An. XI, nr.4(42), 12.2005

cuvinte ca aceste, ce trebuiaște să săcinstească, măcar că este mic, iar oamuleste scumpu”. Coteiul dacă văzu minteLeului și auzi cuvintele lui, iar el ziseLeului: „Înpărate, este-ţ voia să grăescuîn taină cu tine?”. Și merseră amîndoiîntr-o latur și zise coteiul: „Înpărate, darce-ţ este, de nu eșiși atîta vreme săvînezi?”. Leul zise: „De un glas auziiumare de strigă foarte tare și nu-l știu cepasere este. Și m-am temutu de dînsul săes afară, să nu mă biruiiască, ce încă vremsă fug de aice”. Coteiul zise: „O,Înpărate, glasul mare și zbierătul nu-l băgaîn samă, că sîntu deșarte, că tîmpăna glasmare are și este deșartă. Măgariul tarezbiară și-l mănîncă lupii curîndu. Iar eu,Înpărate, mă voi duce la dînsul și voi vedepre acia gadină ce au zbieratu și-ţ estefrică de ia și voi vini de-ţ voi spune cegadină este”.(pag. 8) Leul zise pas și se duseCoteiul și văzu pre taur păscîndu ca o vităși să duse Coteiul la Leul și-l văzu și-izise: „Ce veste aduci, preiubiteCoteiule?”. Coteiul zise: „Doamne,văzut-am pre cel ce are glas mare. Este ovită și este taur și am grăitu cu el și nici ogroază n-are”. Leul zise: „Nu este cumzici, că vîntul mare nu strigă tare, iar marecopaci surpă”. Coteiul zise: „Doamne, nugîndi nimic, de-ţ va hi voia, merge-voi șiţi-l voi aduce la tine și-ţ va hi rob ţie”.Leul zise: „De vii face tu această, fi-viimiia mare credincios și sfetnic”.Coteiul merse la taur și-i zise: „Tu,jupîne Taur, zisu-ţ-au marele înpăratu Leulsă mergi la el, că este aice ocina lui. Iar devii merge, el te va erta și vii înbla cupace”. Dici taurul zise: „Cine este acelLeul și unde șede?”. Coteiul zise:„Aproape este”. Și să spăriia taurul șimerse la Leu să să închine la Leul și-i părubine și-l priimi lîngă el și-l puse(pag. 9) Postelnic mare și iubitu deaproapele Leului. Iar Coteiul gîndivicleniia la inima lui și să duse la soţiialui la ogar și-i zise: „Știi cum eram că euslujăiu Leului și aduș pre taurul la el, iaracum Taurul este Postelnic Mare, iar eunicaiure; și Taurul ar fi să mă miluiiascăși să-mi mulţimască miia, iar el nu măbagă în samă”. Ogarul zise: „Trebuire-arsă aibi mulţimită de la Taur, ce n-ai ceface. Că nu ţi se poate acum nimic spredînsul”. Și-i cugită rău Coteiul Taurului,ca să-l piarză și spusă ogarului , iarogarul zise: „Cum vii face, că nu ţi se vaasculta cuvîntul”. Coteiul zise:„Înpărăţiia pintru puţinel lucru aruncăpizmă și mîniia cu urgiia”. Ogarul zise:„Cum vei face tu, așe crezu. Acum Tauruleste mare și tare și svetnic înpăratului șieu zic ţiia ferește-te”. Coteiul zise: „Senu mă cauţi căci sîăntu așe mic și slabu,și ei sîntu așe tare și mari, că slabul judicăpre tarele, că mulţi înpăraţi au fostu tari,și apoi de nește slabi au peritu, că mintebiruește tăriia și mare vitejiia”.(pag. 10) Ogarul zise: „Adevăratu,frate, așe este, ce caută binișor și tu că-ţvoi povesti că era un călugăr și ave o hainăbună, iar un fur e-l fură haină călugărului.Iar călugărul merse pre urma furului șimerse la un oraș și deschilică la ocîrciumăriasă. Iar ia ave ibovnic și ave și oslujnică și slujnică iar ave ibovnic. Și cîndufu sară, vini ibovnicul slujnicii și săculcară amîndoi, iar stăpînă-sa să mîniiacă ibovnicul ei nu vinise și cugetă să-șotrăvască slujnică. Și băgă otravă într-unmosor și vru să sufle în gură slujnicii,fiindu adormită suptu un măr. Iar slujnicăsuflă mai curîndu și i să întorse otravă îngură stepînă-sa. Și ce vru să-i facă ii i săfăcu stăpănii și muri. Și aceste le vedecălugărul și a