtutea importanţei sale existenţialepentru om, trebuie privită din perspectiva abordărilorştiinţifice moderne ale lumii, vieţii, omului.Emil Cioran, raportându-se la problema muzicii subaspectul ei filosofic, afirmă: „Dacă, în ordinea spiritului,am vrea să cântărim reuşitele Europei de laRenaştere şi până-n zilele noastre, izbânzile filosofieinu ne-ar reţine atenţia, filosofia occidentală nefiindcu nimic superioară celei greceşti, hinduse orichineze. În cel mai bun caz, ajunge la nivelul lor încâteva puncte. (...) Lucrurile stau altfel în ce priveştemuzica, această mare răscumpărare a lumii moderne,fenomen fără echivalent în nicio altă tradiţie.(...). Prin muzică, Occidentul îşi dezvăluie chipul şiatinge profunzimea. Dacă nu a creat o înţelepciune,nici o metafizică numai a lui, şi nici măcar o poezieabsolut singulară, în schimb în creaţia muzicală şi-aproiectat întreaga originalitate, rafinamentul şi capacitateade inefabil (...). Fără muzică, Occidentuln-ar fi produs decât un stil de civilizaţie oarecare,previzibil. Când îşi va face socoteala finală, doarmuzica va sta mărturie că nu s-a irosit în zadar, căîntr-adevăr are ceva de pierdut”. 1 Muzica nu estedoar artă, ea este o realizare de vârf a gândirii, aspiritului uman în general, un fenomen suprem printrelucrurile create de om. Prin abordarea ei doar cafenomen estetic (ca ceva „frumos” şi ”plăcut”), muzicaîşi poate pierde măreţia şi universalitatea sa –ceea ce constituie ea pentru om ca fiinţă spirituală.1Cioran şi muzica. Bucureşti, Editura Humanitas, 1997,p. 88-89.nr. 2(21), iunie 2011 - 109

AkademosParadigma nouă a ştiinţeiSpiritul lumii contemporane a generat noi teoriiştiinţifice care diferă radical de cele tradiţionale.Postulatele ştiinţei bazate pe cartezianism şi pefizica clasică sunt revizuite în mod fundamental.Obiectul interesului ştiinţific a devenit, în fond, microuniversul,care a substituit în mare parte interesulclasic pentru macrounivers. S-a născut fizica nouă,cuantică (supranumită şi „ondulatorie”, altfel spus,„muzicală”), iar, odată cu ea, perceperea-interpretarea-explicareacuantică a lumii, naturii, vieţii, evoluţiei.2 Multe legi care, după cum se considera, stăteaunestrămutat la baza macrouniversului obiectiv, s-auarătat a fi incapabile să explice realitatea cuantică.Însăşi lumea omului (socială) a devenit alta. Legilenoi ale teoriei ondulatorii au condus la revizuireaunor legi ale gândirii, ale psihologiei umane. Loculmodernismului l-a luat postmodernismul, care însens direct inversează sau chiar anulează principiilefundamentale ale culturii tradiţionale. 3 Totul treceprintr-o transformare fundamentală, implicit conştiinţa,iar, odată cu ea, comportamentul omului şimulte forme ale activităţilor sale vitale.Teoria relativităţii şi cea cuantică au strămutatreprezentările despre lume ale lui Descartes şi Newton.A fost pus sub semnul întrebării fundamentulcheieal fizicii clasice – obiectivitatea. Primele descopeririale noii fizici au fost legate, în primul rând,de o criză a percepţiei noii realităţi cuantice, şi, înansamblu, de o criză existenţială. Descoperirea universuluisubatomic necesita un sistem nou de concepţiiasupra lumii pentru ca aceasta să fie înţeleasă.S-a dovedit că nu există doar o singură realitate –există mai multe realităţi (sau nivele de realitate). 4Diverse nivele de realitate presupun, respectiv, diversemodalităţi (nivele) de percepţie.Astăzi, când înşişi fizicienii au mers mai departede modelul tradiţional, este timpul ca şi celelalte ştiinţesă-şi revadă (să-şi lărgească) filosofia sa, bazaepistemologică. Acest lucru se referă şi la ştiinţeledespre muzică: muzicologia, estetica muzicală,psihologia muzicală, filosofia muzicii, pedagogiamuzicii etc. Ştiinţa muzicii nu poate să rămână în2A se vedea: Capra Fr. Taofi zica. Bucureşti, Editura Tehnică,2004; Niculescu B. Transdisciplinaritatea. Iaşi: Polirom,1999.3Epistemologia postmodernismului (J.-L. Moigne) includeîn sine trei elemente: gnoseologia – care este statutul cunoştinţelor?(sunt ele absolute sau relative, au un caracter internsau extern în raport cu omul, sunt ele un „dat”, sau sunt createde om etc.), metodologia – cum ajung cunoştinţele la om (sunttransmise sau sunt generate de el însuşi) şi etica – care estesensul cunoştinţelor, valoare lor (de ce omul are nevoie de cunoştinţe?).4Nicolescu B. Op. cit.urmă sau să evite participarea la acest proces ştiinţificglobal. Aceasta ar conduce-o la marginalizare, întimp ce ea ar putea deveni una din ştiinţele prioritareîn cunoaşterea legilor ascunse ale existenţei.Principiile noii epistemologii şi muzicaÎnaintarea de la cartezianism şi de la principiilefizicii clasice, adică, de la concepţia mecanicistă,la interpretarea sistemică (dinamică) a naturii,vieţii, gândirii a condus la conştientizarea faptuluică universul nu este o maşină constituită dinelemente separate, dar un organism „viu” şi unitar-armonic.Proprietăţile de bază ale modelelormateriei, ale particulelor subatomice pot fi înţelesedoar în termeni de mişcare, de interacţiune şi detransformare. Toate cele spuse sunt proprii şi arteisonore: muzica este un fenomen dinamic. Esenţamuzicii, după cum se ştie, se află nu atât în sunete,cât în inepuizabilele şi diversele forme ale mişcăriişi interacţiunii lor.Cunoaşterea la nivel cuantic include în sine,în calitate de element indispensabil şi determinant,omul ca observator, conştiinţa lui. Nouafizică a constatat că structurile de bază ale lumiimateriale sunt determinate de modul în care privimla ele: modelele observate ale materiei nu suntaltceva decât reflecţia modelelor mintale. „Noicunoaştem obiectele sub forma metodelor de gândiredespre obiecte”, observă M. Minsky. 5 Disparedualitatea carteziană „corp / materie – suflet /conştiinţă”. Niciodată nu putem vorbi ceva desprenatură (realitatea obiectivă / obiect), nevorbind înacelaşi timp şi de noi înşine. Nicio cercetare nupoate face abstracţie de acţiunea valorilor subiective.În muzică acest principiu este unul de bază:mesajul (conţinutul) lucrării muzicale nu este un„dat obiectiv”, el este creat de (în) conştiinţa compozitorului,interpretului, ascultătorului. „Experienţamuzicală nu este un obiect, pe care compozitorulîl pune în partitură, interpretul îl transportă,iar ascultătorul îl primeşte şi îl consumă” (…). Ea“întotdeauna poartă un caracter individual”, afirmăG. Orlov. 6 De aici, polisemantismul mesajuluimuzical, multitudinea variantelor de interpetare alucrării muzicale etc.Particulele subatomice nu sunt obiecte (însensul clasic al noţiunii), dar sunt relaţii dintreobiecte. Trecerea de la obiecte la relaţii are un impactdeterminant pentru ştiinţă în general. 7 Orice5Minsky M. Music, mind and meaning. In: Computer Musicjournal, v.5, nr.3, 1981, p.28.6 Орлов Генрих. Древо музыки. Санкт Петербург. Изд-воКомпозитор, 2005, с. 16.7 Gregory Bateson consideră că relaţiile trebuie să constituie110 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţe interdisciplinarelucru trebuie definit nu izolat, dar în raport cu altelucruri. La nivel subatomic relaţiile şi interacţiunileîntre părţile întregului sunt mai importante,decât părţile înseşi. „Există mişcare, dar, ca rezultat,nu există lucruri în mişcare; există acţiune, darnu există actori; nu există dansatorii – există doardansul”. 8 Noi am adăuga: există muzica, există interpretarea,dar „nu-i” interpretul. Lucrarea muzicalăla fel este o reţea de evenimente („muzicale/sonore”) intercorelate. În muzică (pentru a-i înţelegesensul) trebuie receptate nu sunetele în sine,ci raporturile de diferit gen dintre sunete, deoareceanume ele sunt aici unităţile de conţinut. Aceastaeste ceea ce se numeşte „auzire (şi interpretare) intonaţională”a muzicii. Intonaţia muzicală conţineîn sine în formă concentrată relaţii de diferit tip: deînălţime, metroritmice, modale, armonice, dinamice,timbrale etc. De aici, caracterul ei „impalpabil”,„eteric”, suprafizic. 9Reducţionismul 10 este înlocuit astăzi de holism11 , care tratează lumea ca un tot întreg şi careconstată că fenomenele şi obiectele diferenţiate denoi au un anumit sens numai în cadrul întregului.Holismul este o încercare de a folosi experienţaemisferei drepte, completarea funcţiilor raţionaleale gândirii stângi cu funcţii neliniare şi intuitiveale gândirii drepte. „Terenul” muzicii (al gândiriimuzicale) este, în fond, emisfera dreaptă, care cuprindefenomenul (obiectul, procesul) în totalitateaşi indivizibilitatea sa. Gândirea dreaptă poartă uncaracter polisemantic, sistemic, polifonic. Dacăemisfera stângă „vorbeşte”, atunci emisfera dreaptă„cântă”, dacă stânga „priveşte/vede” „pe orizontală”(pe direcţie concavă), atunci cea dreaptăbaza pentru orice definiţie şi că acest lucru trebuie explicat copiilorîncă de pe băncile şcolii (Cf: Capra F. Momentul adevărului.Bucureşti, Editura Tehnică, p. 81).8Capra F. Op. cit., с. 95.9În legătură cu aceasta însuşire a intonaţiei muzicale D. Hristovîn monografia «Теоретические основы мелодики» (Москва,1980) constată că apar serioase dificultăţi în încercarea de „apătrunde în universul melodiei prin metode ştiinţifice”, care„îşi ascunde legităţile (...), lunecând din mrejele analizei profesionale”(с.11-12). În cazul melodiei (a muzicii în general)acţionează legi „ascunse”.10Convingerea că toate aspectele fenomenelor complexe potfi înţelese prin reducerea lor la elementele din care sunt constituite.11De la grec. ὅλος, – „întreg, integru”. Părintelui holismuluimodern Jan Smuts îi aparţin frazele sacramentale că întreguleste mai mult decât suma părţilor lui şi că forma superioară aintegrităţii organice este personalitatea umană. Dar încă Hippocratconsidera că omul este un microcosmos în macrocosmos,iar până la el, Lao-Tse afirma că poţi cunoaşte universul fără aieşi din propria curte.„ascultă/aude” „pe verticală” (pe direcţie convexă)etc. 12 Elementele subatomice ale materiei sunt,în esenţa lor, „polisemantice”, prezentându-seomului sub aspect dual: ca particulă şi ca undă(în funcţie de felul cum „privim” la ele, cum le interpretăm).La nivel subatomic elementele/obiecteletari se transformă în modele dinamice, vibraţionale.În mecanica cuantică fenomenele apar ca probabilităţişi se asociază cu mărimi care iau forma undelor;ele sunt identice cu formulele matematice aplicatepentru descrierea, de exepmplu, a unei corzi dechitară care vibrează sau a fluctuaţiilor sonore. 13În muzică tonul la fel are formă duală: ca particulămaterială şi ca „eter supramaterial”, ca vibraţieinterioară. 14 Muzica este în acelaşi timp „natură” şi„supranatură”. 15 Forma lucrării muzicale la fel esteduală: forma-schemă şi forma-proces; 16 la fel, forma-textşi forma-sunare; 17 la fel, forma teoretică şiforma psihologică 18 etc.Descoperirea de către ştiinţa modernă a identităţiidintre structura materiei şi structura gândiriise explică prin rolul fundamental al conştiinţeiîn procesul de cunoaştere (observare). O particularitatedeterminantă a teoriei cuantice este conştientizareafaptului că omul are menirea nu numai dea observa (studia) însuşirile proceselor subatomice,dar şi de a le genera. În muzică are loc un procesanalogic: omul nu numai ascultă (urmăreşte) de lao parte discursul muzical, dar construieşte, în conştiinţa(imaginaţia) sa, conţinutul acestui discurs –imaginea artistică. 19 (Aici, în fond, îşi face prezenţaconstructivismul – o altă teză a ştiinţei moderne).„Еlectronul nu are calităţi obiective în afara conştiinţeimele”, afirmă fizica cuantică. Acelaşi lucru,12Noi examinăm această problemă în monografia: Gagim Ion.Dimensiunea psihologică a muzicii. Iaşi. Timpul, 2003, p. 99-103.13Capra Fritjof. Momentul adevărului. Bucureşti, EdituraTehnică, 2004.14A se vedea: Орлов Г. Op. cit., p. 286-287.15A se vedea: Лосев А. Музыка как предмет логики. In:Лосев А.Ф. Из ранних произведений. Москва, 1990, с. 195-392.16Асафьев Б. Музыкальная форма как процесс. Ленинград,Музыка, 1971.17Noi tratăm acest subiect în lucrarea. Gagim Ion. Introducereîn muzicologia dinamică. (Cu titlu de manuscris).Bălţi, BibliotecaŞtiinţifică a USB „Alecu Russo”, 2006.18A se vedea: Gagim Ion. Dimensiunea psihologică a muzicii,Iaşi: Timpul, 2003, p. 216 – 223.19Atragem atenţia la asemănarea lingvistică a noţiunilor de„imagine” şi „imaginaţie”. Imaginea apare şi se constituie înimaginaţie şi numai acolo.nr. 2(21), iunie 2011 - 111

Akademosdupă cum se ştie, se întâmplă şi în cazul imaginiiartistice-muzicale.Particulele subatomice (modelele dinamice)se prezintă, în acelaşi timp, ca „pachete de energie”.În muzică sunetul, motivul, intonaţia-nucleu alucrării etc. sunt la fel „pachete de energie. 20 Modeleledinamice creează anumite structuri stabile careconstituie la nivel macroscopic substanţa materială.În muzică această substanţă macroscopică este formalucrării. 21Între particulele subatomice (modelele dinamice)interacţionează forţele de atracţie şirespingere. Acest proces este greu de vizualizat,după cum afirmă fizicienii, dar el este foarte necesarpentru perceperea şi conştientizarea fenomenelorsubatomice. Un fenomen analogic în muzică estemodul (cu procesele sale gravitaţionale intrasonore:sunetele stabile şi instabile), care la fel nu poate fireprezentat-vizualizat sub formă de text (ca şi gama,de exemplu), dar poate fi doar intonat, cântat, sonorizat.Modul muzical în general se prezintă ca unmicromodel al universului: în centru se află tonica(soarele), în jurul căreia se „rotesc” (după legilegravitaţiei) celelalte elemente („planete”).Un alt principiu al structurii / configuraţieilumii este cel holografic: întregul este codificatîn fiecare din părţile sale. Sunetul este hologramauniversului. 22 Sunetul muzical, la rândul său, este ohologramă a muzicii, el include în sine (în formăascunsă şi concentrată) elementele ei de bază: melosul/ melodia (înălţimea sonoră), armonia (sunetelearmonice ale sunetului muzical), modul (câmpulgravitaţional dintre sunetele armonice), ritmul(mişcarea pulsatorie a sunetului), timbrul (culoareasunetului), dinamica (intensitatea sonoră) ş.a.m.d.Pentru a exprima natura dinamică a realităţii,David Bohm a formulat (prin analogia hologramei)noţiunea de holomişcare (Holomovement) 23 dinnecesitatea de a cerceta nu structura obiectelor, darstructura mişcării. În muzicologie este cunoscută20Însăşi tonul muzical este o unitate energetică. Ton, de lagr. ”tonos” şi lat. „tendo” se traduce ca „întindere”, „tensiune”,„energie” – fizică-fiziologică şi psihică-spirituală. Intonaţie = in+ ton, adică „intrare în ton”, în tensiunea lui psihică. A intonaînseamnă a intra în energia tonului.21Reamintim că încă Ernst Kurth la începutul sec. XX a întreprinstentativa de a aborda muzica (forma muzicală) ca energiepsiho-sonoră.22Lumea este materie în mişcare. Dar orice mişcare producesunet (vibraţie). Astfel, în afara sunetului (vibraţiei) nu existămaterie. Sunetul, deci, este un element fundamental şi indispensabilal existenţei, conţinând în sine însuşirile de bază aleacesteia.23Bohm David. Quantum Theory. New York: Prentice Hall,1951.una din tezele ei fundamentale: esenţa muzicii estemişcarea (muzica fiind un fenomen dinamic-procesual).În muzică esenţialul nu sunt „structurile”, cimişcarea lor în timp. 24 De aici, caracteristicile debază ale imaginii muzicale (conţinutului muzicii):„devenire”, „constituire” „dezvoltare”, „dramaturgie”,„procesualitate”, „dinamism”.Fizica modernă caracterizează materia nu ca fiindpasivă şi inertă, ci prezentându-se ca un neîntrerupt„dans al energiei” cu anumite ritmuri (modeleritmice). Trecerea conceptuală de la structură laritm este o altă teză fundamentală a noii ştiinţe. Categoriade ritm joacă un rol esenţial în dezvoltarea(constituirea) noii viziuni holistice asupra lumii.Procesele şi stabilitatea sunt compatibile numai încazul când produc modele ritmice – fluctuaţii, oscilaţii,ondulaţii. Expresia individuală a unei persoanela fel are la bază formule ritmice: vorbirea, mişcărilecorpului, gesturile (inclusiv în actul de interpretaremuzicală), respiraţia etc. 25 Diversele modele ritmicenu sunt altceva decât expresia unuia şi aceluiaşi ritm– a pulsului interior, ascuns. 26 Rolul fundamental alritmului se extrapolează şi asupra percepţiei, a comunicăriisenzoriale: când privim la un lucru, creierultransformă vibraţiile luminii în pulsaţii ritmiceale neuronilor. Transformări analogice se produc şiîn cazul percepţiei auditive. Ritmul este unul dinelementele definitorii ale muzicii. Aici el se manifestăîn diverse forme şi la diverse nivele ale pânzeisonore: de la ritmul motivului iniţial până la ritmulcompoziţional al întregii lucrări. 27Noua biologie (definită ca „sistemică”) demonstreazăcă fluctuaţiile sunt determinante pentrudinamica autoorganizării organismelor. Ele suntbaza ordinii în lumea vie: structurile organizatesunt generate de modele ritmice. Denis Noble încartea sa „The Music of Life. Biology Beyond theGenome” („Muzica vieţii. Biologia de dincolo de24Este larg cunoscută teza lui E. Hanslick precum că muzicareprezintă în sine „forme sonore în mişcare”.25S-a constatat că organismul uman funcţionează în baza acirca 300 de ritmuri (Волков Ю., Поликарпов В. Человек.Энциклопедический словарь. Москва: Гардарики, 1999).26Ritmul la fel joacă un rol important în diverse tipuri de comunicareinterpersonală. Fiecare dialog verbal „ascunde” unritm subtil, bazat pe sincronismul micromişcărilor partenerilor.O sincronizare analogică are loc în comunicarea dintre copilulnou-născut şi mamă (să ne amintim aici de rolul legănatuluişi, respectiv, al cântecului de leagăn), precum şi între perechilede îndrăgostiţi. Pe de altă parte, antipatia, opoziţia şi lipsa dearmonie apar în cazul când ritmurile partenerilor în comunicarenu sincronizează (nu “armonizează” – comunicării îi lipseşte“muzicalitatea”).27A se vedea, de exemplu: Назайкинский Е. Логикамузыкальной композиции. Москва, Музыка, 1982.112 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţe interdisciplinaregene”) compară organismul cu o „orchestră fărădirijor”. 28 Organismul creşte, se dezvoltă, se constituieîn timp ca o creaţie muzicală. Astfel, muzica şiorganismul viu se fondează pe aceleaşi principii aleconstituirii şi funcţionării.După modelul fizicii cuantice şi al biologieisistemice, psihologia modernă îşi mută atenţiade la structurile psihice la procesele psihice, ultimelestând la baza celor dintâi. Mulţi psihologişi psihoterapeuţi descriu dinamica mintală în noţiunicaracteristice fluxului de energie. (Ei iau capunct de reper nu gândurile-judecăţile, ci trăirile).Mişcarea, dinamismul, trecerea neîntreruptă a uneistări (a unui proces) în alte stări (în alte procese) –aceasta este natura psihicului. Psihicul nu este „mecanism”,„aparat”, „schemă”, „structură” (viziunecarteziană), ci „organism”, „sistem viu”, „fenomenîn mişcare”; el nu este „fapt”, dar „act” („proceseveniment”),nu este „moment”, „concluzie”, dar„mişcare-devenire” (Heidegger, Bergson, Ey ş.a.) 29 .Procesele psihice sunt „ca melodia”, constată M.Merleau-Ponty. 30 Psihicul funcţionează în baza unui„principiu ritmo-dinamic”. 31 Astfel, este evidentăanalogia naturii psihicului şi a muzicii. 32 În legăturăcu necesitatea conştientizării noilor fenomene s-anăscut un interes sporit pentru studiul emisfereicerebrale drepte cu caracteristicile sale specifice,necesare pentru înţelegerea acestor fenomene. Gândireamuzicală, la fel, este „gândire-proces” dar nu„gândire-ecran”, „gândire-mişcare” dar nu „gândire-concluzie”,ea nu este „lac” ci „râu”. 33 Ea estegândire a emisferei drepte, cu caracteristicile sale:sincretism, sincronism, paralelism, polisemantism,28Noble Denis. The Music of Life. Biology Beyond the Genome.2006. Anterior (în 1993) D. Noble a publicat o carte cutitlul „Logica vieţii”, dar în noua sa carte cuvântul „logica” l-aînlocuit cu cel de „muzica”, considerând că organismul funcţioneazăşi se dezvoltă anume după legile muzicii, dar nu alelogicii.29Bergson Henri. Eseu despre atele imediate ale conştiinţei.Iaşi, Polirom, 1998; Ey Henry. Conştiinţa. Ediţia a II-a. Bucureşti,Editura Ştiinţifică, 1998.30Merleau-Ponty Maurice. Phenomenologie de la perception.Paris, Gallimard, 1971.31Psihologia operează cu noţiunea de „potenţialitate” – caracteristicăa influxului nervos, ce se poate înregistra sub formăde undă scurtă. (Dicţionar Enciclopedic de Psihologie. Coord.Ursula Şchiopu, Bucureşti, Editura Babel, 1997, p.527). Dinacest motiv, în psihologie se operează cu termenul de „psihoritmie”.32De aici şi întâietate în acţiunea sa asupra universului interior,după cum arată cercetările.33 La ascultarea unei simfonii, de exemplu, ne interesează nu cuce se va termina lucrarea (ultimul ei acord, „concluzia finală”),dar mişcarea-curgerea discursului, constituirea lui în timp, pecare îl trăim, la fel, în timp.caracter continuu, neliniar, holistic, euristic, holograficetc. 34ConcluziiCele afirmate ne conduc implicit la necesitateacercetării/studierii muzicii de pe poziţiile epistemologieimoderne pe următoarele (cel puţin) direcţiide perspectivă:• Filosofică, în planul tratării muzicii ca o filosofiespecifică – sonoră, ca hermeneutică auditivă(şi temporală), ca semantică sonoră, ca un gen specificde cunoaştere – cunoaştere de tip muzical. 35• Muzicologică, în planul elaborării unornoi subdirecţii: 1) Muzicologia dinamică (sau funcţională),unde elementele şi aspectele muzicii vorfi elucidate (caracterizate / prezentate) în formalor vie, în multitudinea inepuizabilă a interrelaţiilor,interacţiunilor şi interdependenţei lor, cu rolul(funcţia) de a comunica un anumit mesaj; în muzicăfiecare element al ei „vorbeşte”, se adreseazăascultătorului, îl invită la „dialog”. 36 2) Muzicologiesonoră (auditivă), cu accentul pe „auditivă” (alăturide cea vizuală, după partitură) în analiza muzicii.Una din metodele de analiză a muzicii ar putea deveniaici analiza auditivă a discursului sonor (alăturide analiza teoretică tradiţională). 37 Necesitatea34 A se vedea: Gagim Ion. Dimensiunea psihologică a muzicii...p. 244-252.35Este grăitoare în acest sens conferinţa ştiinţifică pe o problemăsimilară: «Звучащая философия» (Сборник материалов.СПб.: Санкт-Петербургское философское общество, 2003).A se vedea unele comunicări din cadrul acestei conferinţe:М.Р. Зобова. Звучит ли сегодня философия? p. 88-91;Т.А. Акиндинова. «Звучащая философия»: о тенденцияхдвижения в истоpическом вpемени, p. 5-8; А.С. КлюевМузыка как звучащая философия, p. 99-100; А.К. Секацкий.Партитура неслышимой музыки, p. 160-178.La fel, problema cercetării muzicii sub aspect filosofic a fostscoasă în discuţie pe paginile revistei «Советская музыка»în anii 1988-1989, genericul ei fiind: «Музыкальная наука:какой ей быть сегодня?”. Participanţii la discuţie au ajunsla concluzia că ştiinţa de viitor a muzicii este fi losofi a muzicii.(A se vedea: Клюев А.С. Будущее музыкознания. //Методология гуманитарного знания в перспективе XXIвека. Материалы международной научной конференции. 18мая 2001 г. Санкт-Петербург. Серия «Symposium». Выпуск№12. СПб.: Санкт-Петербургское философское общество,2001, с. 294 — 296).36În titul lucrărilor lui Boris Asafiev (Б. Асафьев) «Онаправленности формы у Чайковского» (Избр. Труды. – М:АН СССР, 1954, т.2, p. 64-70), «Композитор-драматург П.И.Чайковский» (tot acolo, p. 57-63) ş.a.37În lucrarea Dicţionar de muzică (Editura Ştiinţa, 2008) aminclus această noţiune, propunând totodată una din posibileledefiniţii (p.20). În acest sens ne putem reaminti de termenii luiB. Asafiev „urmărirea muzicii” («наблюдение музыки») şi„descoperirea muzicii” («обнаружение музыки»).nr. 2(21), iunie 2011 - 113

Akademosdezvoltării muzicologiei pe subdirecţiile propuse seaflă la ordinea zilei. 38• Pedagogică, în planul elaborării unei noi direcţiia domeniului – pedagogia auzului (alături de„pedagogia văzului”, pe vectorul căreia îşi realizeazădemersul ştiinţa tradiţională a educaţiei). 39 În legăturăcu aceasta devine actuală necesitatea reconsiderăriiunor principii şi metode ale educaţiei/instruirii muzicale,unde obiectul general de studiu ar fi nu „Muzica”,dar „Eu şi Muzica”. Aceasta modifică principialmetodologia predării şi însuşirii muzicii, aducerea eiîn sânul epistemologiei moderne.• General-ştiinţifică, în planul cercetărilorinter-, poli- şi transdisciplinare la hotarul cu alte ştiinţe:filosofia (gnoseologia, metafizica, hermeneuticaş.a.), psihologia (studierea proprietăţilor gândiriidrepte – intuitive, neliniare, holistice, euristice etc.,ca fiind actuală astăzi 40 , utilizarea posibilităţilor muzicii/ experienţei muzicale a copilului în dezvoltareaunor însuşiri generale de personalitate prin „muzicalizarea”acesteia în sens larg, nu doar specific.O abordare a muzicii din perspectivele propuseîn acest studiu va situa ştiinţa ei în rândul ştiinţelorde frunte, iar fenomenul muzical îşi va căpătaimportanţa adevărată pentru omul modern în operade cunoaştere şi transformare a vieţii, a societăţii, aspeţei umane.38Problema a fost formulată într-un plan asemănător maiînainte, în contextul aceleiaşi discuţii «Музыкальная наука:Какой ей быть сегодня?» din revista «Советская музыка»(1988 – nr. 11, p. 83-91; 1989 – nr. 1, p. 71-77; nr. 2, p. 38-43;nr. 5, p. 82-89; nr. 8, p. 48-54.). Participanţii au formulat ideeacă viitorul muzicologiei trebuie să fie o teorie a muzicii, care vainclude cunoştinţe de ordin teoretic, istoric, psihologic şi alteledespre arta muzicii. V. Meduşevsky: „“În prezent se observă uninteres nu numai pentru anumite discipline muzicale, în parte,ci pentru un tablou integru al muzicii şi pentru rolul ei în situaţiade astăzi”. M. Mughinstein: „La orizont apare conturulunei muzicologii sintetice, în care ştiinţa într-un mod miraculosse contopeşte cu arta, iar stihia artei – cu stihia vieţii însăşi”.(Клюев А.С. Op. cit.).39Despre problema „pedagogiei auzului” a se mai vedea:Гажим И. Музыка как великая педагогика // „Mузыкальнопедагогическоеобразование на рубеже ХХ и ХХI веков”.Материалы VIII Международной Конференции. Москва,МПГУ, 2004, с. 146-153.40Actualmente tot mai mult se accentuează necesitatea dezvoltăriiunor noi tipuri de gândire, a unei noi logici. A se vedea, deexemplu, lucrările lui Eduard de Bono, care propune modalităţide dezvoltare a „gândirii paralele”, a „gândirii nestandard”, a„gândirii laterale”, a „logicii apei” ş.a. (http://www.debono.ru).Bibliografie1. Bergson Henri. Eseu despre datele imediateale conştiinţei / Bergson H. – Iaşi: Polirom, 1998.2. Bohm David. Quantum Theory / Bohm D. –New York: Prentice Hall, 1951.3. Capra Fritjof. Taofi zica / Capra F. – Bucureşti:Tehnică, 2004.4. Capra Fritjof. Momentul adevărului / CapraF. – Bucureşti: Tehnică, 2004.5. Gagim Ion. Dicţionar de muzică / GagimI. – Chişinău: Ştiinţa, 2008.6. Gagim Ion. Dimensiunea psihologică a muzicii/ Gagim I. – Iaşi: Timpul, 2003.7. Gagim Ion. Muzica şi fi losofi a / Gagim I. –Chişinău: Ştiinţa, 2009.8. Gagim Ion. Omul în faţa muzicii / GagimI. – Bălţi: Presa Universitară Bălţeană, 2000.9. Gagim Ion. Ştiinţa şi arta educaţiei muzicale/ Gagim I. – Chişinău: Arc, 2007, ediţia a III-a.10. Leonard George. The Silent Pulse / LeonardG. - New York: Bantam, 1981.11. Merleau-Ponty Maurice. Phenomenologiede la perception / Merleau-Ponty M. – Paris: Gallimard,1971.12. Nicolescu Basarab. Transdisciplinaritatea /Nicolescu B. – Iaşi: Polirom,1999.13. Звучащая философия. Сборникматериалов. СПб.: Санкт-Петербургскоефилософское общество, 2003.14. Клюев А.С. Будущее музыкознания //Методология гуманитарного знания в перспективеXXI века. Материалы международной научнойконференции. Серия «Symposium». Выпуск№12. СПб.: Санкт-Петербургское философскоеобщество, 2001, с. 294 — 296.15. Медушевский В.В. Интонационнаяформа музыки / Медушевский В.В. – Москва:Композитор, 1993.16. Назайкинский Евгений. Логикамузыкальной композиции / Назайкинский Е.–Москва: Музыка, 1982.17. Oрлов Г. Древо музыки / Орлов Г. – СанктПетербург: Композитор. Изд. 2-е. 2005,18. Христов Димитр. Теоретические основымелодики / Христов Д. – Москва: Музыка, 1980.114 - nr. 2(21), iunie 2011

