ianuarie 2007 - Dacia.org

nr. 39 ianuarie 2007rând pe Zamolxe despre care amvorbit mai sus. Goþii n-au fost decilipsiþi de oameni care sã-i înveþefilozofie“. Iordanes, încercând sãpunã în seama populaþiei germanicetrecutul dacilor, nu doar cã îl aminteºtepe regele trac Seuthes I (cel care aextins supremaþia tracilor ºi asupratriburilor gete dintre Munþii Balcani ºide la Dunãre) drept Zeuta, dar ºiîncurcã ordinea cronologicã(Zamolxe a trãit, se pare, în secolulVI î.e.n., Seuthes a condus tracii între424–410 î.e.n., iar Deceneu a trãit însecolul I î.e.n.). Pendularea întretermenii „get“ ºi „got“ se observãatunci când Iordanes descrie ordineasocialã din neamul dacic: „acei dintreei care erau de neam s-au numit laînceput Tarabostes, iar apoi Pilleati:dintre dânºii se alegeau regii ºi preoþii.ªi într-atât au fost de lãudaþi goþii,încât se spune cã la ei s-a nãscutMarte, pe care înºelãciunea poeþilorl-a fãcut zeu al rãzboiului. Deaceea ºi Vergilius îl defineºte ca:„Neobositul pãrinte, care stãpâneºtecâmpiile geþilor“. În sprijinulafirmaþiilor sale, Iordanes îl aminteºtepe Orosius: „…despre care geþi amarãtat mai sus cã sunt goþi, dupã cumspune Paulus Orosius“.Iordanes merge ºi mai departe:asimileazã trecutul tracic neamuluigotic: „Aducându-ºi aminte, dupãmult timp, de aceastã fãrãdelege,Sitalces, strãlucitul rege al goþilor,strângându-ºi o sutã cinci zeci de miide soldaþi, a pornit rãzboi împotrivaatenienilor, ºi anume contra luiPerdiccas, regele macedonenilor(...).Dând o mare bãtãlie cu aceºtia, goþiiau ieºit învingãtori ºi astfel, pentrunedreptatea pe care o fãcuserã aceiaîn Moesia de mult, aceºtia nãvãlindîn Grecia au devastat întreagaMacedonie.“ Este vorba deconfruntarea dintre Sitalces (431–424), regele tracilor odrysieni (pãrþidin România, din zona actualei Bulgariiºi din nordul Greciei) ºi Perdiccas alII-lea (454–413), fiul lui Alexandru I(498–454), regele Macedoniei. Seîncearcã, în acest mod, crearea uneilegãturi între populaþia tracã-geto-dacãºi goþi. Iordanes revine apoi la istoriageþilor, dar o atribuie neamului gotic,împreunã cu toþi eroii ei („Apoi, întimpul domniei la goþi a lui Burebista,a venit în Goþia Deceneu pe vremeacând Syla a pus mâna pe putere laRoma. Primindu-1 pe Deceneu,Buerebista i-a dat o putere aproaperegalã“.). Posibil fascinat de neamuldacic ºi de personalitatea MareluiPreot, Iordanes (got de origine)încearcã sã „împrumute“ ascendentulneamului getic, punându-l în seamagoþilor: „Aceasta, ºi multe altele dinºtiinþa sa, le-a încredinþat DicineusGoþilor, în chip minunat, dupã ce auajuns împreunã, înstãpânindu-se nunumai asupra celor de rând, dar chiarºi asupra regilor“. Sunt descrisepãturile sociale dacice („Cãci atuncia ales dintre ei pe bãrbaþii cei mai deseamã ºi mai înþelepþi pe care i-aînvãþat teologia, i-a sfãtuit sãcinsteascã anumite divinitãþi ºisanctuare fãcându-i preoþi ºi le-a datnumele de pileaþi[...] restul poporuluia dat ordin sã se numeascã capillati,nume pe care goþii îl reamintesc pânãastãzi în cântecele lor, deoarece i-audat o mare consideraþie“), numai cã,susþine autorul antic, aceste descrieriaparþin societãþii gotice. Sunt amintiþiapoi Comosicus ºi Corilus, cel cu odomnie îndelungatã, de aproape 40 deani, regi geto-daci care au urmat luiBurebista în capitala de laSarmisegetusa.În final, Iordanes scrie un pasajambiguu: „Am în vedere Dacia ceaveche pe care acum o ocupã popoarelegepizilor. Aceastã þarã, aºezatã în faþaMoesiei, dincolo de Dunãre, esteînconjuratã de o cununã de munþi,având numai douã intrãri, una pe laBoute ºi alta pe la Tape. Aceastã Goþiape care strãmoºii noºtri au numit-oDacia ºi care acum se numeºte Gepidia(…)“. Perioada de hegemonie goticã(238–375) se reflectã în denumirea„Goþia“ iar regatul gepizilor (453–566)încã mai exista când era scrisãDACIA magazin„Getica“, explicându-se astfel numele„Gepidia“. Însã apariþia construcþiei„Dacia cea veche“ determinã,indubitabil, existenþa unei „Dacia ceanouã“, care nu putea fi locuitã (predominant)decât de o populaþie caresã îi dea numele ºi aceasta nu putea fialta decât cea daco-getã cu influenþeromanice. Este greu de concluzionatdacã Iordanes a fãcut o simplãconfuzie între geþi ºi goþi sau dacãopera sa este o pledoarie pentruasumarea patrimoniului istoric aldacilor de cãtre neamul gotic.Aceastã întrebare nu se poate puneºi în cazul lui Isidor din Sevilla (560–636), un admirator al poporului gotic,care va scrie în secolul VII Historiade regibus Gothorum, Wandalorum etSuevorum (Istoria despre regii goþilor,vandalilor ºi suevilor). Sursa istoricãfolositã în abordarea istoriei goþilor vafi reprezentatã de scrierea lui Orosius.Aºa cum ºi Al. Busuioceanu observa,între opera lui Iordanes ºi cea a luiIsidor se remarcã numeroasediferenþe (prelatul hispanic numenþioneazã ca surse pe Cassiodor,Ablavius sau Dio Chrysostomus), maiales la modul de reflectare a neamuluigotic. „Getica“ reprezintã o tradiþieistoricã gotã, pe când cronica luiIsidor oglindeºte mai mult tradiþiahispanicã privitoare la goþi. Un elementnou în studiul istoriei neamului goticîl reprezintã abordarea etimologicã pecare o propune preotul din Sevilla.Isidor opina: „este sigur cã neamulgoþilor este strãvechi; unii bãnuiesccã obârºia lor se trage din Magog,fiul lui Iafet, dupã asemãnarea ultimeisilabe (...). Dar ºirul învãþaþilor depe vremuri obiºnuieºte sã-i numeascãpe ei mai degrabã Getae, decât Gogºi Magog“. Sã nu uitãm cã Magog estemenþionat în arborele genealogic dinGenezã, fiind fratele lui Thubal, celdin care purced iberii. Întreagaderivare conferã goþilor o descendenþãbiblicã, ipotezã cu care FlaviusJosephus este de acord. Sã nu uitãmºi cã Josephus „pune semnulegalitãþii“ între goþi ºi sciþi. Bine ºtiut23