An. XI, nr.4(42), 12.2005

. . . P E N T R U M I N T E , I N I M | { I S U F L E TC M Y KÎn atmosfera de zidire naţională aanilor de după primul războimondial, a început aventura ȘcoliiSociologice române. Sub conducereaprofesorului Dimitrie Gusti, se înfiripă uncadru instituţional al tuturor domeniilor șiramurilor știinţelor sociale. Contextuleuropean al acelor vremuri era favorabilcercetărilor culturii rurale, dar nicăieriacestea nu au atins nivelul valoric șiamploarea celor din România.Tinerii monografiști porneau de la onouă viziune asupra conceptului denaţionalism : „Între doctrina realistă, careconfundă naţiunea cu poporul, și întredoctrina pur autodeterministă, care așazănaţiunea în arbitrar, își face loc, în mintealor, adevărata idee a naţiunii, întemeiatăpe voinţa trăirii în comun, motivată decomunitatea de soartă, impusă deidentitatea cadrelor și de asemănareamanifestărilor, precum și pe nădejdeaviitorului comun, inspirată de comunitateaidealurilor etice” (Mircea Vulcănescu).Spaţiul României Mari le ofereasociologilor un material informativ practicnelimitat. Nu au fost uitate nici ţinuturileromânești din afara graniţelor ţării.După un lung hiatus, de circa ojumătate de secol, aceste avanposturi alecercetărilor sociale românești se cerromânească Fundu Moldovei, se află subgenericul A. Oamenii și are o alcătuiretripartită : Întemeierea gospodăriei în„pădurea verde”, Întemeierea gospodărieialături de părinţi și Gospodăria, unitatematerială și spirituală. Dreptul lapământ. Proprietatea.Casele vechi se ridicau în spaţiiîmpădurite, cu material de la faţa locului.Înlesnirile de altă dată erau evocate cunostalgie de gospodarii de pe ValeaMoldovei : „Erau în vremuri vechipământuri multe, vite tare multe și nevoileomului mai repede împlinite” (p. 16).Ţinutul s-a bucurat de drepturi speciale întimpul domnilor moldoveni.Impactul unei comunităţi devălmașe,ca aceea a Ocolului Câmpulungului, cuautorităţile austriece, a fost deosebit dedur. Neposedând acte de proprietateasupra pământului, folosit în comun deîntreaga obște a unui sat, după leginescrise și bună înţelegere, localnicii sevor trezi spoliaţi. Raportul generaluluiEnzenberg atribuia suprafeţele „fărădocumente” (toţi munţii, toate pădurile,toate pășunile) Suveranului de la Viena.Următorul pas a fost instalarea înaceste ţinuturi vechi românești a unorcoloni slavi, germani sau maghiari.Momentul cel mai nefericit l-a constituitFlorica Gafencu, Octav Gheorghiu, V.Kletchiu, D. Prejbeanu, Dumitru Șerbu șialţii. Tehnicile de ridicare a unei case suntprezentate împreună cu datinile privindjertfa zidirii și terminologia aferentă(Vocabularul gospodăriei, p. 169-174).Veniţi din Putila, huţulii s-au stabilit înlocalitatea Moldova Suliţa în secolul alXIX-lea, preluând un spaţiu devălmașromânesc. În scurtul interval de timp de laimigrare, ei au fost integraţi de comunităţileînconjurătoare. Așezările lor, studiate maiîntâi în 1928, apoi în 1953, sunt prezentateîn capitolul Huţulii (sau Huţanii).Descrierea locuinţelor, a mobilieruluispecific și a sistemului de încălzire esteînsoţită de o listă a gospodăriilor huţule, cuplanurile lor, documente inestimabile dacăavem în vedere că multe din acesteconstrucţii – unele ridicate în secolul XIX –nu mai există astăzi. Intervalul celor 25 deani ai secolului trecut a înlesnit stabilireaevoluţiei în timp a elementelor arhitecturaleși a organizării spaţiului de locuit.Ultimul studiu al volumului de faţă îiprezintă pe rusinii de pe Valea Ruscovei(Maramureș). Satele luate în atenţie suntRuscova, Repedea și Poienile de subMunte. Fără a fi excluse particularităţileculturale ale acestei populaţii, se constatămarile asemănări cu românii în ceea ceEkaterina Anastassova prezintă odatină a vlahilor din Bulgaria (regiuneaTimoc), pomana de viu. Această variantăde rit funerar presupunea organizarea unuipraznic și împărţirea bunurilor persoaneicare îl iniţia. Datina cuprinde două fazedistincte: pomana apei și praznicul. Timpde două săptămâni înainte de masa rituală,o fecioară înrudită cu gospodarii care îșifac „pomana de viu” aduce câte trei găleţicu apă în fiecare zi. Umple vasele întăcere, le afumă cu tămâie și așază pesuprafaţa apei o tigvă cu o lumânareaprinsă, un măr și un buchet de flori. Înfinal se face