EnciclopedieELEMENTEDE CONCEPTUALIZAREÎN CERCETAREAENCICLOPEDICĂDr. Constantin MANOLACHEDr. Didina ŢĂRUŞDr. Ion XENOFONTOVInstitutul de Studii EnciclopediceCONCEPTUAL ELEMENTS OF THE MOL-DOVA ENCYCLOPEDIAIt is outlined the necessity of elaboration, especiallywhen we are passing through a value reconsiderationprocess, of an Universal Encyclopedia thatwould hoard knowledge from different areas, selectedand systematized through the framework of themodern scientifi c principles. It will be based on humanvalues principles, implementation of paradigms,concepts and scientifi c visions dedicated to theconcentration of intellectual resources, observanceof the deontological norms and so on. Here are presentedthe elaboration steps of the encyclopedia, opinionsregarding the methods of structuring the encyclopedicknowledge. The framework classifi cation ofthe science branches with the application of the treemethod, associated with an infi nite number of possibilitiesof presenting the reality, terms underlining bythe principle of it’s belonging to a certain area andthe references to other related terms are consideredto be fundamental conceptual elements. The artisticconception regards the way the graphic materialswill be used, which will enhance the encyclopediatext an organic character.ArgumentAdaptarea şi actualizarea potenţialului naţionalde cunoaştere, valorificarea experienţei internaţionale,inclusiv prin activităţi de cercetare enciclopedică,constituie un factor esenţial al formării uneinoi mentalităţi într-o societate aflată în tranziţie.Aceasta se asociază cu reconsiderarea valorilor,cu revenirea, în multe sfere, asupra elementelor deconceptualizare, cu instituţionalizarea unor noi concepteîn domeniile economic, instituţional, juridic,politic ş.a, dar şi în educaţie şi cultură. Totodată,extinderea utilizării lor corecte necesită surse denoi cunoştinţe şi informaţii, cu caracter special sauuniversal, cum sunt dicţionarele tematice, enciclopediileuniversale şi tematice etc., ele contribuind şila unificarea şi standardizarea limbajului. În acelaşitimp, mutaţiile de ordin tehnologic ce se produc înmediile digitale de organizare şi acces la cunoştinţe,cum ar fi hipertextul, reţelele interconectate şi spaţiilevirtuale, generează dileme legate de apariţia uneinoi forme de enciclopedism, a unor noi moduri delectură şi de gândire.Editarea unei noi enciclopedii constituie un răspunsfiresc şi necesar acestor schimbări radicale şinecesităţii de informare. Precedenta lucrare de acestgen, Enciclopedia Sovietică Moldovenească, editatăîn 8 volume în anii 1971–1981, este în multe privinţedepăşită. Astfel, se resimte foarte acut necesitateastringentă de actualizare a cadrului de concepere,precum şi nevoia de deideologizare, prin reevaluareape criterii ştiinţifice a unor spaţii tabuizate,fapte, evenimente, personalităţi. Bazele cadruluiinstituţional pentru o lucrare de atare anvergură aufost puse prin constituirea, în anul 2007, a ComisieiNaţionale pentru pregătirea editării EnciclopedieiMoldovei şi pentru crearea Instituţiei Publice EnciclopediaMoldovei. În perimetrul unei societăţi bazatepe cunoaştere şi inovare, acest demers are dreptobiectiv formarea personalităţii individului, facilitareaaccesului publicului larg la informaţii tematiceşi universale înglobate în ediţii enciclopedice.Realizarea acestui obiectiv imprimă EncliclopedieiMoldovei (în continuare – Enciclopedia) un caracteruniversal, general, un nivel înalt de sistematizareşi de generalizare a ansamblului de cunoştinţedespre lume, ea constituind un veritabil instrumentde informare şi de orientare în cele mai diverse domenii.Fiind parte organică a acestei lumi şi a cunoaşteriiei intelectuale, Republica Moldova este,totodată, şi subiect al interpretării, prin savanţii şiexperţii care vor elabora Enciclopedia, în baza uneiabordări proprii, drept contribuţie originală la autocunoaştereaumană.Enciclopedia va oferi informaţii corecte şi siguredin toate domeniile cunoaşterii contemporane,fie la subiecte tratate în texte scurte, de iniţiere, fiela subiecte tratate amplu, în articole de sinteză. Înaceastă ordine de idei, Enciclopedia va fi un produscultural competitiv, sub multiple aspecte, cu ediţiilesimilare. Instrumentele precum marcarea, clasificareaşi referinţele vor permite conectarea la informaţiicorelate, organizate pe diverse niveluri ierarhice.Principiile de elaborare a EnciclopedieiÎn procesul cercetărilor ştiinţifice, elaborării şieditării Enciclopediei, se vor respecta următoareleprincipii:• Luarea în considerare a valorilor generalumane, care pun în centrul atenţiei omul, cu întreagalui activitate materială şi spirituală, aflată în armoniecu universul, cu legile naturii şi societăţii, prinrespectarea drepturilor sale fundamentale. Anumiteacţiuni negative generate de oameni (cataclisme naturale,ecologice, războaie etc.) vor fi prezentate prinprisma instructiv-educativă, în vederea evitării lor;• Concentrarea resurselor intelectuale, prinnr. 2(21), iunie 2011 - 115

Akademosvalorificarea resurselor umane, materiale, informaţionaleetc., în vederea prezentării acţiunilor, fenomenelorşi concepţiilor despre civilizaţia naţionalăşi universală;• Prezentarea informaţiilor sintetice în bazaparadigmelor, concepţiilor şi viziunilor ştiinţifi ceconsacrate, evitând snobismul, ideologizarea şimistificarea;• Echidistanţă, obiectivitate, respectareanormelor deontologice şi imprimarea unui caracterştiinţific informaţiilor.Valorificând principiile în cauză şi ţinând contde dinamica civilizaţională, Enciclopedia va prezentacunoştinţele universale multidisciplinare, sistematizateşi accesibile, drept radiografie a realităţiicomplexe, prin prisma metodelor şi instrumentelorştiinţifice actuale.Etapele realizării EnciclopedieiProcesul de cercetare, elaborare şi editare a Enciclopedieiconstă din următoarele etape logice, nuneapărat consecutive în timp, fiind posibilă realizareasimultană a unora din ele:Documentare şi armonizare, selectarea ramurilorştiinţelor/artelor, clasificarea tematicii.Elaborarea registrelor ramurale şi a Registruluigeneral de termeni, expertiza lor, stabilirea coraportuluiîntre volumul articolelor.Elaborarea Concepţiei artistice şi ilustrative aEnciclopediei.Elaborarea Recomandărilor metodice pentruautori şi redactori.Organizarea cercetării conform direcţiilor prioritare,constituirea echipei de autori şi experţi.Elaborarea articolelor enciclopedice.Expertiza, redactarea ştiinţifică şi literară a articolelor.Tipărirea versiunii pe hârtie şi lansarea versiuniipe Internet a volumelor Enciclopediei.Metode de cercetare şi modul de prezentareÎn funcţie de specificul noţiunilor, obiectelorşi proceselor analizate, în elaborarea materialuluiEnciclopediei se vor aplica metode şi instrumenteadecvate de cercetare ştiinţifică, structurare şi prezentare.Pentru a facilita accesul la o informaţiepragmatică sau epistemică, se recomandă utilizarea,prin prisma obiectivităţii şi interdisciplinarităţii, ametodelor de cercetare analitico-descriptive, comparative,a deducţiei şi inducţiei, a sintezei etc.La elaborarea şi prezentarea articolelor se vorrespecta recomandările metodice care conţin cerinţeşi criterii privind registrele de termeni, modelede structură şi conţinut al articolelor, recomandăriprivitoare la volumul informaţiei în funcţie de importanţaşi actualitatea temei, de materialul ilustrativcorespunzător (fotografii, tabele, diagrame, hărţietc.), şi privind referinţele la articolele ce trateazăteme corelate.Metode de structurare şi de organizare a cunoştinţelorenciclopediceEnciclopedia constituie o conjugare dintre totalitateacunoştinţelor pe care le înglobează şi metodelede structurare şi de organizare a lor. Respectiv,orice proiect enciclopedic este un proiect cultural,de cercetare şi editare, ce vizează selectarea, tezaurizarea/organizareacunoştinţelor generate în ramurilecunoaşterii, în vederea diseminării acestora. Organizatăde regulă în ordine alfabetică, prin definiţie,enciclopedia este considerată fragmentară, un discursdiscontinuu, fracţionat, ceea ce implică metodepentru refacerea imaginii globale a cunoştinţelor generalesau specializate. În fond, experienţa istoricărelevă diverse modalităţi de a ordona cunoştinţeleîn cadrul enciclopediilor, dar tentativele în cauză seconfruntă mereu cu două provocări: una teoretică,privind unitatea de cunoştinţe pentru a unifica şiedita un întreg; a doua operaţională, vizând instrumentelenecesare pentru accesul la aceste cunoştinţe.D. Diderot şi J. D’Alembert, în Encyclopédie ouDictionnaire raisonné des sciences, des arts et desmétiers (17 volume, suplimentate de 11 volume deplanşe, 1751–1772), au definit enciclopedia ca peo „înlănţuire de cunoştinţe”, metoda oferind cititoruluiaccesul la materiale elaborate şi legate întreele, înrudite tematic. Structura triplă de organizarea cunoştinţelor, dezvoltată de D. Diderot, constă dinlista alfabetică simplă, arborele ierarhizat de clasificarea ştiinţelor ce reprezintă cunoştinţele umane,referinţele de la un articol la altul, pentru reprezentareaafinităţii dintre materii. Referinţele constituieun mod de a completa ordinea alfabetică, o hartă cereface legăturile dintre articolele dispersate, aflateîn dezordine, din perspectiva raporturilor de conţinutexistente între ele.Pentru a defini structura unui mare fond coerentde cunoştinţe enciclopedice, una dintre căi ar fi aplicareametodelor indexării şi clasifi cării articolelor,care plasează fiecare articol în mediul său tematic,cronologic, cultural, adică într-un perimetru de interdependenţece definesc integritatea enciclopediei,fie prin înrudirea de sens (fixată în Index), fie prinînrudirea tematică (fixată în Arborele de clasifi care).În articole se prezintă informaţia semnificativă,elaborată, obiectul fiind noţiunile şi temele. Totodată,articolele sunt însoţite de un număr de referinţeintercalate, numite corelate. Acestea corespund subiectelorce n-au fost tratate autonom, ci în cadrularticolelor mai generale, la care se fac referinţele.Astfel, orice noţiune este abordată în corelaţie cualtele şi enciclopedia îşi recapătă caracterul sistematic.Sub aspect practic, în vederea evitării repetărilor116 - nr. 2(21), iunie 2011

Enciclopediedivergenţelor de tratare şi a incompletitudinii, toateraporturile între noţiuni/teme se stabilesc înainte deredactarea articolelor. Metoda de înlănţuire, complementaritateageneralului cu particularul ghideazăcititorul, acesta urmând interconexiunile dintrenoţiuni pe verticală, precum şi pe orizontală, întrenoţiunile din cadrul unei discipline şi între cele dindiscipline diferite.Analiza experienţei în domeniu atestă importanţatratării riguroase a aspectelor selectării, clasificăriişi organizării textului, adaptării metodeloradecvate. Printre clasificările tematice aplicate pentrustructurarea enciclopediilor contemporane, estereprezentativă cea a Enciclopediei Universalis, careinclude 22 de teme/ramuri de clasificare, constituindo dezvoltare a arborelui clasic utilizat în enciclopedialui D. Diderot şi J. D’Alembert.Clasificarea-cadru a tematicii EnciclopedieiÎn contextul coexistenţei şi intrepătrunderii mediuluicultural cu celelalte medii, Enciclopedia poatefi asociată cu un câmp infinit de problematici, încare sunt delimitate diverse direcţii prioritare şi focalizări.Acesta reprezintă realitatea vie a cunoaşterii,definită, interpretată de ştiinţe şi arte prin intermediulteoriilor, conceptelor etc. El poate fi încadratîn următoarele arii tematice:• Formaţiuni naturale (universul, pământul,continentele etc.), date privind geologia, geografiafizică, flora şi fauna, populaţia (demografia), aspecteecologice etc.• Regiuni geopolitice (Asia, Europa etc.),ţări, teritorii, unităţi administrativ-teritoriale.• Unităţi naţionale şi etnice: naţiuni, grupurietnice, minorităţi naţionale şi culturale, graiuri, dialecte.• Instituţii (naţionale şi internaţionale) – politice,administrative, economice, de drept, sociale,educaţionale, ştiinţifice, artistice ş.a.• Domenii de activitate – economie, politică,ştiinţă, medicină, educaţie, literatură, artă, sport şiagrement ş.a.• Formaţiuni istorice (civilizaţii, state), perioadeistorice (epoci), evenimente istorice.• Sferele conştiinţei: mituri, religii, ideologii.• Noţiuni semnificative cotidiene, ştiinţifice,tehnice, filozofice etc.• Personalităţi marcante.Infinitatea posibilităţilor de reprezentare a temelorse asociază cu infinitatea cunoaşterii şi conducela opţiunea pentru metoda arborelui, acest fapt deosebind-ode metoda segmentelor cercului (aplicatăîn enciclopedia Britannica) care se asociază cu unspaţiu limitat. Printre argumentele în favoarea clasificăriicunoştinţelor enciclopedice după apartenenţala ramurile ştiinţei şi artelor, îl regăsim şi pe cel careconstituie definiţia noţiunii „enciclopedie”, dată deDEXI (2007), în a doua parte a ei: „tip de lucrarelexicografică de mare întindere, care ... cuprindecunoştinţe amănunţite dintr-un singur domeniu saudin toate domeniile, sistematizate alfabetic ori peprobleme sau ramuri (de ştiinţă şi artă)”.Pentru identificarea ramurilor ştiinţei/artelorcare vor fi reflectate de Enciclopedie, au fost supuseanalizei comparative diverse nomenclatoarecare se aplică la nivel naţional şi internaţional (nomenclatorulspecialităţilor ştiinţifice, nomenclatoruldomeniilor de formare profesională, nomenclatorulactivităţilor din economia naţională ş.a.). Clasificareaaplicată de Organizaţia pentru Cooperare şiDezvoltare Economică (OCDE), care delimitează 6domenii complexe ale activităţii de cercetare-dezvoltare(ştiinţe naturale şi exacte; ştiinţe inginereştişi tehnologice; ştiinţe medicale; ştiinţe agricole; ştiinţesociale; ştiinţe umaniste), constituie baza structuriinivelului 1 al Arborelui clasifi cării tematice atermenilor Enciclopediei.Având în vedere aria tematică largă a Enciclopediei,este oportună valorificarea metodei de clasificarea Enciclopediei Universalis, cu 22 de teme/rubrici pe nivelul 1, unde predomină ramurile/temeleconcrete, dar sunt incluse şi unele teme complexe(Ştiinţele pământului, Ştiinţele vieţii, Ştiinţele inginereşti)încadrate la nivelul 2 în clasificarea OECD.În acelaşi timp, în clasificarea OECD, domeniileŞtiinţe sociale şi Ştiinţe umaniste se delimitează separatcomparativ cu clasificarea Universalis, undetemele în cauză se combină în una singură – Ştiinţeumaniste şi sociale.Analiza comparativă a acestor şi a altor abordăria condus la elaborarea clasificării-cadru a ştiinţelor/artelor, implicit a termenilor Enciclopediei, aceastaconstituind o sinteză, prin extinderea, pe de o parte,a listei de ramuri ale ştiinţei şi artelor, şi, pe de altăparte, prin aprofundarea structurii lor ierarhice. Astfel,la nivelul 1, clasificarea-cadru va conţine cele 6domenii nominalizate mai sus. În ceea ce priveştenivelurile 2, 3 etc., ele vor conţine nomenclatoarede ramuri/teme ale ştiinţei şi artelor completatedin mai multe surse. Clasificarea-cadru sub formăde Arbore al ştiinţelor/artelor constituie suportulclasificării repertoriului terminologic: începând cunivelul 2, lista ramurilor/temelor se ajustează la realităţiledin Republica Moldova (domeniile în care serealizează cercetări, existenţa interesului ştiinţific).Pentru poziţiile de pe nivelul 2, care prezintă ramuriaparte, nivelul 3 se completează cu subrubrici/articolecare dezvăluie obiectul şi istoria fiecărei ştiinţe,metode şi teorii, personalităţi marcante, structuraştiinţei, domenii de aplicare, instituţii etc. (Anexa2). Poziţiile de pe nivelul 2 care prezintă ştiinţecomplexe (Ştiinţele pământului, Ştiinţele vieţii etc.),se detaliază pe nivelul 3 prin lista ştiinţelor care facnr. 2(21), iunie 2011 - 117

Akademosparte din fiecare grup, iar acestea, la rândul lor, suntconcretizate în subrubrici/articole pe nivelul 4 etc.Registrul de termeniConceptualizarea obiectelor, proceselor, fenomenelorrealităţii în Enciclopedia Moldovei se varealiza, ca şi în orice enciclopedie universală, prinintermediul terminologiei ştiinţifice – denumirii noţiunilor,temelor care vor constitui conţinutul Enciclopediei.În acest sens, un rol central îl joacă Registrulgeneral de termeni (Repertoriul terminologic),ce integrează registrele ramurale de termeni ai ştiinţeişi artelor. Procesul de elaborare a Registruluigeneral de termeni este delimitat în câteva etape:documentarea, selectarea domeniilor/ramurilorştiinţei şi artelor; elaborarea arborilor ramurali aiclasificării tematice şi a Arborelui general al clasificării tematice; selectarea termenilor şi organizarealor sub formă de registre ramurale; identificarea termenilorştiinţifici interdisciplinari în scopul soluţionăriicazurilor de omonimie prin definirea adecvatăa termenului omonim în cadrul fiecărei ştiinţe (ex:ACT (fi oz.), ACT (jur.), ACT (teatr.)); expertizareaşi validarea registrelor de termeni; integrarea termenilorîn cadrul Registrului general (cca 40 000 determeni în varianta de proiect, pornind de la parametriicantitativi ai celor 10 volume: 4 000 de termeni/volum).Concepţia artistică şi ilustrativă a EnciclopedieiConcepţia artistică şi ilustrativă a Enciclopedieistabileşte modul de utilizare a materialului ilustrativ(fotografii, tabele, desene, diagrame, schiţe tehnice,hărţi etc.), care completează în mod organic textulşi pentru care se va aloca circa 20 la sută din volumultotal al Enciclopediei. O parte din materialulilustrativ va fi prezentat în culori, prioritate avândimaginile monumentelor de artă şi ale operelor incluseîn tezaurul naţional şi internaţional, precum şihărţile. Fotografiile şi reproducerile vor fi selectateîn funcţie de anumite criterii: pertinenţa informaţiei,valoarea didactică, calitatea estetică. Desenele şischemele vor fi concepute în baza unor reguli tehnicestricte care ar avantaja lizibilitatea.Consideraţii finaleÎn contextul reluării cercetărilor enciclopediceîn Republica Moldova, este necesară valorificareaexperienţei internaţionale în domeniu, adaptareade noi principii şi metode care ar asigura elaborareaunor ediţii enciclopedice de calitate. RealizareaEnciclopediei confirmă atât faptul că valorile culturaleşi spirituale ale Republicii Moldova sunt parteintegrantă a civilizaţiei europene şi universale, câtşi tendinţa de statornicire a unei tradiţii în acest domeniu.Bibliografie selectivă1. Clasificarea Domeniilor Ştiinţei. În “Metodologiaindicatorilor C-D în baza manualului Frascati”,OECD. www.asm.md2. Encyclopédisme et Savoir: du papier aunumérique. Institut national de recherche pédagogique,avril 2006. www.inrp.fr/vst3. Encyclopaedie Universalis. http://www.universalis.fr(accesat în 02.07.2010)4. Recherches sur Diderot et sur l'Encyclopédie.Numéro 31-32 (Avril 2002). Mis en ligne le 1septembre 2006. http://rde.revues.org (accesat în02.08.2010)5. Théories et pratiques de la terminologie: analyserdes concepts. Respobs. Jean-Jacques Briu,Sciences du langage. Université Paris Ouest NanterreLa Défense, Centre de Recherches PluridisciplinairesMultilingues, novembre 2009. www.ltt.auf.org (accesat în 07.05.2010).Anexa 1. Cuvinte-cheieArticol – expunere cu caracter ştiinţific de proporţiirelativ reduse, la o temă sau la un subiect anumit.Enciclopedie – lucrare lexicografică onomasiologicăde proporţii mari, care tratează ştiinţific termenice denominează noţiuni din ramuri ale ştiinţeişi artelor (nume comune şi proprii), în diversele loraccepţiuni, sistematizaţi în ordine alfabetică.Definiţie/adnotare – explicaţie ştiinţifică logică,laconică a conţinutului noţiunii, reflectat de termen.Registre de termeni pe ramuri ale ştiinţelor şiartelor – sistematizează în ordine alfabetică termeniice denominează noţiuni ştiinţifice (nume comuneşi proprii) pe ramuri, şi constituie subregistre aleRegistrului general de termeni.Registrul general de termeni – lista generală determeni ce denominează noţiuni, teme, subiecte caresunt, în acelaşi timp, şi titluri de articole. Registrulgeneral integrează registrele ramurale de termeni şiinclude termeni/noţiuni din diferite domenii şi ramuriale ştiinţei şi artelor.Titlu de articol – fiecare termen din Registrulgeneral de termeni este însoţit de definiţie/adnotareş.a.Titlu referenţial/de trimitere la alt titlu de articol– referinţa/trimiterea la alt titlu de articol (termen),ce denominează o noţiune sinonimă/înrudită/complementară/corelată care oferă informaţii suplimentarela subiectul în cauză.118 - nr. 2(21), iunie 2011

EnciclopedieFragment din Arborele clasificării-cadru a ramurii EconomieAnexa 2Nivelul 1 Nivelul 2 Nivelul 3 Nivelul 4 Nivelul 5 Nivelul 6ŞtiinţesocialeEconomie Aspecte generale ale Economie (studiere)Discipline economiceştiinţei economiceCercetare şi experiment economicInstituţii de cercetareEconomie bazată pe cunoaştereInformaţie economicăInformaţie bursierăInformaţie financiarăAgenţi economiciSocietăţiAdministraţii publiceIndicatori economiciIndicatorii activităţiiIndicii preţurilorIstoria gândiriieconomiceAntichitate....................Sec. XX până în prezentIstorie economică Istoria comerţului Istoria monedeiIstorie economică, Antichitate şi Evul Mediu…………Istorie economică, sec.XX până în prezentEconomişti marcanţi MercantiliştiFiziocraţiClasiciMarxiştiNeoclasiciŞcoala de la VienaMonetarişti, etc.InstituţionaliştiKeynesieniPersonalităţiMetode aplicate îneconomieModelarea economicăMetode ale statisticii economiceEconometrieMetode matematice în economieCalculul economicTeorii economice Teoria alegerii publiceTeoria anticipaţiilor raţionaleMoneda şi politicamonetarăIstoria monedeiForme monetareMonedă fiduciarăInstrumente de plăţiDevizeBănciEconomisireCase de economiiPlasamente financiareFiscalitateImpoziteTaxeSisteme monetareSistemul monetar europeanSistemul monetar internaţionalZone monetareInflaţiaPieţe monetare Politică monetară Bănci centralePolitica de creditPiaţa deschisăInstrumente bancareSectoare de activităţieconomiceAgricultură, economia vânatului şi silviculturăPescuit, pisciculturăIndustrieIndustrie extractivăConstrucţiiComerţ cu ridicata şi cu amănuntulIndustrie prelucrătoareEnergie electrică şi termică, gaze şi apăIndustrie alimentară şia băuturilorFabricarea produselortextileIndustria chimicănr. 2(21), iunie 2011 - 119

DESCOPERIRIARHEOLOGICEÎN SITUL MEDIEVALDE LA LOZOVA 1Dr. Ludmila BACUMENCO-PÎRNĂUDr. Vlad VORNICDrd. Ion URSUAkademosARHEOLOGICAL DISCOVERIES IN THEMEDIEVAL SITE OF LOZOVAThe article presents the main data of the archeologicalresearch from Lozova from 2010. During theexcavations were identifi ed archeological remainspertaining to three periods: early middle age (VI-VII Century), documented by a complex of deepenedhousing equipped with a fi re facility; the period ofGolden Horde domination (XIV Century); State Moldovanmedieval period (the end of XIV –XVI century)documented by pieces specifi c to the settlements ofthis age, and a cemetery belonging to a ChristianCommunity. The investigated Necropolis is situatednear by border between the current villages Lozovaand Vorniceni, where during the reign of Alexandrucel Bun was, perhaps, the Socăreni village (then disappeared)which was given together with other ninevillages in the valley of Bucovăţ to Oană Vornic onApril 25, 1420.Aşa cum este şi firesc, perioada constituirii şiextinderii la răsărit de Prut a statului medieval moldovenesca suscitat un interes deosebit din parteacercetătorilor. Cu toate acestea, din cauza penurieiizvoarelor scrise, multiple probleme privind realităţileistorice din sec. al XIV-lea rămân încă neclarificatesau insuficient studiate, deseori şi controversate.În aceste condiţii, un rol aparte în elucidareaunor aspecte vizând îndeosebi structura socio-economicăa colectivităţilor umane şi a realităţilor etnico-demograficeşi culturale din perioada formăriiŢării Moldovei îi revine arheologiei.Printre siturile arheologice medievale importantede pe teritoriul Republicii Moldova se numără şidouă aşezări rurale din sec. al XIV-lea descoperiteîn perimetrul com. Lozova (r. Străşeni). Semnalateîn anii 50-60 ai secolului trecut, obiectivele arheologicede la Lozova se află în microzona Oanţa de pepartea dreaptă a r. Bucovăţ, unul în marginea esticăa localităţii, iar altul la cca 1 km E, în vecinătate cu1Articolul a fost realizat în cadrul proiectului „Cercetarea arheologicăa aşezării rurale de la Lozova din perioada constituiriistatului medieval moldovenesc”, înscris în Registrul de stat alproiectelor din sfera ştiinţei şi inovării cu cifrul 10.819.07.01F.Fig. 1. Echipa de cercetare pe şantierularheologic.com. Vorniceni 2 . În prima dintre aşezări, acoperităîn cea mai mare parte de plantaţii de viţă-de-vie saude grădini şi construcţii gospodăreşti, I. Rafalovicia executat în anul 1960 un sondaj restrâns, descoperindu-secâteva complexe şi materiale de valoare ştiinţificădeosebită – două cuptoare de olărie cu reverberaţie,un bordei, un tezaur cu monede de argint şibronz ş.a. Cu toate că s-a dovedit a fi de o importanţăaparte pentru cunoaşterea realităţilor arheologice şiistorice din deceniile premergătoare extinderii ŢăriiMoldovei la est de Prut, aşezarea din punctul Oanţade la Lozova în anii care au urmat n-a fost cercetatăprin săpături metodice, iar materialele arheologiceobţinute n-au fost valorificate corespunzător, unelerămânând inedite.Ţinând cont de aceste împrejurări şi de faptulcă recent în perimetrul sitului amplasat la hotar cuVornicenii s-a reperat un mormânt medieval cu trăsăturicreştine 3 , se impunea imperios salvgardareavestigiilor şi realizarea unei cercetări arheologicesistematice în limitele obiectivelor în discuţie.Graţie câştigării unui proiect ştiinţific pentru tineriicercetători finanţat de Academia de Ştiinţe aMoldovei, începând cu anul 2010 la Lozova se desfăşoarăinvestigaţii arheologice sistematice efectuatede o echipă de specialişti de la Centrul de Arheologieal IPC AŞM 4 . Cercetările din cadrul pro-2 Рафалович И.А., Полевой Л.Л. Раскопки гончарных горновна поселении Лозово//Материалы и исследования поархеологии и этнографии Молдавской ССР. Кишинев, 1964,с. 241-247; Полевой Л.Л., Бырня П.П. Средневековые памятникиXIV-XVII вв. //АК МССР, вып. 7. Кишинев, 1974,с. 33-34.3 Complexul a fost identificat de Ion Ursu în toamna anului2007, cu prilejul unor cercetări de suprafaţă.4Din echipa de cercetare au făcut parte: Ludmila Bacumenco-120 - nr. 2(21), iunie 2011

ArheologieFig. 2. Lozova. Secţiunea III, planul şi profilulvesticiectului urmăresc mai multe obiective: determinareacaracteristicilor principale ale siturilor arheologicemedievale, clarificarea cronologiei, precizarea apartenenţeietnice a comunităţilor respective, stabilireaîntinderii, densităţii şi structurii habitatului, precumPîrnău (responsabil), Ion Ursu, Vlad Vornic, Radu Pîrnău, VasileIarmulschi, Adrian Pelivan, Ion Ceban, Sergiu Popovici şiVitalie Burlacu. Pe parcursul campaniei arheologice s-a urmăritşi corelarea unor studii magnetometrice efectuate de un grup decercetători din cadrul Platformei de Cercetare Interdisciplinarăîn Domeniul Arheologiei „Arheoinvest” (Facultatea de Istorie,Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi) care au evidenţiat posibile„anomalii” în anumite zone ale sitului cu situaţiile arheologiceconcrete. De asemenea, au fost făcute sondaje pedologice în vedereaanalizei distribuţiei caracteristicilor morfologice, chimiceşi fizice ale solului din aria sitului medieval.şi alte aspecte de natură socio-economică şi culturalăreferitoare la aceste aşezări rurale medievale depe malul drept al Bucovăţului. Un obiectiv apartel-a constituit elucidarea chestiunii dacă mormântulcreştin descoperit recent este o înmormântare izolatăsau face parte dintr-un cimitir medieval, iar dacăaparţine unei necropole – cercetarea acesteia.În campania din anul 2010 au fost executate săpăturinumai în situl arheologic amplasat la graniţadintre com. Lozova şi Vorniceni, a cărui suprafaţăastăzi este în mare parte cultivată, existând însă şicâteva zone înţelenite. În diferite sectoare ale situluis-au trasat trei secţiuni (notate S.I, S.II şi S.III), cudimensiunile de 2x30, 2x14 şi, respectiv, 2x30 m. Încadrul săpăturilor s-au identificat resturi arheologiceaparţinând la trei niveluri de locuire sau orizonturicultural-cronologice diferite.Cel mai vechi nivel se datează în evul mediu timpuriu(sec. VI-VII), fiind clar documentat printr-uncomplex de locuire adâncit de formă aproximativ pătrată,cu dimensiunile de 2,4x2,5 m. Locuinţa era prevăzutăîn colţul de NV cu o instalaţie de foc, constânddintr-o vatră de lut ovală cu dimensiunile de 0,5x0,6m, înconjurată de un parament de pietre mici de gresie.În umplutura complexului, spre bază, s-au găsito fusaiolă de lut, fragmente de vase ceramice lucratecu mâna din pastă cu şamotă în compoziţie, unele cuprofilul bitronconic, şi resturi faunistice. Prin particularităţilecomplexului de locuire, dar mai ales aleceramicii, vestigiile medievale timpurii se încadreazăîn faciesul cultural Penkovka din sec. VI-VII, atribuitde unii specialişti triburilor migratoare ale anţilor, iarde alţii populaţiei locale romanice 5 .Al doilea orizont cultural-cronologic corespundeperioadei de dominaţie a Hoardei de Aur (primaşi a doua treime a sec. XIV), pentru moment nefiindreprezentat prin complexe închise, ci doar prin cioburide recipiente de lut de culoare roşietico-gălbuielucrate la roata de turaţie medie, fragmente de amforede import, bucăţi de vase de fontă tipice acesteiperioade, un lacăt de fier şi oase de animale.Ultimul orizont arheologic din situl investigat laLozova, cel din perioada statului medieval moldovenesc(sfârşitul sec. XIV – sec. XVI), este documentatprin cioburi răzleţe specifice aşezărilor acesteiepoci şi printr-un cimitir aparţinând unei comunităţicreştine (fig. 1,2,4), care reprezintă şi cea mai importantădescoperire realizată în această campanie.De asemenea, în cuprinsul celor trei secţiuni trasateau fost surprinse porţiuni ale unor şanţuri, a cărorcronologie şi destinaţie urmează a fi precizate princercetările ulterioare.Prezentând o însemnătate deosebită pentru studiereaevoluţiei aşezărilor rurale medievale şi a vieţiispirituale a locuitorilor din spaţiul est-carpatic în5 Corman I. Contribuţii la istoria spaţiului pruto-nistrian în epocaevului mediu timpuriu (sec. V – VII d.Chr.), Chişinău, 1998,p. 14-28, 65-81.nr. 2(21), iunie 2011 - 121

