An. XI, nr.4(42), 12.2005

ISTORIE - CULTUR| - CIVILIZA}IEDeși anul comemorativ 2004 astimulat interesul istoriograficpentru marea personalitate a luiȘtefan cel Mare și a îndreptat atenţia publicaspre centrul spiritual care este ctitoria și loculde veșnica odihna a Sfântului stramoș, încaprea puţin se știe despre iniţiativele culturaleși rodul acestora din ultimii trei ani laManastirea Putna, acolo unde o luminatamarcând nu doar un popas pentru decantari șilimpeziri necesare, ci și instituind un ghidpentru cercetari viitoare, în eterna dialecticaa reinterpretarii trecutului. Conceputa,iniţial, doar ca o sinteza de câteva zeci depagini, necesara pentru refacerea unui capitolcontroversat din tratatul academic de istorienaţionala, aceasta lucrare a „crescut” în doardoi ani și jumatate, printr-un efort intelectualdovedite de atâtea ori de cei doi autori,formaţi și consacraţi în primul rând cacercetatori.Sinteza așteptata se desfașoara amplu,într-o construcţie clara și solida, impecabilași sub raport stilistic. Având de selectat șievaluat o multitudine de probleme și teme,autorii au trebuit sa decida asupraposibilitaţilor de compoziţie pe care oPrinceps omni laudae maior*obște monahala, frumos pastorita de distinsulArhimandrit Melchisedec Velnic, reînviestravechea stralucire voievodala a Sfântuluilacaș printr-o efervescenţa întaritoare încredinţa și creatoare de știinţa, într-o sintezade tradiţie și modernitate demna deadmiraţie. Cinci volume (1700 p.) conceputeși tiparite în anii 2003 și 2004, tomuri careprefigureaza un corpus documentarștefanian, gândit cu seriozitate și competenţaștiinţifica, și un masiv (514 p.) și elegantvolum cuprinzând comunicarile prezentate lasimpozionul internaţional Ștefan cel Mare șiSfânt. Atlet al credinţei creștine, ManastireaPutna, 18-25 aprilie 2004, conving ca unvaloros proiect configureaza o realitatedistincta în viaţa academica actuala. UnCentru de Cercetare și Documentare „Ștefancel Mare”, înfiinţat la Putna în ianuarie2005, dezvaluie o intenţie de durata și opromisiune de înalta ţinuta. Apariţia recentaa primului numar al revistei „AnalelePutnei”, I, 2005, ne arata ca proiectele de laPutna nu ramân, înca o data, dupaobișnuinţe prea adânc înradacinate la noi,doar frumoase gânduri.Doi binecunoscuţi istorici ieșeni,implicaţi cu discreţie în toate aceste fapteculturale ca iniţiatori, organizatori și garanţiai competenţei știinţifice, propun acum lumiiacademice și publicului larg rodul cel maielocvent al unui model superior de conlucrareduhovniceasca și erudita, o carte savanta și,în același timp, delectabila, „o istorie”despre Ștefan cel Mare, dar nu una oarecare,ci o importanta reevaluare istoriografica,demn de respect și emulaţie, oferindu-secititorilor ca o opera demult așteptata, pemasura celui care, de-a lungul vremii, a fostmai mult glorificat decât cunoscut, mai multlaudat decât înţeles în complexitateapersonalitaţii și faptuirilor sale.Cunoscând și cercetând pâna în detaliutot ce s-a scris semnificativ despre Ștefan celMare pâna în anii elaborarii acestei carţi(dovada fiind impresionanta bibliografie decca 1200 de studii și lucrari), autorii auconstatat cu amaraciune, dar farasurprindere, chiar de la începutul muncii lor,ca un domeniu (medievistica) și o tema dintrecele mai frecventate (epoca marelui voievod)sunt înca departe de buna cunoaștere istorica,în pofida cantitaţii tipografice a textelorproduse. Perioade, teme și direcţii deinvestigaţie sumar abordate sau „îngheţate”la nivelul începutului de secol XX, datari sauidentificari eronate sau incerte, interpretariprin prisma „luptei de clasa” sau a necesitaţiiunor relaţii „tovarașești” cu vecinii, lacunedatorate inaccesibilitaţii lingvistice sau dealta natura a unor izvoare și studii straine,toate acestea au îndreptat prioritar efortulautorilor spre un demers critic și analitic,singura metoda raţionala ce putea conducespre o noua sinteza utila și valoroasa. Șiaparatul critic de 2676 de note – multe fiindautentice contribuţii documentare, clarificarimetodologice, redatari de evenimente șiidentificari de persoane, semnalari deprobleme controversate – da seama derigoarea informarii, spiritul disociativ,prudenţa în construcţia ipotetica, calitaţimonografie de asemenea proporţii le oferasau le impune. Opţiunea pentru prezentareaîn succesiune cronologica a faptelor nu esteun tribut platit istoriografiei evenimenţiale, ciun mod eficient de a cristaliza în diacronianaraţiunii toate palierele structurii timpuluiistoric: socialul, politica și mentalitaţilevremii, între care credinţa abia acum sereleva ca o dimensiune spirituala integratoarea tuturor actelor, gesturilor și deciziilor„suveranului evlavios”. Între Rasaritul șiApusul, „carţi” cu titluri rezonând dinfrumoasa noastra literatura clasica, Spre„zarile împaratești”, Marea politica și Marearugaciune organizeaza toate problemeleimportante: strategiile puterii politice, întrecare și cele matrimoniale, arta militara,semnificaţia ctitoriilor religioase, dramelepersonale, moștenirea spirituala. O secţiunefinala, de antropologie politica, intitulataȘtefan cel Mare, „bunul suveran”, cu totulnoua și originala în peisajul istoriograficactual, sporește substanţial valoarea cercetariiprintr-o abordare a materialului documentardin perspectiva istoriei mentalitaţilor. Un altȘtefan cel Mare, cu un chip mai complex șimai viu, „mai adevarat” decât acela clasicizatprin simplificare și repetiţie, se recompunedin observaţii și reinterpretari inedite, încapitole cu titluri sugestive precum:Luptatorul, Diplomatul și facatorul de pace,Învaţatorul și judecatorul, Suveranulevlavios, Suveranul Sfârșitului Lumii, Timpulși spaţiul unui suveran, Cuvinte, Gesturi,Modele, Steme, Titluri și altele. Ilustraţiile,cele mai multe color și de cea mai bunacalitate, unele abia acum puse în circulaţie înliteratura noastra, aduc lucrari un spor deinteres și eleganţa.Nu putem nici macar semnala în aceastasumara prezentare multitudinea de probleme,dificultaţi, sugestii, dar și de soluţii pe carelucrarea d-lui Ștefan S. Gorovei și a d-neiMaria Magdalena Székely le așaza într-un modprea iscusit și prea învaţat în faţa colegilor debreasla. Specialiștii nu vor putea relua vreochestiune pe aceasta tema fara o referire,oricum ar fi ea, la opera universitarilor șicercetatorilor de la Iași. Amatorii (= iubitorii)de povestiri istorice poate nu vor eluda cu totulerudiţia, dar cu siguranţa vor gusta „literatura”de buna calitate a acestui monumental op.Pentru devoţiunea lucrarii obștii putnene și asemnatarilor paginilor dedicate Sfântuluivoievod Ștefan cel Mare, binecuvântarea ÎnaltPrea Sfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Suceveiși Radauţilor, este un îndemn și o rasplata.Mircea CIUBOTARU----------------------* Ștefan S. Gorovei și Maria MagdalenaSzékely, Princeps omni laudae maior. Oistorie a lui Ștefan cel Mare, SfântaManastire Putna, 2005, 630 p. + 58 figuri.Recent la Chișinău a văzut luminatiparului lucrarea semnată deVirgil Pâslariuc care abordeazăproblema raporturilor dintre marea boierimemoldoveană și domnie în secolul al XVI-lea.Lucrarea de faţă are ca punct de plecare tezade doctorat elaborată la Facultatea de Istoriea Universităţii „Al.I. Cuza” din Iași subîndrumarea profesorului ieșean Ioan Caproșu.Lucrarea