An. XI, nr.4(42), 12.2005

- s t u d i i - e s e u r i - i n t e r p r e t \ r i -Dramaturgul și romancierulConstantin Munteanu s-anăscut la 26 octombrie 1945,în satul Fedeleșeni (judeţul Iași). Înscrisîn acte cu prenumele Costache, fiulMariei (n. Munceleanu-Crîșmăriuc) și allui Neculai Munteanu, ţărani, faceșcoala primară în satul natal, după careurmează ciclul secundar, mai întîi, laTîrgu Frumos, unde îl are ca profesor deapar Ziua magnoliilor viscolite (1979),Cursa rapidă (1982), Vremeabrîndușelor (1984), Teona (1989),Sfîrșitul înserării (1989). Acestora li seadaugă, după Revoluţie, Zodia bîlciului(1995) și Maria, prinţesă de PlacePigalle (1995).Fragmente din textele dramatice, darși de proză, au fost găzduite de-a lungultimpului în periodice precum „Teatrul”,responsabilitatea prezumată de un MironCostin, invocat ca pildă, ci și prinautoreferenţialitate. În consecinţă,romanul ciclic început cu Zaruri decretă va fi, concomitent, al combinatuluichimic (prin extensie, al orașului dinapropierea lui) și al scriitorului-inginerMihai Vlădeanu, alter ego al autorului.Acesta devine personajul principal alcelui de-al doilea volet al „cronicii”,evenimente ca rebeliunea legionară,războiul mondial, „colectivizarea”satului din centrul Moldovei.Ciclului romanesc îi aparţine formalși Zodia bîlciului, al cărui titlucaracterizează anii imediat următoriRevoluţiei din decembrie 1989. Centrulde greutate nu este constituit totuși deepoca respectivă, ci de peripeţiileerotico-politice, plasate la sfîrșitul anilorUN „TÎNĂR FURIOS“ ~N FRÎUL CENZURIICONSTANTIN MUNTEANUlimba română pe Costin Merișca, apoi,ultimele două clase, la Liceul „C.Negruzzi” din Iași. Între 1964 și 1969frecventează cursurile Facultăţii deFizică a Universităţii din București, laabsolvire fiind repartizat la Combinatulde Fibre Sintetice Săvinești. Vreme deaproape două decenii, „fizicianul”, cume desemnat în organigramă, face muncăde cercetare, concretizată în numeroaseinvenţii și inovaţii, dar și dirigenţie deșantier. Cu toate acestea, în a douajumătate a anului 1989 trebuie săpărăsească mastodontul industrieichimice și să funcţioneze ca director alBibliotecii Judeţene Neamţ. Alespreședinte al CPUN Piatra Neamţ înianuarie 1990, este apoi, pînă în iunie1993, consilier-șef la Inspectoratulpentru Cultură al Judeţului Neamţ, dupăaceea reluîndu-și, pînă în 1999, postul laSăvinești.Încă student, în 1969, ConstantinMunteanu debutează cu parodii înrevista „Amfiteatru”. Vocaţia lui însă ealta. În primăvara anului 1971, DirecţiaTeatrelor dădea undă verde piesei sale întrei acte Șerifii, care este inclusă înrepertoriul Teatrului Mic din Bucureștiși al Teatrului din Arad. Ea nu ajungetotuși să cunoască luminile rampeiatunci, ca urmare a modificării radicaledin politica regimului, marcată decelebrele „teze din iulie”, ci abia în1982, la Teatrul Dramatic din Brașov,sub titlul Nimic despre sînziene.Dar, în același an 1971, tînărul seprezenta și la concursul de scenarii TVcu piesa Iubirea mea cu zurgălăi, care,distinsă cu premiul al II-lea, este „pusăîn scenă”. Ulterior, televiziuneanaţională îi mai include în programelesale scenariile Scrisori apocrife (1975),Dincolo de munte (1976), Vocaţie(1977), Vremea sînzienelor (1978),Florile amintirii noastre (1983). Înschimb, scenariul Cu zîmbetul pe buze,premiat în 1978, nu va primi în finalgirul cenzurii. În aceeași perioadă, șiposturile de radio Iași și București îipun în undă o suită de piese: Trenul dinzori (1974), Cursa de Brașov (1974),Magnolii pentru un măgar (1975),Dosarul cu sînziene (1975), Oameni lacumpănă de ani (1977), Urgenţa (1981),Vîntul de februarie (1981), Vina florilor(1983), Vorbește-mi de tata (1984),Prima ninsoare (1985), Poeme pentruschimbul trei (1987), Prietenie trădată(1994). O piesă, Valea rîsului, ereprezentată, în 1974, la TeatrulTineretului din Piatra Neamţ.Experienţei teatrale i se va adăuga maitîrziu și una în cinematografie. Dupăscenariul lui