An. XI, nr.4(42), 12.2005

Comemorarea în acest an a unui sfertde veac de la trecerea lui PetruCaraman în lumea fără dor include,într-un mod fericit, publicarea a două dintrecele trei manuscrise rămase încă necunoscutepublicului. Așa cum a remarcat profesorul IonH.Ciubotaru în momentul lansării celor douălucrări, Petru Caraman reprezintă un caz unicși dramatic în cultura românească, prin faptulcă în timpul vieţii i s-a publicat doar o singurăcarte, 12 volume rămînînd a fi dăruite tiparuluipostum.Ambele scrieri, apărute una la EdituraUniversităţii „Al. I. Cuza” și cealaltă laEditura Trinitas, au fost îngrijite de etnologulR E S T I T U I R I - E VA L U | R Iîncredinţată filologului Jan Blahoslav, care l-aintegrat într-un capitol al Gramaticii cehe,scrisă în 1571. Cartea lui Petru Caraman sedeschide printr-o introducere în lirica popularăucraineană veche, menită să pregăteascăcititorul pentru înţelegerea prin context avalorii cîntecului despre Ștefan Voievod. Înstructura ce poartă ușor receptorul dinspregeneral spre particularul realizării folclorice acîntecului, savantul ieșean prezintă apoi detaliidespre Gramatica cehă și autorul ei, urmate deun capitol dedicat criticilor pe care i-a avutcîntecul, de la Kovalśkyj pînă la Anton Balotă.În cazul acestuia din urmă, vinovat de a fi pusîn circulaţie într-o limbă internaţională dateasemenea, dedicată corect\rii unor erori,umplerii unor lacune din exegeza opereipatriarhului moldovean. Tehnica demonstraţieise păstrează, ea reușind să convingă și înacelași timp să seducă printr-un dialogmenţinut cu cititorul.Prefaţa cărţii, semnată de profesorul Al.Andriescu, așază figura lui Petru Caraman,denumit în titlu „o rară conștiinţă profesionalăși civică” pe canavaua culturală a Iașilorpostbelici. Volumul ce se prezintă cititoruluieste, potrivit lui Al. Andriescu, „un adevărattratat de versificaţie polono-român, unic princoncepţie și realizare”. Informaţiile furnizatede Cristina Godun despre Kochanowski,DUBLU EVENIMENT EDITORIALIon H.Ciubotaru. Efortul a constat nu numai înpregătirea și verificarea textului tipărit, ci și îndecriptarea siglelor bibliografice și adunarea demateriale pentru anexa la prima carte. Aceasta,intitulată Vechiul cîntec popular ucraineandespre Ștefan Voievod și problemele lingvisticoetnograficeaferente, se axează pe cel maivechi text folcloric ucrainean atestat și rectificădefinitiv o sumă de inexactităţi știinţifice careau circulat despre el.Cuvîntul înainte al îngrijitorului de ediţieprecizează faptul că acest studiu de lingvisticăși dialectologie slavă se adresează cititoruluiavizat. El tratează exhaustiv problemaCîntecului slovenesc de la Veneţia și areceptării lui din 1857, cînd a fost publicat,pînă azi. Balada a fost culeasă de Nicodem șiinexacte despre textul folcloric și culturaromânească, Petru Caraman conduce odemonstraţie ce respectă toate normele retoriciiși corijează fiecare aspect în parte.Elementele neucrainene din text,considerate a fi slovacisme, sînt analizate petoate palierele limbii: lexical, fonetic,morfologic, sintactic și stilistic. Lexiculcîntecului este considerat de Petru Caraman afi prin excelenţă ucrainean, neconţinînd nici uncuvînt necunoscut pentru această limbă.Sursa geografică a acestui cîntec a fostconsiderată a fi Veneţia italică, între cei care auacceptat această teorie numărîndu-se și B. P.Hasdeu. Petru Caraman, plecînd de la ideea luiTomašivśkyj, demonstrează că textul provinedin tîrgușorul cu același nume de pe valearîului Topla, în