AkademosFig. 3. Lozova. Piese descoperite în morminte:verigi de tâmplă de argint (1, 2) şi bronz (4,5),cercel de argint (3), nasturi sferoidali de bronz(6-9), mărgele din pastă sticloasă (10, 11)perioada constituirii şi consolidării Ţării Moldovei,aşezarea şi necropola identificate de noi, aşa cum ammenţionat deja, sunt amplasate în imediata apropierea hotarului dintre satele actuale Lozova şi Vorniceni,prin urmare, într-o zonă unde în timpul domniei luiAlexandru cel Bun a existat, se pare, satul Săcăreni(ulterior dispărut), dăruit împreună cu Lozova, Vornicenişi alte şapte sate de pe valea Bucovăţului la 25aprilie 1420 de voievod sfetnicului său Oană, vornic,pentru „dreaptă şi credincioasă slujbă” 6 .Cele 18 morminte identificate până în prezent încimitirul medieval de pe malul drept al Bucovăţuluiaparţin unei comunităţi locale creştine, toţi decedaţii(maturi şi copii) fiind înhumaţi potrivit ritualuluitradiţional creştin: cu capul spre vest şi privirea sprerăsărit, în poziţie pe spate, cu picioarele întinse şibraţele îndoite din coate, cu mâinile aşezate pe abdomen,piept sau pe umeri. Adâncimea morminteloreste destul de redusă, variind între 0,2 şi 0,8 m dela nivelul actual al solului. Gropile mortuare erau deformă trapezoidală, cu pereţii verticali şi colţurileuneori uşor rotunjite, fiind săpate aproape exact dupădimensiunile decedatului. Urme de lemn provenindde la sicrie deocamdată nu au fost reperate la niciun6DRH, A. Moldova, vol. I (1384-1448), întocmit de C. Cihodaru,I. Caproşu, L. Şimanschi, Bucureşti, ed. Academiei, 1976,doc. nr. 47, p. 67-69.mormânt. Inventarul funerar este în general sărac,în câteva morminte de copii, adolescenţi sau femeidescoperindu-se câte una-două piese vestimentaresau de podoabă: nasturi sferoidali de bronz, verigi detâmplă de argint şi de bronz, mărgele din pastă sticloasăşi un cercel de argint (fig. 3), piese care indică,în lipsa monedelor, perioada de utilizare a cimitiruluide la sfârşitul secolului XIV până în secolul XVI. Uncomplex funerar similar, datat la finele sec. XIV –mijlocul veacului următor, a fost descoperit şi parţialcercetat în anul 1990 de Anatol Gorodenco şi VasileGukin în împrejurimile com. Sadova 7 , situat la cca 7km N de Lozova, fiind pus de autori în legătură cuSeliştea lui Tigomir, pomenită în aceeaşi danie de la25 aprilie 1420 a lui Alexandru cel Bun către Oanăvornic 8 . Fără îndoială, însă, că această ipoteză, ca şisupoziţia noastră privind identificarea şi localizareasatului medieval Săcăreni urmează a fi verificate princercetări arheologice şi interdisciplinare ulterioare,cercetări care se cer a fi mai ample şi detaliate.În concluzie, relevăm că situl prospectat de laLozova se dovedeşte a fi unul deosebit de importantpentru arheologia satului medieval din interfluviulPrut-Nistru. Investigaţiile sistematice în curs de desfăşurarevor furniza, sperăm, noi date şi materialeconcludente, în măsură să contribuie la rezolvareaunor probleme ce ţin de istoria locală şi regională dinperioada constituirii şi consolidării Ţării Moldovei.7Gorodenco A., Gukin V., Seliştea lui Tigomir//Pyretus, anul I,nr. 1, Ungheni, 2001, p. 23-32.8DRH, A. Moldova, vol. I (1384-1448), întocmit de C. Cihodaru,I. Caproşu, L. Şimanschi, Bucureşti, ed. Academiei, 1976,doc. nr. 47, p. 67-69.Fig. 4. Lozova. Secţiunea III, vedere dinspresud-est122 - nr. 2(21), iunie 2011

TeologieVIŢA DE VIE ŞI VINULÎN TRADIŢIABISERICII ORTODOXEBoris GAINA, academician-coordonator,Secţia Ştiinţe Agricole, AŞMCiprian GRĂDINARU, arhimandrit,duhovnic al Mănăstirii Sihăstriadin RomâniaTudor GUZUN, profesor de istorie,preşedintele Asociaţiei Obşteşti„Christdar”GRAPE-VINE AND WINE IN THEORTHODOX CHURCH TRADITIONThe author examines a matter of biblicalsources feeding the traditions of grape-vinecultivation, wine production and use in ourancient church. The Great Father of Romania,the late Ilie Cleopa, Archimandriteat the Sihastria Monastery from the NeamtMountains, comes with a clarifi cation in thisregard: Our faith is like a well-cultivatedvine.Calea, Adevărul şi Viaţa – aceasta-i chintesenţacredinţei creştine. Din momentul botezului, omulajunge a fi mădular al Bisericii Ortodoxe, începândsă-şi desăvârşească calea spre Mântuire. Dobândireavirtuţilor creştine devine o necesitate organică asufletului său. Este ca un urcuş pe o pantă abruptă,ce dăinuie întreaga sa viaţă. Totul este incert, numaicredinţa pâlpâie în suflet luminându-i calea spreadevăr, curăţenie şi sfinţenie.Creştinul ortodox poate fi lesne asemănat cuviţa de vie ale cărei roade sunt toate de folos. Înprimul rând strugurii, din care obţinem acel chihlimbarminunat numit vin ce ne bucură inima, neluminează chipul, ne întăreşte sănătatea trupească şicea sufletească. Urmează frunzele, din ele gospodinelenoastre fac sarmale deosebit de gustoase. Apoiviţele curăţate şi uscate, care ne încălzesc şi ne ajutăla prepararea hranei, mai ales la noi la ţară. Tescovinase utilizează la producerea basamacului. Acesta,fiind consumat cu măsură, este asemenea unui medicament.Rămăşiţele se dau la animale sau îngraşăpământul istovit de rod.În cele ce urmează vom examina o chestiune ceţine de sursele biblice care alimentează tradiţiile cultivăriiviţei de vie, a producţiei şi utilizării vinuluiîn Biserica noastră strămoşească. Marele Duhovnical României, regretatul Ilie Cleopa, arhimandritla Mănăstirea Sihăstria din munţii Neamţului, vinecu o precizare în această privinţă: Credinţa noastrăeste asemenea unei viţe de vie bine şi frumos îngrijite.Noi, călugării, suntem acei haragi uscaţi, caresusţinem această vie.Vom încerca să parcurgem istoriceşte drumulviţei de vie şi al vinului în retrospectivă biblică şia revelaţiei divine, viţa de vie şi vinul fiind douăsimboluri inseparabile în tradiţia ortodoxă.Înconjurat-am şi am jertfi t în cortul lui jertfă delaudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului (Ps. 26;11) Cu acest verset din Psalmii regelui David să începema depăna cursul firesc al descoperirii viţei devie şi utilizării vinului în Biserica Ortodoxă.Vom începe cu Legea Veche – Vechiul Testament,de unde vom afla cum a fost descoperită viţade vie. Se cunoaşte cu exactitate, când protopărintelenostru, Sfântul Noe, a aflat viţa de vie – în 2243,Anul Potopului, potrivit Hronografului.La 9 ani după Potop, Noe a răsădit via şi vin dinstruguri storcând şi gustând şi cea prea aleasă băuturăvăzând-o cu gust şi sănătoasă şi veselitoare,mai întâi a adus-o lui Dumnezeu spre jertfă (ca şicum mai înainte proroceşte închipuind cea fără desânge jertfă care avea să fi e în Darul cel Nou întrucare acum, prin chipul vinului, se săvârşeşte de viaţăfăcătorul Sângele lui Hristos).Dar nu Noe a fost răsăditor al viei, ci din începutera de Dumnezeu zidit vinul, spre sănătateaşi veselia oamenilor, precum şi celelalte doftorii,din pământ de Dumnezeu sunt zidite. Fiindcă şi vinuldoftorie aleasă este stomacului, drept aceea şiApostolul către Timotei grăieşte: Să nu bei apă, cipuţin vin să obişnuieşti pentru stomacul tău şi pentrucele dese slăbiciuni ale tale. (I Tim. 5,23)Noe a aflat el dintâi vinul prin binecuvântareade la Dumnezeu. Răsădind viţa, a adăpat-o pe ea cusânge de la 4 vieţuitoare, jungănind: un leu, un porc,un miel, o maimuţă şi, ca şi cum ar fi luat viţa puteredin singiurile juvinelor acelora, ca adică să lucrezenăravurile lor întru cei ce beau vinul.Şi se vede întru cei ce se îmbată de vin, că uniiasemenea sunt ca leul: iuţi, cumpliţi, îndrăzneţi,vrând să se apuce şi să se bată cu oricine.Alţii de asemenea cu porcii: puturoşi, mârşavi,în noroi ca şi porcii tăvălindu-se.Alţii se aseamănă cu mielul: blânzi, smeriţi, rugându-selui Dumnezeu cu umilinţă.Iar unii se aseamănă cu maimuţa: glumesc, râd,se marghiolesc şi multe fără ruşine fac.Însă acestea nu ca nişte adevărate, ci ca nişteghicituri politiceşti, să se socotească de celi politiceşti.nr. 2(21), iunie 2011 - 123

AkademosIar noi să ne gândim, că tot cel ce batjocoreştegreşeala altuia, singur nu va scăpa de batjocură,căci pentru al său păcat, înaintea altora se vamustra şi de ruşine se va umplea. De ce se impuneaceastă impetienţă? Deoarece îmbătându-se de vin,protopărintele nostru Noe a adormit lăsându-şi văzutăgoliciunea. Iar unul din cei trei fi i ai săi, cunumele de Ham, a râs şi ducându-se a spus fraţilorsăi, lui Sem şi Iafet, ocărând goliciunea tatălui său.Deci aceia defăimându-i nebunia lui luară o hainăşi punând-o pe amândouă umerele sale, au merscăutând înapoi şi au acoperit goliciunea tatălui lor,avându-şi feţele lor întoarse şi nu văzură goliciuneatatălui (Hronograf).Să lămurim puţin semnificaţia numelor tatăluişi fiilor săi. Numele protopărintelui nostru Noe seînţelege ca „odihnă”, al celui mai mare fiu Sem setâlcuieşte în limba evreiască ca „slavă” sau „numeslăvit”. Ham se cheamă „fierbinţeală şi negreaţă”.Iar Iafet se numeşte „lărgime sau covârşire”.După ce s-a trezit Noe de vin şi înţelegând ce sefăcuse a blestemat pe Ham şi fiul aceluia Canaanşi întru tot neamul ce avea să iasă dintr-însul şi l-avorbit pe dânsul fraţilor săi, ca să le fie lor slugă.Iar pe Sem şi Iafet şi pe neamurile ce aveau să fiedintru aceia i-a binecuvântat. Aceasta a însemnat căseminţia lui Sem va fi preoţească, iar seminţia lui Iafetstăpânitoare. Astfel trezirea după vin a lui Noe aimpus o rânduială ierarhică între cei trei fii ai săi,care trebuie a fi respectată cu stricteţe (Hronograf).Demn de amintit că lui Sem i-a revenit Asia, luiHam – Africa, iar lui Iafet – protopărintele binecuvântatal neamului nostru – i s-a dat ca moştenireEuropa.Au trecut ani şi ani. Aproape în toate prorocirileVechiului Testament ca un fir roşu trec din secol însecol metaforele cu viţa de vie şi vinul ca băuturăbinecuvântată de Dumnezeu. Aşa ajungem la ÎmpăratulDavid, din seminţia căruia s-a născut MaicaDomnului, iar prin ea, Logosul – Cuvântul lui Dumnezeu– Iisus Hristos.Fiind insuflat de Duhul Sfânt, acest vrednic împărata ticluit 150 de psalmi, care sunt liniştea sufletului,răsplătitorii păcii, potolitorii gălăgiei şi alvalului gândurilor. Ei fac să slăbească mânia sufletuluişi înfrânează patimile; sunt tovarăşii prieteniei,apropierea celor care stau departe, împacă pe ceice-şi poartă vrăjmăşie. Psalmii sunt creşterea pentrucei care propăşesc pe calea virtuţii şi sprijin pentrucei care merg pe calea desăvârşirii.Glas al Bisericii, psalmii înveselesc sărbătorileasemenea vinului bun şi fac să se nască în inimacredincioşilor dorul după Dumnezeu. Din ei înveţimăreţia bărbăţiei, puterea dreptăţii, însemnătateaînfrânării, desăvârşirea judecăţii, chipul în care trebuiesă se rabde şi tot ceea ce se poate spune desprelucrurile cele bune. Aici se regăseşte teologia desăvârşită,aici prezicerea venirii în trup a DomnuluiHristos, aici ameninţarea judecăţii cele veşnice, aicinădejdea Învierii, aici teama de iad. Aici făgăduinţamăririi ce ne aşteaptă, precum şi dezvăluirea tainelorcelor nepătrunse. Toate se găsesc adunate aici,în Cartea Psalmilor, întocmai ca într-o comoarăinesestimabilă care este pusă la îndemâna tuturor.Din această comoară, Cartea Psalmilor de ÎmpăratulDavid, vom culege strugurii versetelor legate decultura viţei de vie şi a vinului.Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decâtMihai Potârniche. Zăicani, Râşcani, 2008124 - nr. 2(21), iunie 2011

Teologieveselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemnce s-au înmulţit.Cu pace aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu,Doamne, îndeosebi şi întru nădejde m-ai aşezat.(Ps. 4; 7, 8)Domnul este partea moştenirii mele şi a păharuluimeu. (Ps. 15; 5)Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celorce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şipăharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. (Ps.22; 6)Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curatbine-mirositor, şi-L trece de la unul la altul, dardrojdia lui nu s-a vărsat: din ea vor bea toţi păcătoşiipământului. (Ps. 74)Via din Egipt ai mutat-o, izgonit-ai neamuri şiai răsădit-o pe ea. (Ps. 79; 9)Cale a făcut înaintea ei şi ai răsădit rădăcinileei şi s-a umplut pământul. (Ps. 79; 10)Umbra ei şi mlădiţele ei au acoperit cedrii luiDumnezeu. (Ps. 79; 11)Întins-a viţele ei până la mare şi până la râulăstarele ei. (Ps. 79; 12)Pentru ce au dărâmat gardul ei şi o culeg pe eatoţi cei ce trec pe cale? (Ps. 79; 13)A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porculsălbatic a păscut-o pe ea. (Ps. 79; 14)Dumnezeul puterilor, întoarce-te dar, caută dincer şi vezi şi cercetează via aceasta. (Ps. 79; 15)Şi desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreaptaTa, şi pe Fiul omului pe care L-ai întărit Ţie. (Ps.79; 16)Arsă a fost în foc şi smulsă, dar de cercetareafeţei Tale ei vor pieri. (Ps. 79; 17)Să fi e mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale şipeste Fiul omului pe care L-ai întărit Ţie.” (Ps. 79;18)Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşteinima omului.(Ps. 103; 16)Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâineainima omului o întăreşte. (Ps. 103; 17)Şi a bătut viile lor şi smochinul lor şi a sfărâmatpomii hotarele lor. (Ps. 104; 32)Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strânsbelşug de roade. (Ps. 106; 37)Femeia ta ca o vie roditoare în laturile caseitale; fi ii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurulmesei tale. (Ps. 127; 3).Tâlcuirea PsalmilorFiecare din Psalmii respectivi conţin un mesajduhovnicesc concret:Ps. 14. Acest psalm prevede învierea din morţi,care aparţine veacului ce avea să vină şi alcătuieştesfârşitul acestui veac.Ps. 15. După conţinut acest psalm este prorocesc,mesianic. Prorocul prevede aici suferinţele şiÎnvierea Stăpânului şi mântuirea celora ce cred înEl.Ps. 22. Anunţă despre Păstorul Blând al oilorcuvântătoare, adăpându-i şi hrănindu-i pe toţi credincioşiicu Trupul şi Sângele Său.Ps. 74. Conţine prorocirea despre Judecata dreaptăa lui Dumnezeu şi pre-anunţă pieirea viclenilor, întrupăstrarea năzuinţelor curate şi sănătoase.Ps. 79. Prezice mântuirea tuturor de către Domnulnostru Iisus Hristos şi cu ce cuvinte trebuie demilostivit Domnul ca să ne ierte pe noi.Ps. 103. Ne învaţă cum trebuie să-L slăvimpe Creator, descrie binefacerile Divine şi arată căDumnezeu prin toate este Creator şi Conducător.Ps. 104. Prorocul arată răzbunarea pentru nerecunoştinţăşi preîntâmpină să nu mergem pe undrum cu nerecunoscătorii.Ps. 106. Anunţă mântuirea tuturor oamenilor, deaceea cea mai mare parte a prorociei se referă la noicreştinii şi nu către iudei.Ps. 127. Cei care vor urma Poruncile Domnuluivor fi răsplătiţi de succesele lor prin fericire familiară.Aşa erau simbolizate viţa de vie şi vinul în VechiulTestament.Odată cu naşterea Domnului nostru Iisus Hristosîn lume se instaurează legea harului şi a iubirii,Legea veche fiind împlinită cere jertfa iubirii faţă deDumnezeu şi aproapele său.Cunoaştem din istoria creştinismului, că SfântulIoan Botezătorul, aflându-se în temniţă din ordinulregelui Irod, de câteva ori l-a întrebat pe Iisus Hristos:Tu, eşti Acela, care trebuie să vină, sau altul?– la care Iisus i-a răspuns ferm: Da, Eu sunt Acela,care a fost trimis de Tatăl.În asemenea circumstanţe a fost benefică şi binevenităprima minune a Mântuitorului – prefacereaapei în vin la Nunta din Cana Galileii. Să urmărimtextul:Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şiera şi mama lui Iisus acolo.Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii săi la nuntă.Şi sfârşindu-se vinul a zis mama lui Hristos cătreEl: nu mai au vin.A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine,femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi oriceva spune.Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentrucurăţirea Iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-auumplut până sus.Şi le-au zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului.Iar ei i-au dus.Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şinr. 2(21), iunie 2011 - 125

Akademosnu ştia de unde este, ci numai slujitorii, care scoaserăapa ştiau, a chemat nunul pe mire.Şi i-a zis: orice om pune întâi vinul cel bun şicând se ameţesc, pune pe cel mai slab.Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.Acest început al minunilor l-a făcut Iisus înCana Galileii şi Şi-a apărat slava Sa; şi uceniciiSăi au crezut în El. (Evanghelia după Ioan, Capitolul2; 1-11)De aici rezultă că apa este simbol al harului şicurăţirii, iar vinul devine după această minune săvârşităde Iisus Hristos, simbol al iertării păcatelorşi mântuirii de rând cu pâinea noastră cea de-a pururea...Aşa se începe era nouă a creştinismului ce dăinuiemai mult de două mii de ani. Câţi adversari autăgăduit Sfinţenia şi Dumnezeirea lui Iisus Hristos?Mulţi, dar zadarnic le-au fost eforturile. Sângele nevinovatal martirilor întru Hristos a făcut ca via sărodească continuu strugurii vieţii veşnice.Din Noul Testament, şi mai ales din cele 4 Evanghelii,am semnificat importanţa acestei culturi şi alprodusului ei – vinul – printr-un şir de simbolizări:- Ca viţa de vie să poată creşte, ea trebuie să fieînrădăcinată în pământ.Tot aşa şi sufletul trebuie să fie înrădăcinat înÎmpărăţia duhovnicească, cerească, pentru că acestaeste pământul lui, în care se înrădăcinează şi dincare creşte.- Ca viţa de vie să poată creşte, trebuie să fieadăpată cu apă.Tot aşa şi sufletul trebuie să fie adăpat cu harulDuhului Cel Sfânt, ca să fie sănătos şi puternic.- Ca viţa de vie să poată aduce roadă, trebuie săaibă lumină şi căldură de la Soare.Tot aşa şi sufletul trebuie să fie luminat şi încălzitde Dumnezeu Cel viu şi de-viaţă-Făcător, sătrăiască, să crească şi să aducă roadă.Strugurii şi smochinele, spinii şi ciulinii suntsimboluri ale oamenilor, respectiv, buni şi vicleni.Au doară vor culege din spini struguri sau din ciulinesmochine? Nu, ci din viţă şi din smochin se culegerod bun, iar din spini şi ciulini rod rău. Aşa că totpomul bun roade bune face, iar pomul putred roadeviclene face. Nu poate pomul bun să facă roade viclene,nici pomul putred să facă roade bune. Decitot pomul care nu face roadă bună se taie şi în foc searuncă. Pentru aceea, din roadele lor veţi cunoaştepre dânşii. (Mat. 7:16-20)Iar viţa de vie este simbol al lui Hristos, iar mlădiţele– simbol al celor ce Îl urmează.Eu sunt viţa, voi mlădiţele, a grăit Domnul cătreucenicii Săi. Viţa de vie este în parte văzută şi înparte ascunsă. La fel şi Fiul lui Dumnezeu: în partecunoscut şi în parte necunoscut. Fără viţă mlădiţelenu pot nici să crească, nici să aducă roadă. De aceeaa mai zis El: Fără de mine nu puteţi face nimic. Oameniibuni iau din Hristos sevă de viaţă. Iar oameniivicleni se rup de Hristos, drept pentru care se usucăşi rămân sterpi ca nişte mlădiţe ce sunt tăiate. Caatare, cei dintâi vor rămâne ca nişte mlădiţe roditoare,iar ceilalţi vor fi aruncaţi în foc ca nişte mlădiţeuscate. (In 15. 1-6)Burdufurile noi şi vinul nou simbolizează Învăţăturalui Hristos şi oamenii cei noi. Prin pocăinţă,oamenii se schimbă, se purifică şi se înnoiesc. Înoameni ca aceştia poate să încapă doar învăţăturacea nouă a lui Hristos. Fariseii erau ca nişte burdufurivechi, drept care nici n-a putut încăpea în eiînvăţătura cea nouă şi tare a lui Hristos.Această vedere a realităţii, prin simbolismulviţei de vie şi a vinului, a fost pierdută de cătreAdam şi redobândită de Apostoli, fiind hărăzitănouă, tuturor creştinilor. Pe ce cale? Prin primireacu vrednicie a Trupului şi Sângelui Domnului,adică prin Sfânta Împărtăşanie a celor vrednici şispovediţi.Este bine ştiut, că vinul de Împărtăşanie este curat,fără niciun amestec sau adaos din afară, pregătitconform unei tehnologii, de foarte puţini viticultoricunoscută. Este şi aici o taină cum este şi aceastăMare Taină a Sfintei Împărtăşanii care este momentulculminant al Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii.Să le ascultăm cu frică de Dumnezeu:- Luaţi, mâncaţi acesta este Trupul Meu, carese frânge pentru voi spre iertarea păcatelor.Amin.- Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângeleMeu şi a Legii cele Noi, care pentru voi şi pentrumulţi se varsă spre iertarea păcatelor.Amin.- Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem detoate şi pentru toate.- Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm,Ţie îţi mulţumim Doamne şi ne rugăm Ţie Dumnezeuluinostru.Cu o asemenea stare înălţătoare să încheiemaceastă înştiinţare cititorului referitor la importanţaculturii viţei de vie şi a vinului în viaţa şi activitateaBisericii noastre Ortodoxe vie şi luptătoare.Bibliografia1. Biblia. Psaltirea Regelui David.2. Biblia. Evanghelia după Ioan.3. Hronograful (Biblia după ani). Ed. Pelerinul român,Oradea, 1992.4. Sfântul Nicolai Velimirovici, Episcopul Ohrideişi Jicei. Simboluri şi Semne, Ed. Predania, Bucureşti,200 p.5. Ne vorbeşte Părintele Cleopa, vol. 4, ed. Sihăstria,1999.126 - nr. 2(21), iunie 2011

MAESTRUL NEPERECHEAL ARTEI FOTOGRAFICECONTEMPORANEArtă fotograficăTudor BRAGADeja în 1927, când Societatea Belle-Arte dinBasarabia a organizat prima expoziţie internaţionalăla Chişinău şi, de altfel, prima în Regatul României,se părea că arta fotografică capătă recunoaşterea şistatut de gen de creativitate plastică instituţionalizatîn viaţa culturală alături de pictură, sculptură ş.a.Necazurile economice, culturale, răsturnările politiceprecum cele din 1940 au convers însă la tulburareaşi prăbuşirea oricăror reuşite în domeniu.De fapt, ca gen cu rezonanţe publice, fotografias-a constituit pe lângă publicaţiile conduse pe laînceputul secolului al XX-lea de Pavel Cruşevan,apoi la „Viaţa Basarabiei” lui Pan Halippa şi PetruŞtefănucă, totodată, pe lângă cotidianele timpului.De la nefastul 1940 până la finele anilor 1950,fotografia s-a aflat în servitutea aghitprop-ului. Doarinerent fondării Studioului „Moldova-film”, se reconştientizeazătreptat-treptat că fotografia urmeazăsă-şi dobândească statutul de gen creator.Întâmplarea a făcut ca cineaştii (inclusiv echipelede creaţie conduse de regizorii Vasile Brescanu,Mihail Calic, Emil Loteanu şi Vasile Pascaru) săajungă cu platouri sub cerul liber la Păhărnicenii luiMihai POTÂRNICHE*.Născut pe data de 4 ianuarie 1951 la Păhărniceni,Orhei.Artist fotograf, cu prestaţii remarcabile în domeniulreclamei, portretului, peisajului, eseului fotografic, şcolarizăriişi managementului.Membru al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova, alUniunii Artiştilor Fotografi din Moldova, al Uniunii ArtiştilorPlastici din Republica MoldovaMaestru în Artă al Republicii Moldova.*Foto A. Mardari, 2010Mihai Potârniche. Evident că ei au ajuns nu numai înlocalitatea menţionată. Şi nu doar Mihai Potârniches-a aflat printre chibiţi. În orice caz, anume lui i-afost scris ca întâlnirea incidentală cu cineaştii să-ischimbe personalitatea.Mihai Potârniche. Autoportret cu interpreta Valentina Cojocaru şi Vasile Iovu,Trebujeni, Orhei, 1985nr. 2(21), iunie 2011 - 127

AkademosLa ziua lui de naştere sora îi face cadou unaparat de fotografiat Smena şi el începe să studiezeindependent tehnicile legate de foto. Demarează cafotograf mai întâi în cadrul familiei, a şcolii, a satului,continuă să fotografieze în timpul studiilor la Şcoalade Viticultură şi Vinificaţie, ajungând, în sfârşit, caîn martie 1966 imaginile sale să fie inserate în ziarulraional Orhei şi în paralel – în ziarul „Viticultorul”ce se publica la colegiu. Studiul său fotografic dedebut, Asistenta mamei, denotă din capul loculuiun ochi de artist liber, neîncorsetat de şabloane.Din 1970, activează ca fotoreporter, succesiv, la oserie de publicaţii periodice naţionale (săptămânalulCultura, ziarul Moldova Socialistă, revista FemeiaMoldovei, revista Moldova ş.a.).Abil, harnic, sârguincios şi de o tenacitaterarisimă, Mihai Potârniche este angajat fotograf laTASS (Agenţia Telegrafică a Uniunii Sovietice).Am văzut caietul de sarcini şi imaginile sale „decontact”, la acestea adăugându-se telegrameleexpediate de TASS administraţiei ATEM (AgenţiaTelegrafică a Moldovei), cu aprecieri superlative.În consecinţă, albumul „Acasă. Amintiri” (1991) seconstituie într-o sinteză spectaculoasă a colaborăriilui cu TASS.În 1997 Mihai Potârniche este numit şefal Departamentului Fotomoldpres al AgenţieiMihai Potârniche. Orhei, 2000Mihai Potârniche. Izvoare, Făleşti, 2000Informaţionale de Stat Moldpres. Fondează, doteazăşi pune în funcţiune Salonul Eurofotoart, care înscurt timp a devenit un centru naţional al fotografieide presă şi artistice. Aici activează cea mai tenaceechipă de fotografi, care a pus baza unei valoroasearhive foto în cadrul Agenţiei Moldpres.Albumele sale de fotografii – „Acasă.Amintiri…” (1991), „Acasă. Portretele pământului”(2006), „Acasă. Ardere. Frământ. Renaştere” (2006),„Acasă. Revenire” (2011) se anunţă a fi cu valoarede patrimoniu. Este director de imagine şi autor defotografii la circa 40 de albume şi cărţi, inclusiv laalbumul de proporţii „Parlamentul independenţei”,editat la 20 de ani de la începutul lucrărilor primuluiParlament ales în mod democratic (2010).Are în palmares 33 expoziţii personale laChişinău, Paris, Strasbourg, Die, Varşovia, Kiev,Bucureşti, Iaşi, Oradea,Vaslui, Bârlad, Bacău,Negreşti Oaş, Nyiregyhaza, Odesa, inclusiv treiexpoziţii excepţionale în istoria culturii noastrevernisate în 2001, 2006 şi 2011 la CentrulExpoziţional „C. Brâncuşi” al Uniunii ArtiştilorPlastici din Republica Moldova, o expoziţievernisată în beciul unui mare producător de vinuridin oraşul francez Die (anul 1996), două expoziţiila Palatul Consiliului Europei de la Strasbourg (în1995 şi 2001). La vernisajul din 2001, a ţinut cutot dinadinsul să vorbească Preşedintele Adunării128 - nr. 2(21), iunie 2011

Artă fotograficăMihai Potârniche. Ceadâr-Lunga, 1986Parlamentare a Consiliului Europei, lordul Russell-Johnston, un mare cunoscător al artei fotograficemoderne: Sunt profund impresionat de conţinutulacestei expoziţii intitulată „La noi”. Ea m-a ajutatsă văd, să înţeleg şi să simt Moldova în câteva clipe.Este un har deosebit pe care poate să-l aibă doarun adevărat maestru. Or, foarte mulţi insistă în artafotografcă, dar fi ţi de acord cu mine – foarte puţinisau poate chiar unici sunt acei care prind clipa şi tefac să pătrunzi în profunzimea ei.Mulţumim maestrului Mihai Potârniche…Notificările privitor la creaţia lui sunt, dinpunctul de vedere al unor literaţi ca S.Vangheli,nuvele=imagini: Cum simţi încă de departerespiraţia mării, o forţă ce te domină, tot aşa înnuvelele maestrului palpită sufl area dramatică aneamului; E.Lungu poeme: Aparatul de fotografi atal lui Mihai Potârniche a învăţat să „gândească”poezie; N. Dabija un gen nou: fotogra fi ile pepânză reprezintă un gen nou în arta noastră, MihaiMihai Potârniche. Recea, Râşcani, 2004Potârniche fi ind primul lui prota gonist, elev şiprofesor în acelaşi timp dar şi a unor jurnalişti careau învederat curiozitate ca Angela Braşoveanu şiIon Cernei şi cărora Mihai Potârniche le-a oferitinformaţii valoroase despre viaţa şi activitatea sa.Totuşi, fotografia ca modalitate de creaţie şivaloarea lui Mihai Potârniche rămân în afara uneiabordări docte: acum, aici, la noi.Nouă ne este valoroasă contribuţia lui MihaiPotârnihe, fiindcă din hăţişurile aghitprop-ului el aieşit teafăr. Ceea ce nu s-a reuşit în 1927 iată, însfârşit, graţie eforturilor sale, ajunge a se împlini în2011: cu circa 80 ani mai târziu decât a fost posibil,fotografia a intrat în colecţiile publice ale muzeelor,nu doar cu identitate de document ci ca entitate cuvaloare artistică distinctă.Din păcate, ceea ce ne place, nu avem posibilitateaa-i da o expresie pe potrivă – ne trebuie timp şicontext pentru a aşterne în text ceea ce merită deadreptul excepţionalul maestrul Mihai Potârniche.Mihai Potârniche. Acad. Mihai Grecu, 1984 Mihai Potârniche. Iara, Cluj, 1999nr. 2(21), iunie 2011 - 129