Constantin Munteanu,avînd ca subiect furtul tezelor dedoctorat în chimie, s-a turnat în 1984filmul Sezonul pescărușilor, interzis decenzură, difuzat abia în 1990, cîndprimește și Marele premiu al UniuniiCineaștilor.Concomitent cu dramaturgul, seafirmă însă și prozatorul. După ceConstantin Munteanu cîștigă concursulpentru debut al Editurii Junimea curomanul Zaruri de cretă (1976), îi mai„România literară”, „Contemporanul”,„Convorbiri literare”, „Ateneu”,„Cronica”, „Cinema” ș.a.Debutul lui Constantin Munteanu înteatrul TV a fost unul spectaculos,Iubirea mea cu zurgălăi impresionîndprin firescul, cadenţa alertă și, uneori,causticitatea replicilor, prin tensiuneasituaţiilor, prin candoarea adolescentinădegajată, dar și printr-o viziune critică,nonconformistă (un soi de „fluierat înbiserică”), amintind multora de creaţiile„tinerilor furioși”. Cu timpul, calităţilornative li se adaugă și pricepere, atît înconstrucţia unei intrigi complicate, cît șiîn folosirea tehnicilor filmului, ceea cese relevă bine în Scrisori apocrife, Valearîsului și mai ales în Șerifii.Experienţa acumulată în acest planva fi fructificată și în romanul cu careConstantin Munteanu s-a prezentat laconcursul Editurii Junimea. În esenţă,Zaruri de cretă este „filmul” unuieveniment din viaţa „Combinatului dinValea Brîndușelor” (Combinatul deFibre Sintetice Săvinești), supunîndu-seastfel fără constrîngere clasicei reguli acelor trei unităţi. Evenimentul (punereaîn aplicare a unei invenţii) se dovedeștea fi un moment al adevărului, cedezvăluie firea profundă a personajelor.Acestea, deși se împart tranșant,maniheistic, în „pozitive” și „negative”,au viaţă, mai ales cele din urmă,animate aproape exclusiv de rapacitate,de orgoliu primitiv și de o necontrolatădorinţă de putere. Prin ele, beneficiindusede breșa făcută de romancierii anilorșaptezeci (Al. Ivasiuc, Augustin Buzura,Romulus Guga ș.a.), sînt reliefate cîtevatare ale sistemului social, nepunîndu-se,firește, frontal valabilitatea lui îndiscuţie. Atașarea prozatoruluiConstantin Munteanu faţă de lumea încare trăiește, avînd ca rezultat ocunoaștere aprofundată a ei șiconstituind totodată o cauţiune a frondeifaţă de cîteva tabuuri ideologice, îl vorface să opteze pentru ipostaza de„cronicar implicat” al lumii respective,ceea ce se traduce nu numai prinZiua magnoliilor viscolite. Și aici seîntrevăd lesne o suită de procedeecinematografice, precum și respectarearegulii celor trei unităţi, acţiuneadesfășurîndu-se de-a lungul a 24 de ore,în același „Combinat din ValeaBrîndușelor”. Mihai Vlădeanu este eroulunei avalanșe de întîmplări, axate pe„cele trei dimensiuni umane pe careindividul le poate controla” – munca,iubirea și creaţia. Fiecare dintreîntîmplări (un accident uzinal, o riscantăpunere în funcţiune a unei instalaţii,răfuieli între colegi, un șantaj,matrapazlîcuri ale celor din frunteaîntreprinderii și a orașului, „cuceriri” șirupturi sentimentale, un viol, osinucidere, bucurii și necazuriscriitoricești, lupta cu mereu posibilaratare etc.) e perfect plauzibilă șinecesară epic, dar multitudinea lor și,mai ales, precipitarea cursului normal,dacă augmentează interesul cititorului,nu mai puţin primejduiesc veridicitateaîntregului. „Sinceritatea”, spiritul critic,dar mai ales vertiginoasa succedare ascenelor și tensiunea sporită pe nesimţitepînă la punctul maxim fac ca Ziuamagnoliilor viscolite să rămînă totuși oconstrucţie romanescă notabilă. Și atreia piesă a ciclului epic, Cursa rapidă,are arhitectură dramatică, prezentînd ocălătorie cu autobuzul, un fel de„corabie a nebunilor”, posibilă parabolăa vieţii. Un accident survenit,înzăpezirea vehiculului, face ca o bunăparte dintre pasageri sau dintre cei careîi așteaptă la sosire să-și dea jos mascaobișnuită, dar și să precipite elucidareaunor întîmplări care, anterior, le-aumarcat în chip esenţial biografia. Aici,pericolul îl reprezintă numărul mare de„recunoașteri” și de „lovituri de teatru”,dar