Slovacia. Interferenţelelingvistice și etnografice se explică așadar, prinrealitatea dialectală a secolului al XVI-lea, încare graniţele politice erau ca și inexistente.Problema culegătorului este, de asemenea,elucidată, Nicodem fiind doar cel din următransmiţător al textului, nu și culegătorul lui.Slovacismele din text nu i se pot datora, prinsimplul fapt că el aparţinea culturii cehe.Ultimul capitol al cărţii analizează în modsimetric critica pe care a născut-o cîntecul, dedata aceasta pentru reconstruirile făcute textului.Examenul obiectiv distinge cu ușurinţăintruziunile etnicizante, refacerea textului pînă laprototipul dialectal, amplificarea versurilor șicoroborarea textului original cu formulecristalizate similare, din alte producţii folclorice.Anexa oferă cititorilor ocazia de a vedea textuldin Gramatica cehă, și traducerile lui, între carese remarcă cele făcute de Petru Caraman însuși.Cea de a doua apariţie editorială,Kochanowski – Dosoftei. Psaltirea în versuri.Influenţa lui Kochanowski asupra lui Dosofteiși consideraţii critico-axiologice, este, depersonalitate reprezentativă pentru Renaștereapoloneză, sînt urmate de un preţios tabelcronologic bio-bibliografic despre PetruCaraman, întocmit de Ion H. Ciubotaru. Înlegătură cu aceste date au circulat unele eroriși cred ca această schemă temporală a vieţiisavantului le elimin\ pentru totdeauna.Funcţia fatică a limbajului este utilizată cuvirtuozitate pe parcursul studiului, de lacuvîntul din partea autorului, care se adreseazădirect – „Cititorule”, pînă la organizarea unortitluri ca întrebări și sublinierea faptului că subochii noștri se îndreaptă o greșeală știinţifică.Înainte de a intra în carte, cititorul este rapidînștiinţat că va fi martorul a trei premiere.Autorul nu numai că își alege auditoriul, dar îiși ușurează metodic parcurgerea ideilor, prinsublinieri și reliefări ale esenţialului.Excursul critic se fundamentează și aici peo mișcare centripetă a discursului, de la cadrullarg al psalmilor creștini și Reforma religioasă,circulaţia și răspîndirea Psaltirii în versuri a luiKochanowski pînă la portretul cultural al luiDosoftei și analiza amplă a celor două realizăripoetice. Fiecare aspect al prozodiei în texteleavute în vedere este studiat concomitent, într-ocomparaţie permanentă. Examenul critic biplanremarcă riguros elementele comune aleversificaţiei și apreciază creaţiile proprii luiDosoftei. Influenţele folclorice sînt puse încontextul amplu al ansamblului de creaţiiliterare, dar și de practici tradiţionale, atît încazul lui Kochanowski, cît și al poetului român.Psaltirea lui Dosoftei, după cum demonstreazăPetru Caraman, s-a format la interferenţa adouă surse folclorice perfect compatibile.Elementele folclorice de natură prozodică seaflă integral în Psaltirea lui Kochanowski, iarDosoftei le-a simţit instinctiv ca naturale pentrulimba română. Astfel se explică preponderenţaritmului trohaic și nepreluarea amfibrahului,specific folclorului polonez.Acuzaţiile aduse lui Dosoftei de către I.Bianu sînt desfăcute sistematic prin exemplefundamentale și demonstraţii teoretice. Fiecareafirmaţie este demontată cu argumente, decisiveși variate, într-un dialog continuu cu ideileștiinţifice enunţate de predecesorul lui PetruCaraman. Remarcabilă este ideea discrepanţeiîntre schemele metrico-ritmice ale unui textpoetic. Între realizarea perfectă, denumită ideală,a versului și cea reală, în care neregularităţile sedezvăluie doar analizei „matematice”, există undecalaj la toţi