AkademosFENOMENULABSURDULUIÎN VIZIUNEA ARTISTICĂA LUI ION CREANGĂAcad. Haralambie CORBUTHE PHENOMENON OF ABSURD IN THEARTISTIC VISION OF ION CREANGAThe presentation of the reality through absurd is oneof the most popular and widely used methods of artisticfolktale. The process was undertaken, in a moreamplifi ed manner, by Ion Creanga in his prose, especiallyin his folk origins, by creating situations andcharacter-types of a special artistic expression. Thedisproportions of the real life or fantastic-hallucinatorycircumstances, the integral or illogic and incoherenthuman types, become - in the creative vision ofCreanga and not only – the artistic support of a rareemotional power and persuasion. Highlighting someof the qualities of Ion Creanga` s opera constitute thepurpose of the below statements.1] Umorul blând, dar şi ironia muşcătoare,satira şi sarcasmul necruţător, dublate de caricaturaşi absurdul situaţiilor şi a lumii receptate prin prismapiramidei răsturnate, constituie elemente de bază aleinstrumentarului cognitiv-artistic crengist, moştenitde acesta din fondul creativ şi experienţa de veacuria maselor populare. Basmul folcloric, tradiţional şineordinar, alimentează compartimentele constituenteale basmului marelui nostru clasic, care, înpropria-i lectură şi viziune, imprimă celor preluatede la Măria Sa Poporul o notă aparte, determinatăde inegalabilul său talent şi instinct al omului decreaţie.„Basmul, – în opinia academicianului GeorgeCălinescu, – e un gen vast, depăşind cu multromanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţiemorală etc. Caracteristica lui este că eroii sunt nunumai oameni, ci anume fiinţe himerice, animale. Şifabulele vorbesc de animale, dar acestea sunt simplemăşti pentru felurite tipuri de indivizi. Fiinţeleneomeneşti din basm au psihologia şi sociologialor misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu suntoameni. Când dintr-o naraţiune lipsesc aceşti eroihimerici, n-avem de a face cu un basm” [1, p. 9].Basmul, zice în altă parte autorul, „este evident,un tablou al vieţii, uneori cu intenţie umoristicăexplicită, prezentat ca o „minciună”. Pentru ointerpretare adecvată a fenomenului e necesarca el să fie interpretat corect sub două aspecteprincipale: cel al prozaicului şi realismului, şi celal hiroglifi ei şi simbolisticii, sau mai limpede spus,cel al poematicului, al poeticului liric, umanistic,spiritual, imaginativ-fantastic. Tocmai aceastăamprentă a genialităţii lui Ion Creangă face cabasmele sale să fie inconvertibile şi ireversibile înraport cu versiunile populare originare. „I. Creangăe genial, – subliniază G. Călinescu, – basmele luisunt autentice şi trebuie să fie luate în considerare,însă prin excesul de clasificaţie şi portret moral,prin expoziţia teatrală, prin evocarea prea plastică arealităţii, nu pot să fie retransmise ca atare poporului,care în cel mai bun caz ar elimina tocmai ceea cee genial-artistic, păstrând schemele ce duc fărăîntârziere la soluţionarea problemelor din viaţă” [1,p. 387-388].2] Modul satiric de a vedea şi interpretalumea se manifestă multiplu, variat şi divers, întimp ce afirmarea lui concretă ţine de specificul şiindividualitatea fiecărui creator în parte. Ca şi, dealtfel, toate celelalte procedee şi modalităţi artisticede a evoca destinul uman şi tot ce-l însoţeşte în toatăplinătatea şi imensitatea lui. Raportată la poezie,satira e caracterizată ca „specie a poeziei lirice,în care se demască şi se ridiculizează, cu intenţiimoralizatoare, aspecte negative ale vieţii individualesau sociale”. Horaţiu, Juvenal, Ariosto, Boileau,Heine, – sunt doar câteva nume notorii din literaturauniversală care ilustrează acest adevăr. Pe parcursulistoriei milenare satira a fost utilizată intens şi întoată amploarea diversităţilor sale de către întreagacultură, artă şi literatură universală, fie ea de sorgintepopulară, fie de performanţă cultă. Dimitrie şi AntiohCantemir, C. Negruzzi, M. Eminescu, V. Alecsandri,Ion Luca Caragiale ş. a., sunt doar câteva exempledin literatura naţională care au apelat şi au ilustrataceastă optică artistică în creaţia lor literară atâtde variată şi atât de profundă. Printre aceste numeun loc de seamă îi revine marelui povestitor dinHumuleşti Ion Creangă, asupra creaţiei căruia vompoposi ceva mai la vale.Printre aspectele disconfortante ale actului critic,ale satirei în genere, se remarcă, în mod deosebit– prin agresivitatea şi neîndurarea sa logică, eticomoralăşi estetico-distructivă – aşa zisa manierăsau procedeu absurd de receptare şi interpretarea fenomenelor şi tipurilor umane vizate, lucrurilefiind într-atât răsturnate şi fantastic exagerate îndirecţia negativului, răului şi întunericului, încâtcreează, de cele mai multe ori, atmosferă şi situaţii130 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţa literaturiide coşmar imaginabil. Însă tocmai acest coşmarabsurd şi imaginabil vine, în cele din urmă, săreverse o anumită lumină în această lume fantasticoimaginară,construită din bucăţi şi bolovani ce seresping şi se exclud reciproc până la refuz, pentruca, până la urmă să indice – deşi răsturnat – un drumal logicii şi adevărului.Problema absurdului artistico-literar a fostabordată de critica, istoria şi teoria literară denenumărate ori, de atâtea ori de câte ori a avut şiare prilejul să vină în contact sau în tangenţă cufenomenul dat. Ne vom referi, în cazul de faţă, doarla un singur exemplu, împrumutat de la cunoscutulcercetător literar şi estetician Edgar Papu, formulatîntr-un studiu special, intitulat „Elemente de absurdşi antiliteratură la clasicii noştri”, publicat acumdouă decenii şi ceva într-un volum de investigaţii.„Absurdul, citim în ediţia respectivă, este formaextremă sau expresia cea mai radicală a atitudiniisatirice, care merge, în anumite cazuri, până laacoperirea a tot ce există. Fenomenul cuprinde,până la ultima limită posibilă, şarjarea veştezitoare aprostiei, a imposturii, a minciunii, a interesatei rutineconvenţionale, toate reduse la un registru inuman,automatic, de mecanism care nu mai gândeşte, ciacţionează refl ex, în serie” [2, p. 263].Privite prin această lentilă teoretico-conceptuală,scrierile lui Creangă îşi află temeliile şi originea îneposul popular de veacuri şi milenii. Anume operalui Ion Creangă, remarcă Edgar Papu, „reprezintăcea mai neaşteptată trăsătură de unire între absurdulfolcloric românesc şi acela al antiteatrului modern”[0, p. 273]. E vorba, conform observaţiei lui GeorgeMunteanu, reluate integral de Edgar Papu, de ceeace poate fi numit alterare psihică a personajului,fapt care şi face ca lipsa de logică şi absurdul săfie receptate ca apariţii „fireşti”, ca şi cum la locullor. „Tipurile lui Greangă, îşi continuă E.Papureflecţiile şi analizele, se constituie din cea maiautentică extracţie populară, fapt pe care nimeninu-l poate pune la îndoială. Dar alterarea lor psihică,deşi supusă altui gen de tratare artistică, se aratăa fi exact de această natură cu a personajelor dindemonstraţiile absurdului contemporan”. În scenelerespective din „Scaunele”, din „Regele moare”, din„Aşteptându-l pe Godot”, din „Cui i-a fost frică” serecunoaşte, zice E.Papu, aceeaşi alterare psihică.Oprindu-se mai pe îndelete asupra personajuluicrengian Statu-Palmă-Barbă-Cot, autorul studiuluiţine să sublinieze, că absurdul acestei întruchipărise bazează pe incongruenţa dimensională, căcipartea, în cazul de faţă, se vede cu mult, nemăsuratmai voluminoasă decât întregul pe care o cuprinde.„Imaginea lui Statu-Palmă, – ca şi acelea ale luiSetilă, Flămânzilă, Gerilă – nu este fantastică, ciabsurdă, adică nu poate fi întruchipată printr-oprezentare mentală. Aparţine unei cu totul altecategorii decât a calului înaripat care zboară cagândul, pentru a ne opri tot la un topos al basmului.Pe acesta din urmă oricine şi-l făureşte uşor cumintea. Prezentarea lui Statu-Palmă, însă, prinînsuşi comicul absurdului care o constituie, se aflădirect propulsată în imaginabil” [2, p. 274].3] Prostia ca o culme a degradării intelectualea individului şi ca furnizoare de situaţii din celemai ridicole şi absurde constituie unul dintre piloniisatirici ai creaţiei populare, lucru confirmat cu vârfşi îndesat de întregul patrimoniu folcloric, inclusivde opera artistică a lui Ion Creangă, temeliile căreiase află, cum am mai spus, în gândirea, experienţa şicuvântul purtător de înţelepciune al poporului. Săne amintim în acest context de succinta, dar plina desemnificaţii „Prefaţă la poveştile mele”, pe care oreproducem integral: „Iubite cititoriu, Multe prostiiai fi cetit, de când eşti. Ceteşte rogu-te şi ceste şiunde-i vedè că nu-ţi vin la socoteală, iè pana în mânăşi dă şi tu altceva mai bun la iveală căci eu atât m-ampriceput şi atâta am făcut”. Categorisindu-şi, ironicdesigur, scrierile drept prostii creative, autorul îşiîndeamnă cititorul, cu o tentă ironică şi mai mare,să ia pana în mână, dacă nu îi sunt pe plac cele citite,şi să dea la iveală ceva mai bun, subînţelegându-se,mai mult decât transparent, că nesatisfăcutul nu e înstare de aşa ceva!Şmecherismul, minciuna, păcălismul, tragereape sfoară a celuilalt e o poveste tot atât de vecheca şi alte plăgi fizice şi morale ale unei bune părţide populaţie, dispusă şi antrenată în exerciţiuldeposedării şi defăimării vecinului şi a celor dinpreajmă, etichetaţi drept nepricepuţi, lipsiţi deminte şi inteligenţă. Adică, taxaţi – la modul direct– drept nişte proşti şi, în multe privinţe, descreieraţi.„În nemţeşte, – relatează vizavi de acest subiectcunoscutul filosof, publicist şi om de culturăOctavian Paler, – schmecker înseamnă persoanăcu gust rafi nat. Prin părţile noastre, şmecher acăpătat alte înţelesuri, iar în vânzoleala tranziţieiaceste înţelesuri s-au agravat, încât se poate vorbi,de-acum, de o plagă. Tot felul de şmecheri se zbat,cu coatele, cu vorba, să iasă în faţă, să adulmeceoportunităţi de care să se servească. Sunt gata sasacrifice orice principiu, orice fidelitate şi, la nevoie,nr. 2(21), iunie 2011 - 131

Akademosorice bun simţ pentru a-şi aşeza scaunul în direcţiaistoriei. Pentru cei care nu sunt capabili de aşa cevaîi consideră proşti. Un şmecher nu se împiedică defleacuri, cum ar fi adevărul sau ruşinea. Pentru elun singur lucru e important: să iasă permanent încâştig, indiferent ce se întâmplă cu ceilalţi. Odatăajuns pe creasta valului, să nu ajungă sub val” [3, p.261]. Deci, exact o piramidă a valorilor, pe dos!Definiţia „modernă” a şmecherismului, cuprinsăîn formula lui Octavian Paler, nu se deosebeşteîntru nimic esenţial de şmecherismul personajelorcrengiene: atâta doar că şmecherii de azi –continuatorii şi moştenitorii legitimi ai celor dinvremurile lui Ion Creangă şi din totdeauna – suntun pic mai pragmatici şi mai calculaţi în comparaţiecu predecesorii săi, recrutaţi din lumea fantastică abasmelor şi a minunilor terestre şi extra-terestre.4] În Povestea lui Harap Alb sunt prezentaţitocmai cinci reprezentanţi ai lumii absurdului, careînsă, până la urmă, îşi găsesc locul lor aparte înmediul neadecvat pe care îl asimilează. Primul, edihania de om de la poalele unui codru, „care sepârpâlea pe lângă un foc de douăzeci şi patru destânjeni de lemne” şi care striga cât îl ţinea guracă moare de frig. Înfăţişarea lui exterioară aveaceva de spăriet, posedând, nenormal, „nişte urechiclăpăuge şi nişte buzoaie groase şi debălăbăzate” dete îngrozeau; căci, „când sufla şi răsufla – buza dedeasupra se răsfrângea peste scăfârlia capului, iarcea de desubt atârna în jos, de-i acoperea pântecele”.Acesta era Gerilă, lângă care şi focul îngheţa defrig; foc de ger era, nu altceva; ce putea fi mai deneoprit! Lui Harap-Alb i-a fost de ajuns o ţâră, doarcâteva clipe pentru a face ţurţuri la gură.Al doilea la rând vine namila de om care „mâncabrazdele de pe urma a 24 de pluguri şi tot atuncistriga în gura mare că crapă de foame”. Acestaera, desigur, mereu nesatisfăcutul şi înfometatulFlămânzilă, urmat de o altă minunăţie şi mai mare:o arătare de „o onănâe de om”, pe nume Setilă,care băuse apa de la 27 de iazuri şi o gârlă pe careumblau numai 500 de mori”, şi totodată strigând „îngura mare că se usucă de sete”. „Grozav burdăhanşi nesăţios gâtlej, comentează a mirare Harap-Alb, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarelepământului; mare ghiol de apă trebuie să fie înmaţele lui! Se vede că acesta-i prăpădenia apelor,vestitul Setilă, fiul Secetei, născut în zodia răţelor şiîmpodobit cu darul suptului”.Devierile de la normă nu se opresc însă aici.În cale apare „o minunăţie şi mai minunată: oschimonositură de om (ce) avea în frunte numaiun ochiu mare cât o sită şi când îl deschidea, nuvedea nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îlţinea închis, dar fie zi, fie noapte, spunea că vede cudânsul şi în măruntaiele pământului”. Prin aceastălentilă deformată a lui Ochilă, căci despre el estevorba, lumea e văzută răsturnată cu picioarele însus: copacii cu vârful în jos, vitele cu picioareleîn sus, şi oamenii umblând cu capul între umere”.Harap-Alb comentează – „Mă rog, unu-i Ochilă pefaţa pământului, care vede toate şi pe toţi altfel decum vede lumea cealaltă; numai pe sine nu se vedecât e de frumuşel. Parcă-i un boţ, chilimboţ boţit, înfrunte cu un ochi, să nu fie de deochiu!”Vârf la toţi şi la toate le pune multiînfăţişătorulPăsărilă, cunoscut în popor şi ca Păsări-Lăţi-Lungilă, perceput în genere, din anterior şi dinexterior, ca „brâul pământului şi ca scara ceriului”;ca „ciuma zburătoarelor şi spaima oamenilor”.Fiecare, care mai de care în ce priveşte calităţilefizice şi morale! Însă toată povestea e că toţi cinci„aliaţii” lui Harap-Alb – unul mai ciudat şi maiabsurd decât celălalt – au în faţă un exemplar umannu mai puţin de ciudat, absurd şi răutăcios, cum esteacela al Împăratului Roş, despre care lumea ziceacă „era un om pâclişit şi răutăcios la culme; nuavea milă de om nici cât de un câne”. Pornind dela această logică şi construcţie strâmbă, accesul laesenţa lucrurilor devine posibilă doar prin aplicareametodelor şi procedurilor cuprinse, – zice Harap-Alb, – în vorba populară: „La unul fără suflet trebuieunul fără lege”. Căci, precizează în continuare eroulprincipal al povestirii, Harap-Alb: „Lumea asta epe dos, toate merg cu capu-n jos; puţini suie, mulţicoboară, unul macină la moară”.Ce impresie oribilă produceau toţi cei 5 membriai echipei de netoţi sau de „golani”, cum îi numeaîmpăratul Roş, nu e greu de imaginat: „care de caremai chipos şi mai îmbrăcat, de se târâiau aţele şicurgeau oghelele după dânşii, parcă era oastealui Papuc Hogea Hogecarul.” Masa copioasă şinesatisfăcătoare, pusă la dispoziţia oaspeţilornepoftiţi şi neaşteptaţi, de Împăratul Roş; merţade sămânţă de mac, amestecată cu una de nisipmărunţel, pusă în responsabilitatea oaspeţilor de asepara – timp de o noapte – una de alta; fiica de o rarăfrumuseţe, cerută în căsătorie de nepotul ÎmpăratuluiVerde, fiica, care trebuia să fie identificată în raportcu o altă fată luată de suflet şi între care nu era niciodeosebire – „nici la frumuseţă, nici la stat, nici lapurtare”, toate acestea, cât şi altele, constituind doar132 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţa literaturiicâteva din „şmecheriile” şi păcălelile de prost gust,inventate şi puse la cale de către Împăratul Roş înscopul de a discredita echipa lui Harap-Alb, care,cu toate ciudăţeniile, absurdităţile şi deformărilesale fizice şi morale, venea să realizeze o ideenobilă şi frumoasă – să-i asigure lui Verde-Împăratcontinuitatea la domnie.Subiectul „Povestei” e bazat totalmente peabsurditate şi prostie, reprezentantele devierii dela normă şi normalitate fiind soţia împăratului,împreună cu soacră-sa. Drobul de sare de pe horn,care „ameninţă”, chipurile, viaţa copilului de lasânul mamei, încercarea absurdă de a căra luminasoarelui în bordei cu oborocul; decizia stearpăa tâmplarului de a scoate carul întreg pe uşileneadecvate şi strâmte ale casei, supunând-o în felulacesta pericolului distrugerii capitale şi absurde;intenţia unui individ din lumea cu creierii întorşi pedos care vroia să arunce cu ţăpoiul nucile din tindăîn pod; ultima năzbâtie din această serie; strădaniileunui „gospodar” al satului, lipsite absolut de oriceraţiune şi motivare logică de a târâi vaca deasupraşurei pentru a-i pune la dispoziţie un maldăre de fân– toate acestea îl aduc pe drumeţul nostru la trista şiridicola concluzie: „Mâţa tot s-ar fi putut întâmplasă deie drobul de sare jos de pe horn; dar să carisoarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în podcu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am maigândit!” Absurditatea cu pericolul drobului de sareapare ca o manifestare, în felul ei, a înţelepciuniişi echilibrului în comparaţie cu celelalte enormităţicare i-au urmat!Trebuie, în mod implicit, de separat absurdulde fantastic, primul constituind o alternativădeformată, în timp ce al doilea reprezintă o viziuneamplificată şi descătuşată asupra lumii.Năzdrăvan cum era, – Făt-Frumos, Fiul Iepei,pornind în lume în căutarea tainelor acesteia, are şiel de înfruntat diverse şi imprevizibile obstacole;din partea lui Sfarmă-Peatră, care, nici mai multnici mai puţin, „năruia munţii, sfărma bolovani înmână, de-i făcea ţărnă, apoi îi arunca în pârău”; alui Strâmbă-Lemne, care făcea din copaci drepţicopaci strâmbi, şi din copaci strâmbi copaci drepţi,însă pe aceştia doi, în luptă dreaptă, îi învinge şi îiface ulterior prieteni. Punct de încercare pe viaţăşi pe moarte devine pentru Făt-Frumos întâlnireacu o pocitură de om: „la stat de-o palmă şi cubarba de-un cot, cu capul cât nuca, cu ochii câttalgerele, cu mânele cât fusele, cu picioarele câtdrugii şi cu şezutul cât o faţă de arie. Acesta eraStatu-Palmă-Barbă-Cot, uriaşul zmeilor”. Curioscum această ciudăţenie animalică, componentelefizice ale căreia sunt particularităţile deformateşi caricatural disproporţionate ale fiinţei umane,ridicolă prin micimea şi lipsa de semnificaţie deorice natură, – devine, în interpretarea eposuluipopular, – reprezentantul de vârf al puterii„voinicilor” care au îngrozit şi au înspăimântatlumea! Ar fi putut să fie transmisibilă această„evoluţie” în mod normal dacă în funcţie n-arfi intrat „logica absurdului”, a cumulărilor pânăla refuz a săgeţilor şi înţepăturilor satirice?E de neimaginat! Trecând prin cele mai greleşi complicate încercări, – binele, frumosul şiînţelepciunea, cum era şi firesc, câştigă greauabătălie împotriva şireteniei, urâtului, lăcomiei,minciunii, neomeniei, animalismului sălbatec,Zmeul împreună cu Calul său transformându-seîn două grămezi de gunoi, iar foştii condrumeţi şi„fraţi de cruce”, afectaţi şi ei de dulcele microb altrădării – sunt scoşi la suprafaţă apărând în ochiilumii în toată „splendoarea” decăderii lor.5] Fenomenul absurdului, asupra căruia amstăruit în aceste note, e unul din multiplele elementede bază ale eposului folcloric care, în interpretarealui Ion Creangă, a obţinut formule şi străluciriartistico-stilistice irepetabile. Tocmai aceste calităţiale scrisului marelui humuleştean condiţionează,cum am menţionat mai sus, imposibilitatea uneieventuale reîncadrări ale operei sale în masivuleposului popular din care îşi trage rădăcinile, dar pecare ea l-a depăşit enorm de mult.Lucrul acesta se face simţit în interiorulproblemei, adică atunci când comparăm fenomenulfolcloric cu cel crengian. Dar nu mai puţin şi atuncicând scrisul marelui nostru clasic este comparat cuacela al marilor creatori de acest gen din literaturauniversală. Şi mai cu seamă atunci când vinevorba de traducerea creaţiei sale artistice în altelimbi. Problemele principale care apar în acestcaz sunt de două feluri: prima e legată de modulde a vedea lumea; cea de a doua – de modul de aînfăţişa această lume, limbajul specific şi irepetabilal reprezentării artistice a acestei lumi. Găsireaformulelor adecvate într-o limbă sau alta constituie,când e vorba de un scriitor atât de specific şi legatatât de strâns de tradiţiile locale, o sarcină deosebitde grea şi dificilă.Printre puţinii contemporani ai lui Ion Creangăcare l-au preţuit şi apreciat după merit când eraîncă în viaţă, a fost autorul inegalabilului poemnr. 2(21), iunie 2011 - 133

AkademosLuceafărul, genialul poet Mihai Eminescu. Înanul 1880, când traseul de creaţie al marilor noştriînaintaşi se află încă în deplină desfăşurare, M.Eminescu scria despre bunul şi nedespărţitul săuprieten: „Göthe zicea că partea cea mai bună aunei literaturi e cea intraductibilă, şi avea cuvânt.Cel mai original dintre ei (dintre scriitorii naţionali– H.C.) pân-acum e povestitorul Ion Creangă, alcărui basme, traducându-se, ar pierde tot farmecul,şi mai cu seamă tot hazul” (Timpul, 8 mai 1880).I.Creangă se situează, după cum vedem, în opinia luiEminescu, în eşalonul de vârf al literaturii naţionale,iar criteriile formulate de Göthe şi aplicate deEminescu lui Creangă, îl plasează pe acesta printrevalorile de supremaţie universală. Această apreciereeminesciană îşi are rădăcinile şi confirmarea, într-oaltă formulă a poetului, exprimată cam în aceeaşiperioadă de timp. Cităm: „Tezaurul comun de poveştisi anecdote ale popoarelor e mare în aparenţă, dar sesleieşte totuşi într-un număr oarecare de prototipuri.Aproape toate basmele noastre populare se regăsescsau în germen sau întregime în Scandinavia, în altespaţii. O seamă din poveştile lui Păcală se regăsiseîn Basmele lui Andersen şi-n alte colecţii. Ceea ce eoriginal e modul de a le spune, e acel grai românesccu care se-mbracă ele, sunt modificaţiile locale,potrivite cu spiritul şi datinile noastre locale”. [4, p.158]. Fondul basmului naţional, în care se includeperfect, în primul rând, basmul crengian, e văzut şiinterpretat de Eminescu în acelaşi context european şiîn acelaşi spirit universalist, „secretele” artistismuluifiind adânc implementate în graiul poporului, încapacitatea selectării şi folosirii cuvântului maternîn formele şi semnificaţiile lui inice, capabile sădea pondere estetică şi conţinut real-evinemenţialunor detalii şi amănunte, de regulă, scăpate din –sau trecute cu vederea chiar de mulţi specialişti şipersonalităţi dintre cele mai rafinate.Aproape un secol mai târziu, asupra acestuisubiect revenea într-un fel distinsul filologacademicianul Iorgu Iordan. În „Introducerea” lacele două volume de opere crengiene, apărute în1970, savantul menţiona: „Cu mijloace lingvisticesimple, cantitativ vorbind, sărace, la fel cu conţinutulobiectiv (sau material) al operei sale, povestitorulhumuleştean a izbutit să egaleze pe cei doi mari artiştiai cuvântului românesc, contemporani cu dânsul,care sunt Eminescu şi Caragiale. În aceasta vădeu măreţia într-adevăr unică a creaţiei lui artistice,moment nepieritor închinat limbii noastre populare.Unicitatea ei o dovedeşte şi faptul că Creangă n-agăsit, şi nici nu putea să găsească imitatori” [5, p.LXVI].Ţărani ca psihologie, – notează autorul mai lavale, – sunt nu numai oamenii reali, ci şi monştrii dinHarap-Alb, capra cu iezii ei, lupul, vulpea, ursul,ba chiar şi diavolul Chirică din Povestea lui StanPăţitul. Excepţie fac câteva personaje din povestirilecu caracter strict istoric (Alex.I. Cuza, Popa Duhu),dar nici acestea în întregimea lor, întrucât au (Cuzaînsuşi!) unele trăsături care-i apropie de ţărani.Cât despre împăraţii şi eroii din Poveşti, numaidimensiunile fantastice ale posibilităţilor de trai îideosebesc de ceilalţi locuitori ai nesfârşitelor lorţări.Un astfel de conţinut nu putea fi exprimatdecât într-o formă corespunzătoare, într-o limbăpopulară, cu nuanţă ţărănească. Şi fiindcă oameniişi întâmplările din opera lui Creangă îşi au origineaîn Moldova (chiar atunci când aparţin unei lumiireale), urmează că limba populară întrebuinţată dedânsul are trăsături caracteristice moldoveneşti” [5,p. XXII].Or, tocmai acest limbaj specific şi aceastătipologie umană deosebită (ţăranul moldoveande la poalele Munţilor Carpaţi cu toate atributelesale etno-naţionale şi general-umane) constituietemelia originalităţii geniului crengian, care aimprimat specificului local pecetea inconfundabilăa universalităţii, a deschiderii Omului cu literă marespre tot ce cugetă şi suflă pe acest pământ.Bibliografie1. G.Călinescu. Estetica basmului. Editurapentru literatură, Bucureşti, 1965.2. Edgar Papu. Lumini perene. Retrospecţiiasupra unor clasici români. Editura Eminescu,Bucureşti, 1989.3. Octavian Paler. Vremea întrebărilor. (Ocronică morală a unui timp plictisit de morală).Editura Albatros, Editura Universal Dabsi.Bucureşti, 1995.4. M. Eminescu. Opere, XI. Publicistică: 17februarie – 31 decembrie 1880 (Timpul), Bucureşti,1984.5. Ion Creangă. Opere. I; Scriitori români.Editura Minerva, Bucureşti, 1970.134 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţa literaturiiROMANULLUI VLADIMIR BEŞLEAGĂ(valenţepsihanalitice)Dr. conf. univ. Ana GHILAŞUniversitatea de Stat din MoldovaTHE NOVEL OF VLADIMIR BESLEAGA(PSYCHOANALYTIC ASPECTS)Vladimir Besleaga‘s prose is a milestone in theevolution of the psychological novel in the RepublicMoldova. His novel is analyzed in this articlefrom the perspective of the psychoanalytical literarycriticism, revealing the concept of „return to origin“,the artistic function of symbols: maze, flyingetc.Scriitorul Vladimir Beşleagă este reprezentantulgeneraţiei şaizeciste, generaţie care a realizatartistic un imperativ al timpului numit sugestiv “întoarcereala izvoare”. Această sintagmă în accepţiacriticii literare presupune revenirea la anumite teme,motive tradiţionale (recte etnice), plăsmuirea personajelorde factură folclorică şi o întoarcere (firească)sau o re-descoperire a modelului romanului românescinterbelic pe linia lui Camil Petrescu (AureliuBusuioc, Singur în faţa dragostei) şi cea a lui MihailSadoveanu (Ion Druţă). Din punct de vedere al evoluţieiepicului, modelul etno-epic “bonus pastor”[1]este, în această perioadă, unul esenţial, marcândanumite probleme etico-sociale, naţionale, filosofice.Îmbinarea liricului cu epicul, întoarcerea spreaxiologia populară, accentuarea elementului rustic(devenit acum, la această etapă, “probleme ale satului”),ţăranul (acum: săteanul, omul de la ţară) capăstrător al tradiţiei, simbioza dintre mit şi realitate,simbolurile specifice satul, casa, focul din vatră ş.a.continuă modelul “bunului păstor” în proza timpului[2].Scrierile lui Vladimir Beşleagă se manifestă, înacest sens, drept exemplu de îmbinare a modeluluietno-etic cu elemente moderniste. Întâi de toate, trecereade la regional la naţional se înfăptuieşte înproza acestui autor prin modelul Rebreanu (Beşleagăa avut intenţia de a scrie o teză de doctorat pe bazaoperei lui Liviu Rebreanu), fapt ce ar explica, întrunfel, tendinţa spre amploarea epică în discursulsău, ca şi descrierea unor destine aparte, bine conturate.Dar şi celălalt Rebreanu – analistul, psihologul– şi-a lăsat amprenta asupra viziunii artistice a luiBeşleagă, ca, de altfel, şi scriitorii W.Faulkner sauV.Woolf. Evident că ceea ce primează este talentulautorului, tipul său psihologic, care, susţinute şi deanumite influenţe cultural-artistice, au condus spredeschideri largi către literatura universală. Structurapolifonică a romanelor lui V.Beşleagă, tipologiapersonajului (de la bătrânul înţelept la omul “ciudat”,neînţeles de cei din jur şi adeseori nici chiar deel însuşi), stilul narativ popular în tandem cu fluxulmemoriei sau oniricul sunt câteva dintre particularităţileprozei sale (romanele Zbor frânt, Viaţa şimoartea nefericitului Filimon sau anevoioasa calea cunoaşterii de sine, Acasă (Nepotul), Durere, Ignatşi Ana). Cel de-al doilea roman ( Viaţa şi moarteanefericitului Filimon..), interzis la 1970 şi editatabia în 1988, mai păstrează imaginile-simboluriale modelului “bonus pastor” (casa, satul, femeia,bătrâna), dar ele sunt amplificate aici prin alte semnificaţii,de natură general-umană şi psihologică.Anume planul psihologic al discursului şi modul derealizare artistică a lui relevă deschideri spre romanuleuropean, prilejuind posibilitatea lecturii şi interpretăriidin perspectivă psihanalitică a prozei luiV.Beşleagă.În imaginarul artistic al autorului conceptul de“întoarcere la izvoare”, specific arealului basarabeanîn anii 1960, comportă atât semnificaţie tradiţională– de cunoaştere/recunoaştere a valoriloretice, spirituale naţionale (imaginea satului, casa cavatră a neamului, focul din vatră, bătrânul, bătrâna,natura autohtonă), aşa cum se manifestă, mai ales,în proza lui I.Druţă, precum şi conotaţie de “întoarcerela origini”, după C.G.Jung sau "nostalgiaoriginilor", după M.Eliade. De aici şi importanţasimbolului în structura textului, cu diverse valenţeartistice, ontologice, arhetipale. Or, aşa cum în poeziecriteriul reiterării simbolului la diferiţi autori şiîn diferite curente vorbeşte de o sedimentare poeticăa limbajului, tot astfel în proza din Republica Moldovaimaginarul artistic al lui V.Beşleagă denotă unfond figurativ notabil, al cărui nucleu îl constituiemetafora şi simbolul, aspect definitoriu al unei prozemoderne care începe să funcţioneze ca „text unitar”,ce caracterizează o literatură, o perioadă literară.Faptul e demonstrat şi de alţi autori şaizecişti- I.Druţă, V.Vasilache, A.Busuioc, G.Meniuc, totuşi,în romanele lui V. Beşleagă simbolul consacrat capătămultiple valenţe etice, ontologice, psihologiceşi psihanalitice.Critica literară psihanalitică pune accent pesimbol ca reliefare, sugerare a stărilor, refulărilor şidefulărilor, ca manifestare a arhetipurilor vieţii psihicea omului, de aceea este original şi interesantnr. 2(21), iunie 2011 - 135