doao zi merse călugărul laun zlătar și-ș pusă gazda la el. Și cîndu fusară, chiemară pre zlătar la un ospăţu șirămasă zlătariasă acasă cu călugărul. Iar eave ibovnic și trimisă zlătăreasa la ibovnicsă viia că zlătarul nu este acasă. Și merseibovnicul și să sărutară amîndoi și șezurăla masă amîndoi, de be și(pag. 11) mîncare, iar zlătarul vini batuși vru să prinză pre ibovnicul zlătăresăi,iar el scăpă. Iar zlătarul legă pre zlătăreasăa lui bine de stîlpul patului și o bătu multuși o lăsă legată, și să culcă de dormi. Iar osora a iai auzi și merse la dînsa și o găsilegată. Și-i zise zlătăreasa: surată,dezliagă-mă, rogo-te și te leagă pe tine părvoi merge la ibovnic, să facă cum va facesă înpace lucrul. Și să dezlegă zlătăriasa șisă legă surată-sa. Și merse zlătăriasa laibovnicul iai, iar zlătarul să deșteptă șistrigă pre muiare lui cia legată. Iar votrulnu cuteză să răspunză, că se teme că o vacunoște pre glas. Iar zlătarul să miniia șisă sculă nopte și o găsi legată și-i păru căeste muiare lui și-i tăia nasul și să culcă.Iar zlătăriasa vini și o găsi cîrnă și odezlegă și se legă iar ia. Iar votrul să dusăcîrnu. Și o ţine un bărbier, și șede cîrnă lafoc, iar bărbierul să sculă și să înbrăcă și-iceru bricele la muere, să se ducă laprăvăliia să lucreză. Iar muere ii dedenumai un brici, el zise, de-mi-le toate cutecușul. Iar e îi dede iar și altu briciu.Bărbierul să mîniia și aruncă cu un briciuși o lovi în spate, iar muere să apucă denas și să văită tare strigîndu cu glas mare:oamini buni, alergaţ că-m tăia bărbatulnasul. Și vinire fraţii iai și legare pebărbiierul să-l ducă la lege,(pag. 12) iar zlătarul să sculă și căutăsă-ș găsască muere cărnă, iar ia plănse șizise: să de Dumnezău, bărbate, de-ţ voi fifostu vinovată ţie, să fiu eu făr de nas, iarde nu voi fi vinovată, să fiu cu nas. Și dacăo văzu cu nas, să miră și o dezlegă și-izise: iartă-mă, soţule, că văzuiu că n-aifostu vinovată, că eu ţ-am tăiatu nasul șiacum ești cu nas. Iar ia grăi: vedeDumnezău, pintru aceia mi-au datu nasul.Și să înpăcară. Iar ia auzi că duseră prebărbierul la lege cu muiare lui și mărsezlătarul cu zlătăriasa la lege și merse șicălugărul și le vede aceste toate călugărul.Și pîrî muiare pre bărbatu că-i tăia nasul.Iar bărbierul cere ertăciune și zise: greșitam,săracul de mine.Iar călugărul grăi către cei giudicătoriboeri, că am descălicatu la cestu zlătar, iarpre el îl chiemară la ospăţu, iar zlătăriasaau avutu ibovnic. Iată cestu oamu și era șiel acolo, ce au mînatu zlătăriasa laibovnic, și vini de se veseliră. Și vinizlătarul și găsi pre amîndoi, iar cestuibovnic el scăpă, iar zlătarul găsi pre ciastămuiare a lui și o bătu și să culcă; apoivini ciastă cîrnă și o găsi legată pre suratăsa zlătăriasă și să rugă zlătăriasa să odezlege și să se lege ia, iar zlătăriasă sădusă la ibovnic să-ș tocmască lucrul. Iarzlătăriasă zăbăvi, iar zlătarul să sculă și-ipăru că iaste muiare lui și i-i tăia nasul șiiar să culcă. Apoi vini zlătăriasa(pag. 13) și află votrul cârnu și odezlegă și să legă ia. Și apoi o văzu cu nasși o ertă. Iar nasul ceștiia bărbieresiizlătarul i l-au tăiatu și n-are bărbierul nicio vină. Și prinse zlătarul pre muiare lui șipre ibovnic ei și le tăia nasul amînduror.Dici muiare bărbierului fu cîrnă, iarbărbierul scăpă de nevoia pintru călugărul.Așe și tu, coteiule, ce vii se faci altuia,ţiia vii face, se știi așe și te veghie de amai pîrî pe altul. Coteiul zise: „Adevărbine zici tu, iar eu am nădejde se biruescupre taur, că epurile