poeţii. Exemplele din Eminescu,Blaga și din opere folclorice – monumentcertifică nedreptatea acestei acuze adusăversificaţiei lui Dosoftei de către I. Bianu.Petru Caraman subliniază atitudinea delingvist a patriarhului, liber să inventeze rimeprintr-un fertil joc cu sufixele și desinenţele.Tehnica a fost perfecţionată de către Eminescuîn imediată descendenţă, demonstrată în cadrulbazei folclorice comune, inclusiv la nivelmetric, în cazul celor doi poeţi.Exemplu stimulator și măsură a valoriipentru Dosoftei, Kochanowski a influenţatcreaţia Psaltirii în versuri românești mai alesprin tehnică, Petru Caraman reliefînd cuprecizie și puterea de inovaţie a versificăriipsalmilor românești, sugestivă pentruindependenţa faţă de model. Dosoftei creeazăscheme în versuri, construcţii strofice, structuripentru rimă și mai ales dă cuvîntului poeticromânesc drept de cetate.Adina HULUBAȘÎntr-un succint și necesar Cuvânt înainte,cititorul este avizat că această lucrare a fostelaborată în cadrul unui proiect de cercetareînscris în activitatea Institutului de FilologieRomână „A. Philippide” al AcademieiRomâne, Filiala Iași. Prestigiul recunoscut alacestei instituţii dă un gir știinţific pe careautoarea nu-l dezminte, ci, dimpotrivă, prinţinuta lucrării, îl consolidează.Cunoscută și apreciată pentru activitatea sade cercetător etnolog, Silvia Ciubotaru a maipublicat volumele: Vînătorii. Monografiefolclorică (în colaborare cu Ion H. Ciubotaru,1971); „Bătrîneasca”. Doine, bocete, cânteceși jocuri din ţinutul Rădăuţilor (în colaborarecu Florin Bucescu și Viorel Bîrleanu, 1979);Ornamente populare tradiţionale din zonaBotoșanilor.Cusături, ţesături (în colaborare cuIon H. Ciubotaru, 1982); Strigături dinMoldova. Cercetare monografică (1984);Ornamente populare tradiţionale din Moldova.Cusături, ţesături (în colaborare cu Ion H.Ciubotaru, 1988); Nunta în Moldova.Cercetare monografică (Editura Universităţii„Al. I. Cuza”, Iași, 2000) și a editat PetruCaraman, Colindatul la români, slavi și la altepopoare. Studiu de folclor comparat, București,Minerva, 1983. Toate aceste lucrări, foarte bineapreciate de critica de specialitate, atestă faptulcă autoarea are o îndelungată experienţă decercetare și o recunoaștere binemeritată.Lucrarea recentă a doamnei SilviaCiubotaru, Folclor medical din Moldova, puneîn valoare un bogat fond documentar de texteși informaţii, în mare parte inedite, aflate înARHIVA DE FOLCLOR A MOLDOVEI SIBUCOVINEI, de la Institutul ieșean,recunoscută pe plan naţional drept cel maiimportant tezaur al culturii populare dinMoldova, citată și în lucrări din străinătate,care și-a dobândit deja notorietate prin celezece cercetări monografice publicate în seria„Caietele Arhivei de Folclor” (1979–1991),extrem de favorabil primite de specialiști.Sursa documentară a volumului esteconstituită, pe de o parte, din răspunsurile laChestionarul folcloric și etnografic generalalcătuit de Ion H. Ciubotaru, în anul 1971, șidifuzat în toate comunele Moldovei (237 deîntrebări despre medicina populară) și dinculegerile relizate pe teren de către cercetătoriiDepartamentului de etnografie și folclor(începând din anul 1969) – sporadic și decolaboratori –, constând în informaţii obţinutepe baza aceluiași Chestionar și în textefolclorice înregistrate pe bandă magnetică.Volumul Folclor medical din Moldova afost elaborat în mulţi ani de muncă asiduă,efectuată cu profesionalism. Fiecare dintrecele trei secţiuni dense ale lucrării (studiul,tipologia bolilor umane și animale, antologiade texte) s-ar putea publica în volumeconsistente independente.