este structurată pe șase capitole, uncuvînt înainte, introducere, încheiere,bibliografie și indice.Structura lucrării este gîndită pentru oabordare temeinică și de profunzime a unuisubiect pe cît de important, pe atît de dificil.Autorul a resimţit pe deplin povara clișeeloristoriografice din perioada anterioară, cînd s-a profilat imaginea antagonică a claselorconducătoare ale Ţării Moldovei. Și dacăinstituţia domniei prin esenţă era privită caun element benefic al statului, opusul acesteiaera reprezentată de mînuitorii condeiuluiistoric prin boierime care a avut de suportatla propriu cele mai usturătoare caracteristici.Iată de ce subiectul abordat de VirgilPâslariuc este deopotrivă tentant, dar și foartedificil. Nevoia de a găsi o linie de mijloc înabordarea fenomenului istoric, de a eliberascrisul de balastul existent și de a crea oimagine reală a ceea ce au reprezentat de faptraporturile dintre marea boierime și domnieîn secolul al XVI-lea îndreptăţesc pe deplindemersul istoric. Totodată, tentaţia abordăriiunui asemenea subiect este contrabalansată denumeroase capcane care îl pasc pe istoriculatras de el. De menţionat, însă, că VirgilPâslariuc a reușit să le evite cu abilitate. Șiacest lucru este deopotrivă explicabil, devreme ce autorul se dovedește un buncunoscător al surselor istorice, capabil sămînuiască informaţiile furnizate de izvoare,să le ofere o interpretare adecvată, cu atenţie,prudenţă și profesionalism. Acestor calităţi lise adaugă acribia cu care autorul a studiat șianalizat informaţiile oferite de istoriografiaromânească, dar și de cea străină. Prinurmare, cu un efort considerabil, a fost scrisăo lucrare temeinică privitor la unul dintrecele mai viu discutate subiecte ale istorieiromânești din secolul al XVI-lea.Structurarea lucrării în șase capitole esteargumentată atît prin momentele cheie aleistoriei Ţării Moldovei în secolul al XVI-lea,dar și prin punctele de reper ale raporturilordintre boierimea moldovenească și domnie înacel secol. Primul capitol abordeazăproblema raporturilor marii boierimi cuBogdan al III-lea (1504-1517). Chiar laînceputul primului capitol autorul atrageatenţia că această perioadă, precum și ceaprivitoare la domnia lui Ștefan cel Tînăr(1517-1527) s-a bucurat prea puţin de atenţiaistoricilor care au privit epoca respectivădoar ca una de tranziţie dintre două epociglorioase din istoria Ţării Moldovei – cea alui Ștefan cel Mare și cea a lui Petru Rareș.Cel de-al doilea capitol „Fronda” nobiliarăde la 1523 și semnificaţiile ei are o motivaţiespecială. Și asta mai mult pentru episodulextrem de discutat în istoriografiaromânească – cel al cazului produs la 1523,cînd nepotul lui Ștefan cel Mare ordonă săfie executaţi Luca Arbore și fiii săi. Aflat, întimpul minoratului lui Ștefan cel Tînăr lacîrma statului, Luca Arbore a avut o altăopţiune politică decît domnitor. De fapt,existenţa celor două strategii în materie depolitică internă și externă a fost momentulprincipal care a dus la declanșareaconflictului. În condiţiile înăspririirealităţilor externe, domnia s-a bucurat desprijin și din exterior obţinînd cîștig de cauzăîn confruntarea cu marea boierime. Cel de-altreilea capitol, Boierii lui Petru vodă Rareș.Raporturile politice dintre marea boierime șidomnie în Ţara Moldovei în secolul al XVI-leaDe la colaborare la conflict, abordeazăproblema raporturilor dintre marea boierimeși fiul lui Ștefan cel Mare în prima luidomnie. După cum menţionează autorul, laînceputul domniei lui Petru Rareș raporturiledintre domn și marea boierime erau dintrecele mai bune. La alegerea acestuia ca domna subscris aproape întreaga clasă politică