consacrarea apei, pe malulDunării. Se invocă drept martori cea maibătrână femeie din stirpe, soarele și luna.Urmează o masă de pomană încărcată cubucate și străjuită de șapte colaci. Datina,cel puţin în contemporaneitate, estecaracteristică vlahilor și are un rolfundamental în determinarea identităţiietnice a acestei comunităţi.Concepută sub forma unui dialog întreConstantin Bărbulescu și Paul H. Stahl,comunicarea despre sânge, consangvinitateși structură socială pune în luminăcomplexitatea interrelaţiilor dintre familie șisocietate. Sângele, ca element esenţial alînrudirii, stă la baza transmiteriiproprietăţii. Această substanţă cu valenţeSUB SEMNUL ȘCOLII SOCIOLOGICEreevaluate și continuate. Lucrările asupracărora ne vom opri în cele ce urmează îșipropun refacerea traseelor de civilizaţieţărănească, prin redescoperirea mentalităţiiacelui plugar apropiat de ritmurilecosmice și de sacralitatea telurică. Vomlua în discuţie, mai întâi, lucrareaelaborată de Paul H. Stahl și PaulPetrescu, Oameni și case pe ValeaMoldovei (1928-1953), apărută laBucurești, Editura Paideia, 2004.Ca și în cazul altor contribuţiiaparţinând Școlii Sociologice gustiene,această lucrare a avut de parcurs o calesinuoasă și dramatică până la a vedealumina tiparului. Momentul nefast – încare o mișcare știinţifică românească, deanvergură europeană, era distrusă deevenimentele de la mijlocul secolului alXX-lea – a făcut ca un material preţios,rezultat din anchetele sociologice, să serisipească sau să rămână tăinuit în fișiereși dosare.O adevărată saga se leagă și de carteape care o prezentăm acum. În Introducere,autorii explică raţiunea asamblăriirezultatelor uneia dintre primele cercetărimonografice (efectuate în 1928 la FunduMoldovei) cu informaţii de teren din 1953.Ultima serie de studenţi aiprofesorului Dimitrie Gusti absolveausociologia în 1948. Numai după câtevaluni, această știinţă era interzisă la noi înţară. Devenind colaboratori ai Institutuluide Istoria Artei al Academiei, Paul H.Stahl și Paul Petrescu (doi dintre cei maivaloroși urmași ai prestigioasei instituţiiculturale românești) vor cutreiera ValeaMoldovei și alte zone etnografice,cercetând gospodăriile ţărănești înperspectiva publicării unei ample lucrăriîn 16 volume. N-a fost să avem șansaelaborării integrale a celei mai completeși mai documentate prezentări a uneiarhitecturi ţărănești europene. Apariţiaprimelor cinci volume a trezit vigilenţaculturnicilor vremii, care au acţionatprompt, considerând că acestea cuprind„prea multe cocioabe și prea multecruci” (p. 7).După mai multe decenii, autorii cărţii defaţă au recuperat o bună parte din fișeleanchetei din 1928, de la Fundu Moldovei,păstrate în podurile caselor din MuzeulSatului și în arhivele personale, coroborându-leși completându-le cu datelepropriilor lor cercetări etnologice din 1953.Deși nu este vorba de o lucrare exhaustivă,informaţiile concrete aduse asupra unorforme arhaice de proprietate, a tipului devieţuire bazată pe creșterea animalelor într-ozonă montană, împădurită, îi conferă ovaloare incontestabilă.Fenomenul locuirii și al fundamentăriigospodăriilor este abordat dintr-operspectivă largă. Prima secţiune avolumului, referitoare la așezareatrecerea Ocolului Câmpulungului subjurisdicţia Galiţiei, în 1787. Referindu-sela această măsură administrativă, T.V.Ștefanelli, unul dintre cei mai informaţicercetători ai problemei (vezi Istoriculluptei pentru drept în ţinutulCîmpulungului Moldovenesc, București,1914) sublinia că noua ordine a deschislarg porţile imigraţiei slave și importuluide funcţionari galiţieni : „... în acest timpîncepu slavizarea Bucovinei,schimonosirea numelor și bagatelizarea atot ce este românesc” (p. 21).La un deceniu după eliberareaBucovinei, echipele socilogice mai găsesc,în așezările câmpulungene, datinistrăvechi. Întemeierea gospodăriei alăturide părinţi se baza pe sistemulultimogeniturii. Ca și în cazul altorcomplexe cutumiareeuropene, cum ar fide exemplu cel celtic,mezinul păstreazăcasa în cares-a născut. Însă, dacăar încerca să ovândă, fraţii și surorileau dreptul depreempţiune. Dacăproprietarulimobilului părintesceste copil unic, acestdrept îl au verii,nepoţii de văr și așamai departe.A n c h e t asociologică din 1928mai surprinde și altelegiuiri ţărănești