ianuarie 2007 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007este faptul cã nu o datã izvoarelescrise premedievale îi puneau laolaltãpe geþi, sciþi ºi sarmaþi – aºa cum oface, de altfel, poetul roman Ovidiu,exilat la faþa locului).Isidor nu se opreºte aici, ci punela egalitate descrierea biblicã aneamului lui Gog, cu descrierea luiOrosius pe care am citat-o mai sus.Vorbind despre daci, prelatul foloseºteinformaþii de la Iustinus ºi Paulinusdin Nola, afirmând cã „dacii au fostdin neamul goþilor“ („daci autemGothorum soboles fuerunt“). Isidorface o clarã delimitare între geþi ºidaci, despre ultimii spunând cã „aufost“. Sursa sa, Iustinus, scria însãcã „dacii sunt din neamul geþilor“(„Daci quoque sololes Getarumsunt“). Astfel, prelatul din Sevilla vreasã facã neamul dacic dispãrut, iar pecel getic sã îl asimileze goþilor.Explicaþia etimologicã a lui Isidor estede-a dreptul fantezistã. Imaginaþia sanu se opreºte aici, ci merge ºi maideparte ºi leagã getulii din nordulAfricii cu geþii, deci ºi cu goþii, astfelcreându-se o legãturã între toþi aceºtiaºi mauri: „Getulii se zice cã au fostgeþi, care coborând în mare numãr cucorãbiile din þinuturile lor, au ocupatþara Syrtelor din Lybia; ºi fiindcã setrãgeau din geþi, au fost numiþi cunumele derivate de «getuli»“.(!!)Prezenþa geþilor în Spania esteafirmatã de Isidor din Sevilla. Acestaia drept dovadã de netãgãduit peLucan, ale cãrui versuri sunt argumentsolid în teoria sa: „de aici sã neameninþe dacul, de acolo getul sã lealerge în cale iberilor“. În realitate,Lucan spunea: „Sã ne ameninþe deaici dacul, de dincolo getul. Sã alergeunul în calea iberilor, celãlalt sã-ºiîntoarcã stindardele cãtre tolbele cusãgeþi rãsãritene“. Poetul romanLucan lua acest scenariu ca pe cevace va trebui sã se întâmple, nu ca peun fapt deja împlinit. Este clarãdorinþa lui Isidor de a face dispãrutneamul dacic, iar pe cel getic (??) sãîl aducã în Spania, ca predecesor algoþilor.24În timida sa încercare de a descrieEuropa, Isidor preia, se pare, cuvintelelui Florus („daci montibus inhaerent“),afirmând cã „Gothi descensis montibusAlpibus quibus inhabitant“. Prelatulhispanic înþelege prin „Alpibus“„munþi înalþi“. Spre deosebire deIordanes, Isidor face puþine referiri latrecutul îndepãrtat al geþilor, citându-lpe Orosius ºi amintind cã goþii au venitîn ajutorul lui Pompei, în lupta dinTesalia, alãturi de etiopieni, inzi, perºi,mezi, greci, armeni ºi sciþi. Seobservã confuzia dintre „goþii luiIsidor“ ºi adevãrul istoric reprezentatde geþii lui Burebista care, de altfel,nici nu au participat la luptã.Concluzionând, Isidor din Sevilla nuface altceva decât sã întãreascã falsulistoric, contopind neamul getic cu celgotic, pentru arogarea unui trecuteroic celor din urmã.În perioada medievalã, o primãconsemnare a pendulãrii între geþi ºigoþi o gãsim la elveþianul HeinricusPantaleonis, în Cartea eroilor naþiuniigermane, apãrutã la Basel, (1562–1571). El aminteºte multe episoade dinistoria cunoscutã a geto-dacilor,precum existenþa lui Zamolxe ºirãzboiul dintre Traian ºi Decebal.Printre altele, pomeneºte de un regeDacus sau Danus din „þara dedincoace ºi dincolo de Istru, deasemenea spre maizãnoapte, pânã înSarmaþia, ºi spre miazãzi, pânã laDunãre“. Acest rege a condus unmare popor al dacilor, cãtre nord, spreMarea Balticã, constituind, dupãpãrerea unora, neamul danezilor. Dar,aºa cum ºi cercetãtorul A. Moisinsubliniazã, este vorba doar de o partea poporului.Între 1589 ºi 1590, este redactatãCronica Misniei (denumirea veche aDresdei), de cãtre istoricul germanPetrus Albinus. Acesta continuãpolitica de însuºire a trecutului geþilorde cãtre alte popoare, afirmând despresaºi cã aveau numele de „gottos sidaos sau dacos“.Johann Tröster, cronicar sibian,tipãreºte la Nürnberg, în 1666, Vecheaºi Noua Dacie, o amplã expunere acivilizaþiei dacice, dar, ca majoritateaistoricilor, face, la rândul sãu, confuziageþi-goþi: „aceastã Dacie sau Þaragoþilor, care se întinde de la Tisa,Munþii Carpaþi ºi pânã la malulDunãrii, ajungând la Marea Euxin[Marea Neagrã] a fost din toatetimpurile mãrul discordiei“ întrediverºi cuceritori, „iar pentru a o luaîn stãpânire [de la populaþiaautohtonã], câmpiile ei mãnoase aufost udate cu sângele a nenumãraþioameni“. Vorbeºte despre primul regeal tuturor geþilor, „Berobista“, depreotul filozof Deceneu, de credinþaîn Zamolxis ºi este larg comentatãlupta dintre romani ºi dacii luiDecebal.Primul cronicar medieval careîncearcã sã restabileascã adevãrulistoric este Johann Filstich, de originegermanã, care scrie – în secolul XVIII– lucrarea Tentasmen HistoriaeValachicae (Încercare de istorieromâneascã). Vine cu o ipotezã nouã,aceea de derivare a denumirii de „daci“de la grecescul „daes“, ce înseamnã„luptã“, bazându-se pe firea rãzboinicãa geþilor. Aratã mai apoi cã „Jornandes(se referã de fapt la Jordanes/Iordanes)rãu a mai amestecat lucrurile Goþilorcu ale Geþilor ºi Schiþilor“. Filstichîncearcã sã dea o explicaþie confuzieitratate: „Dachia fiind slobozitã dejugul Romanilor ºi, la poruncadumnezeiascã, întoarsã la sloboziacea mai înainte vreme, s-a chemat,prin des întâlnitul obicei al acesteilumi, dupã prea puternicii ei locuitori,Goþii adicã Goþia. ªi aºa cârmuindusecu slobizie domniile, aflãm în cãrþicum noi nume se dau þãrilor“; reiesefaptul cã numele de „Goþia“ venea dela populaþia care stãpânea, într-unanumit moment al istoriei, spaþiulcarpato-dunãrean ºi populaþia dacãromanizatã, existentã acolo.În secolul XIX se redeschidesubiectul „geþi/goþi“ datoritã teorieifanteziste a lui Rössler, subiect ampludezbãtut ºi în zilele noastre, în ciudaadevãrului istoric de netãgãduit.