avremii. Colaborarea iniţială avea însă cutimpul să capete o altă dimensiune, trecîndîntr-o stare de defecţiune latentă. Politicaexternă a lui Petru Rareș a fost puţininspirată, el reușind la un moment să-și facădușmani în mai toate părţile. Din acest punctde vedere, subiectul în cauză are și o altăimportanţă. După cum se știe, aceastădomnie se încheie în anul 1538 cu o vastăcampanie turco-tătară în Moldova și cuimportante pierderi teritoriale ale ţăriiromânești de la est de Carpaţi. Deși în acestdezastru o mare vină a avut-o politicaexternă neinspirată a domnului moldovean,singura care a fost făcută vinovată a fostmare boierime. Iată de ce, autorul atrageîncă odată atenţia asupra nedreptăţilor pecare le-a făcut istoriografia anterioarăelitelor politice ale ţării din acele vremuri.Cel de-al patrulea capitol abordează temaboierimii Moldovei în condiţiile agravăriisuzeranităţii otomane (1538-1571).Momentele care au urmat campaniei din anul1538 au fost în măsură să declanșeze nișteprocese profunde care vor schimba înprofunzime statutul politico-juridic al ŢăriiMoldovei. Acest moment a fost văzut fie caunul al aservirii complete a Moldovei, fie caunul care oricum ocupă un loc important întransformările ulterioare. De aceea,abordarea acestei perioade ocupă un locextrem de important pentru înţelegereaschimbărilor profunde care au avut loc peparcursul secolului al XVI-lea. Cel de-alcincilea capitol este intitulat Raporturilepolitice dintre mare boierime și Ioan Vodă.Această perioadă, după cum menţionează șiautorul, s-a bucurat de o atenţie specială dinpartea istoriografiei românești. Personalitatealui Ioan vodă a fost judecată și în funcţie deadjectivele pe care diferitele epoci șipersoane i le-au atribuit. Ele sînt în fonddiametral opuse: lui i s-a spus și„Viteaz”, dar și „Cumplit”, de parteacealaltă comportamentul boierimii înevenimentele derulate în jurul anului1574 a fost catalogat drept„clarvăzător”, dar și ca „trădător”.Autorul reușește să surprindă problemaîn complexitatea ei, reușind să tragăniște concluzii extrem de interesante. Încel de-al șaselea capitol, este abordatăproblema raporturilor dintre marea boierimeși domnie în ultima parte a secolului al XVIlea.Această perioadă ocupă un loc foarteimportant din punctul de vedere propus. Cutoate acestea, pînă în prezent, ea a fostocolită de istoriografia românească. În fond,asistăm pe de o parte la agravarea sistemuluisuzeranităţii otomane, iar pe de altă parteavem de a face cu o perioadă de relativăacalmie, care oricum nu era atractivă pentruo istoriografie care avea predilecţie pentrulupte, bătălii și confruntări. Din punctul devedere al raporturilor dintre marea boierimeși domnie, acestea au ca punct de plecarespusele lui Grigore Ureche despre un domncare era „blîndu ca o matcă fără ac” și care„din sfatul lor (al boierilor) nu ieșiia”.Apărută într-o condiţie grafică foartebună, lucrarea semnată de Virgil Pâslariucare o documentaţie bogată, iar consideraţiileautorului sînt pertinente. Autorul a avutcurajul să abordeze o temă extrem de dificilă,iar demersul lui este încununat de un succesincontestabil. Îl felicităm așadar pe VirgilPâslariuc pentru această importantăcontribuţie istoriografică și-i urăm noirealizări pe tărîmul istoriografic. Deasemenea, îl felicităm și pe dl. SergiuMusteaţă, președintele Asociaţiei Naţionale aTinerilor Istorici din Moldova, sub auspiciilecăreia a fost posibilă apariţia acestei lucrări.___________Virgil Pâslariuc, Raporturile politicedintre marea boierime și domnie în ŢaraMoldovei în secolul al XVI-lea, Chișinău,Editura Pontos, 2005, 294 p.Valentin CONSTANTINOVRevista rom=n\ 27