încă este mic, ce biruipre Leu.Că era un Leu și i-i duce toate gadinilepoclon, de mînca și șede Leul ca unînpăratu. Iar un epure zise gadinilor: estevăvoia să vă mîntuescu de Leul? Eizisesă: tu ești epure, ce vii face tu înainteleului? Epurile zise: vede-viţ voi ce voiface. Și se dusă epurile de să închinăLeului, iar Leul i-i zise: dar unde-ţ estepoclonul? Epurile zise: Doamne, eumultu poclon îţ ducem ţie mare și frumos,iar mie mi-au eșitu înnainte un Leu și miauluatu poclonul și au zis că nu gîndeștede tine. Leul să mîniia foarte rău și-i zise:unde este acel leu? Epurile zise: blem săte duc la dînsul; și-l dusă la un puţ adîncuși arătă lui ziîăndu: aici au întratu leul șicu poclonul tău. Leul să uită în puţu și-șvăzu umbra lui și degrabă sări în puţ lacelalaltu leu.(pag. 14) și acolo muri. Dici epurile sădusă și spusă gadinilor ce au făcutu și leizbăvi pre tote de Leu. Așe fu aciastă, împare și mie să facu rău Taurului”.Ogarulzise: „Coteiule, de-ţ pare că vii ucide petaurul și să nu îl întărţi pe leu, tu să faciașe, iar de vii întărta pre Leu, va hi într-ozi vai de tine, așe știu eu”. Coteiul zise:”Eu știu ce voi face” și merse la leu și-igrăi: „Înpărate, mare rău s-au redicatupre tine și pre mine și ce-ţ voi spune, sănu-ţ paia rău pe mine, că slugă ta ce iubităși credincioasă ce aude spune Domnu-său.Dici să știi, Înpărate, că prietinul tău celbun taurul s-au sfătuitu cu sfetnicii tăi șizic că te ai lăudat cu bărbăţiia ta, iarTaurul zisă că mai multă bărbăţia are decîtu tine și-ţ va lua înpărăţiia.Și te păzește, înpărate, să nu paţ canește pești; că era trei pești: unul eraînţeleptu, altul nebun, altul viclianu. Șista toţ la un loc, iară nește păscari cu omrejă o tinseră, iar înţeleptul o văzu șifugi departe, iar cei doi vede și nu vre săfugă păr îi prinseră într-aceia mrejă. Dicicel viclian să făcu mortu și plutiia pre apăși-l văzură păscarii și le păre că estemortu și-l arincară peste mreja și scăpă șiacela, iar cel(pag. 15) nebun prinse a fugi pînă-lprinsără păscarii pe acel pește nebun. Leulzise: „Înţelegu eu ce zici tu, ce miia împare să nu-mi fiie mie Taurul vicliannimic, că n-are nici o nevoia de cătrămine”. Coteiul zise: „Mare rău este gătitupre tine, că taurul s-au gătitu spre tine săte ucigă și numai ce-ţ gonește prilejul să-șgăsască vreme și măcar îl poţ cunoște și tucă-ţ caută rău spre scaunul tău. Și cel ce-ţpare că are minte mai multu, acel paţe maimulte și de la o vreme remîne sărac cumzic filosofii că mai bine să lăcuești cușărpii decît cu priiatinii cei răi”. Leulzise: „Bine zici, ce socotește-te și tu,coteiule, că taurul n-are nici o putere spremine, că eu mănîncu sînge, iar taurului i-ieste mîncare iarbă și numai este abur și elîm pote fi la un prînzu. Iar tu nu-ţ păcătuipre el, că el viclian nu este, că oamulviclian cunoscu-l eu bine”.Iar coteiul zise leului: „Să te păzăști,să nu paţ ca un păduchie ce era înașternutul unui înpăratu; ce merse și unpurice; dici peduchele șede în plapomeînpărătești și se hrăniia bine, că mîncasînge de înpăratu, iar purecile dacă merseîn plapomile înpărătești, el mușcă iute peînpăratul răsări și grăi de căutară; purcileîn plapomă fugi și găsire pre păduchieacolo și-l ucisără”. Coteiul zise: „Să tetemi de taur foarte rău”. Leul să mîniia șizise: „Dar ce să-i faci?” Coteiul zise:„Înpărate, măseaoa găunosă n-are vindicnice odată, păn nu o vei scoate nu te viivindeca nici odată, nici te vii reposă”. Leulzise: „Dar acum să-l gonim, se se ducăunde va vre”. Coteiul zisă că nu-m placeacel sfatu, că înpăraţii dacă află oamulviclian, el îl pierde, nu-l gonește. Leulzise: „Dar de nu va hi viclian taurul, cenumai ce-i voi lua păcatele de-m voi punesufletul și un priiatin bun”. Coteiul zise:„Doamne, de nu mă crezi, să cauţi cînduva vini taurul la tine, tu să fii gata că-l viicunoște pre căutătură că va să te ucigă, căva căuta spre tine spăriiatu, atunci să nu-lmai lași, că te înșeli, ce să-l și înpresori;și iată eu mă duc la el să viia la tine”.