Akademosdiscursul narativ al lui V.Beşleagă. Scriitorul surprindeindividualitatea umană în situaţii-limită, înmomente de incertitudine şi de căutare a adevăruluidespre sine, despre viaţă, despre existenţa omului întimp şi spaţiu. În majoritatea romanelor sale personajulse află într-o criză existenţială şi de identitate,care la nivel de structură a textului se manifestă prinprocedeul compoziţional al rememorării, al fluxuluide conştiinţă, al contrapunctului.Memoria timpului trecut înseamnă memoriaesenţei, a ceea ce nu a fost învăţat, cum spune regizorulJ.Grotowsky, a ceea ce precede afecteleomului. Pentru a ajunge acolo, omul trebuie să seelibereze de sine, dar mai întâi cunoscându-şi eul.Personajele lui Beşleagă se întorc în sat, la vatră,la obârşii, dar, de cele mai dese ori, ele se întorccătre sine, spre esenţe, descoperind adevăruri general-umane.Isai din Zbor frânt se întoarce cu durerespre trecut care reverberează în tragismul existenţeilui la timpul prezent, Alexandru Marian din Acasărevine în sat, la casa părintească, pentru a-şi găsiliniştea sufletească, personajul principal din Viaţa şimoartea nefericitului Filimon sau anevoioasa calea cunoaşterii de sine află adevărul despre sine, înfruntândgreutăţi, suferind, ca, în final, să „cadă înmoarte”, lângă mamă, zburând simbolic în neant,după ce şi-a descoperit Sinele. Or, „eroul tragic luptăcu puteri superioare, de aceea pentru el singuraieşire este căderea definitivă”[3], convingerea luiV.Beşleagă fiind că „doar prin suferinţă poate atingeomul suprema împlinire” [4].Întoarcerea în trecutul individual înseamnă, dinpunct de vedere al psihanalizei jungiene, regresiaca recuperare a originilor. Drumul spre împlinirea personalităţii necesită şi o experienţă a tenebrelor,adică o coborâre în inconştient şi o iluminare acomplexelor inconştiente. Această stare de coborâreîn inconştient se realizează prin conectarea eului cucelelalte complexe inconştiente: anima, umbra, bătrânulînţelept (bătrâna înţeleaptă).Din perspectiva psihologiei analitice, în discursulartistic al lui Beşleagă asistăm la un proces deindividuaţie a personajului, ceea ce în accepţia luiJung desemnează „procesul prin care o persoanădevine in-dividuală, adică o unitate aparte, indivizibilă,sau un „întreg”(. ..) individuaţia nu izoleazăindividul, ci aduce lumea în individ” [5]. Un asemeneaproces presupune „separarea în componentefuncţionale a sinelui originar”. Pentru a atingeindividuaţia şi totalitatea psihică, individul trebuiesă-şi refacă echilibrul energetic dintre conştiinţă şiinconştient, să-şi conştientizeze complexele arhetipale,pentru a le integra şi a le folosi drept surse deenergie. De exemplu, structura romanului Viaţa şimoartea nefericitului Filimon... este de asemeneafactură încât receptorul poate urmări elementele separateşi refacerea treptată a echilibrului energeticdintre conştientul şi inconştientul personajului principal.De aici şi rolul dedublării, al alter-ego-ului, alvisului ca tehnici narative, dar şi simbolul cioburilor,pătratelor, labirintului, treptelor.Expediţia eroică pe lumea cealaltă urmează,după Jung, schema unui regressus către imago-ulmatern (o reprezentare inconştientă, interioară a copiluluidespre mamă, dar nu se referă la persoanareală a acesteia). Personajul principal al romanelorlui Beşleagă, de cele mai dese ori, se întoarce lamamă, mai exact la imaginea ei. Se întoarce, în vis,pe Apa Vremii la trecutul său, în registru psihanalitic– în inconştient. Totuşi, pentru el imagoul maternaproape că lipseşte, de mic copil impunându-i-seimago-ul patern, iar mama apare mai degrabă (pentruînceput) ca mamă teribilă („nebuna” care vreasă-l răpească de la tată-său), opusă arhetipului MameiMari. Imagoul matern capătă treptat contur înpsihicul lui Filimon, proces psihologic transfiguratartistic prin simbolul culorii albe: un nouraş alb-alburiu,care se aşterne peste locul unde era spărturaspre cer vede Filimon mai întîi; mai târziu îi apareîn imaginaţie un văl alb, cald; altădată vede clar ofemeie îmbrăcată în alb, întoarsă pe-o parte; şi abiamai târziu îşi dă seama că femeia aceasta în alb arputea fi mama lui. În roman, principiul feminin devineelement poetic în crearea unei atmosfere ambigue,uneori elegiac-erotice.În romanele autorului, semnificaţia convenţionalăa unui simbol consacrat (casa, bunelul sau bunica(bătrâna), piatra, umbra, apa, focul ş.a.) capătănuanţe suplimentare de sens ale acestuia, cu valenţeontologice, arhetipale, psihologice. De exemplu,împletirea planurilor real, imaginar şi psihologic,îmbinarea simbolurilor de factură tradiţională (bătrâna,bordeiul, ţărâna) cu cel de natură modernă –treptele – transmit idei filosofice şi psihologice. Deexemplu, Filimon, ajungând la capătul labirintuluide sub pământ (care simbolizează căutarea de sine),ajunge la casa bătrânească, la „bordeiul” de cândvaal buneilor, deschide cu greu uşa şi coboară treitrepte pentru a ajunge la bunica şi a afla cine esteel cu adevărat. Într-o lectură psihanalitică, imagineatraduce o coborâre în sine, în adâncurile inconştientuluipersonal, dar realizată (această coborâre/cunoaşterede sine) prin mijlocirea inconştientului colectiv,al spiritualităţii generaţiilor trecute. Imagineabătrânei ce se duce încet în pământ relevă nu doartrecerea timpului, ci şi ideea pierderii unor valori şi136 - nr. 2(21), iunie 2011

Ştiinţa literaturiia unor adevăruri: „târziu ai venit, vezi?”, zice ea,„dacă veneai mai înainte, poate că afl ai ceva, acumînsă...”. Devine semnificativă imaginea senzitivă şivizuală a memoriei, a conştiinţei de sine a individului,dar şi a neamului: „glasul vine dinspre bătrână,dar nu vine drept, prin aer, ci prin podeaua în carese duce ea, vine din pereţii de sub care trage cupalma ţărâna şi o împrăştie, apoi întinde cealaltămână şi ia de sub alt perete alt pumn de ţărână,îi simte, glasul, cu coatele, cu genunchii, cu tălpileînsângerate...”Astfel, în imaginarul artistic al autorului simbolurilese completează reciproc prin semnificaţii denatură variată, acelaşi simbol conotând totodată ideişi stări. De exemplu, bătrâna semnifică şi trecutulneamului, şi necesitatea legăturii dintre generaţii, şipierderea unei generaţii, în sensul lipsei conştiinţeide sine a acesteia. În acelaşi timp, imaginea semnificăarhetipul bătrânei înţelepte, numit de Jung şiconfruntare cu personalitatea mana, imagine proiectatăasupra individului, care au efectul de a-i dasentimentul unei direcţionări spre o posibilă înălţarea conştiinţei”[6]. Este ceea ce personajul realizeazăprin zborul său în final.Zborul conotează „o dorinţă de sublimare, decăutare a unei armonii interioare“, este un simbol alascensiunii pe planul gândului sau al moralită ţii, dara unei ascensiuni mai mult imaginare şi veleitare.[36]. În context, zborul personajului în vis traduceatât realităţi social-morale, cât şi cele de natură subiectivă,vizând criza valo rilor în societate, tendinţaindividului spre armonia interioară. Zborul din finalulromanului semnifică anume acea ascensiune peplanul gândului şi al moralităţii personajului, careajunge să se cunoască pe sine şi să-şi aprecieze faptele.Căderea din zbor, de pe ultimele trepte de sticlă,denotă moartea lui Filimon, o moarte aşteptată,împăciuitoare. Nu este aici însă spiritul mioritismului,ci, în plan psihologic este o întoarcere la origini,este refacerea Sinelui. Astfel că Filimon este, poate,un învins pe plan social şi moral, dar este şi un învingătorîn lupta pentru cucerirea Sinelui.Romanele lui V.Beşleagă demonstrează că dintretoate funcţiile simbolului (exploratoare, de mediereîntre materie şi spirit, între conştient şi inconştient,de substitut, unificatoare, pedagogică şi terapeutică,socializantă, de rezonanţă), cele de mediere întreconştient şi inconştient, de substitut, de rezonanţă şide transformare a energiei psihice au un rol decisivîn înţelegerea viziunii sale artistice. Semnificaţiilepsihanalitice ale imaginilor din discursul narativ alautorului, ca şi interviurile sale constituie încă un argumentîn favoarea unei viziuni moderne asupra romanesculuişi a problemelor actuale din societate.Bibliografie1. Cf. Mănucă Dan. Lectură şi interpretare. Un modelepic. Bucureşti, Editura Minerva, 1988; Idem. Analogii.Constante ale istoriei literare româneşti. Iaşi, EdituraJunimea, 1995.2. Ghilaş Ana. Romanul anilor 60. Modelul bonuspastor. Universitatea de Stat din Moldova. Chişinău, CEPUSM, 2006.3. Tiutiuca Dumitru. Teoria operei literare. Judecăţişi prejudecăţi estetice. Galaţi, Editura Porto-Franco,1992, p.121.4. Beşleagă Vladimir. Dialoguri literare. Alcătuire,îngrijire şi postfaţă: Alexandru Burlacu. Chişinău, 2006,p.62.5. Samuels Andrew, Shorter Bani, Plaut Fred. Dicţionarcritic al psihologiei jungiene. Traducere din englezăşi studiu introductiv de Corin Braga. Bucureşti, Humanitas,2005, p.p.127;128.6. Idem, p.171.Mihai Potârniche. Trebujeni, Orhei, 1980nr. 2(21), iunie 2011 - 137

CARTEA UNUI DESTINNEÎNFRÂNT –VLADIMIR BEŞLEAGĂDr. hab. Aliona GRATIAkademosProiectul de înregistrare a moştenirii ştiinţificeşi a culturii noastre naţionale într-o colecţie cu titlul– extrem de responsabil – „Personalităţi notorii”,iniţiat, în 2009, de Academia de Ştiinţe a Moldoveiatestă o continuare spectaculoasă prin volumul VladimirBeşleagă: Omul luminat, apărut foarte recentla Editura Ştiinţa în rezultatul colaborării acesteiacu Institutul de Filologie (care, în nr. 3-4 al revisteiMetaliteratură, îi dedică scriitorului octogenaro rubrică omagială). Venit în urma a două impunătoarevolume, care au adunat creaţia a două somităţi– poetul Dumitru Matcovschi şi criticul literar VasileCoroban, acesta confirmă încă odată preţuirea decare se bucură arta şi ştiinţa literară în cadrul academic.O ediţie aparte, care înmănunchează ecourile lacontribuţiile intelectuale ale lui Vladimir Beşleagăde-a lungul anilor, este pe deplin motivată. Dincolode faptul că literatura scriitorului constituie o parteindispensabilă a oricărui demers privind valorificarealiteraturii române din Basarabia şi, în general, aculturii noastre, Domnia sa atinge, la 25 iulie, privilegiatavârstă de 80 de ani.Dovadă a seriozităţii acestui demers valorificatorstă, deja stabilită ca tradiţie, deschiderea domnuluipreşedinte al AŞM, acad. Gheorghe Duca. Articolulsău introductiv consemnează importanţa scriitoruluişi a omului de cultură Vladimir Beşleagă, care amarcat vizibil evoluţia noastră spirituală în a douajumătate a secolului al XX-lea şi în primele decadeale secolului al XXI-lea. Facilitând substanţial naşterearomanului basarabean, Vladimir Beşleagă reuşeştestrălucit pe mai multe paliere: cercetarea fenomenuluiliterar şi istoric, valorificarea documentelorvladimirbeşleagĂomulluminatVladimir Beşleagă: Omul luminat. ColecţiaPersonalităţi notorii. Editura Ştiinţa, 2011de istorie şi spiritualitate, reprezentarea intereselorcetăţii, susţinerea şi cultivarea demnităţii naţionaleetc.Cele cinci compartimente ale volumului ne prezintăprofilul unui scriitor exemplar, care nu s-a lăsatînvins de tăvălugul istoriei, ba dimpotrivă a reuşitsă-şi transforme scriitura în hârtie de turnesol a dramelorşi căutărilor unei comunităţi marginalizate şitraumatizate istoric. Vladimir Beşleagă este un Omluminat, un adevărat „ales”, care a avut experienţarevelaţiei – consideră dr. hab. Andrei Ţurcanu, unuldintre coordonatorii opului –, scrisul său cunoscândun „drum al Damascului” care îl abate de la traiectoriaexperimentelor şi căutărilor de început şi îl orienteazăspre „realitatea originară”, oportună creaţieiautentice. Momentul coincide cu naşterea romanuluiZbor frânt, iscat ca o slobozire a sentimenteloracumulate, a durerilor tensionate de sub „lespedeagrea a raţiunii”.Dar tocmai acest roman şi, mai târziu, romanulÎntreţinându-se cu măicuţele de la mănăstirea Răciula, în cadrul unei vizite de documentare138 - nr. 2(21), iunie 2011

Noutăţi editorialeViaţa şi moartea nefericitului Filimon sau anevoioasacale a cunoaşterii de sine, în epoca regimurilortotalitare şi al masacrelor literare, i-au atrasasupra sa atacuri, dezaprobări şi contestări cu efectedemoralizatoare. E adevărat, scriitorul a avut şisusţinători printre unii critici de bună credinţă, darnici aceştia nu-şi puteau permite să depăşească limita„permisului”. Ceea ce neapărat se impune lalectura primului compartiment, Analize şi interpretări,este felul cum au evoluat comentariile la romanelecu pricina, începând cu momentul apariţiei lorpână acum. Încă de la primele medalioane, datatecu 1967, 1968, 1969 şi, puţin mai târziu, în studiilede sinteză, romanul lui Vladimir Beşleagă esteinterpretat ca spunând ceva mai mult decât pe temarăzboiului (tema „Marelui război pentru apărareaPatriei”) şi a traumelor cauzate de acesta copilului.Mai mult sau mai puţin voalat, primii comentatoriau trimis şi către alte înţelesuri, care devanseazătema insistent etalată. Vasile Vasilache, spre exemplu,sugerează ideea existenţei mai multor „fascicolede idei puse în dezbatere”, ce converg în metaforacăutării tatălui care „a dispărut într-o noapte înurma aceloraşi suspiciuni, în urma aceluiaşi cult alvrăjmăşiei între oameni” (p. 24). Întâmplător ori ba,Ion Ciocanu pare a-i reproşa autorului ambiguitatea,faptul că „pe alocuri, motivarea acţiunilor lui Isaifie că e slabă, fie că multă vreme scapă din vedereacititorului; în rezultat, copilul apare câte odată preamatur" (maturizat precoce de autor!) (p. 29). VasileCoroban lasă să se întrevadă unele semnificaţiiîn relaţia bunic-copil, menţionând faptul că băiatulfraged încă „nu e ocrotit măcar simbolic de cineva”(p. 32). Comunitatea de oameni care şi-a pierdut reperulidentitar, edificat istoric, devine neajutorată înfaţa unui război cu pretenţii de „apărare a Patriei”.Suntem de acord cu Gheorghe Chira care susţine înmaterialul său: „Zbor frânt este în linii mari carteaunui destin” (p. 36), doar că parabola nu vizeazănumai cazul particular al copilului, ci destinul unuineam stabilit în acest spaţiu geografic. Asta dacă nusăpăm şi mai adânc în rocile textului, după modelulacad. Mihai Cimpoi, ca să dăm de şuvoiul debordantal „omenescului în dimensiunile lui autentice”şi de misterioasa „chemare a vieţii” etc. (p. 38). Însănu toţi criticii au căutat sensuri ascunse în romanullui Vladimir Beşleagă. Pentru Andrei Lupan, spreexemplu, Isai „săvârşeşte o faptă militară eroică:devine cercetaş, permanent strecurându-se în tabăraduşmană”, în prealabil „maturizându-se ca ostaş”printre „camarazii lui de arme” (p. 40).Se mai cere de menţionat şi faptul că în acestecronici de întâmpinare, criticii ţin cu tot dinadinsulsă-l apere pe autor de atacurile la formula şi limbajulsău romanesc în care a ales să-şi „verse sufletul”.În maniera cea mai subtilă şi filosofică o face prietenulsău, Vasile Vasilache: „Îmi plac cărţile carenu trec... prin dârmoiul diurn al criticii. Fără îndoială,ele riscă mult în ochii ciurarului, dar, după cumzicea Spinoza, dacă o carte nu întâmpină nicicând,niciunde măcar o infimă rezistenţă, înseamnă că nuface să o mai tipăreşti. De-a cui nevoie în plus o tipăriturăidentică cu celelalte?” (p. 20). Contribuţia de„avocat” şi-o aduc pe rând şi ceilalţi exegeţi: „RomanulZbor frânt tratează problema războiului, spunândînsă lucruri într-un fel nou, un profund mesajantirăzboinic izvorând dintr-o fabulaţie captivantă”(I. Ciocanu, p. 31); „..criza sufletească determinăcompoziţia romanului în formă de soliloc dramatic”(V. Coroban, p. 34); „Romanul lui V. Beşleagăeste o operă de atmosferă”, o „carte a obsesiilor, aîncătuşărilor şi a încercărilor de descătuşare, a dorurilorşi neîmplinirilor” (Gh. Chira, p. 34); „la Beşleagă,fraza, aparent neascultătoare, haotică, vine săstea sub semnul grijii stilistice” (M. Cimpoi, p. 40).Aceste apărări ale formulei esenţial moderne, experimentale,trimiţând la avangarda interbelică, nu-iputeau aduce dividende autorului decât după vreodouăzeci de ani.Momentul de graţie al lui Vladimir Beşleagă afost „descoperirea” sa de către criticul orădean IonSimuţ şi elogioasa cronică ce îl ridica, pe bună dreptate,în „vârful ierarhiei în proza basarabeană”. Dela înălţimea unui bun cunoscător al fenomenului romanescromânesc şi european, Ion Simuţ considerăZbor frânt: „o mare realizare estetică, după dominaţiaunei proze expozitive, ideologizate, fals obiective,cu personaje de carton şi realităţi măsluite”(p. 43), numindu-l pe Vladimir Beşleagă: „cel maiimportant prozator basarabean al secolului al XXlea,mai important pentru că e mai modern, mai tehnicşi mai complex decât Ion Druţă sau decât oricarealt scriitor al provinciei noastre de Est” (p. 44). Dovezilecapabile a susţine această pledoarie nu s-aulăsat întârziate. În 2009 apare monografia VladimirBeşleagă. Po(i)etica romanului, semnată de profesoruluniversitar Alexandru Burlacu, prezent şi în calitatede coordonator al volumului de faţă. În viziuneaexegetului, Vladimir Beşleagă face parte dintre aceipuţini scriitori care au rezistat degringoladei euforiilorşi utopiilor socialiste cu preţul „frângerii” interioareşi a reculului în subteranele timpului istoric.Zbor frânt, analizat de-a lungul a aproape treizeci depagini, este reprezentativ prin lumea artistică nouăşi personajele lui bizare, introvertite, reflexive şi obsedatede necesitatea recuperării identităţii pierdute.E tocmai tipul de roman subversiv ce nu provoacătratamentul, de regulă, sarcastic al criticului, pentrucare dovedeşte pricepere deosebită când vine vorbade trecutul nostru literar „glorios”.nr. 2(21), iunie 2011 - 139

AkademosZbor frant este, pe de o parte, o încercare disperatăde închegare a unei identităţi personale autenticeşi, pe de altă parte, o reconstituire a imaginii identitareetnice, ce a suportat consecinţele mai multorani de mutilare ideologică. Structura romanului profileazăun protest împotriva desfigurării identitare şimorale. Scufundarea în apa Nistrului este echivalentăcu scufundarea în adâncimea propriului eu, oalunecare necontenită spre interiorizare, în care estevie imaginea bunelului reiterând mitul lui Moise, iarfocul din final este un simbol al purificării, al regăsiriiechilibrului suspendat între cele două maluri alerâului, consemnează în materialul său cercetătoareade la Sibiu, Lidia Carmen Pircă.În continuare, volumul prezintă articole, studii,recenzii şi eseuri, care contribuie în mare parte laprezentarea formulei specifice creaţiei lui VladimirBeşleagă. În aceste sinteze deja nu se mai insistăpe dezvoltarea semnificaţiilor rebeliunii în viaţaeroului, accentul fiind pus pe schema replierii spreinterioritate, a plonjării în memorie, a scenariilorgnoseologice, a întoarcerii în arhetipalitate. AtâtZbor frânt, cât şi Viaţa şi moartea nefericitului Filimonsau anevoioasa cale a cunoaşterii de sine suntromane „de sondaj psihologic al timpului interior”(Nicolae Bileţchi); ele constituie expresii ale „vociiinterioare” (Adrian Dinu Rachieru), ale „suferinţei”(Ana Bantoş), ale „agoniei” individului într-o lumestrâmbă (Ion Simuţ), „prins ca în foarfece/menghineşi împins spre o margine” (Grigore Chiper), „evadatdin realitatea vitregă” (Călina Trifan).Ambele romane se deschid pe mai multe palierede interpretare: pe cel al cunoaşterii filosofice(Mihai Cimpoi), al analizei psihanalitice (FeliciaCenuşă) al teoriei lecturii (Mircea V. Ciobanu) saual studiului folcloristic (Victor Cirimpei). Parabolalui Filimon, spre exemplu, poate fi citită ca un „romanpoliţienesc” sau un text încifrat tocmai potrivitpentru „atenţia şi îngăduinţa unui migălos semiotician”(Nicolae Popa). Mai mult decât atât, nefericirealui Filimon se proiectează profetic în social,anunţând prăpăstioasa perioadă a tranziţiei pe care oparcurgem de mai mult de două decenii, societate ce„trece printr-o anevoioasă cale a cunoaşterii de sine,e o societate surdă într-o epocă bolnavă, cu ciocniride mentalităţi şi crize de valori, cu filistini pragmaticişi nostalgici amărâţi, o societate de demagogi încare tronează minciuna şi fărădelegea” (AlexandruBurlacu, p. 107-108). Cazul acesta nu e unul singular,„vocaţia profetică”, prezicerea unor scenarii aleevoluţiilor politice şi sociale sunt înregistrate şi înlucrări de alt gen (Adrian Ciubotaru).Textele lui Vladimir Beşleagă suportă şi se deschidprin aplicarea grilelor de interpretare dintrecele mai moderne, căci scriitorul „e de neprins…cu năvodul tradiţional” (Mircea V. Ciobanu), de fiecaredată manifestându-se cu o literatură proteică,carnavalescă, polifonică, cu mai multe feţe. Tocmaiatunci când avem senzaţia comodă a „prinderii”, a„clasicizării” literaturii sale, scriitorul ne serveşte,pe neaşteptate şi cu o plăcere ludică, vreun „tuttifrutti” editorial (Eugen Lungu). Diversele preocupăriale scriitorului nu au fost trecute cu vederea,fapt dovedit de studiile semnate de Alexandru Burlacu(pe textele de interviuri şi dialoguri pe temeliterare), Margareta Curtescu (pe Jurnal), EugenLungu (pe cartea Cruci răsturnate de regim. MănăstireaRăciula. 1959, pe dialogul cu sinele dinTimpul, precum şi pe alte cărţi), Grigore Chiper şiAnatol Moraru (pe proza scurtă).O adevărată revelaţie editorială a fost volumulde poezii al lui Vladimir Beşleagă, Ţipătul lăstunilor(2006) şi fascicolele poetice Ochii Stelianei(2010). Acestea au fost în măsură să răstoarne viziuneanoastră asupra lui Vladimir Beşleagă ca fiindîn exclusivitate prozator. Emilian Galaicu-Păun estede părerea că anume poezia este cea care dă tonulpersonal al romancierului cu un limbaj esenţial modernizat,chiar dacă Vladimir Beşleagă rămâne încă„Poetul «cărţilor nescrise» (citeşte – «needitate»)”.Aceste confesiuni poetice completează profilul prozatoruluicu un „alt fel” de freamăt lucid, frământat,oscilant, interogativ, reluând contrapunctic motivepoetice frecvente, cum sunt obsesia morţii, supliciulvieţii, chinul şi bucuria creaţiei (Nina Corcinschi).Celelalte părţi ale volumului (II. Evocări şi dedicaţiipoetice, III Viaţa în imagini, IV. VladimirBeşleagă prin el însuşi, V. În vizorul lui Zoilos) nedeschid alte uşi şi trape în vederea cunoaşterii luiVladimir Beşleagă. Vom avea parte de unele mărturiievocatoare, semnate de Iacob Burghiu şi PetruSoltan; ne vom delecta cu câteva expresii poeticeale preţuirii de care a avut parte scriitorul din parteacolegilor de breaslă Grigore Vieru, Liviu Damian,Alexandru Donos, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija,Nicolae Leahu, Dumitru Matcovschi şi Andrei Ţurcanu;vom parcurge cu vederea un album cu fotografii;vom reciti fragmente de meditaţii şi mărturiilăsate de Vladimir Beşleagă de-a lungul anilor, şi,în final, ne vom satisface curiozitatea prin lecturarenumitei „recenzii” demolatoare, la care scriitorulşi comentatorii săi trimiteau adesea.Nu voi închide prezentarea preţiosului volumfără a sublinia meritul neobositului Mihai Papuc,care este colecţionarul şi regizorul acestor rostirifundamentale, lăsate spre bucuria şi îndreptareanoastră de către cel care poartă numele frumos deVladimir Beşleagă.140 - nr. 2(21), iunie 2011

CARTEA, CA FACTORAL UNITĂŢIIPOPORULUI ROMÂNAcad. Andrei EŞANU, Valentina EŞANUNoutăţi editorialeCereteu Igor, Cartea românească veche şimodernă în fonduri din Chişinău. Catalog.Cuvânt înainte prof. Iacob Mârza, Iaşi, TIPOMoldova, 2011, 430 p.Cartea ca fenomen cultural şi spiritual s-a impusîn istorie încă din antichitate. După câteva mileniide răspândire a cărţii sub formă manuscrisă, pe lamijlocul sec al XV-lea a apărut tiparul, datorită invenţieigermanului Johan Guttenberg. Apariţia tiparuluia pus începuturile unor mari transformări întoată Europa. Datorită acestei descoperiri valorileculturale, cunoştinţele acumulate în diverse domenii,au devenit mai accesibile unor pături mai largiale populaţiei.La începutul sec. al XVI-lea apare o primă tipografieşi în Ţările Române. Pe parcursul aceluiaşisecol numărul centrelor tipografice creşte. Cu toatecă prima tipografie a fost fondată în Ţara Moldoveipe la 1640/1641, cartea tipărită a pătruns la Estde Carpaţi, în spaţiul dintre Prut şi Nistru în special,atât din Ţara Românească şi Transilvania, câtşi din statele slave vecine cu mult mai înainte. Demai multă vreme s-a constatat că prin carte s-a menţinutunitatea poporului român pe întreg parcursulevului mediu. Căci o carte tipărită în vreo tiparniţădin Muntenia şi Transilvania ajungea pe meleagurilemoldave, iar ediţiile apărute de sub teascuriledin Moldova căpătau o largă răspândire în celelalteŢări Române. Aceeaşi stare de lucruri, dar la ungrad mult mai intens de circulaţie a cărţii există şiîn epoca modernă.Ca şi pretutindeni în întreaga Europă, în mediulcultural românesc cartea a devenit obiect destudiu, fiind întocmite încă din a doua jumătate asec. al XIX-lea primele repertorii şi cataloage decarte veche manuscrisă sau tipărită. În perioadeleurmătoare cercetările în acest domeniu se amplifică.Drept urmare, pe parcursul sec. al XX-lea şi începutulcelui următor în întreg spaţiu cultural românescau apărut numeroase volume dedicate istoriei cărţii,depistării şi catalogării codicelor manuscrise şi tipăriturilorcare s-au precipitat în numeroase colecţiiale unor instituţii ecleziastice şi laice de stat şi aleunor colecţii particulare. În această muncă de valorificares-au inclus şi mai mulţi cercetători de laChişinău, care în anii 70-80 ai secolului trecut auvenit cu o serie de lucrări dedicate cărţii şi tiparuluiîn Moldova, au întocmit cataloage ale unor colecţiide carte moldovenească din sec. XVII-XIX ş.a.Aceste lucrări însă aveau anumite limite în ceea cepriveşte includerea în aria de investigaţii şi a cărţiitipărite în Valahia şi Transilvania care au circulat pemeleagurile dintre Prut şi Nistru în epoca medievalăşi cea modernă.Odată cu prăbuşirea Imperiului sovietic, obţinereaindependenţei de stat a Republicii Moldova şidemocratizarea societăţii a favorizat accesul istoricilorla fondurile arhivelor şi bibliotecilor, ceea ce apermis valorificarea întregului patrimoniu de carteveche şi modernă românească.Una dintre cele mai importante realizări înaceastă privinţă este lucrarea recent apărută de subtipar a doctorului în istorie Igor Cereteu, Cartea româneascăveche şi modernă în fonduri din Chişinău.Catalog. Cuvânt înainte prof. Iacob Mârza,Iaşi, TIPO Moldova, 2011, 430 p.Această lucrarea constituie rezultatul muncii demai mulţi ani a istoricului nostru în cadrul Institutuluide Istorie, Stat şi Drept al A.Ş.M. şi este o importantărealizare a istoriografiei chişinăuiene.Volumul se deschide printr-un consistent Cuvântînainte semnat de dr. Iacob Mârza, profesor laUniversitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,care este în acelaşi timp un mare bibliofil şi cunoscutcercetător al istoriei cărţii româneşti. Apreciindînalt efortul colegului nostru în valorificarea fondurilorde carte românească veche şi modernă dela Chişinău, istoricul transilvănean arată că „IgorCereteu ne propune un provocator şi util excursbilanţier asupra istoriei cercetării cărţii şi tiparuluiîn Basarabia” şi că, odată tipărit, volumul în cauză„îşi va găsi, cu certitudine, un loc în atelierul istoriei… şi în ultimă instanţă volumul său mărturiseştedisponibilitatea culturală, ştiinţifică şi patriotică” aautorului (p. 5-6).În continuare, cartea recenzată include o Introducereîn care semnatarul arată că în vizorul săus-a aflat cartea românească religioasă veche şi modernăpăstrată în cele mai importante fonduri de cartedin Chişinău (Biblioteca Naţională a Republiciinr. 2(21), iunie 2011 - 141