ele erodează doar în mică măsurăverosimilitatea naraţiunii, datorităaceleiași vivacităţi a dialogurilor, cumeandre surprinzătoare, și incisivităţiisatirei. În ciuda variaţiei introduseprintr-o continuă redistribuire a rolurilorprincipale, romanele Vremeabrîndușelor, Teona și Sfîrșitul înserăriisuferă din cauza unei anume stereotipii adesfășurării luptei dintre „buni” și„răi”, ca și din cauza aglomerăriiepisoadelor erotice nesemnificative.Acestea din urmă reliefează totuși, princontrast, unul dintre ele, avînd în centruo creaţie memorabilă, ivită prima oarăîn Ziua magnoliilor viscolite, enigmaticaTeona, acum personaj absent. Romanulomonim, mai mult decît celelalte, este,de asemenea, dacă nu un jurnal deatelier, cel puţin o oglindă fidelă anesfîrșitelor tribulaţii prin care trece,datorită editorului-cenzor, un scriitor înregimul comunist. În acest context seînscriu și intervenţiile, sceptic amare oricolerice, întru apărarea de reproșurilecriticii. Unul dintre ele, „lipsa derădăcini a personajelor romanuluiciclu”,va fi totuși interiorizat, astfelîncît Sfîrșitul înserării recuperează obună parte din copilăria în cadru rural aeroului, precum și din tinereţea tatăluisău, Neculai Vlădeanu, figurăinteresantă, pusă în vîrtejul unorșaizeci, prin care trece eroul principal,profesorul Grigore Moraru, devenitprefect postdecembrist, peripeţii cu otentă de senzaţional, îngroșată polemiccaricaturalîn epilog. Intenţia luiConstantin Munteanu de a da în Maria,prinţesă de Place Pigalle un echivalental artefactelor sentimental-senzaţionalede mare succes pe piaţă a fost în finalanihilată de inerţia creativităţii. Eroinapovestirii este vie, bine conturată, dar îndefavoarea ei lucrează asemănarea cualte personaje ale autorului, o preavădită solidaritate naţională („prinţesa”,cu un exces de calităţi, e româncă),precum și decorul parizian, cînd parcăeste zugrăvit cu ghidul turistic în mînă.Opera: Zaruri de cretă, Iași, Ed.Junimea, 1976; Ziua magnoliilorviscolite, București, Editura Cartearomânească, 1979; Cursa rapidă,Editura Junimea, Iași, 1982; Vremeabrîndușelor, București, Editura Cartearomânească, 1984; Teona, Iași, EdituraJunimea, 1989; Sfîrșitul înserării,București, Editura Cartea românească,1989; Zodia bîlciului, Bacău, EdituraPlumb, 1995; Maria, prinţesă de PlacePigalle, Bacău, Editura Plumb, 1995; Afluierat în timpul Evangheliei, București,2003.Referinţe critice: Aurel Bădescu, LaTV: „Iubirea mea cu zurgălăi”,„Contemporanul”, 1973, 11; IoanaMălin, Un debut-eveniment, „Românialiterară”, VI, 1973, 11; EcaterinaOproiu, Concursul, „Contemporanul”,1973, 13; Paul Tutungiu, „Valea rîsului”de Constantin Munteanu, „Teatrul”, XIX,1974, 6; Dumitru Solomon, Evoluţie,„Teatrul”, XX, 1975, 3; Mihai DinuGheorghiu, Argumentul scriiturii,„Convorbiri literare”, 1976, 3; LaurenţiuUlici, Junimiștii IV, „România literară”,IX, 1976, 17; Nicolae Ciobanu,Concursul Editurii Junimea (I),„Luceafărul”, XIX, 1976, 27; MirceaFlorin Șandru, Muncă și pîine,„Luceafărul”, XIX, 1976, 37; CristianLivescu, „Zaruri de cretă”, „Ateneu”,XIII, 1976, 4; Sultana Craia, Întrenaraţiune și literatură, „Luceafărul”,XXIII, 1980, 6; Sorin Pîrvu, „Ziuamagnoliilor viscolite”, „Convorbiriliterare”, 1980, 2; Cristian Livescu,„Ziua magnoliilor viscolite”, „Ateneu”,XVII, 1980, 2; Natalia Stancu,Repertoriul, ţinuta spectacolelor – expresiiale răspunderii faţă de public, „Scînteia”,LI, 1982, 12.323; Sorin Pîrvu, Uzina șiviscolul, „Cronica”, XVII, 1982, 15;Radu-Maria, „Nimic nou despresînziene”, „Teatrul”, 1982, 4; TatianaMihuţ, Constantin Munteanu, „Cursarapidă”, „Ateneu”, XX, 1983, 3; C.Merișca, Un roman al actualităţii,„Cronica”, XIX, 1984, 26; LaurenţiuUlici, Promoţia ’70. Moldovenii (XVIII),„România literară”, XIX, 1986, 8; Al.Dobrescu, Viaţa și literatura, „Convorbiriliterare”, XLVI, 1989, 8; RoxanaRacaru, Tinerii furioși și planul deproducţie la hectar, „România literară”,XXXVI, 2003, 11.Victor DURNEA6 Revista rom=n\