Și să dusă coteiul la taur și-i zise:„Preiubite Postelnic, ce bine este oamului,căci slujește la cel ce n-are credinţă cătrăel”. Taurul zise: „Ce cuvîntu este acesta,coteiule, ce zici?” Coteiul zise: „Tu eștipriiatin Leului, iar el va să te ucigă”. Și săscîrbi taurul foarte rău și cugetă: doar amviclenitu pe cineva, și miia mi se pară cănu sîntu ficlianu Leului nimic.(pag. 16) Coteiul zise: „Postelnice, tusamăni a fi ficlian Leului, adevăr el esteîntăi dulce, apoi amaru și el n-are credinţăși nesăţios”. Taurul zise: „Coteiule, să nufaci și tu ca lupul și ca pardosul și cacorbul, că se făluia toţ la un Leu mare șiîntr-o zi trăcură pre acolo nește turci cucămile multe. O cămilă rămasă mai preurma tuturor și văzu acolo pre lup și prepardos și pre corbu. Iar cămilă zise: staţ,fraţilor, cu mine păn la înpăratul vostru sămă curtenescu la el, ca să mă pociu paștecu pace și să mă hrănescu și eu cu voi. Șio dusără la înpăratul lor și-i păru bineLeului de cămilă și-i zise să se pască cupace și niminile se nu o bîntuiască; și sepăscu multă vreme. Iar Lupul și Pardosulși Corbul să sfătuiră cum vor face sămănînce pre cămilă, și într-o zi mersărătoţ la înpăratul lor Leul și-i grăi Corbul:Doamne Leule, mănîncă-mă pre mine, căașe am gînditu să te veselești astăzi. Leulzise: crezu pre tine voi înghiţi odată, darce prănzu voi face cu tine? Pardosul zise:Doamne, mănîncă-mă pre mine. Iar Leulzise: abo ce carne vii ave și tu, că ţi-itrupul înpuţitu și făr de dulciaţă. Lupulzise: Doamne, mănîncă-mă mai bine premine. Iar Corbul zise: cine va mînca prelup să tușască. Iar Cămila zise: văzu eucine va să fiia, Doamne, săraca de mine,că eu săntu mai mare și grasă și-m estecarne mai dulce. Mai bine mănîncă premine. Și săriră toţ(pag. 17) de o înpresurară și o mîncarătoată. Așe îm vii face... și voi păţi ca șiCămilă cu lupul și cu pardosul și cucorbul. Nu-s vinovatu nimic Leului, însămerge-voi la leu de voi peri dreptu”.Coteiul zise: „Nu te teme nemică, căînţeleptul întăiu face sfatul, apoi răutate”.Taurul zise: „Nărocul cum va hi nu-lștiu”. Coteiul zise: „Blem la înpăratul, iarde vii vede că-ţ caută furiș, tu te păzăște”.Și mărse la Leu, iar el iara gătitu derăzboiul pintru cuvîntul coteiului, și cummerse taurul la el, așe i se puse leul înspinară și-l omorî Leul pre taur, priiatinullui. Iar ogarul priviia toate aceste ce făcuLeul pintru coteiu și zise ogarul coteiului:„Nu te erte Dumnezău în ce cias ai duspre taurul la Înpăratul, de peri priiatinulînpăratului negiudicatu și făr lege peri taurulși cum ai făcutu tu, coteiule, nu vom mai avenici o credinţă la înpăratul nostru, însă de vaasculta înpăratul de tine, va hi el pieitor, căar fi tu să grăești de toţ de bine, însă nu-ţ voimai zice nimic, că se zice un cuvîntu, că cinese potrivește nebunului, nu procopsește șistrîmbul nu-l vii îndrepta, nici nebunul nu-lvii înţălepţi sau beţiul cu minte. Așe și eu voipăţi cu tine, coteiule, cu vicleșugul tău și nusocotești ce vii să paţi și tu”.Irina CONDREA(Chișinău)Revista rom=n\ 11