AkademosMoldova; Muzeul Naţional de Arheologie şi Istoriea Moldovei; Arhiva Naţională a Republicii Moldova;Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Academiei deŞtiinţe a Moldovei „Andrei Lupan”; Biblioteca Universităţiide Stat din Moldova; Muzeul Naţional deArtă al Moldovei; Muzeul Literaturii Române „MihailKogălniceanu”; Muzeul de Etnografie şi IstorieNaturală a Republicii Moldova; Muzeul PedagogicRepublican şi Departamentul Informaţional Biblioteconomical Universităţii Libere Internaţionale dinMoldova, menţionate la p. 401), unde au fost depistate418 titluri şi ediţii în 1126 exemplare, inclusiv189 ediţii de carte românească veche (1643-1830)şi 229 de carte românească modernă (1830-1918),care provin din mai multe centre tipografice din întreagalume românească (Bucureşti, Chişinău, Iaşi,Mănăstirea Neamţ, Blaj, Buzău, Râmnic, Sibiu,Braşov, Rădăuţi, Cernăuţi), precum şi din tiparniţelestrăine (Buda, Viena, Paris şi Sankt Petersburg).Prin descrierea colecţiilor din Chişinău autorul ademonstrat că pe parcurs de mai multe secole în Basarabiaa fost în circulaţie cartea tipărită din întreagaarie de cultură şi spiritualitate românească.Din studiul introductiv constatăm ca semnatarulvolumului a acceptat periodizarea afirmată înştiinţa istorică cu privire la istoria cărţii româneştidivizând materia studiată în două compartimentemari – Cartea veche (1507-1829/1830) şi Carteamodernă (1830-1918) – precum şi modelele descrieriibibliografice a fiecărei cărţi de care s-a condusla întocmirea propriului Catalog de carte.În compartimentul Valoarea documentară şisemnifi caţia istorică a cărţii româneşti vechi şi modernecercetătorul prezintă un amplu excurs istoriografical investigaţiilor în domeniul istoriei cărţiişi tiparului românesc în Basarabia, după care aduceun bogat material privind circulaţia tipăriturilor, începândcu cea mai veche carte românească păstratăla Chişinău, fiind vorba de „Cazania” lui Varlaam(Carte românească de învăţătură, Iaşi, 1643),continuând cu o serie de alte exemple (Îndreptarealegii, Târgovişte, 1652; Apostol, Bucureşti, 1683;ş.a.), prin care arată, datorită însemnărilor marginale,cum aceste cărţi au ajuns din vechile centretipografice pe meleagurile noastre (p.15-23).Un mare merit al autorului cărţii este că a reuşitsă descifreze şi să includă în volum toate însemnărilemarginale pe care le-au lăsat de-a lungulanilor numeroşi cititori şi posesori de carte. Analizândaceste însemnări autorul constată că ele conţinbogate informaţii cu privire la fenomenele seismiceproduse pe teritoriul Moldovei, pe parcurs de câtevasecole; interesante observaţii cu privire la mai multefenomene astronomice (eclipse de Soare şi de Lună,„cer roşu”, „doi, trei sori pe cer”, curcubeie timpuriiş.a.), observaţii meteorologice (ierni geroase saublânde, viscole şi zăpezi timpurii, secete, inundaţiiş.a.), informaţii despre diverse personalităţi şi evenimenteistorice (p. 23-35).De altfel, considerăm că acest studiu poate că arfi trebuit să cuprindă şi o caracteristică de ansamblual Catalogului, precum şi o analiză statistică şivarietatea tematică a repertoriului de carte.Partea introductivă a cărţii se încheie cu o bogatăBibliografi e de specialitate care include circa150 de titluri în limba română şi rusă, inclusiv monografii,dicţionare, studii, bibliografii, cataloageale unor colecţii de carte, care laolaltă cu aparatulştiinţific al studiilor introductive constituie o serioasătemelie pentru cercetările ulterioare în domeniulistoriei cărţii şi tiparului.Partea cea mai consistentă a volumului constituieCatalogul, divizat în două părţi: „Cartea româneascăveche (până la 1830)” (p. 45-216) şi „Cartearomânească modernă (1831-1918)” (p. 217-349) înfonduri din Chişinău. În descrierea ediţiilor dr. IgorCereteu s-a condus de cele mai riguroase reguli dedescriere a cărţii vechi şi moderne. Fiecare descriereinclude: titlul cărţii, localitatea, oficina tipografică,anul, apoi titlul deplin, note generale (numărul depagini, dimensiunile, starea cărţii, elemente tipograficecaracteristice unei sau altei cărţi), însemnărilemarginale. În caz dacă o carte s-a păstrat în colecţiilecercetate în mai multe exemplare sunt aduseinformaţii şi despre celelalte exemplare cu toate însemnărilepe care le conţin, precum şi colecţia şi cotelede păstrare. Aceste informaţii sunt deosebit devaloroase şi utile şi ne fac o reprezentare destul declară despre întregul repertoriu de carte religioasădin perioada cercetată păstrată la Chişinău.După descrierea a celor 1126 de exemplare decarte, compartimentul Catalog se încheie cu o listăa tuturor ediţiilor în ordine cronologică în total418 titluri, indicându-se la fiecare poziţie numărulde exemplare păstrate (p. 350-359), urmat de o listăa centrelor tipografice din care provin cele peste omie de cărţi, indicându-se ediţiile în ordine cronologică.Pentru ca cititorul să se orienteze mai uşor înimensa materie a însemnărilor de pe cărţi, autorul aîntocmit şi a inclus la sfârşitul volumului un temeinicIndice de nume şi de locuri (p. 373-400), precumşi un bogat material ilustrativ.Pornind de la faptul că mai multe dintre exemplarelede carte depistate sunt deteriorate sau chiarle lipsesc foile de titlu, un merit deosebit al autoruluieste că a reuşit să le identifice şi să le dateze, iar înunele cazuri chiar corectează erorile predecesorilorîn această privinţă.Apariţia acestei impunătoare ediţii ne face sărămânem optimişti în aşteptarea unui alt volum carede astă dată să cuprindă Cartea românească laică,unde ar trebuie inclusă şi Îndreptarea legii, care esteo lucrare cu caracter juridic.În totalitatea sa, volumul recenzat constituie ofrumoasă realizare a tânărului cercetător şi, totodată,un indiciu al maturizării şi afirmării sale deplineca istoric profesionist.142 - nr. 2(21), iunie 2011

IN HONOREMION ŞIŞCANUDr. hab. Nicolae ENCIUNoutăţi editorialeRecentul volum de studii de istorie medievală,modernă şi contemporană a românilor In honoremIon Şişcanu apare ca urmare a iniţiativei ConsiliuluiŞtiinţific al Institutului de Istorie, Stat şi Dreptal Academiei de Ştiinţe a Moldovei de a consemna,prin varii acţiuni şi manifestări ştiinţifice, contribuţiaunor personalităţi notorii care, prin opera loristoriografică de excepţie şi activitatea metodico-didacticăprodigioasă au contribuit substanţial la progresulştiinţei istorice contemporane.Deloc întâmplător, seria unor astfel de activităţieste inaugurată de volumul de studii In honoremIon Şişcanu, la care şi-au adus contribuţia istoricide valoare de pe ambele maluri ale Prutului, – dincadrul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al Academieide Ştiinţe a Moldovei, Universităţii de Statdin Moldova, Universităţii Libere Internaţionale dinMoldova, Universităţii Tehnice din Moldova, Universităţiide Stat „B.P.Hasdeu” din Cahul, Universităţiide Stat „A.Russo” din Bălţi, Universităţii dinBucureşti, Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi,Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti, Universităţii„Al.I.Cuza” din Iaşi, Universităţii „BabeşBolyai” din Cluj-Napoca, – dovadă a notorietăţii şirecunoaşterii cvasiunanime a contribuţiei istoriculuiIon Şişcanu la dezvoltarea ştiinţei istorice contemporane.Născut la 27 martie 1951 în comuna Măcăreşti,azi raionul Ungheni, istoricul Ion Şişcanu şi-a făcutstudiile medii în localitatea natală, iar studiilesuperioare le-a obţinut la Universitatea de Stat dinChişinău. Este doctor în ştiinţe istorice din 1982 şidoctor habilitat în istorie din 1996 1 .De la absolvirea Universităţii de Stat din Chişinău,a desfăşurat o amplă şi rodnică activitate didacticăla Universitatea Tehnică din Moldova şi la UniversitateaPedagogică „Ion Creangă” din Chişinău,unde a parcurs calea de la asistent universitar la ceade lector superior şi conferenţiar, pentru ca în 1999să obţină gradul didactic de profesor universitar. Aexercitat şi continuă să exercite, cu acelaşi succes,1 Dicţionar de Istorie. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită / AlexeiAgachi, Igor Caşu, Demir Dragnev ş.a., Editura Civitas, Chişinău,2007, p.366.In honorem Ion Şişcanu. Studii de istorie medievală,modernă şi contemporană a românilor,Cahul, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Institutulde Istorie, Stat şi Drept, Universitatea de Stat„B.P.Hasdeu” din Cahul, 2011, 537p.importante funcţii manageriale, inclusiv de şef deDirecţie, director adjunct al Institutului de Istorie alAŞM (1991-1998), şef al Departamentului cercetare-dezvoltareal Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei alRepublicii Moldova (1999), rector al Universităţiide Stat „B.P.Hasdeu” din Cahul (1999-2006) ş.a.Deosebit de rodnică a fost şi continuă să rămânăactivitatea ştiinţifică a istoricului Ion Şişcanu. Astfel,deja în anul proclamării independenţei de stata Republicii Moldova, Ion Şişcanu, în colaborarecu alţi colegi de breaslă, a organizat ConferinţaInternaţională de la Chişinău cu genericul „PactulMolotov-Ribbentrop şi consecinţele lui pentru Basarabia”,publicând, cu acel prilej, în limbile română,engleză, franceză şi rusă colecţia de documenteinedite cu acelaşi titlu 2 .După 1991, în special, când a devenit posibil accesulla fondurile arhivistice anterior interzise cercetătorilor,Ion Şişcanu a studiat şi a publicat o seriede materiale şi documente care au schimbat radicalviziunea ştiinţei istorice asupra unor probleme-cheiede istorie contemporană, inclusiv a celei privindraporturile sovieto-române din anii 1939-1940. Estevorba de documentele investigate în arhivele fosteiArmate Sovietice, publicarea cărora a făcut posibilărestabilirea adevărului istoric privind evenimentele2 Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele lui pentru Basarabia.Culegere de documente / Selecţie I.Şişcanu, V.Văratec.Prefaţă V.Matei, Editura Universitas, Chişinău, 1991, 124p.nr. 2(21), iunie 2011 - 143

Akademosderulate în vara anului 1940 între Nistru şi Prut.În aceeaşi ordine de idei, conştientizând importanţaizvoarelor în cercetarea istorică, Ion Şişcanu arealizat identificarea, selectarea şi publicarea unorimportante colecţii de documente inedite privindproblemele complexe ale istoriei contemporane aromânilor, în special a românilor de la Est de Prut 3 .Investigaţiile istoricului Ion Şişcanu asupraactului răpirii Basarabiei de către URSS şi a consecinţelorlui imediate au condus la publicarea,în anul 1993, a unei prime monografii consacrateactului din 28 iunie – 3 iulie 1940 4 . Constituindo primă parte a unei lucrări mai vaste, ce presupuneacercetarea proceselor, fenomenelor şi evenimentelorperioadei imediat următoare ocupaţieiBasarabiei, în anul următor a fost editată o nouămonografie în care erau examinate aspectele colectivizăriiforţate şi ale fenomenului deschiabuririisatelor din Basarabia – consecinţe nefaste ale raptuluiacestui pământ românesc 5 . Una din precizărilede principiu ale studiului era că „deschiaburireaîn 1949 a fost efectuată nu în timpul şi, cu atât maimult, nu ca o consecinţă a colectivizării compacte,aşa cum afirmau istoricii sovietici moldoveni(...). Dimpotrivă, mai întâi, la începutul lunii iulie,au fost arestate şi deportate zecile de mii de familiiţărăneşti, astfel fiind speriaţi restul ţăranilor, şinumai după aceea, în lunile iulie-august, numărul„doritorilor” de a intra în colhoz a fost de pestedouă ori” 6 . Concluzia autorului constituia o probăelocventă a existenţei unui plan sovietic de comunizarea Basarabiei postbelice.Investigaţiile ulterioare ale istoricului Ion Şişcanuau fost fructificate în elaborarea şi editarea uneioriginale monografii consacrate tratativelor românosovieticedin cadrul Comisiei mixte sovieto-românede la Odesa şi a celei de la Moscova din anul 1940 7 .Valoarea de excepţie a rezultatelor autorului în domeniulcercetării istoriei contemporane a românilori-a fost recunoscută de forul ştiinţific din Republica3Crestomaţie la istoria românilor (1917-1992). Alcătuitori:M.Cernenco, A.Petrencu, I.Şişcanu, Editura Universitas, Chişinău,1993, 295p.; Голод в Молдове (1946-1947). Сборникдокументов/ А.Царан, Г.Руснак, И.Шишкану, А.Завтур,А.Морару, А.Агаки, П.Исак, М.Грибинча. Кишинев:«Штиинца», 1993, 767с. ş.a.4Ion Şişcanu, Raptul Basarabiei: 1940, Editura Ago-Dacia,Chişinău, 1993.5Ion Şişcanu, Desţărănirea bolşevică în Basarabia, EdituraAdrian, Chişinău, 1994.6Idem, Ibidem, p.101-102.7Ion Şişcanu, Uniunea Sovietică – România. 1940 (Tratative încadrul comisiilor mixte), Editura ARC, Chişinău, 1995.144 - nr. 2(21), iunie 2011Moldova prin conferirea gradului ştiinţific de doctorhabilitat în istorie 8 .O realizare ştiinţifică importantă a fost editareavolumului „Istoria Basarabiei din cele mai vechitimpuri până în 1998” 9 , coordonat de prof. dr. IoanScurtu, la care şi-au adus contribuţia istorici de peambele maluri ale Prutului. În aceeaşi perioadă, dupăo serie de studii şi articole pe teme de actualitate, în1999 autorul a editat monografia „Împotmoliţi întranziţie” 10 , în care abordează probleme complexeşi complicate ale evoluţiei Republicii Moldova înanii 1991-1999.În anul 2004, după îndelungate şi dificile cercetăride arhivă, istoricul Ion Şişcanu, împreună cu alţicolegi, a publicat volumul „Politica de moldovenizareîn RASS Moldovenească” 11 , punând la dispoziţiacercetătorilor şi a marelui public documente istoriceprivind originile moldovenismului primitiv şiromânofob, precum şi consecinţele acestuia la etapaactuală.În altă ordine de idei, omagiatul este şi unul dincei mai de vază autori de manuale de istorie, editândîn comun cu colegii de la Chişinău, precum şi în colaborarecu autori de la Bucureşti, manuale privind„Istoria contemporană a Românilor” 12 .În fine, nu însă şi în ultimul rând, revenind, dupăo perioadă de acumulări cantitative şi calitative, laevenimentele derulate între Prut şi Nistru în anul1940, istoricul Ion Şişcanu a editat recent o amplămonografie „Basarabia în contextul relaţiilor so-8Ion Şişcanu, Basarabia în contextul relaţiilor sovieto-române,1940. Autoreferatul tezei de doctor habilitat în ştiinţe istorice,Chişinău, 1996.9Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1998. Ediţia a II-a,revăzută şi adăugită. Coordonator: Ioan Scurtu / Autori: IoanScurtu, Dumitru Almaş, Armand Goşu, Ion Pavelescu, GheorgheI. Ioniţă, Ion Şişcanu, Nicolae Enciu, Gheorghe E. Cojocaru.-Bucureşti: Editura Semne, 1998.- 380p.; Istoria Basarabieide la începuturi până în 2003. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită.Coordonator: Ioan Scurtu / Autori: Ioan Scurtu, DumitruAlmaş, Armand Goşu, Ion Pavelescu, Gheorghe I. Ioniţă, IonŞişcanu, Nicolae Enciu, Gheorghe E. Cojocaru.- Bucureşti:Editura Institutului Cultural Român, 2003.- 608p.10Ion Şişcanu, Împotmoliţi în tranziţie, Editura Civitas, Chişinău,1999, 132p.11 Argentina Gribincea, Mihai Gribincea, Ion Şişcanu, Politicade moldovenizare în RASS Moldovenească. Culegere de documenteşi material, Editura Civitas, Chişinău, 2004, 332p.12Demir Dragnev, Emil Dragnev, Vladimir Mischevca, IonVarta, Ion Şişcanu, Istoria românilor, Editura Civitas, Chişinău,1999, 272p.; Ioan Scurtu, Ion Şişcanu, Marian Curculescu,Constantin Dincă, Aurel Constantin Soare, Istoria Românilor.Epoca contemporană. Ediţia a 3-a, revăzută şi adăugită, EdituraPrut Internaţional, Chişinău, 2007, 220p.

vieto-române. 1940” 13 , în care a analizat succesiv:locul Basarabiei în sfera de interese ale URSS înanii 1939-1940; pregătirile militare şi diplomaticesovietice în vederea ocupării Basarabiei; procedeeleutilizate de Guvernul sovietic în scopul anexării Basarabiei;negocierile sovieto-române în cadrul Comisieimixte de la Odesa şi efectul lor asupra relaţiilordintre cele două ţări; tratativele sovieto-româneîn cadrul Comisiei mixte de la Moscova vizând problemafrontierei dintre Uniunea Sovietică şi România;consecinţele imediate ale anexării Basarabieide către Uniunea Sovietică 14 .Aceste câteva repere din vasta şi prodigioasaactivitate ştiinţifico-didactică a prof. dr. hab. IonŞişcanu constituie o mărturie elocventă a probităţiirezultatelor ştiinţifice obţinute de către distinsulistoric şi a recunoaşterii publice a meritelor sale înaceastă direcţie. De altfel, cercetările omagiatuluiîn domeniul istoriei contemporane a românilor, arelaţiilor româno-sovietice şi a situaţiei românilorde la Est de Prut sub regimul sovietic, au fost distinsecu Premiul Prezidiului Academiei de Ştiinţe aRepublicii Moldova (1993), cu Ordinul Naţional al13 Ion Şişcanu, Basarabia în contextul relaţiilor sovieto-române.1940, Editura Civitas, Chişinău, 2007, 336p.14Idem, Ibidem, p.21.României „Pentru Merit” în gradul de Comandor(2000) 15 , iar la finele anului 2010, prin decret prezidenţial,în semn de profundă gratitudine pentru meriteledeosebite în promovarea adevărului istoric şia valorilor naţionale, pentru contribuţie substanţialăla dezvoltarea relaţiilor dintre comunităţile academiceşi universitare şi activitate metodico-didacticăşi ştiinţifică prodigioasă, i-a fost conferit „Ordinulde Onoare”.Aflat la vârsta împlinirilor, istoricul Ion Şişcanupare să confirme justeţea spuselor marelui filozof alAntichităţii, Platon (427-347 î. Hr.), după care fericireaunui om cuprinde cinci părţi: „o parte este alua hotărâri bune; a doua este a avea simţuri bune şisănătate trupească; a treia este a reuşi în ceea ce întreprinzi;a patra-i reputaţia bună printre oameni şi acincea, abundenţa de bani şi a bunurilor folositoarepentru viaţă”.Aşa cum omagiatul posedă din plin primelepatru componente ale fericirii, autorii volumuluiomagial, colegii de breaslă, numeroşii săi discipoliîi urează distinsului istoric să poată întruni şi cea dea cincea componentă a acesteia, întru confirmareaintegrală a conceptului platonician al fericirii.15Dicţionar de Istorie. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită / AlexeiAgachi, Igor Caşu, Demir Dragnev ş.a., Editura Civitas,Chişinău, 2007, p.366.Mihai Potârniche. 27 August 1991, Piaţa Marii Adunări Naţionale, Chişinăunr. 2(21), iunie 2011 - 145

AkademosÎN ARMONIA SUNETELORMembru corespondent al AŞMGheorghe MUSTEAla 60 de aniNăscut la 1 mai 1951 în s. Mândreşti,r. Teleneşti.Compozitor, dirijor. Membru corespondental AŞM (2007). Director artistic şi prim-dirijor alOrchestrei Simfonice Naţionale a IPNA Compania”Teleradio-Moldova”.În şirul personalităţilor culturii de expresiemuzicală din Republica Moldova a ultimelordecenii, numele lui Gheorghe Mustea se înscriecu caractere aldine. Prezenţa sa activă de circapatruzeci de ani în viaţa muzicală reprezintă oprimă mărturie în acest sens. Dotat cu o forţăcreatoare deosebită – compozitor, dirijor, pedagog,interpret –, mereu avid de creaţie, ne convinge căaria desfăşurată a preocupărilor îi pune în evidenţăcertele calităţi şi vocaţia unui creator de maximăexigenţă profesională.Născut la 1 mai 1951 la Mândreşti, raionulTeleneşti, îşi face studiile la Colegiul de muzică ”Şt.Neaga” din capitală în perioada anilor 1966-1970 înclasa de flaut a profesorului Alexei Bivol. Continuăla Institutul de Stat al Artelor ”G.Musicescu” (1970-1975 şi 1975-1980) sub îndrumarea profesorilorV.Rotaru (flaut), V.Zagorschi (compoziţie),I.Alterman (dirijat simfonic), M.Caftanat (lecturapartiturilor), G.Zavgorodnyi (forme muzicale),L.Adam (contrapunct), L.Axionov (folclor muzical)ş.a. Îşi perfecţionează măiestria în cadrul unui stagiude specialitate la Filarmonica de Stat ”D.Şostakovici”din Leningrad cu dirijorul S.Dmitriev (1984-1986).Instrumentist-flautist la început de carierăartistică, Gheorghe Mustea anticipează componisticamuzicală, începând de la experienţa practică, maiîntâi în calitate de artist în orchestra AnsambluluiAcademic de Dansuri Populare „Joc” (1969-1970).Fidelitatea pentru timbrurile aerofone s-a manifestat(deloc întâmplător) în primele sale încercăricomponistice, situându-se în perimetrul literaturiipentru instrumentele de suflat. Ne referim la pieselesemnate în stil popular Hora ca la ţară (1968) pentruclarinet şi orchestră de muzică populară, Doina şihora (1969) şi Brâul (1970) pentru nai şi orchestrăde muzică populară, Rapsodie (1971) pentru nai,clarinet şi pian.Etapa de debut pe plan componistic este succedatăde poemul simfonic Evocare (1977) şi Cvartetulde coarde (1978). A urmat Concertul nr.1 pentruorchestră (1979), lucrare simfonică de anvergură,care îi aduce o primă recunoaştere, fapt validatprin conferirea titlului de Laureat al ConcursuluiUnional de Compoziţie (1980) şi care concomitent adat startul unor participări la întâlniri internaţionalede creaţie în Ungaria, Belarus, Rusia, Ţările Baltice,Ucraina, dar şi a unei cariere de succes pe mai multeplanuri. Aceste şi alte acumulări au servit drept bazăpentru performanţele ulterioare pe alte segmente aleartei sunetelor. Putem aminti astfel de lucrări precumcorala Imn Patriei (1982), Balada Moldovei pentrusopran şi orchestră simfonică (1984), Concertul nr.2 pentru orchestră (1990). A urmat apoi o strălucităcarieră artistică pe parcursul căreia s-a manifestatplenar talentul lui Gheorghe Mustea.În creaţia componistică, artistul parcurge untraseu ascendent. Abordează aproape toate genurileşi formele muzicale: muzica simfonică, vocalsimfonică,instrumentală de cameră, vocală decameră, corală, pentru copii, de estradă, muzica înstil popular, muzica de teatru şi film ş.a.Un salt valoric s-a produs în activitatea şi creaţialui Gheorghe Mustea în anul 1987, când a fostlansată opera Alexandru Lăpuşneanu (libretul de Gh.Dimitriu), lucrare de anvergură, inspirată din istorianaţională, ca şi următoarea operă semnată recent,Ştefan cel Mare (2009, libretul de C. Cheianu).Privind panoramic traiectoria evolutivă a luiGheorghe Mustea, este de observat că limbajulsonor al maestrului, cum e şi firesc, s-a dezvoltatcontinuu, dar melodia, care domină partiturileîntregii creaţii, a stat mereu la baza doctrinei salemuzicale. O altă trăsătură ce caracterizează scriituramuzicală a lui Gheorghe Mustea se referă la rolulpe care îl atribuie culorilor, intensităţii, contrastelortematice şi liniilor care conturează imagini sonoreconcludente, pline de conţinuturi sugestive.Cartea-i de vizită este completată cu o intensăactivitate dirijorală, mai întâi în fruntea orchestreiAnsamblului Academic de Dansuri Populare „Joc”146 - nr. 2(21), iunie 2011

Jubileual Filarmonicii din Chişinău, în calitate de directormuzical şi dirijor, apoi dirijor al Orchestrei simfonicea Filarmonicii din Chişinău (1983-1984 şi 1986-1989), director artistic şi prim-dirijor al OrchestreiSimfonice Naţionale a Radioteleviziunii Naţionale(din 1989), în prezent IPNA Compania Teleradio-Moldova. Cu această orchestră a efectuat turnee înFranţa, Italia, Germania, România, Elveţia, Ungaria,Cehoslovacia, Norvegia, Coreea de Sud şi în alte ţări,impunându-se ca un dirijor ce promovează un vastrepertoriu simfonic şi vocal simfonic, ce cuprindeSimfoniile de Haydn, Mozart, Beethoven, Berlioz,Brahms, Ceaikovski, Zagorschi, Ciobanu, Concertede preclasici, clasici, romantici şi moderni Corelli,Mozart, Stamitz, Weber, Brahms, Konus, Bartók,Haciaturean, Schedrin, Berinski, Skorik, piese deVivaldi, Händel, Rossini, Salieri, Schubert, Franck,Chausson, Gounod, Dvořak, Smetana, Verdi,Mascagni, Glinka, Musorgski, Strauss, Delibes,Saint-Saens, Rimski-Korsakov, Debussy, Ravel,Orff, Schömberg, Rahmaninov, Sviridov, Enescu,Jora, Şt. Neaga, Buzilă, T.Chiriac, Doga, Kiţenko,Mamot, Rivilis, Rusu ş.a. Dispunând de o gesticăamplă, energică, viguroasă, precisă şi controlatăriguros, reuşeşte să comunice cu orchestra, săpătrundă în esenţa partiturilor, să reliefeze ineditullucrării, bogăţia nuanţelor dinamice şi timbrale,pasajele pastelate, exploziile orchestrale. Acolaborat cu interpreţi de notorietate precum J.Abel,D.Atanasiu, M.Bieşu, F.Croitoru, S.Dunn, R.Fatyal,A.Hrisanide, G.Lanni, M.Müler, M.Muntean, S.Duja,F.Fărcaş, S.Forosteanyi, I.Josan, M.Kleitmann,A.Lapicus, I.Mahovici, Al.Paley, Ş.Ruha, A.Strezev,E.Tatevosian, E.Verbeţchi, E.Virsaladze, I.Zahariaş.a. Graţie eforturilor domniei sale, au fost puseîn valoare partiturile tinerilor compozitori dinRepublica Moldova – V.Ciolac, V.Doni, L.Gondiu,O.Palymski, M.Stârcea ş.a.Considerat „un adevărat artist” şi „cavaleral MUZICII” (Maria Bieşu); „rara avis” (VasileZagorschi), compozitor care a „dat direcţie muziciiclasice moderne în Republica Moldova” (TudorChiriac); compozitor „care cu dragoste se apleacăasupra izvorului originar” (Grigore Vieru); „naturăexigentă în căutările sublimului interpretativ şicomponistic” (Teodor Zgureanu); artist care „aduceo contribuţie substanţială la circuitul de valori dinarta muzicală, la procesul de propagare a muziciicompozitorilor autohtoni atât în republică, cât şipeste hotarele ei” (Vladimir Axionov); înscris„în constelaţia „dirijorilor muzicieni”, în sensulprofunzilor şefi de orchestră de tipul AlfredAlessandrescu, Theodor Rogalski sau RemusGeorgescu” (Doru Popovici); creator de imaginisonore „prin excelenţă, ale plaiului natal, alepoporului, ale istoriei neamului său” (AlexandruSamoilă); şef de orchestră cu „un profil dirijoralechilibrat, ferm, de o maximă concizie a gesticii...” (Anca Ioana Andriescu); ... Gheorghe Musteaeste, fără îndoială, unul dintre compozitorii ceimai prolifici din ţara noastră, care a dezvoltat arta/cultura muzicală din Republica Moldova într-unmod original.Muzician de vastă cultură artistică, GheorgheMustea transmite experienţa profesională discipolilorsăi, mai întâi în calitate de pedagog la Colegiul demuzică „Ştefan Neaga” (1973-1975; 1978-1980),ulterior susţinând cursurile de Compoziţie, Dirijatsimfonic şi de operă, Orchestraţie şi instrumentspecial-Flaut la Academia de Muzică, Teatru şi ArtePlastice, unde activează în perioada 1980-1983 şi din1989 până în prezent, printre discipolii săi numărândusemuzicieni afirmaţi: compozitorii Valeria Barbas,Alexei Bojoncă, Vlad Burlea, Ludmila Chise, IonCoţofan, Corneliu Melnic, dirijorii Marin Balan,Andrei Dmitrovici, Igor Ersac ş.a.În arta instrumentală s-a impus ca interpret laclasicul flaut, dar posedă mai multe instrumenteaerofone (nai, fluier, ocarină) şi autofone (drâmba).A înregistrat mai multe piese de muzică academicăşi populară la aceste instrumente care se păstreazăîn fondul radiodifuziunii, printre ele numărându-sepropriile lucrări, aranjamente şi prelucrări: Pastoralăpentru nai, caval şi ţambal, Rapsodie pentru nai,clarinet şi pian, Brâul, Balada şi Haiduceascapentru nai şi orchestra de muzică populară, Sârbaşi Brâuleţul pentru fluier şi orchestra de muzicăpopulară, Hostropăţ pentru drâmbă şi orchestra demuzică populară, Cântecul miresei pentru ocarină şiorchestra de muzică populară ş.a.Meritele lui Gheorghe Mustea au fost apreciatecu mai multe titluri onorifice şi academice, distincţiide stat. Printre acestea se numără Maestru Emeritîn Artă al RSSM (1989), Artist al Poporului dinRepublica Moldova (1991), Laureat al PremiuluiTineretului din Moldova (1985), Laureat al Premiuluide Stat al Republicii Moldova (1990), OrdinulGloria Muncii (1998), medalia Mihai Eminescu(2000), Ordinul Republicii (2000), medaliaDimitrie Cantemir (2011), membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (2007) ş.a.Ajuns la vârsta maturităţii artistice, GheorgheMustea continuă să valorifice vastul areal al lumiisunetelor, fiind mereu în căutarea armoniei şifascinaţiei acestora. Totodată, este şi un bun prilejde a-l cunoaşte mai bine prin intermediul creaţieisale care, neîndoios, se va îmbogăţi în continuare cunoi şi inspirate pagini de literatură muzicală.Dr. Victor GHILAŞnr. 2(21), iunie 2011 - 147

