An. XI, nr.4(42), 12.2005

C M Y K. . . P E N T R U M I N T E , I N I M | { I S U F L E TCu aproape patru decenii înurmă, cunoscutul etnolog IonTaloș pleca la specializare înGermania, beneficiind de o bursă oferităde Fundaţia Alexander von Humboldt.Proiectul de cercetare cu care se prezentaîn faţa specialiștilor de la DeutschesVolksliedarchiv din Freiburg era foarteambiţios: un studiu monografic asuprabaladelor Meșterul Manole și Soarele șiLuna. Două dintre cele mai importantecreaţii epice ale repertoriului folcloricromânesc, pe care urma să le explorezeîntr-un larg context european.În scurtă vreme avea să constate însăcă amploarea celor două teme depășea,sub toate aspectele, previziunile saleDeosebit de interesantă este și o altăidee pe care o subliniază Ion Taloș. Elarată că, în timpul călătoriei pe care oface Soarele prin Rai și Iad, la PorţileRaiului nu se afla Sfântul Petru, ci MoșAdam, cel care citea Pravila: „drepţilorcu dreptate, strâmbilor cu strâmbătate”.Ceea ce rezultă de aici este că baladaromânească are o vechime foarte mare, devreme ce conservă prezenţa celui dintâiom în postură de străjer la intrarea înParadis: „Dar Adam, măi, ce-mi făcea ?/ Pravila le-o căuta, / Sta pe loc și le-ocitea, / Cheile le lua, / Cheia raiului / Șipe-a iadului” (p. 713). Sau: „Eva că-lvedea, / La Adam striga: / – Adame,Adame, / Ia tu cheile, / Deschide porţile,fiecare dintre cele patru creaţii populare.Cu excepţia Mioriţei, care este unprodus folcloric exclusiv românesc,celelalte trei balade – cu versiunile lorlirice sau epice în proză – se regăsesc și înspiritualitatea tradiţională a altor popoare.Elementele comune sau cele diferenţiatoarenu pot fi puse însă în evidenţă decâtprintr-o cercetare comparatistă cât mairiguroasă. Sub acest aspect, literaturanoastră de specialitate are în momentul defaţă câteva lucrări monografice reprezentative,alcătuite la nivelul tuturorexigenţelor. Celor despre Mioriţa șiMeșterul Manole li se alătură acum aceastăimpunătoare operă, ce poate fi luată camodel atât în ţară cât și în afara graniţelor.Ion Taloș le prezintă amănunţit, punând înlumină particularităţile fiecăreia în parte.Sunt discutate apoi textele prelucrate saucele contrafăcute, iar în final esteînfăţișată geografia motivelor, frecvenţalor și existenţa unor motive rare.Acestea din urmă suscită un viuinteres, deoarece (spune autorul) –atunci când sunt semnalate pe ariiîntinse și la mare distanţă unele de altele– pot indica o anumită vechime,contribuind chiar la clarificarea unoraspecte ale genezei textului.Cea de a doua versiune, adică Nuntasoarelui, este urmărită în toate ipostazelepe care le relevă cercetările de teren:credinţe, legende, balade, plugușoare șiO remarcabilă cercetare etnologică:CUNUNIA FRAŢILOR ȘI NUNTA SOARELUIiniţiale. Și-a reevaluat proiectul, oprinduse,mai întâi, asupra riturilor privitoare lajertfa zidirii și a literaturii circumscriseacestui subiect, culminând cu capodoperaMeșterul Manole.În felul acesta, a reușit să realizeze ceamai temeinică cercetare monograficăasupra problematicii menţionate: o lucrareîn două volume masive, care ocupă un locde primă însemnătate nu doar înbibliografia noastră de specialitate, ci și încea sud-est europeană.Balada Soarele și Luna intră din nouîn atenţia lui Ion Taloș pe la mijlocul celuide al optulea deceniu al veacului trecut.Între timp, preocupările sale profesionaleși atribuţiile de natură administrativă pecare și le asumase sporiseră simţitor. Cutoate acestea, experienţa știinţificădobândită îl ajută ca, în mai puţin de undeceniu, să elaboreze și cea de a douamonografie. Mai exact, pe la mijloculanului 1985, lucrarea despre baladaSoarele și Luna era aproape încheiată.Lumina tiparului o va vedea însă mult maitârziu, întrucât, începând din anul 1986,cercetătorul clujean devenise profesor deliteraturi populare romanice la Universitateadin Köln.Problemele etnologiei româneșticontinuă să se regăsească între priorităţiledemersurilor sale știinţifice. Temaincestului dintre frate și soră, care stă labaza monografiei ce face obiectulprezentării de faţă, este urmărită acum încreaţia folclorică a celor mai multe dintrepopoarele lumii. Și astfel, după foartemulţi ani de trudă, cercetarea profesoruluiTaloș capătă contur definitiv. O cartemonumentală, numărând aproape o miede pagini, pe care Editura Enciclopedicădin București a pus-o la îndemânacititorilor în prima parte a anului trecut.Titlul sub care s-a tipărit, menţionat pefrontispiciul acestei pagini, este însoţit deun subtitlu edificator: Incestul zădărnicitîn folclorul românesc și universal.