În studiul introductiv (105 pagini),deosebit de temeinic, este tratat fenomenulterapiei populare diacronic, de la primelemenţiuni documentare făcându-se și o analizăcritică a tuturor contribuţiilor bibliografice îndomeniu. Reţin atenţia atestările străvechi dintimpul dacilor, din perioada daco-romană șidin Evul Mediu, adunate din documente, dinscrieri religioase, din cronici, din lucrări deistoria știinţei și a culturii noastre, încomparaţie cu fenomene similare din alteculturi. Se face, apoi, un istoric amănunţit(Retrospectivă bibliografică) al contribuţiilorla studiul fitoterapiei și al etnobotanicii, alcolecţiilor de descântece, al cărţilor depopularizare a medicinei empirice și alstudiilor teoretice.Sunt abordate, în alte subcapitole, dinperspectivă interdisciplinară, remediileterapeutice (remarcabil studiul despremătrăgună), apoi agenţii terapeutici și cei airiturilor magice (memorabilă este figuraVarvarei Ungureanu, subiect al autoarei, dinUda, judeţul Iași) precum și auxiliarii acestora(gemenii, mezinii, fecioarele, duhuriledecedaţilor, sfinţii, printre care cei maiimportanţi Cosma și Damian). Agenţii nocivicunoscuţi (strigoi, stafii, moroi, Rusalii, Iele)Folclorul medical din Moldovași actele magice fac, de asemenea obiectulcercetării autoarei, o analiză specială având casubiect magia cuvântului, incitantă nu numaipentru etnologi, dar și pentru scriitori.De remarcat este faptul că, deși cercetareaare în vedere zona Moldovei, sunt numeroasereferinţe la întregul spaţiu românesc și chiarla cel european, studiul fiind, totodată,monografic și comparativ. Printre argumentelecare explică dăinuirea milenară a medicineiemipirice, autoarea sesizează cu subtilitate și„implicarea afectivă a celor care vindecau șirespectul faţă de trăirea subiectivă de cătrepacient a maladiei” (p.37).Secţiunea Tipologia folclorului medical (laoameni și la animale – 160 de pagini)înregistrează, în ordine alfabetică, maladiile șiremediile utilizate pentru acestea, prelucrând șisintetizând un imens material existent în arhivă.De remarcat este structura acestor articole, careconţin definiţia bolii, simptomele, remediileempirice, plantele medicinale folosite și, înfinal, practicile magice utilizate pentru alungareabolii. Este, de asemenea, meritoriu efortul de aidentifica plantele medicinale prin stabilireadenumirii știinţifice corespunzătoare numelorpopulare ale acestora, foarte diversificate în planregional. Această contribuţie, în special, poateconstitui o sursă de mare interes pentru istoriamedicinei și a farmacologiei.Textele din antologie, prin varietate și prinvaloarea lor poetică, sunt de natură să atragăatenţia oricărui om de cultură, nu numaispecialiștilor. Un interes aparte îl reprezintăaspectul arhaic și regional al limbii, care a fostconsemnată cât mai fidel posibil în rostire.Aparatul critic, redactat cu acribieștiinţifică, conţine note și comentarii, care,alături de bibliografie, pun în evidenţăvastitatea domeniilor și surselor consultate.Indicele numelor de localităţi și al subiecţilorînlesnesc celor interesaţi căutarea acestorinformaţii; indicele de plante utilizate înetnoiatrie este, de asemenea, foarte utilspecialiștilor, iar indicele reprezentărilormitologice dezvăluie o lume fantastică șipersonalitatea unei spiritualităţi pregnante.Lucia CIRE{Silvia Ciubotaru, Folclorul medical dinMoldova, Iași, Editura Universităţii „AlexandruIoan Cuza” Iași, 2005, 576 p.12 Revista rom=n\