ianuarie 2007 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007KOGAION: HIC SUNT LEONES!…prof. Timotei URSUÎn cuprinsul studiului „KOGAION“,pentru a evita o eventualã citire eronatãîn cazul efectuãrii unor traduceri în limbistrãine, dar nu numai din aceastã cauzã,am scris numele muntelui sacru al Geþilorcu iniþiala „K“ ºi nu cu „C“; deci, voiscrie: KOGAION (aºa cum apare îndocumentele antice greceºti: Κογαιον/ον la Poseidonis/Strabo, – cf. VasilePârvan, Getica, ed. 1982 Bucureºti, pag.94); am evitat terminaþia dublã, deoareceal doilea „ON“ este doar marcaacuzativului/ablativului grecesc (vezi,comparativ, la Strabo: ...Πιδαγορειον„obiceiul pitagoreic“ ).În cazul celui numit de istoriografiaromânã, printr-o reminiscenþã depronunþie fie „illirã“, fie ardelenesclatinistã:„Deceneu“, acesta apare înStrabon drept „Dekaineo“: ∆εκαινεο, –(poate trascrierea greceascã a unuiautohton „Dekâneu“?!) – iar peste cincisecole, la Iordanes: „Diceneus/Diceneo“. Cum pronunþarea latinã realãa grupurilor CE-CI ºi GE-GI era Ke-Ki ºiGHE-GHI, sprijinit ºi pe varianta dinStrabon, voi utiliza denumirea,identificabilã fãrã riscuri ºi la traduceri,– Dekeneu.Pentru zeul Geto-Dacilor, Zamolxes,am preferat cea mai veche semnalaredocumentarã, cea a lui Herodot, IV, 94,consemnare din secolul V BC.:„ZALMOXIS“ (Ζαλµοξισ, spredeosebire de Strabo care, patru secolemai târziu, ezitã între „Ζαµολξεωσ/Ζαµολξιοσ“. Cum terminaþia protogreceascã,de origine dorianã (-ES,-IS )este, în cazul apelativelor, o dezinenþãgenitivalã indicând apartenenþa familialã,iar „X“ noteazã adesea consoana –inexistentã în greacã – „ª“ (ca în Xerses,a cãrui pronunþare era, conformdocumentelor aramaice, „ªÃRZÓ!), nue exclus ca pronunþarea geto-dacã sã fifost „Zãlmoº“, poate chiar „Zãul-Moº?!“; dar cum aceastã formã especulativã, am rãmas – pânã la unconsens lingvistic în acest sens – la6denumirea Zalmoxe .Chiar dacã, personal, consider cãexistã motive extrem de temeinice(incluzând sursele antice greceºti ºilatine) pentru pronunþarea: „GWETI“ înloc de „Geþi“ ºi??„DAKI“ în loc de„Daci“, voi continua sã utilizez acestedenumiri împãmântenite în limba românã,pentru a nu-l deconcerta pe cititor; darrecomand modificarea translãrii Dacilorîn francezã, englezã, (unde etnonimeleapar drept: „Daces“, iar a Geþilor drept„GETES“ ºi „GETS“, când logicatraducere a acestora ar fi „DAKS“ ºi„GWETS“! Sã notãm, analog,pronunþarea în limba românã „Dokia“ –nu Docia! – ºi toponimele derivate:„Gãtaia“, „Goþea“, „Guþanu“ etc.)Pentru a nu mai spori confuzia prinutilizarea unor notãri diferite (de ex: anulx „î.Chr“, anul x „e.n.“ etc.), voi folosinotarea internaþionalã pe cale degeneralizare (Anul x BC pentru „înaintede naºterea lui Christos“ ºi Anul x ADpentru „era noastrã“). Când se folosescalte notãri calendaristice, se faceprecizarea de rigoare.CUNOªTEAU SACERDOÞII LUIDECENEU ... GEODEZIA?!Iatã încã unul din capitolele studiuluiKOGAION care ridicã, a neîncredere,multe sprâncene: atât de adânc estesãditã în mentalitatea contemporanilornoºtri lecþia presupusei semiprimitivitãþia culturii geto-dace. În pofidaprobabilitãþii datelor recente, dedusepluridisciplinar din examinarea relicveloracestei culturi, tendinþa de menþinereinerþialã în concluziile pripit schiþate lamijlocul secolului trecut continuã, maiales în România; cu atât mai grav, cu câtaceastã tendinþã se manifestã chiar înrândul unor profesioniºti (care pretindcã sunt avizaþi în domeniu...)Cu siguranþã actuala percepþiepublicã este mai receptivã la mesajulmitologic, literar ºi muzeistic al trecutuluiîndepãrtat, aceasta adesea redusã cucandoare, cel mai aesea, doar la microdimensiuneaAntichitãþii Mediteraneene,respectiv greco-romane. În bombardamentulinformativ zilnic, mult preamulþi tind sã ignore uimitoarelecunoºtinþe ºtiinþifice obþinute chiar înacest etaj antic. Cercetarea pluridisciplinarãrecentã, utilizând în investigareatrecutului combinaþia analizelor unuispectru mult mai variat ºtiinþific decâtcel „tradiþional“ (cel înþepenit învanitoase idei preconcepute, ba chiar –adesea – în interese geopolitice),marcheazã un impresionant saltinformativ; percepþia publicã, ºi cu atâtmai mult cercetãtorii care se pretindangajaþi profesional în desluºireatrecutului, au datoria de a cunoaºteacest salt ºi a-l asimila, paralel cu refrecventareainformaþiilor de referinþã.Între relicvele culturii sumeriene –din urmã cu aproape cinci mii de ani –se numãrã nu numai notãri aleavansatelor cunoºtinþe matematice,topografice ºi astronomice, dar ºimanuale ºi dispozitive pentru utilizareapracticã a acestor cunoºtinþe (precum„abacul“, strãmoºul îndepãrtat alactualelor minicalculatoare). Treptat, s-a ajuns inerþial, în mintea unora, la ideiacã civilizaþia sumero-babilonianã ar fisursa mai tuturor cuceririlor ulterioareale ºtiinþei. Iatã însã cã celebrele Tãbliþede la Tãrtãria, dezgropate acum treidecenii în Transilvania, (dar numai recentcercetate pluridisciplinar) suntprobe convingãtoare dovedind prioritateainventãrii scrisului:„...nu în Mesopotamia, cum s-acrezut mult timp, ci în sãlbãtãciabarbarã a Estului European“ (vezi:FEATS AND WISDOM...,, 1990, pag. 18);dupã cum dovedeºte ºi acest citat,informaþia nouã este recunoscutã caatare pe plan mondial; (cu atât mai multsurprinde încrâncenarea cu carearheologi ºi istorici... români contestãîncã – ºi fãrã nici un argument – noua„vârstã“ a Tãbliþelor de la Tãrtãria,confirmatã de laboratoare specializate