AkademosDEVOTAT CHIMIEIDr. Veaceslav ZELENŢOVla 70 de aniNăscut la 9 mai 1941 în satul Cesnokovka,Başkiria.Chimist, domeniul ştiinţific: chimia fizică şichimia suprafeţelor. Doctor în chimie (1972). Şefde laborator (1998).Veaceslav Zelenţov a trecut pragul Facultăţii dechimie a Universităţii de Stat din Chişinău la 1 septembrie1959, după care întreaga sa viaţă profesionalăi-a fost strâns legată de chimie, în special, dechimia fizică.La început a fost greu din cauza că băiatul de laţară de naţionalitate rusă a absolvit nu doar o simplăşcoală din sat, ci una moldovenească. La facultate,dascăli i-au fost renumiţii chimişti Anton Ablov,Alexandru Kokorin, Nina Polotebnova, Alfred Şurşi multi alţii. Aceasta a fost o şcoală clasică, iar tânăruluide la sat nu i-a fost deloc uşor să însuşeascăcunoştinţele noi. Însă persistenţa sa naturală şi seteade cunoaştere au adus roade.La absolvirea universităţii era deja un specialistcomplet, care poseda nu numai bazele chimiei, darşi multe taine ale ei. Dorinţa permanentă de claritateşi exhaustivitate au condus la faptul că în anii de studenţie,pe lângă chimie, a studiat aprofundat fizicaşi matematica. După universitate se înscrie la doctoratla institutul de Chimie Fizică „L.V.Pisarjevski”al AŞ din Ucraina, conducătorii săi fiind distinşii savanţiacademicienii Brodski A.I. şi Iaţimirski K.B.La sfârşitul acestor studii susţine teza de doctoratcu tema „Modificarea hidrotermică a adsorbenţilorîn sistemul Al 2O 3-H 2O si AlPO 4-H 2O”. Din 1971Veaceslav Zelenţov devine colaborator ştiinţific alInstitutului de Fizică Aplicată al AŞ a Republii Moldova.În acest Institut a parcurs calea profesionalăde la cercetător ştiinţific inferior la şef al Laboratoruluide Electroflotaţie a Materialelor.A studiat probleme actuale de epurare a soluţiilortehnologice şi de extragere a metalelor preţioase,a participat la elaborarea unui şir de tehnologiielectrice implementate în Kazahstan, Rusia, Ucraina,Uzbekistan. A participat la proiecte ştiinţifice încadrul Institutului, a condus contracte economicecu Rusia, România şi Ucraina. A prezentat lucrărila numeroase congrese, simpozioane şi conferinţe:Belgia, Cehia, România, Rusia, SUA.Este autor a 170 de lucrări ştiinţifice publicateîn reviste şi culegeri de specialitate, inclusiv pestehotare, precum şi autor de brevete. Este inventatoral URSS. Sub conducerea sa au fost susţinute 4 tezede doctorat.Rămâne preocupat de activarea sorbenţilor mineralinaturali, în special a diatomitului, prin diferiteprocedee – tratarea termică, electrochimică, precumşi de studiul proprietăţilor şi aplicării lui pentru epurareaapelor de coloranţi şi metale grele.Veaceslav Zelenţov este responsabil de cercetărileîn domeniul modificării sorbenţilor prevăzutede planul coordonator al Consiliului Ştiinţific privindproblema Adsorbţiei al Academiei de Ştiinţedin Rusia, este membru al Consiliului Ştiinţific alInstitutului de Fizică Aplicată al AŞM.De-a lungul anilor, a ţinut prelegeri la specialitatea“Bazele moderne ale adsorbţiei” la Facultateade chimie a Universităţii de Stat din Moldova şi ceade „Chimie generală” – la Universitatea MunicipalăChişinău. Îndrumează diplomanţi în cadrul laboratorului,recenzează lucrări ştiinţifice pentru revista“Electronnaia obrabotka materialov”.Se impune printr-o excelentă pregătire ştiinţifică,iniţiativă şi independenţă în cercetare, responsabilitateşi exigenţă.Totdeauna cu atitudine binevoitoare, punctualşi dornic de a reuşi cât mai mult şi mai calitativ,Veaceslav Zelenţov se bucură de stima şi susţinereacolegilor, care binemeritat îl apreciază, dorindu-isănătate şi energie pentru a-şi realiza intenţiileşi speranţele într-o armonie deplină a cercetărilor şiaspectelor inovaţionale.Acad. Mircea Bologa148 - nr. 2(21), iunie 2011

JubileuPATRIARHUL SEMINOLOGIEIMembru corespondent al AŞMVasile SIMINELla 90 de aniNăscut la 2 iunie 1921 în s. Gordineşti,r. Rezina.Agronom, domeniul ştiinţific: ameliorareaplantelor, genetica plantelor şi producerea seminţelor.Doctor habilitat în ştiinţe agricole (1972),profesor universitar (1973), membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1978).Vasile Siminel s-a născut la 2 iunie 1921 în satulGordineşti raionul Rezina, într-o familie de ţăraninevoiaşi, fiind mezinul şi unicul băiat din cei nouăcopii ai lui Dumitru şi Vasilisa Siminel.A păşit pentru prima dată pragul şcolii primaredin satul natal la vârsta de 10 ani. Absolveşte cumenţiune două şcoli de agricultură – una inferioarăde gradul întâi din Cucuruzeni, Judeţul Orhei şi altamedie de gradul doi din Roman (România). Dragosteade natură îl aduce la Institutul Agricol din Chişinăupe care, iarăşi, îl absolveşte cu menţiune. Aiciprinde rădăcini activitatea sa de cercetare, începândîn calitate de cercetător ştiinţific la Staţiunea Experimentalăde Ameliorare a Plantelor din Bălţi şi ulteriordoctorand la Institutul Agricol din Chişinău.Un jalon important al biografiei sale l-a constituitactivitatea de agronom-practicant (1948-1949)şi agronom principal (1951-1959) în gospodăria colectivă„Lenin“ din Tvardiţa, raionul Ciadâr-Lunga.La Tvardiţa, de rând cu funcţia de bază de agronomprincipal, Vasile Siminel a activat şi în calitate de directoral Staţiunii Experimentale pentru Încercareaşi Aprecierea metodelor de lucrare a solului recomandatede renumitul agrotehnician Terentii Malţev(1954-1956), apoi în calitate de şef al Centrului Ştiinţificdin Tvardiţa al Institutului de Cercetări pentruCulturile de Câmp din Bălţi (1956-1959).Cea mai îndelungată şi mai fructuoasă activitatea profesorului Vasile Siminel a început din anul1959, în cadrul Institutului Agricol din Chişinău(actualmente – Universitatea Agrară de Stat dinMoldova) în calitate de asistent, lector superior,conferenţiar universitar, profesor universitar, şef alcatedrei de ameliorare şi producere a seminţelor (actualmentecatedra de ameliorare, genetică şi biotehnologiea culturilor agricole), director al Staţiunii deAmeliorare şi genetică a plantelor de câmp, conducătorştiinţific al Secţiei de producere a seminţelor.Realizările sale ştiinţifice îşi găsesc confirmare întezele de doctor şi doctor habilitat pe care le susţinecu succes în 1964 şi 1972, corespunzător.Vasile Siminel a desfăşurat o activitate fructuoasăîn calitate de preşedinte al Consiliului specializatpentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitatîn biologie şi agricultură. A participat nemijlocit lainstruirea a mai mult de 5250 de agronomi de profillarg la secţia de zi şi fără frecvenţă, 675 agronomi îndomeniul ameliorării şi producerii seminţelor, circa3000 agronomi-aprobatori ai culturilor de soi, 24doctoranzi şi competitori, 171 licenţiaţi.Cu participarea sa au fost publicate circa 750lucrări ştiinţifice şi didactice în domeniul ameliorăriişi producerii seminţelor, 4 manuale universitare,4 monografii, un îndrumar în domeniul produceriiseminţelor şi aprobării culturilor de soi, el a fost recenzenta peste 30 lucrări ştiinţifice.Este autor şi coautor a 18 soiuri şi hibrizi deplante agricole, testate şi omologate de către Comisiade Stat a Republicii Moldova pentru ÎncercareaSoiurilor de Plante. A elaborat 11 metode noi în domeniulameliorării plantelor agricole protejate cubrevet de invenţie. A participat cu rapoarte ştiinţificela un şir de foruri ştiinţifice (circa 50 conferinţe şisimpozioane naţionale şi internaţionale), 5 Congreseale Societăţii Geneticienilor şi Amelioratorilordin fosta URSS, 7 Congrese ale Societăţii Ştiinţificea Geneticienilor şi Amelioratorilor din RepublicaMoldova.Vasile Siminel a activat ca secretar ştiinţific şivice-preşedinte al Societăţii Ştiinţifice a Geneticienilorşi Amelioratorilor din Republica Moldova(1968-1974), membru a Prezidiului Societăţii Ştiinţificea Geneticienilor şi Amelioratorilor din fostaURSS (1974-1992), preşedinte al Societăţii Ştiinţificea Geneticienilor şi Amelioratorilor din RepublicaMoldova (din 1974), deputat al poporuluidin Tvardiţa (1953-1961), deputat al poporului dinmun. Chişinău (1976-1980). În prezent, este alesPreşedinte de Onoare al Societăţii Ştiinţifice a Geneticienilorşi Amelioratorilor din Moldova. Pentrurealizări remarcabile, membrul corespondent VasileSiminel a fost decorat cu mai multe distincţii guvernamentale.La zi aniversară, numeroşii săi colegi şi discipoliîi doresc sănătate şi inspiraţie!nr. 2(21), iunie 2011 - 149

AkademosFĂRĂ ALTERNATIVĂÎN MEDICINA ALTERNATIVĂAcademicianul Victor LACUSTAla 60 de aniNăscut la 5 iunie 1951 în or. Bălţi.Medic, fiziolog, domeniul ştiinţific: fiziologiaclinică, medicina alternativă, neurologia cognitivă.Doctor habilitat în ştiinţe medicale (1991),profesor universitar (1991), membru corespondent(2000) şi membru titular (2007) al Academieide Ştiinţe a Moldovei.De la bun început vom menţiona că în acestevremuri tumultuoase, pe care le trăim, cu maritransformări atât pe plan politic, economic, cât şisocial, savanţii devotaţi dezvoltării ştiinţei, caren-au părăsit ţara şi continuă să slujească interesulnaţional, merită o înaltă preţuire. Printre aceştia seînscrie şi academicianul Victor Lacusta, savant şimedic de notorietate din Republica Moldova.Toate realizările sale se datorează muncii fărăpreget. Ţinem să subliniem această calitate, astăziatât de rară, pentru că reprezentanţii noii generaţiide medici deseori încearcă să obţină funcţii şititluri, privilegii, chiar să stăpânească destule bunurimateriale nu prin muncă asiduă şi rezultatesemnificative, ci prin stabilirea unor relaţii cu persoanesus-puse, în măsură să-i protejeze. Societateaeste în pierdere când statutul omului se determinănu de har, calificare, capacităţile sale intelectualeşi manageriale, de rezultatele profesionale, dar deoracoli falşi şi de banii pe care poate să le pună ladispoziţia persoanelor influente.Profesorul universitar Victor Lacusta este unuldintre foarte puţinii medici, care îşi asumă riscul săefectueze cercetări ştiinţifice şi să trateze cu harulraţiunii fără prea mulţi bani.S-a născut la 5 iunie 1951 în suburbia Pământenia or. Bălţi, într-o familie de muncitori. Absolveştecu eminenţă şcoala medie nr.13 din or. Bălţi.De-a lungul anilor, pe tot parcursul vieţii sale, a fostnevoit să susţină examene la multiple încercări dure,bazându-se pe harul său de analist, pe forţa de muncăasiduă şi perseverenţa deosebită, aptitudini atâtde necesare pentru a activa în cercetare. Alegerea înfavoarea studiilor la Institutul de Stat de Medicinăa făcut-o din capul locului. Asta cu atât mai mult cucât aspiraţia sa coincidea cu cea a părinţilor, îndeosebia mamei, care dorea să-şi vadă feciorul doctor.Fiind setos de cunoştinţe în domeniul medicineialternative şi complementare în care dorea să sespecializeze, a trebuit să constate cu amărăciune căîn acel timp în Institut nu activa niciun specialist deacest fel. Însă aspiraţiile de a efectua cercetări ştiinţificeşi energia sa enormă au fost susţinute de NataliaGheorghiu, academician al Academiei Medicaledin ex-URSS şi Eva Gudumac, devenită peste aniacademician al AŞM. Îndrumările celor două somităţiîn domeniul chirurgiei pediatrice şi eforturilestudentului în vederea obţinerii unor rezultate s-ausoldat cu prezentarea în anul 1974 a unei lucrări ştiinţifice,„Arsurile la copii” (”Combustiile la copii”),la Conferinţa unională a studenţilor-medici, care afost remarcată.În acelaşi timp, fiind o fiinţă mereu în căutareanecunoscutului, începe să studieze de sine stătătorliteratura accesibilă în domeniul preferat. Din fericire,în anii 60-70 ai secolului trecut în fosta URSSse declanşase interesul pentru studierea şi aplicareamedicinei chineze în practica medicală, fapt care-imenţinea vie speranţa de a se specializa în medicinaalternativă. Deocamdată însă, în conformitatecu programul de învăţământ obţine specialitatea demedic anesteziolog. După absolvirea în 1967 a Institutuluide Medicină lucrează potrivit specialităţiila Spitalul Clinic Republican pentru Copii timp de2 ani, dar gândul de a se ocupa de medicina alternativănu-l lăsa în pace. De aceea, hotărăşte să obţinăspecializare în psihiatrie şi se angajează ca medicpsihiatru la Spitalul de Psihiatrie, conducerea căruiaera disponibilă să utilizeze în tratarea pacienţilorunele din metodele medicinei orientale. Graţie insistenţeisale şi cunoştinţelor profunde în domeniulmedicinei alternative, convinge conducerea spitaluluisă deschidă pentru prima dată în ţară un cabinetspecializat în reflexoterapie care se afirmă în scurttimp.În baza acestui spital, iniţiază pregătirea oficialăa specialiştilor în acupunctură. Concomitent,organizează cercetări ştiinţifice în vederea adaptăriiacupuncturii pentru tratarea alcoolismului. Efectul150 - nr. 2(21), iunie 2011

Jubileuobţinut i-a depăşit aşteptările, fapt care i-a permissă prezinte rezultatele ştiinţifice la simpozionul unionalconsacrat stresului şi adaptării, organizat în1987 de unul din autorii acestui articol. Activitateapractică şi ştiinţifică, în acelaşi timp, l-a convins denecesitatea aprofundării cunoştinţelor sale în planteoretic. Anume din această cauză hotărăşte să facăstudii la doctorantură.În anul 1980 este înmatriculat în doctoranturaInstitutului de Fiziologie al AŞM care îl deleagă săşielaboreze teza de doctor în medicină la Institutulde Psihiatrie din Moscova, unde pe atunci activaunul din cei mai cunoscuţi savanţi-psihiatri – profesoruluniversitar Belkin A.I., care utiliza cu succesîn tratarea bolnavilor metodele medicinei orientale.Cu toate că în scopul evidenţierii mecanismelorinfluenţei acupuncturii asupra stării psihice a organismuluieste nevoit să însuşească şi să utilizeze încercetările sale de doctorat metode din domeniulendocrinologiei, V.Lacusta realizează investigaţiilepreconizate înainte de termen – în doar 2 ani.Teza „Indicii clinici şi hormonali în dinamica sindromuluiabstinent alcoolic” este susţinută în 1982la Institutul de Psihoneurologie „V.M.Behterev”.În această lucrare, pentru prima dată a fost stabilităparticiparea sistemului opioid în patogeneza sindromuluide abstinenţă alcoolică şi elaborate metodede corecţie a statutului psiho-fiziologic cu aplicareaantagoniştilor sistemului opioid şi acupuncturii.După susţinerea tezei în anul 1982, când publicasedeja în comun cu medicul-acupunctor GalinaGrosu lucrări fundamentale precum „Bazele succinteale reflexoterapiei” (1980) şi „Acuterapia sindromuluiabstenic alcoolic” (1982), este angajat caasistent la Catedra de psihiatrie a Institutului de Statde Medicină. Au urmat 9 ani de activitate în aceastăfuncţie, pe parcursul cărora a întreprins eforturi de aconvinge societatea medicală şi conducerea MinisteruluiSănătăţii referitor la abilitarea medicinei alternative,de rând cu medicina contemporană alopată,în tratarea bolnavilor, şi la oficializarea ei de cătreorganele de resort din ţară. Numai după includereaîn procesul de argumentare şi a altor specialişti, în1991, pe lângă Facultatea de Perfecţionare a Medicilora Institutului de Stat de Medicină a fost instituităCatedra de reflexoterapie şi recuperare medicală,fondator al căreia a devenit Victor Lacusta.În această perioadă el susţinuse deja teza dedoctor habilitat „Manifestările fiziologice şi psihiceale alcoolizării cronice şi biocorecţia dereglărilorîn perioada postintoxicativă”, devenind cunoscut înex-URSS. Acest fapt este demonstrat de organizareaîn anul 1981 la Chişinău a Conferinţei unionale„Teoria şi practica reflexoterapiei” precum şi editarea,în comun cu distinsul savant rus A.I.Belkin, amonografiei „Terapia biologică a maladiilor psihice(hormonii, preparatele hormonal active ale acupuncturii)”(1983). În 1991 i se conferă titlul didactic deprofesor universitar.După instituirea catedrei urmează o perioadă deactivitate didactică şi ştiinţifică la fel de fertilă. Înparalel cu elaborarea programelor şi planurilor pentrupregătirea studenţilor şi doctorilor practicieni îndomeniul medicinei alternative, editează o serie delucrări fundamentale, printre care „Acupunctura şipeptidele neurohipofizare în terapia alcoolismului”(1983), „Zhen-jui terapia astmului bronşic” (în colaborarecu Ling Zhi Sheng şi I.V.Şincarenco) (1995),„Zhen-jui terapia sindromului algic şi a stărilor deurgenţă” (în colaborare cu Ling Zhi Sheng) (1995),„Bazele tradiţionale ale acupuncturii” (în colaborarecu C.Ionescu-Târgovişte) (1995), „Tratat de acupunctură”(1998), „Acupuncura tradiţională chineză”(2000), „Podopunctura” (în colaborare cu AgafiaMoraru) (2000), „Acupunctura clinică tradiţională”în 3 volume (2001), „Cronoacupunctura tradiţionalăchineză” (în colaborare cu Agafia Moraru) (2002),„Zhen-jui terapia sindromului algic” (în colaborarecu A.T.Moraru şi D.N.Covaliciuc (2002).În baza surselor originale chineze şi a experienţeiclinice proprii, profesorul universitar Victor Lacusta,ţinând cont de sistemul terminologic internaţionalPin-Yin, descrie în aceste lucrări localizareaacupunctelor meridianelor principale, fundamenteazăprincipiile şi metodele de diagnosticare şi tratament,tehnica puncturării şi asocierile de acupuncteîn diferite maladii. Este sistematizată informaţiareferitor la tratamentul acupunctic al sindroamelortradiţionale depistate în diferite patologii (boli interneşi infecţioase, neurologie, psihiatrie, obstetrică şiginecologie, dermatologie, stomatologie, oftalmologieetc.).Tratamentul cu succes al diverselor maladii şiactivitatea editorială rodnică i-au permis ministruluiOcrotirii Sănătăţii, academicianului Gheorghe Ghidirimsă introducă, printr-un ordin special, în anul1994, în sistemul de pregătire a cadrelor medicalepredarea acupuncturii ca disciplină de sine stătătoareobligatorie şi să instituie serviciul de reflexoterapie,iar Comisia Superioară de Atestare a recunoscutoficial dreptul de a se pregăti cadre de înaltă calificareîn acest domeniu, atribuind disciplinei de acupuncturăcifrul 14.00.34.O etapă deosebită în activitatea ştiinţifică a luiVictor Lacusta reprezintă cercetările experimentalerealizate în comun cu colaboratorii Institutului deFiziologie şi Sanocreatologie, care i-au permis sădescrie noi fenomene, mecanisme şi să elaborezeconcepte şi metode de tratament inedite.Pentru prima dată, în comun cu unii dintre autoriiacestui articol, a descris un nou sistem fiziologic– sistemul reglator energetic informaţionalnr. 2(21), iunie 2011 - 151

Akademosmultinivelar somato-viscero-somatic, fapt care s-aconstituit într-un succes remarcabil în dezvoltareafiziologiei. Structura morfologică a sistemului estealcătuită din: 1) ansamblul de zone somatovegetativefiziologic active; 2) canale de transmitere a fluxuluienergo-informaţional; 3) organe sau structuriţintămorfoviscerale.A fost evidenţiat specificul activităţii sistemuluireglator energo-informaţional multinivelar somatoviscero-somatic,şi anume: 1) rolul de receptor şiefector energo-informaţional îl îndeplinesc atât zonelesomatovegetative fiziologic active, cât şi structurile-ţintămorfoviscerale; 2) căile aferente şi eferenteale fluxului energo-informaţional se suprapun (căileaferente-eferente) şi se declanşează în conformitatecu starea funcţională a zonelor somatovegetative fiziologicactive şi/sau structurii morfoviscerale-ţintă.Fenomenul inedit privind transmiterea fluxuluienergo-informaţional aferent şi eferent pe una şiaceeaşi cale, autorii îl explică prin faptul, că acestsistem filogenetic s-a format precoce anterior sistemuluinervos cu căile separate aferente şi eferentede transmitere a informaţiei. Includerea unui saualtui canal de transmitere a fluxului (neural, humoral,câmpul bioenergetic) depinde de intensitateacâmpului informaţional al mediului înconjurător, delocalizare zonelor somatovegetative fiziologic active,de natura factorului stimulator, de intensitatea,durata şi modalitatea stimulării etc.O deosebită apreciere merită investigaţiile multianualeclinico-terapeutice, fiziologice şi experimentaleale academicianului Victor Lacusta desfăşurateîn comun cu colegii, care au permis a demonstraposibilitatea utilizării acupuncturii nu numai înscopuri terapeutic şi profilactic, dar şi pentru creareaşi menţinerea dirijată a sănătăţii, obiectiv către caretinde noua direcţie în biomedicină – sanocreatologia.Ca bază a creării acupuncturii sanocreatologiceau servit următoarele postulate: 1) Meridianele şi zonelesomatovegetative fiziologic ancestrale, menitesă regleze fluxul energo-informaţional al organelorşi sistemelor organismului; 2) Potenţialul sanogenal organismului este determinat cantitativ şi calitativ,inclusiv de caracteristicile energiei, prin reglareacăreia este posibil de a influenţa asupra creşterii,dezvoltării şi degradării organelor, activităţii lorfuncţionale, toleranţei şi posibilităţilor adaptive aleorganismului; 3) Sistemul energoinformaţional cuprindetoate organele şi sistemele, ceea ce permitede a influenţa asupra balanţei energoinformaţionaleşi a asigura crearea şi menţinerea dirijată a statusuluisanogen; 4) Influenţând asupra unui sau altui ansamblude zone somato-vegetative fiziologic active,care preponderent sunt conectate cu organe, sistemesau părţi ale organismului, se poate de acţionat dirijatasupra activităţii fiziologice şi psihice a organismului;5) Echilibrul cantitativ şi calitativ al energieiîn meridiane are loc numai în perioada de activitatemorfo-funcţională, pe când în perioada de creştereşi degradare a organelor, în condiţii de existenţă adereglărilor funcţiilor organelor, acest echilibru esteperturbat; 6) În perioada de creştere a organelor şidegradării lor sarcina acupuncturii sanocreatologiceconstă în stimularea dirijată a zonelor somatovegetativefiziologic active corespunzătoare, iar în perioadade activitate morfo-funcţională stabilă – înmenţinerea echilibrului energo-informaţional, în cazulhiperfuncţiei organelor este necesar de a asiguradispersia energiei, iar a hipofuncţiei – în tonizareaorganelor.Aceste şi alte materiale fundamentale au fostexpuse în monografiile „Bazele anatomo-fiziologiceşi bioenergetice ale acupuncturii sanocreatologice”şi „Bazele practice ale acupuncturii sanocreatologice”,editate în comun cu academicianul TeodorFurdui şi doctorul Lorina Vudu.În ultimul timp, interesele academicianuluiVictor Lacusta s-au extins şi asupra rolului inedital cerebelului în realizarea funcţiilor cognitive, înspecial, la copiii cu tumori cerebelare. Investigaţiileclinice, prezentate în monografia „Cerebelul şifuncţiile cognitive”, i-au permis să evidenţieze semnificaţiacerebelului în reglarea funcţiilor cognitiveşi psihoemoţionale în crearea structurilor clinice şisă descrie criteriile de diferenţiere a sindroamelorcognitiv-afective cerebelare.Se zice că dacă omul are dar de la Dumnezeu,acesta se manifestă în diferite domenii de activitate.E cazul academicianului Victor Lacusta care, acumdoi ani, a dovedit aptitudini deosebite în interpretareainstrumentală a muzicii. În comun cu soţiaJulieta (soţia – la pian, iar el – la flaut boroko, uninstrument vechi confecţionat la comandă specialăîn Germania), au pregătit un program de piese muzicale,scrise pentru a fi interpretate de respectivulduet, pe care l-au prezentat la prestigiosul Festivalinternaţional „Zilele muzicii noi”. O altă mare pasiunea acad. Victor Lacusta este şahul.La această etapă a vieţii sale, academicianulVictor Lacusta este plin de energie şi de forţă creatoare.Îi dorim colegului nostru multe succese şinoi realizări alături de călăuza sa – Julieta, precumşi condiţii sanogene de viaţă întru binele ştiinţei şipracticii medicale!Acad. Teodor FurduiDr. conf. cerc. Valentina Ciochinădr. conf. univ. Lorina Vudu152 - nr. 2(21), iunie 2011

JubileuLA CÂRMA CHIMIEIBIOORGANICEAcademicianul Pavel VLADla 75 de aniNăscut la 6 iunie 1936 în s. Lipnic, Edineţ.Chimist, domeniul ştiinţific: chimia organică,chimia bioorganică şi chimia compuşilor naturalişi fiziologic activi. Doctor habilitat în ştiinţechimice (1984), profesor universitar (1990).Membru corespondent (1989) şi membru titular(1992) al AŞM.Numele unei ţări se glorifică prin oameniisăi de calibru care obţin realizări impresionante.O asemenea personalitate demnă de tot respectulşi întreaga consideraţie este academicianul PavelVlad, savant care stă la cârma chimiei bioorganice,a chimiei compuşilor naturali şi fiziologic activi.Talentul, abnegaţia şi activitatea sa sunt apreciatela înalta lor valoare şi de comunitatea ştiinţificăinternaţională.Descendent dintr-o familie de muncitori, PavelVlad s-a născut la 6 iunie 1936 în s. Lipnic judeţulEdineţ. În 1953 a absolvit şcoala medie din satulnatal. În acelaşi an a fost admis la Facultatea deChimie a Universităţii de Stat din Chişinău pe carea absolvit-o cu eminenţă în 1958. La propunereacatedrei, a fost încadrat la doctorantură pe lângăsectorul de Chimie Organică al Filialei Moldoveneştia AŞ a URSS şi, astfel, a început activitateasa ştiinţifică. Pe parcursul doctoranturii realizeazăun stagiu de 6 luni la Institutul de Chimie Organicăşi Biochimie din Praga unde, în colaborare cuM.Soucek, sub conducerea remarcabilului savantV.Herout, definitivează studiul „Stabilirea configuraţieiabsolute a linaloolului şi nerolidolului”,lucrare publicată în revistele europene. La Praga,tânărul cercetător însuşeşte o serie de metode noide cercetare, în primul rând, cromatografia pe coloane,metodă care a contribuit substanţial la dezvoltareacercetărilor chimice în Moldova. Dupăabsolvirea doctoranturii este angajat la Institutulde Chimie al AŞM ca cercetător ştiinţific inferior(1961). În 1964 susţine teza de doctorat „Stereochimiaunor diterpenoide din grupa labdanului”,iar în 1984 susţine şi cea de-a doua teză – „Cercetăriasupra diterpenoidelor labdanice” obţinândtitlul ştiinţific de doctor habilitat în chimie.A activat în cadrul Institutului de Chimie încalitate de director adjunct pentru ştiinţă (1974) şidirector (1975-1995). În anul 1990 i s-a conferit titluldidactic de profesor universitar. Pentru realizăriremarcabile în domeniul cercetării, pregătirii cadrelorşi organizării ştiinţei, în 1989 este ales membrucorespondent, iar în 1992 – membru titular al Academieide Ştiinţe a Moldovei.În luna martie 1995 a fost ales vicepreşedinte alAcademiei de Ştiinţe, post pe care l-a deţinut pânăîn anul 2004. Începând cu 1971 şi până în 2010 acondus cu multă dăruire Laboratorul de Chimie aTerpenoidelor din cadrul Institutului de Chimie alA.S.M. Actualmente, acad. Pavel Vlad îşi continuăactivitatea ştiinţifică fructuoasă în cadrul laboratoruluimenţionat.Este cunoscut că cel mai vrednic chimist şi biochimistde pe Terra este Măria sa Natura. Având ladispoziţie doar apa, bioxidul de carbon, razele solareşi elemente biochimice, prin fotosinteză se obţinmilioane de compuşi chimici cu diverse proprietăţi.Acad. Pavel Vlad este convins că rolul cercetătoruluieste de a utiliza în procesul de obţinere a compuşilororganici sintetici, legităţile sintezei substanţelornaturale. Pornind de la astfel de substanţe naturale,disponibile pe plaiurile moldave, acad. PavelVlad elaborează metode generale de determinare aconfiguraţiei absolute a diterpenoidelor labdanice,cu ajutorul cărora a fost stabilită stereochimia a peste200 de diverşi compuşi. Ca rezultat al cercetărilorasidue, a fost descoperită reacţia de ciclizarea terpenoidelor alifatice cu superacizi. În literaturade specialitate acest fenomen chimic se numeştereacţia Vlad-Ungur. Pentru prima dată, a fost realizatătransformarea stereoselectivă a unui precursornr. 2(21), iunie 2011 - 153

