ianuarie 2007 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007vistei vom prezenta – pentru prima datã – un alt complexde fortificaþii de dimensiuni impresionante, iarãºi necunoscutîn literatura arheologicã.Tot acest lanþ de fortificaþii recent descoperite de noinu face decât sã se adauge vechilor cetãþi, castre, ziduriºi valuri cu ºanþ descoperite în anii 1950 ºi 1980, oferindo imagine mult mai largã a ceea ce au constituit MunþiiOrãºtiei în antichitate. Valurile de pãmânt, zidurile de piatrã,castrele pe care le-am descoperit în ultimii doi ani neoferã multiple informaþii despre strategia de apãrare a regeluiDecebalus ºi despre intenþiile ofensive ale atacatorilorromani între anii 101–102 ºi 105–106. Pânã în anul2005, teoria atacului-surprizã postulatã pentru prima datãde C. Daicoviciu, apoi preluatã fãrã rezerve de H. Daicoviciuºi întãritã de I. Glodariu stãtea în picioare, deºi dinpunct de vedere logic ºi strategic ea era vulnerabilã. Înesenþã, acea teorie postula cã Decebalus a capitulat datoritãatacului venit din direcþia sudicã, dinspre Vârful Pãtru-Comãrnicel-Godeanuasupra capitalei SarmizegetusaRegia. Pe teren, pânã în 2005, erau puse în evidenþã doarcastrele romane. Lipsea orice element de apãrare pe caredacii sã-l utilizeze în sudul Capitalei. Identificarea zidurilorde piatrã de pe Culmea ªureanu ce barau accesul trupelorromane din castrul de la Vârful lui Pãtru, apoi avalurilor cu ºanþ de la Vârful Negru ce au oprit înaintareatrupelor romane din cele patru castre de pe Comãrnicel ºiinexistenþa unui alt castru roman între Comãrnicel ºi SarmizegetusaRegia sunt elementele logice care au invalidatteoria atacului-surprizã cu care era acreditat de istoricigeneralul maur Lusius Quietus.În toamna anului 2006, dupã îndelungi cãutãri, amreuºit sã identificãm un alt element-lipsã de pe frontulluptelor dintre romani ºi daci în Munþii Orãºtiei. Pe ValeaBoºorodului (sau a Luncanilor) lipsea orice urmã a armatelorromane. Era cu neputinþã ca aceastã vale, împreunãcu afluenþii sãi ºi, mai ales, cu plaiurile învecinate, sã nufi fost utilizate de romani. Castrul de la Chitid se afla chiarsub culmea dealului, în apropierea Vãii Boºorodului, situatîn locul de unde pornesc trei plaiuri principale ceurcã spre centrul Munþilor Orãºtiei.Devenea acum din ce în ce mai clar cã romanii auapelat, pentru a cuceri Sarmizegetusa Regia, la o cu totulaltã tacticã decât cea enunþatã de C. Daicoviciu ºi de cãtrediscipolii sãi. Romanii nu i-au surprins pe daci în munþiipe care ei i-au fortificat din toate direcþiile ºi pe care i-aucunoscut mult mai bine decât atacatorii, ci i-au izolat înmunþi în iarna dintre 101–102. Aceasta a fost tactica armateiromane în primul rãzboi. Atacul daco-sarmat înMoesia pe timp de iarnã nu este decât o dovadã suplimentarãcã Decebalus intenþiona sã slãbeascã presiunearomanã asupra Munþilor Orãºtiei. Este mai mult ca sigurcã Traian a plecat în Moesia cu puþine trupe care au ajunsdeja în Dacia. Obiectivul principal al rãzboiului din 101–26102, acela de a-i izola pe daci în munþi pe timp de iarnã,este dovedit ºi de situarea castrelor romane de jur-împrejurulMunþilor Orãºtiei, în apropierea plaiurilor pe care daciiurcau sau coborau cãtre Valea Mureºului sau Valea Streiului.2. Frontul sudicÎn opinia lui C. Daicoviciu, H. Daicoviciu, I. Glodariuºi a celorlalþi istorici clujeni care s-au ocupat de epocadacicã, acest front a fost cel mai vulnerabil pentru daci.El, practic, a rãmas – în opinia acestora – nefortificat. Învreme ce romanii vin dinspre Oltenia spre SarmizegetusaRegia cu numeroase trupe, dacii rãmân perplecºi, neajutoraþiºi cedeazã. Pe acest front, dacii lipsesc cu desãvâr-ºire, în viziunea istoricilor clujeni. Cã lucrurile nu au stataºa, s-a dovedit prin descoperirile zidurilor de la ªureanuºi a valurilor de la Dealul Negru. Probabil cã ºi în altepuncte ale Munþilor Orãºtie, necunoscute pânã acum, daciiau ripostat cu tãrie. Urmeazã sã identificãm – în anii urmãtori– ºi alte elemente de fortificare. Cu siguranþã, eleexistã…Direcþia sudicã de atac ce pornea de la Bumbeºti, treceapeste Munþii Vâlcan, apoi cobora în Valea Jiului, îndreptul cetãþii de la Bãniþa, ºi urca apoi la Jigorul Mare ºila Vârful lui Pãtru, era una dintre cele mai dificile pentruromani. Armatele invadatoare trebuiau sã treacã MunþiiVâlcan, sã urce pânã la peste 1600 de metri altitudine,apoi sã coboare în vale ºi din nou sã urce pânã la 2000 demetri altitudine. Aici, dacii nu au fortificat frontul cu aceleaºielemente defensive ca cele pe care le gãsim pe frontulvestic sau nordic, deoarece însuºi terenul este un obstacolnatural. Totuºi, fortificaþiile existã. Atunci cândromanii ºi-au fãcut tabãra pe culmea muntelui, la Vârfullui Pãtru, dacii au ripostat ºi au ridicat ziduri pe culmeavecinã, la ªureanu. Acest fapt s-a petrecut ºi la DealulNegru, împotriva soldaþilor romani cantonaþi în cele patrucastre de pe Comãrnicel. Pe frontul sudic este foarteposibil cã, în vara ºi în toamna anului 101, romanii auajuns în Valea Jiului dupã ce au trecut Munþii Vâlcan, urcândpe la Bumbeºti.Pãstrarea castrului de la Petroºani, de unde provin chiarinscripþii cu legiunea a XIII Gemina, a fost principalulobiectiv al campaniei din 101 de pe acest front. Spre sfâr-ºitul primãverii, atunci când zãpada se topeºte pe culmileînalte ale munþilor, trupele romane au pãrãsit aceastã primãcenturã de atac ºi au urcat – o parte la Jigorul Mare –iar o altã parte – la Vârful lui Pãtru. Toate aceste trupe s-au întâlnit, dupã alþi 10–15 kilometri, pe platoul de la Comãrnicel,la circa 1900 de metri altitudine. Trupele romanecantonate în cele patru castre de la Comãrnicel auîntâmpinat rezistenþa de netrecut a dacilor de la Dealul