În tipologiile noastre folclorice, baladaSoarele și Luna deschide secţiunearezervată eposului fantastic. Arhaicitateatextului în care elementele păgâne seîntrepătrund la tot pasul cu cele alecreștinismului timpuriu, a stimulatinteresul celor mai mulţi dintre cărturariinoștri reprezentativi. Vasile Alecsandripune în circulaţie cea dintâi versiune aacestui cântec bătrânesc – subliniindu-ivalenţele poetice deosebite –, Eminescuprelucrează tema în basmul Vasilie, finullui Dumnezeu, iar Bogdan PetriceicuHasdeu încearcă să obţină (prin intermediulchestionarelor sale) cât maimulte informaţii de teren privitoare la acestfascinant subiect.Mai târziu, Lucian Blaga pune îndiscuţie relaţiile ce se pot stabili întrebalada românească și câteva dintre operelefundamentale ale literaturii universale,cum ar fi Divina Comedie ori Faust. IonTaloș adâncește acest paralelism. El nuare în vedere individualitatea fiecărui text,ci totalitatea variantelor care alcătuiesccorpusul baladei. Din această perspectivă,călătoria Soarelui în lumea de dincolourmează același traseu ca în poemul luiDante, fiind vorba tot de o succesiune decercuri pe care le parcurge./ Pe soare să-l plimbi” (p. 853). Prinurmare, Sfântul Petru este cel care îlsubstituie pe Adam, căpătând aceastăinvestitură într-o perioadă mai târzie.Nu întâmplător, Dan Botta vedea înaceastă baladă „un mit ceresc și un mit alpământului, străbătute amândouă deboarea de la Eleusis, [...] o liturghiepăgână și o solemnă adoraţie” (Unduire șimoarte, Iași, 1995, p. 29). Subtilul poet,care a scris în repetate rânduri desprecultura noastră populară tradiţională – cuo rară comprehensiune și sensibilitate –ne-a lăsat și drama liturgică în patru acteSoarele și Luna, pe care Ion Taloș osocoate a fi „cea mai importantăprelucrare cultă a temei” (p. 29).În aceeași ordine de idei, ar putea fimenţionate și opiniile altor cărturari.Lazăr Șăineanu, D. Caracostea, PetruCaraman, Gheorghe Vrabie sau AdrianFochi sunt doar câţiva dintre cei ce auscris pagini memorabile despre aceastăstrăveche creaţie epică în versuri apoporului nostru. O puternică impresie aprodus balada și asupra lui G. Călinescu.El o consideră superioară celor patrumituri pe care le-a stabilit, întrucât „temaeste una din cele mai vaste și mai adânciîn sens universal” (p. 23).Nu putem încheia succinta trecere înrevistă a personalităţilor care s-au oprit culuare aminte asupra textului folcloric îndiscuţie, fără a menţiona concluzia la careajunge Ion Taloș. El situează baladaSoarele și Luna în constelaţiacapodoperelor, alături de Mioriţa,Meșterul Manole și Voica sau Călătoriafratelui mort. Toate patru alcătuiesc, înopinia etnologului, templul arhaic alculturii populare românești. Fiecare dincei patru piloni ai templului are la bază unmit, iar elementul unificator îl constituiesentimentul cosmic, ușor detectabil înStructurată în șase părţi, cartea lui IonTaloș are meritul de a nu fi lăsatnesoluţionată nici una dintre numeroaseleprobleme pe care le ridică aceastăimpresionantă abordare știinţifică. Înprima parte, balada este situată într-uncontext adecvat, pentru ca apoi să fietrecute în revistă toate surselebibliografice în care apare menţionatsubiectul, indiferent dacă acestea suntculegeri de foclor, lucrări teoretice,prelucrări sau traduceri. Este un bunprilej pentru a se efectua și delimitărilenecesare, atunci când vine vorba delegendă, colindă, cântec liric saubaladă. Relaţiile cu Mioriţa și MeșterulManole se impun de la sine.Lucrările de mitologie, în carefigurează tema, sau cele ce aparţinfolcloristicii internaţionale vin săcompleteze imaginea panoramică ainteresului manifestat, de-a lungultimpului, faţă de tema incestului dintrefrate și soră. Evitarea păcatului esteposibilă ca urmare a forţei morale decare dă dovadă sora. Atunci cândepuizează toate mijloacele de zădărnicirea incestului, ea recurge lasacrificiul suprem. Este salvată însă deDivinitate, care o preface în Lună,plasând-o pe bolta cerească.Tot în partea introductivă se fac șiprecizările de ordin terminologic.Textele luate în discuţie indică existenţaa două arii distincte, delimitate defrecvenţa cu care apar cele douăversiuni ale temei