Akademosalifatic în compuşii tetraciclici cu un număr recordde opt centre asimetrice într-o singură etapă cu randamentînalt. Utilizând procedeul de ozonizare, afost obţinut un şir de compuşi cu miros puternic deambră care şi-au găsit o largă utilizare în calitate dearomatizanţi. A fost stabilită compoziţia chimică amultor uleiuri eterice extrase în republică şi multe,multe altele.Acad. Pavel Vlad, împreună cu colaboratoriisăi, a propus pentru compuşii cu miros de ambră şimosc o teorie nouă de evaluare a dependenţei mirosuluide structura compusului care se bucură de oînaltă apreciere din partea unui număr impunător desavanţi din străinătate: B. Waegel (Franţa), C. Sell(Anglia) ş.a. Această teorie face posibilă sintezacompuşilor cu miros fin de ambră şi mosc.Sinteza şi studiul compuşilor cu miros puternicde ambră, care prezintă interes pentru industria parfumurilor,rămâne a fi cercetarea-cheie a acad. PavelVlad şi a discipolilor săi. Efectele remarcabile alelucrărilor în acest domeniu constituie puncte de referinţăpentru chimişti notorii precum R.C.Cambie(Noua Zelandă), P. M. Muller şi D. Lamparsky (Elveţia).Ilustrul savant francez B.Waegel utilizeazămetoda de eliminare a acidului acetic din monoacetatulsclareolului, elaborată de acad. P. Vlad, menţionând„condiţiile Vlad”.O mare atenţie acad. Pavel Vlad acordă elaborărilorpractice. Sub îndrumarea sa au fost elaborateşi implementate în industria parfumurilor metodeoriginale şi eficiente de preparare a compuşilorcunoscuţi – norambreinolidă, sclareol, drimenonă,ambroxid, precum şi a compuşilor noi – chetoxid,ambrol, inoxid. A fost obţinută din materie primălocală o serie de compoziţii noi de aromatizare a tutunului,o parte dintre care a fost implementată laCombinatul de tutun din Chişinău.Rezultatele cercetărilor efectuate pe parcursulanilor s-au totalizat în peste 350 de publicaţii ştiinţifice,inclusiv două monografii, două manuale, 16 articolede sinteză şi 54 brevete de invenţie, participărila 45 conferinţe şi simpozioane internaţionale.S-aprezentat strălucit la expoziţii Internaţionale de inventică(Bruxelles: 1995, 1996, 2001 – Medalii deAur; Geneva: 1996 – Medalie deAur, 2001 – Medaliede Argint; Bucureşti: 1999 – Medalie de Aur).Este fondator al şcolii ştiinţifice de chimie bioanorganică,chimiei compuşilor naturali şi sinteză organică.Sub îndrumarea lui au fost pregătite şi susţinute2 teze de doctor habilitat şi 14 teze de doctorîn ştiinţe chimice.Indiscutabil este aportul acad. P. Vlad în organizareaşi dezvoltarea ştiinţei autohtone: 21 de ania exercitat funcţia de director adjunct şi director alInstitutului de Chimie, 9 ani – de vice-preşedinteal Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Prestanţasa deosebită ca savant-organizator este evidentăşi prin asumarea numeroaselor funcţii onorabile:de preşedinte al Consiliului ştiinţific specializatpentru decernarea gradelor ştiinţifice de doctor şidoctor habilitat, preşedinte al Societăţii de Chimiedin Republica Moldova până în 2010, membrual colegiilor de redacţie ale revistelor „Химияприродных соединений” (Taşkent), „Revista deChimie” şi „Chimia” (Bucureşti) şi „Acta UniversităţiiLucian Blaga” (Sibiu), ”Chemistry Journalof Moldova”.Acad. Pavel Vlad este de două ori laureat al Premiuluide Stat în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producerii,laureat al Premiului Organizaţiei Mondialepentru Proprietatea Intelectuală. Pentru merite deosebite,a fost decorat cu „Ordinul Republicii”, ordineleURSS „Insigna de Onoare”, Medalia „Pentruvitejie în Muncă”, Medalia „Dimitrie Cantemir” şiMedalia de Argint a Fondaţiei Internaţionale „ZolotaiaFortuna”.Savant de talie mondială, personalitate remarcabilă,acad. Pavel Vlad este înzestrat cu calităţi umaneminunate, probate zilnic – demnitate, onestitate,modestie, cordialitate, bunăvoinţă şi multe altele,care îi sporesc respectul din partea colegilor şi discipolilor.Actualul jubileu este un prilej de a aduce un frumosomagiu şi recunoştinţă acestui neobosit cercetătorşi organizator al ştiinţei, a cărui activitate esteun exemplu demn de urmat, de slujire neamului şiplaiului.Acad. Gheorghe DucaAcad. Teodor Furdui,Prof. Tudor LupaşcuDr. Aculina Arîcu154 - nr. 2(21), iunie 2011

JubileuUN PERFORMERAL ŞTIINŢEIMembru corespondentConstantin MORARUla 85 de aniNăscut la 19 iunie 1926, în satul Chiurt,r. Edineţ.Biolog, domeniul ştiinţific: fiziologia, biochimiaşi ameliorarea plantelor. Doctor habilitat înştiinţe agricole (1972). Membru corespondent alAŞM (1961).Membru corespondent Constantin Moraru s-anăscut la 19 iunie 1926 în satul Chiuit, judeţul Edineţîntr-o familie de ţărani. A absolvit cu menţiuneInstitutul Agricol din Chişinău în anul 1949, dupăcare, până în 1958, a activat în aceeaşi instituţie caasistent, apoi conferenţiar.Pe parcursul acelor ani, concomitent cu activitateadidactică şi îndeplinirea unor funcţii obşteşti, a acumulatun vast material experimental în domeniul biologieiformogenezei culturilor de câmp, fapt care i-a permisîn 1954 să susţină cu succes teza de doctor în agricultură.Rezultatele sale ştiinţifice de performanţă au avutun rol decisiv pentru numirea tânărului cercetător, în1958, în funcţia de director al Institutului de CercetăriŞtiinţifice pentru Culturile de Câmp. Graţie calităţilorsale organizatorice, în scurt timp institutul a devenitun centru ştiinţific recunoscut în domeniul ameliorăriiculturilor de câmp nu numai în republică, dar şi pestehotarele ei.Activitatea fructuoasă în cercetare, performanţelemanageriale îl lansează pe o nouă treaptă acarierei: la doar 35 de ani este numit în funcţia deministru al Agriculturii (1961-1962). Ulterior, erudiţiavastă în domeniile agriculturii şi biologiei i-apermis să se realizeze ca director al Institutului dePedologie şi Agrochimie „N.Dimo“ (1963-1967),director al Institutului de Fiziologie şi Biochimie aPlantelor al AŞM (1970-1978). Timp de circa 50 deani şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Academiei,fiind director de institut şi şef de laborator (din 1962şi până în prezent este şeful Laboratorului Fiziologiaformogenezei).S-a impus printr-o activitate ştiinţifică amplă,contribuind la fondarea unei noi direcţii ştiinţifice,sensul căreia rezidă în reglarea formogenezei plantelorprin acţiunea radiaţiei solare de înaltă altitudineîn alternanţă cu întunericul. Spiritul inventiv,perseverenţa, cunoştinţele vaste i-au sugerat caleaoriginală de rezolvare a acestei probleme. Realizândmultiple experienţe complexe care modelau acţiunearadiaţiei spectrului solar cu diferit raport dintreenergia sumară a radiaţiei albastre, violete şi ultravioleteşi energia razelor roşii, a stabilit că radiaţiasolară, caracteristică zonei latitudinii de 22° ce corespundecondiţiilor muntoase şi pre-muntoase, estefactorul principal care induce mutaţiile şi recombinaţiilela plante. Aceste rezultate au servit ca bază aconceptului despre formogeneza ereditară, potrivitcăreia procesele formogenezei pot fi dirijate prinacţiunea radiaţiei solare de înaltă altitudine în alternanţăcu întunericul. În corespundere cu acest conceptau fost create noi forme şi soiuri de grâu comuncu calităţi valoroase, două dintre care sunt rezistentela ger şi secetă. Ca rezultat, formele obţinute pot fiutilizate în procesul de ameliorare în vederea creăriide noi soiuri productive, cu o calitate înaltă a boabelor,rezistente la secetă, asigurând astfel securitateaalimentară a populaţiei şi a economiei naţionale.O altă problemă, căreia îi acordă o mare atenţie, sereferă la elucidarea mecanismelor rezistenţei plantelorla factorii abiotici nefavorabili – ger, secetă, arşiţă înscopul elaborării căilor de obţinere a recoltelor înalteîn condiţiile caracteristice climei republicii. Conceptulsău despre dependenţa dintre nivelul de rezistenţă aplantelor la factorii stresogeni şi cantitatea histonei H1în organele plantelor a fost confirmat experimental şievaluat la justa-i valoare de specialişti.Recunoaşterea acestor rezultate este documentatăprin nominalizarea membrului corespondental AŞM Constantin Moraru drept Savantul anului2002, pentru contribuţia sa în dezvoltarea Fiziologieiplantelor, cu oferirea de către Centrul InternaţionalBiografic din Cambridge, Anglia, a Certificatului deonoare şi a Medaliei de Aur. Realizările sale şi-augăsit continuitate în 3 teze de doctorat elaborate subîndrumarea dumnealui.Deşi este unul din mohicanii ştiinţei autohtone,pe parcursul întregii vieţi Constantin Moraru a rămasun om de omenie, simplu, inimos, gata să vinăîn ajutor în fiecare clipă. Jubileul său oferă un prilejdeosebit de a ne exprima recunoştinţa şi înaltelenoastre consideraţiuniAcad. Gheorghe DucaAcad. Teodor Furduinr. 2(21), iunie 2011 - 155

AkademosUN FORJAR AL ŞTIINŢEIAGRICOLEMembru corespondent al AŞMMihail VRONSCHIHla 70 de aniNăscut la 25 iunie 1941 în s. Palanca, r. ŞtefanVodă.Biolog, domeniul ştiinţific: protecţia plantelor.Doctor habilitat în biologie (1991), profesor(1994), membru corespondent al AŞM (1995).Făcând parte dintr-o familie de fierar la sat, dincea mai fragedă copilărie a fost educat în spiritulataşamentului faţă de natură şi de tot ce este viu,lucru care în mare măsură i-a determinat atitudineasa deosebită în raport cu diferite organisme vii. Iatăde ce, tânărul Mihail Vronschih nu a avut mari dubiila alegerea specialităţii, promovând şi absolvindFacultatea de Agricultură a Universităţii Agrare deStat din Moldova (1959-1964).Ascensiunea sa profesională a fost vertiginoasă.Parcurge toate treptele carierei – de la funcţiade agronom-şef în una din gospodăriile colectivedin sudul Moldovei la cea de lector al Catedrei deProtecţie a Plantelor al UASM, unde a activat subîndrumarea cunoscutului fitopatolog şi specialist îndomeniul protecţiei plantelor, profesorul VerderevschiiD.D., membru corespondent al AŞM. Din acestmoment se observă interesul său deosebit pentru cercetărileştiinţifice legate de rolul diferitor organismedăunătoare şi elaborarea metodelor de combatere alor. A urmat doctorantura în una din cele mai prestigioaseinstituţii ştiinţifice – Institutul de Protecţie aPlantelor din Federaţia Rusă, după absolvirea căruiaa susţinut teza de doctor în biologie (1971).Activitatea sa ştiinţifică a căpătat o dezvoltareconvingătoare odată cu transferarea la Institutul decercetări ştiinţifice în domeniul culturilor de câmp“Selecţia”, unde a parcurs calea de şef al Secţieide protecţie a plantelor, vicedirector general pentruprobleme de ştiinţă şi director general al acestei instituţii.Tot aici a perfectat teza de doctor habilitatîn biologie care a fost susţinută cu succes în 1991 laSankt Petersburg. Ulterior, pentru aportul consistentla pregătirea cadrelor, în 1994 obţine titlul didacticde profesor, iar peste un an, în 1995, devine membrucorespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.În această perioadă, mai activând şi ca şef al Secţieide protecţie a plantelor, a înregistrat rezultate remarcabile,actualitatea cărora continuă şi în condiţiilesocial-economice noi. Printre acestea se numără:• Elaborarea în baza analizei sistemelor biologicea unor metode de pronosticare a stării fitosanitare dindiferite tipuri de agrocenoze, îndeosebi a celor de culturide câmp, sub influenţa tehnologiilor intensive, a schimbărilorclimatice şi a diferitor situaţii economice;• Organizarea sistemului de semenologie şi deimplementare a soiurilor şi hibrizilor înalt productiviai florii-soarelui, pe suprafeţe extinse, care depăşeau0,6-0,8 mil. ha anual;• Elaborarea variantelor de sisteme de protecţieintegrată a plantelor şi implementarea lor pe suprafeţeimense cu un randament considerabil;• Optimizarea metodelor, procedeelor şi sistemelorde protecţie integrată a plantelor bazate peaplicarea măsurilor agrotehnice, biologice, chimicede protecţie a culturilor agricole.Astfel, membru corespondent Mihail Vronschih,în colaborare cu colegii din institute şi din serviciulde protecţie a plantelor, a obţinut rezultate ştiinţificevaloroase orientate la stabilirea mecanismelor naturalede interacţiune dintre organismele dăunătoareşi plantele de cultură, elaborând bazele protecţiei şifuncţionalităţii agroecosistemelor culturilor de câmp.Drept recunoaştere a realizărilor sale, i se acordă Premiulde Stat pentru Ştiinţă şi Tehnică (1990).În paralel cu activităţile ştiinţifice, membrucorespondent Mihail Vronschih a exercitat diferitefuncţii legate de organizarea ştiinţei şi inovării:• Coordonator ştiinţific al programelor tehnico-ştiinţificecomplexe “Floarea-soarelui” (1976-2001), “Culturi tehnice” (1991-2001);• Membru al Consiliilor republicane de coordonarea programelor tehnico-ştiinţifice complexe “Floarea-soarelui”şi “Protecţia plantelor” (1976-1992);• Membru al Comisiei Academiei de ŞtiinţeAgricole a Uniunii Sovietice pentru metode agrotehnicede protecţie a plantelor (1976-1992);• Membru al colegiului de redacţie al revistei«Масличные культуры» (Moscova, 1984-1992);• Membru al Comisiei de Stat pentru testareasoiurilor de plante (1993-1999);• Membru al Consiliului interdepartamentalpentru testarea şi omologarea mijloacelor de protecţiea plantelor şi a fertilizanţilor (din anul 1997);156 - nr. 2(21), iunie 2011

Jubileu• Preşedinte al Asociaţiei producătorilor agricolia Judeţului Bălţi şi vicepreşedinte al Asociaţiei“Uniagroprotect” (din 2000), vicepreşedinte al patronatului.Mihail Vronschih a înregistrat rezultate ştiinţificeremarcabile, ale căror idei principale au fost inserateîn 338 de publicaţii ştiinţifice, inclusiv 14 monografiişi culegeri. Deţine 21 de patente şi brevetede autor, este autor a 12 soiuri şi hibrizi de culturiagricole. A participat la diverse saloane naţionale şiinternaţionale de inventică, fiind câştigător al maimultor medalii de aur, argint şi bronz.Demne de remarcat sunt activităţile didactice alelui Mihail Vronschih, care s-a impus prin pregătireamultor studenţi, masteranzi şi doctori în ştiinţe şi prinpredarea diferitor cursuri la Universitatea Agrară deStat din Moldova, la Universitatea Pedagogică deStat “A. Ruso” (Bălţi, 2008-2009) şi la Institutul nistreande economie şi drept (Bălţi, 1996-2007).Mihail Vronschih a deţinut importante funcţiide stat, printre care cea de director general al AsociaţieiŞtiinţifice de Producţie “Selecţia” (1993-1999), prefect al Judeţului Bălţi (1999-2000), directorcoordonator al Programului de dezvoltarea complexului agroindustrial al Judeţului Bălţi(2000-2004), director executiv al Asociaţiei producătoriloragricoli din regiunea Bălţi (din 2001).În această perioadă el a editat o serie impunătoarede lucrări care promovează realizările agriculturiiavansate în economia naţională, cum ar fi monografiile:„Protecţia plantelor” (2001), „Protecţiaculturilor de câmp” (2011), «Влияние технологийвозделывания полевых культур на развитиевредителей и болезней» (2005), «Во саду ли, вогороде» (2006), «Изменение климата и рискисельского хозяйства Молдовы» (2011) ş.a.Activitatea membrului corespondent MihailVronschih a fost apreciată la înalta-i valoare de organelede stat, comunitatea ştiinţifică şi producătoriiagricoli. Este Lucrător emerit în agricultură (1990),cavaler al Ordinului “Insigna de Onoare” (1985),cavaler al „Ordinului Republicii” (1994), precum şimembru al unui şir de academii internaţionale.Rezumând, putem spune că Mihail Vronschih acontinuat, într-un fel, cauza de fierar al tatălui său.S-a afirmat drept un forjar al ştiinţei agricole. Laaceastă vârstă venerabilă este viguros şi plin de ideioriginale, îşi continuă activităţile sale multilaterale,reuşind să îmbine cercetările ştiinţifice în calitateasa de şef de Secţie din cadrul Institutului de Fitotehnie,precum şi un şir de activităţi publice.Cu prilejul jubileului său, comunitatea ştiinţificăşi producătorii agricoli din Republica Moldovaîl felicită cordial pe membrul corespondent MihailVronschih, dorindu-i multă sănătate şi realizări ştiinţificefrumoase!Acad. Boris Gaina,Dr. hab. Leonid Voloşciuc,TALENTAT ÎN TOATEAcademicianul Petru SOLTANla 80 de aniNăscut la 29 iunie 1931, în satul Coşniţa,r. Dubăsari.Matematician, domeniul ştiinţific: geometria,topologia, matematica aplicată. Doctor habilitatîn ştiinţe fizico-matematice (1971), profesoruniversitar (1973), membru corespondent(1972) şi membru titular (1992) al Academiei deŞtiinţe a Moldovei, Membru de Onoare al AcademieiRomâne.Născut la 29 iunie 1931 în satul Coşniţa, azir-nul Dubăsari, a absolvit şcoala secundară din sat,clasa a opta – la Chişinău, cursurile pregătitoare depe lângă Institutul Invăţătoresc (oficial – şcoala medierusă nr. 2 din Tiraspol), apoi – Institutul Învăţătoresc(1948) – cu menţiune, fapt ce i-a permis săfie admis şi să absolvească Institutul Pedagogic dinChişinău (1952), după care a fost numit director laŞcoala medie nr. 1 din Hânceşti. Obţinând o diplomăşi un premiu la Concursul Unional al lucrărilorştiinţifice studenţeşti, a fost transferat împreunăcu familia la Chişinău, fiind numit lector la acelaşiInstitut Pedagogic (1953-1954). Între anii 1954-1958 urmează doctorantura la Universitatea de StatM. V. Lomonosov din Moscova. Ulterior devineasistent, lector superior, conferenţiar (1958-1966) şişef al Catedrei de Matematică Aplicată (1966¬1970)la Universitatea de Stat din Chişinău. În 1970-1971susţine al doilea doctorat (la Academia de Ştiinţedin URSS).Între 1973 şi 1986 exercită funcţia de directornr. 2(21), iunie 2011 - 157

Akademosal Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniulPlanificării din RSSM. În perioada 1974-1978 estemembru al Prezidiului AŞM. În anul 1987 revine laCatedra de Matematică de la USM, unde este profesorpână în 1990.În calitate de deputat, preşedinte al Comisieipentru Ştiinţă şi Învăţământ şi membru al PrezidiuluiParlamentului Republicii Moldova (1990-1994),iniţiază un şir de reforme importante întru perfecţionareadomeniului vizat: legiferarea glotonimuluiLimba Română (primul document al Comisiei semnatde persoana în cauză), formarea Comisiei Superioarede Atestare din Republica Moldova; constituireaComisiei Naţionale UNESCO şi a Academieide Studii Economice din Moldova; transformareaşcolilor în licee, deschiderea a trei noi secţii în cadrulAcademiei de Ştiinţe din Republica Moldova,trimiterea a mii şi mii de tineri la studii în străinătate,în special, în România etc.Academicianul Petru Soltan este fondator alşcolii ştiinţifice „Teoria mulţimilor d-convexe şiaplicaţiile matematicilor”. Interesele ştiinţifice alesavantului Petru Soltan vizează domeniile geometriei,topologiei, ciberneticii matematice, matematiciloraplicate. Este autor al teoriei d-convexităţii(care acoperă teoria convexităţii şi constă în faptulcă oricărei afirmaţii din a doua teorie îi corespund,în funcţie de normă, mai multe variante ale primei);al Topologiei relaţiilor multi-are etc. A introdus maimulte noţiuni în geometria mulţimilor convexe, înspecial dimensiunea Helly, a aplicat substanţial metodelematematice în economia republicii.Distinsul savant este autor a circa 150 de lucrăriştiinţifice în domeniul matematicilor teoreticeşi celor aplicate, inclusiv 6 monografii, între care:Excursions into Combinatoriul Geometry (1997, încolaborare cu H. Martini şi V. Boltyanski, apărută laprestigioasa editură transnaţională „SPRINGER”);Агропромышленный комплекс республики (1981,în colaborare), manualul Prelegeri selectate din teoriagrafurilor (2000) ş.a.A pregătit 24 de doctori şi doctori habilitaţi înştiinţe fizico-matematice, inclusiv câte 2 din Germania,Polonia, Siria.În calitate de profesor la Universitatea de Statdin Moldova a ţinut cursurile: Geometrie, Algebrasuperioară, Topologia algebrică, Teoria numerelor,Teoria grafurilor. În cadrul Facultăţii de Matematicăşi Informatică a Universităţii de Stat din Chişinău(actualmente – din Moldova) iniţiază deschidereaFacultăţii de Matematică şi Cibernetică şi a Centruluide Calcul (1972). A fondat seminarul ştiinţific„Probleme extremale asupra mulţimilor convexe”,pe care-l conduce timp de peste 40 de ani.A ţinut prelegeri la instituţii de specialitate aleAcademiilor de Ştiinţe din Armenia, Georgia, Belarus,Ungaria, la Universitatea „M. V. Lomonosov”din Moscova, universităţile din Ilmenau, Chemnitz,Dresda, Halle, Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca ş.a. Aparticipat cu comunicări la congrese, simpozioaneşi conferinţe internaţionale (Moscova, Tbilisi, Taşkent,Leningrad, Varna, Erevan, Bucureşti, Varşovia,Budapesta, Marsilia, Tartu ş.a.).Este Profesor onorific al Universităţii „Petre Andrei”şi membru al Fundaţiei „Petre Andrei” (Iaşi,2001), Fundaţiei „Universitatea Marea Neagră”(Constanţa, 1992-2003), preşedinte al colegiului deredacţie al Calendarului Naţional al RM (din 2001),preşedinte al Consiliului ştiinţific specializat pentrudecernarea gradelor ştiinţifice de doctor şi doctorhabilitat la specialitatea „Cibernetică Matematică şiCercetări Operaţionale” (1998), preşedinte al Asociaţieide Cultură şi Drept „Transnistria”. DoctorHonoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” dinCluj-Napoca (1992), al Universităţii de Stat din Tiraspolcu sediul la Chişinău (2000), al Academieide Studii Economice din Moldova (1998), DoctorMagna cum Laude al Universităţii Libere Internaţionaledin Moldova (1993). Matematician ilustru(выдающийся математик, site-ul UniversităţiiM. V. Lomonosov din Moscova).Înţelepciunea populară spune că un om talentate talentat în toate. Academicianul Petru Soltandemonstrează cu prisosinţă acest adevăr prin faptulcă, în paralel cu activitatea ştiinţifică prolifică, semneazăpeste 100 de volume de publicistică şi proză,între care: La porţile Babilonului (2001); Ieterele(2003), Intre Scylla si Charybda (2006), Transnistria,lacrima mea (2006) ş.a. Este membru al UniuniiScriitorilor din Republica Moldova (2003).Activitatea prodigioasă şi plină de abnegaţie aacademicianului Petru Soltan a fost apreciată la celmai înalt nivel. Domnia sa este distins cu titlul de„Om Emerit” (1994), este laureat al Premiului Naţional(2004), este decorat cu medaliile „Meritul Civic”(1996), „S. I. Vavilov” (1991, Moscova), „MihaiEminescu” (2000), „Dimitrie Cantemir” (2001).În anul 2010 i se conferă distincţia supremă a ţăriinoastre – Ordinul Republicii.Cu ocazia frumoasei aniversări, comunitateaştiinţifică exprimă profundă recunoştinţă şi aleasăconsideraţie academicianului Petru Soltan, viaţa şiactivitatea căruia reprezintă un viu exemplu al cutezanţei,verticalităţii, curajului civic şi omeniei.158 - nr. 2(21), iunie 2011

JubileuVOCAŢIE ŞI PASIUNEDr. hab. Anatol Eremiala 80 de aniNăscut pe 3 iulie 1931 la Cahul. Filolog, domeniulştiinţific: onomastica, toponimia, terminologia.Conferenţiar cercetător (1987). Doctorhabilitat în filologie (2005).Pentru doctorul habilitat în filologie Anatol Eremiastudierea toponimiei a fost de la bun început şirămâne până azi o vocaţie şi o mare pasiune. Încăde pe băncile şcolii, cutreierând împrejurimile Cahulului,adunând folclor, cuvinte populare, microtoponime,a manifestat interes pentru graiul maternşi pentru graiul nevorbit şi nescris al pământului. Avenit la Universitatea de Stat din Chişinău având deacum un bogat bagaj de fapte de limbă şi cu fermaconvingere că-şi va consacra viaţa cercetării îndomeniul lingvisticii, deziderat pe care, cu multăperseverenţă şi tenacitate, l-a realizat. Înzestrat cuo uimitoare capacitate de muncă, amplificată cu odisciplină rigidă, pe care şi-a impus-o sie, dar şi celorcare au colaborat cu dânsul, Anatol Eremia, peparcursul anilor, a desfăşurat o prodigioasă activitateştiinţifică în domeniul onomasticii naţionale, înspecial în domeniul toponimiei.În anii 50 ai secolului trecut, şi în plan internaţional,de abia se puneau bazele onomasticii caştiinţă, care până atunci era puţin cunoscută, puţincercetată, iar materialul toponimic din teritoriul basarabeanera complet nevalorificat. Misiunea de apune în valoare acest material, foarte important şiabsolut necesar pentru istoria şi cultura poporului,i-a revenit inimosului cercetător, bun patriot şi adevăratromân, Anatol Eremia. Numai dintr-o mare pasiune,Anatol Eremia a putut ca, timp de 50 de ani,din 1960 până în prezent, să efectueze cercetări peteren în mai toate satele şi oraşele din republică şi,selectiv, în localităţile cu populaţie de limbă românădin regiunile limitrofe ale Ucrainei (Odesa, Vinniţa,Cernăuţi), unde, cu ajutorul unui Chestionar toponimic,elaborat de dânsul, a colectat toate categoriilede nume topice, majore şi minore, precum şiîntreaga terminologie entopică, sursa principală deîmbogăţire a nomenclaturii topice. Concomitent aexcerptat unităţile topice şi din sursele documentare(hrisoave, cronici, catagrafii, recensăminte, hărţivechi etc.), precum şi din literatura artistică vecheşi contemporană, din publicaţiile periodice. Axatpe fundalul lingvisticii generale şi pe modalităţileşi metodele de cercetare în toponimie, materialulrespectiv de fapte i-a servit drept bază pentru elaborareaunor lucrări de proporţii de o incontestabilăvaloare teoretică, printre care: Nume de localităţi.Studiu de toponimie moldovenească (1970), Contribuţiila studiul formării cuvintelor (pe baza materialuluionomastic) (1969), Dicţionar explicativ şietimologic de termeni geografi ci (2006), Cahulul întimp şi spaţiu. Istorie, geografi e, toponimie (2007)ş.a., precum şi o serie de broşuri de popularizarea ştiinţei onomastice: Tainele numelor geografi ce(1986), Graiul pământului (1981), Dicţionar denume geografi ce (2007) ş.a.Cercetător cu renume în domeniul toponimiei,apreciat în Ţară, dar şi departe de hotarele ei, prinparticiparea la congrese şi simpozioane internaţionalede onomastică (Moscova, Kiev, Paris, Geneva,Frankfurt pe Main, Cracovia, Cluj-Napocaş.a.), Anatol Eremia a contribuit la realizarea unorconvenţii de colaborare între Institutul de Filologieal AŞM cu Institutul de Lingvistică al Academieidin Federaţia Rusă, cu Institutul de Lingvistică„I. Iordan – A. Rosetti” al Academiei Române, cuInstitutul de Filologie Română „Alexandru Philippide”din Iaşi, cu Universitatea „Dunărea de Jos”din Galaţi, colaborare care s-a soldat cu noi studii,acestea abordând probleme teoretice, contribuind laprecizarea ariilor de răspândire a unor toponime şitermeni entopici, a formelor de circulaţie în uzul local,precum şi a semnificaţiei unor entopice. Studiilecercetătorului Anatol Eremia prezintă un deosebitinteres şi prin faptul că ele demonstrează unitatealimbii române, unitatea patrimoniului onomasticromânesc, unitatea etnică şi culturală a românilor,având prin aceasta şi un rol de culturalizare a cititoruluidin republica noastră.În plan aplicativ, în perioada renaşterii naţionale,prin adoptarea limbii române ca limbă de stat,nr. 2(21), iunie 2011 - 159

Akademosprin revenirea la grafia latină şi recunoaşterea normelorortografice unice ale limbii române în totspaţiul românesc, savantul Anatol Eremia a depuso muncă enormă la revalorificarea patrimoniuluionomastic în vederea restabilirii nomenclaturii topicetradiţionale, a reglementării toponimiei pe bazaunor principii noi, elaborând reguli de scriere corectăa numelor topice în română şi de transcrierea lor în alte limbi. Prin obţinerea unor hotărâri specialedin partea forurilor de conducere, s-a revenitla denumirile vechi ale unor locuri şi localităţi înlocul celor impuse (Cupcini, Hânceşti, Ialoveni etc.în loc de Kalininsk, Kotovsk, Kutuzovo), la restabilireaformelor corecte ale multor nume intenţionatdenaturate (Бричаны, Кагул, Флорешты etc.pentru Briceni, Cahul, Floreşti), la reglementareamicrotoponimiei oraşului Chişinău prin revenireala denumirile anterioare ale unor străzi, bulevarde,pieţe, stradele, cartiere şi suburbii.În vederea ortografierii şi transcrierii numelortopice, Anatol Eremia a elaborat şi a publicat dicţionareşi ghiduri normative: Statele Lumii. Dicţionarenciclopedic (în colaborare cu T. Constantinovşi Şt. Vieru), în două ediţii (2000, 2004), Dicţionarde nume geografi ce (2005), Dicţionar geografi cuniversal (2008), Nomenclatorul localităţilor dinRepublica Moldova (2005, în colaborare cu VioricaRăileanu), Chişinău: străzile oraşului (1993),Chişinău: ghidul străzilor (2000) ş.a. A participatla elaborarea unor principii de întocmire şi la redactarearepertoriilor de nume de localităţi pentruLegile cu privire la împărţirea administrativ-teritorilăa Republicii Moldova, la redactarea şi editareaatlaselor şi hărţilor geografice ale republicii, ahărţilor şi planurilor oraşelor Chişinău, Bălţi, Cahulş.a., la lucrări de expertiză şi recenzare a unor documenteoficiale, a executat comenzi, a oferit consultaţiişi recomandări în probleme de toponimie şinomenclatură geografică. La sugestia şi insistenţalui Anatol Eremia, în 1993 a fost instituită Comisiarepublicană pentru reglementarea şi ocrotirea onomasticiinaţionale. Anatol Eremia era invitat adeseasă participe la elaborarea ghidului oficial „Împărţireaadministrativ-teritorială a RSSM”, dar nu i sepermitea să corecteze decât 10-15% din totalul denume de localităţi la fiecare ediţie a ghidului. Doardupă 1989 a reuşit totuşi să obţină o hotărâre specialăa Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM privindreglementarea numelor de localităţi din republică,această hotărâre fiind semnată de primul preşedinteal Republicii Moldova, Mircea Snegur.Pe parcursul anilor, în reviste şi ziare, la radio şiteleviziune, Anatol Eremia a susţinut rubrici şi emisiunipermanente: Onomastica şi normele limbii,Vetrele noastre strămoşeşti, Localităţile Moldoveiîn toponimie şi documente istorice, Plai natal, PrinChişinăul de ieri şi de azi, Toponimie şi istorie.În perioada actuală participă la elaborarea lucrăriiLocalităţile Republicii Moldova în 15 volume, încare prezintă etimologiile denumirilor de localităţi,precum şi istoria şi evoluţia în timp a oraşelor şi satelornoastre. În plan instituţional lucrează la monografiile:Formarea şi evoluţia istorică a toponimieiromâneşti din spaţiul pruto-nistrean şi, în colaborarecu Viorica Răileanu, la Catalogul apelor din RepublicaMoldova. Ghid hidronimic. De asemenea,participă la elaborarea unei lucrări fundamentaleşi de prestigiu naţional Tezaurul toponimic al Moldovei,în colaborare cu toponimişti din Ucraina şiRomânia.Astfel, toponimistul Anatol Eremia, pe parcursula peste 50 de ani, a desfăşurat o activitate ştiinţificăde cercetare şi de aplicare în practică a rezultatelorobţinute, impunătoare ca volum şi inestimabilă cavaloare.Cu ocazia venerabilului jubileu, îi dorim multăsănătate, mulţi ani înainte, tot atât de rodnici şi cufolos pentru ştiinţa onomastică şi pentru societate,să aibă parte de linişte, pace şi lumină în suflet, înfamilie, bucurii de la copii şi de la nepoţi.Dr. Maria Cosniceanu160 - nr. 2(21), iunie 2011