specifice.După strângerearecoltelor existadreptul de a lăsa vitelesă pască oriunde„fără a ţine seama dedespărţirile dintreproprietăţi” (p. 31).La împărţirea uneimoșteniri, fetele nuerau dezavantajate,cum se întâmpla înunele comunităţi rurale din alte ţări.Exista, de asemenea, o protecţie acordatăcopiilor nelegitimi. Chiar dacă nu secăsătorea cu tânăra „greșită”, tatălcopilului era obligat să-i dea o sumă de20.000 lei și s-o „înzestreze”. Pruncul„din flori” primea în scris și o bucată depământ. În procesele de paternitate, probaluată în considerare era mărturia feteiînsărcinate; „foarte interesant e faptul căniciodată un flăcău vinovat nu jurăcontrariul” (p. 45).Partea a doua a cercetării privind satulFundu Moldovei cuprinde tipuri degospodării și de stâni românești prezentatedetaliat de unii dintre participanţii laancheta sociologică din 1928, cum ar fiprivește portul popular, decorul arteipopulare în ornamentarea ouălor de Paști șimulte obiceiuri calendaristice ori familiale.Cea de a doua lucrare – Études etdocuments balkaniques et méditerranéens.28. Sous la rédaction de Paul H. Stahl.Paris, 2004 – lărgește aria de investigare,incluzând mai multe zone din spaţiul sudesteuropean. Continuând prestigioasaserie iniţiată de Laboratorul deAntropologie parizian, volumul cuprindecinci studii referitoare la obiceiuri ruralebalcanice: L’offrande des morts adresséeaux vivants de Ekaterina Anastassova,Sang, consanguinité et structure sociale deConstantin Bărbulescu și Paul H. Stahl, Ledroit coutumier de la famille en Bulgariedu Nord-Ouest de Kamen Dontchev,Coutumes depuis la mort jusqu’ŕ la tombeet coutume des lamentations jusqu’ŕ la‘gjama’ des vętements (1900-1907) deStjefen Gjeçov și Représentations etpratiques de l’écrit dans l’ancien villageroumain de Alexandru Ofrim.Aceste contribuţii sunt precedate deun preambul în cinci puncte, Conseilsethnologiques pour généraux ignorants,semnat de „un creștin alb, pacifist șiteozof”. Tarele militarismului contemporansunt ironizate printr-un jocspiritual. În confuzia dintre domeniulpolitic și cel religios, dintre profan șisacru se iscă întrebarea plină deamărăciune a comentatorului : „Lamorale des faits ? Il n’y a pas, le plusfort et le mieux armé a raison”.materiale și spirituale a structurat, în modsocial și religios, vechile societăţi europene.Kamen Dontchev analizează dreptulcutumiar al familiei din zona nordrăsăriteanăa Bulgariei. De la zadruga(familia agnatică) și până la familiamodernă, un interval lung de timp a fostdominat de familia comunitară.Un interes aparte îl prezintă studiul luiStjefen Gjeçov, tradus din limba albaneză deSokol Kondi, asupra ritualului funerar dinnordul Albaniei. Gjama presupunea bocireahainelor defunctului, așezate în mijloculcurţii pe o blană de oaie. Cea mai maregjama de care se pomenește în această zonăa avut loc la biserica din Fand, în ziua de Sf.Marcu, când s-au etalat 75 de grămezi deveșminte aparţinând combatanţilor din toatetriburile participante la bătălia din Shmil.Pornind de la nouaviziune în abordareaelementelor de culturăscrisă integrate societăţilororale „preliterare”impusă, printrealţii, de antropologulJack Goody și de istoriculRoger Chartier,Alexandru Ofrim seocupă de aculturaţiadocumentelor scrise înmediul rural de la noi.Prin intermediul liturghiilor,omeliilor, lecturilordin cărţile sfinteefectuate de preoţi șidascăli și a imaginilorfigurative (fresce, icoane,litografii) se producfrecvente interrelaţii cumediul oralităţii. Pentrucă scrisul, după cumsublinia Roger Chartier,„est au coeur męme desformes des plus gestuelleset oralisées descultures anciennes”.Prestigiul cuvântuluiscris își are rădăcinile încaracterul său imuabil,ne varietur, implacabil. Scrisoarea domneascădin bocetele bucovinene nu poate fianulată ori modificată. Drept urmare, dalbulcălător trebuie să se pornească sprea cealaltălume. În pomelnice, consemnarea numelorrudelor defuncte le conferă perenitate înmemoria colectivă.Subiectul merită o dezvoltare maiamplă, pe toate treptele evolutive, începândcu arhaicele însemne pe meșter-grindă oripe stâlpul principal al casei, după decesulunei rude apropiate, și sfârșind cu înscrisurileidentitare de pe cămășile cătăneștisau de pe batistele de încredinţare.Silvia CIUBOTARURevista rom=n\ 9C M Y K