investigate. Primaeste Cununia fraţilor și poate fi întâlnităîn regiunile nord-vestice ale ţării, cucâteva iradieri dincolo de fruntarii :Ardeal, Banat, Crișana, Maramureș,Bucovina, nordul Moldovei și un numărde sate românești din Ucraina șiRepublica Moldova. Cea de a douaversiune, Nunta soarelui, se găsește înzonele sud-estice ale României,incluzând Banatul, Oltenia, Muntenia,Dobrogea și sudul Moldovei. Atestăriizolate mai apar la românii din Jugoslavia,din Basarabia, precum și în câteva așezăridin apropierea Odesei, unde cele douăversiuni ale baladei sunt contaminate.Frecvenţa textelor folclorice în celedouă mari arii stabilite de autor nu esteunitară. Legendele se întâlnesc cuprecădere în Oltenia, în Muntenia șiMoldova, în vreme ce colindele, așa cumera și de așteptat, sunt performate maiales în centrul, sudul și nordul Transilvaniei.Cât despre balade, cântecelelirice sau cele lirico-epice, se poate spunecă acestea apar pretudindeni, dar numărulatestărilor diferă de la o zonă la alta.Echilibrul se păstrează doar în privinţanumărului total de piese, înregistrate lanivelul întregului spaţiu cercetat.Într-adevăr, din cele 528 de textepublicate, Cununia fraţilor este ilustratăde 283, iar Nunta soarelui de 245. Maitrebuie spus că 247 de documente,reprezentând aproape jumătate dinîntregul corpus, văd lumina tiparuluipentru prima oară.Următoarele două secţiuni alemonografiei sunt rezervate analizeiversiunilor stabilite. Cununia fraţilorînregistrează nouă subvariante, pe carecolinde. Scrutarea textelor în prozăconstituie un bun prilej pentru stabilireapunctelor de convergenţă între cele dinsudul și nordul Dunării, dar și pentrusurprinderea aspectelor ce favorizează ocât mai justă înţelegere a baladelor. Oatenţie specială este acordată creaţiilorepice în versuri. Acestea sunt cercetatedin perspectivă diacronică, evidenţiindu-sezonele sau localităţilereprezentative, rolul cântăreţilor încolportarea și desăvârșirea artistică avariantelor, problemele ridicate deautenticitatea pieselor din antologie,existenţa unui oicotip în părţile centraleale Moldovei etc.Partea a patra a volumului se ocupă deoriginea temei. Este una dintre cele maiinteresante secţiuni ale întregii lucrări.Dificilă și pasionantă în același timp,problematica supusă dezbaterii esteabordată și condusă de autor cu siguranţaprofesionistului autentic. Opiniileexprimate de antecesori – potrivit căroraCununia fraţilor ar deriva din Nuntasoarelui, „prin abandonarea unora dintreelementele constitutive” – sunt discutateatent și combătute cu argumente știinţificede o claritate exemplară.Elementele comune, care pledeazăpentru unitatea temei, dar și motivelespecifice, prezente mai ales în versiuneaNunta soarelui, fac obiectul unor analizecomplexe și profunde, la capătul căroraconcluziile se impun firesc și convingător.Conservând o poezie arhaică, pe care omai întâlnim doar în Mioriţa, MeșterulManole sau în Cântecul Zorilor dinrepertoriul funebru, prima versiune atemei în discuţie este cea de la care aplecat balada Soarele și Luna. Prinurmare, spune Ion Taloș, Cununia fraţilornu reprezintă un regres în evoluţia temei,așa cum au crezut alţi cercetători, ci,dimpotrivă, solul fertil pe care s-a înălţatNunta soarelui. A doua versiune a baladeise înnobileză prin adăugarea mai multorelemente cosmice și „atribuirea unui altdestin surorii, acela de corp ceresc, menitsă contribuie la înfrumuseţarea vieţiioamenilor” (p. 305).S-ar cuveni să ne oprim acum șiasupra corpusului de documentefolclorice. Nu doar pentru valoareadeosebită a textelor, ci și cu scopul de ascoate în evidenţă acurateţea ce se degajădin toate aceste pagini. Rigoarea clasificărilor,acribia cu care sunt reprodusepiesele din sursele bibliografice, notele șicomentariile însoţitoare sunt doar câtevadintre chestiunile ce merită să fie aduse lacunoștinţa cititorului. Ar trebui, deasemenea, să spunem câteva cuvinte șidespre ultima parte a volumului, destinatăaparatului critic.Pentru că și această secţiune stă subsemnul acelorași exigenţe și a seriozităţiice domină lucrarea în toate articulaţiilesale. Constrânși de spaţiu, vom maiadăuga doar atât: scrisă îngrijit și cusensibilitate, monografia lui Ion Taloșdespre balada Soarele și Luna reprezintă ocercetare știinţifică de excepţie și seînscrie între cele mai de seamă realizăriale etnologiei românești.ION H. CIUBOTARU8 Revista rom=n\C M Y K