ianuarie 2007 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007se poate concluziona cã elementul geticºi cel gotic erau diferite iar deplasareacelui din urmã în sudul Dunãrii nu aafectat statornicia primului.Pornind de la afirmaþiile anterioare,scriitorul antic descrie deplasarea ºiacþiunile barbarilor care începeau sãinvadeze imperiul: „Germanii,pãtrunzând în Alpi, în Reþia ºi înîntreaga Italie, ajung pânã laRavenna; alamanii, cutreierândprovinciile Galliei, trec chiar în Italia;Grecia, Macedonia, Pontul, Asia suntnimicite de revãrsarea goþilor; cãciDacia de peste Dunãre este rãpitãpentru totdeauna...“. Întreg pasajuleste citat de Orosius din opera luiEutropiu, acesta din urmãexprimându-se astfel: „Dacia pe careTraian o alipise dincolo de Dunãre, afost atunci pierdutã.“ 5O altã indicaþie privitoare lapopulaþia carpato-danubiano-ponticã oreprezintã scrierile episcopuluiPaulinus (secolul IV) despre prietenulsau, episcopul dacilor, Nicetas dinRemesiana (Bela Palanka de astãzi,Serbia): „Pe tine te numeºte pãrinteîntregul þinut de la miazã-noapte. Laglasurile tale se îmblânzeºte scitul ºi,învrãjbit cu ai sãi, îºi lasã din pieptsãlbatica pornire avându-te pe tine camaestru. Aleargã la tine ºi geþii ºi dacii– de un fel ºi de altul – ºi cel caretrãieºte înlãuntrul pãmânturilor (înDacia Mediteranã), ºi cel încuºmat (înoriginal „pilleatus“, semn al nobleþei),sãlãºluitor pe malul cel bogat în multevite (Dacia Ripensis)“. Vasile Pârvanafirmã cã termenul „Getae“desemneazã goþii de pe ambele maluriale Dunãrii, pe când sciþii nu pot fialtceva decât „locuitorii vechii Daciidintre Tisa ºi Nistru“.În secolul V, Sidonius Apollinaris[430–489] (originar din Lugdunum,astãzi Lyon), închina urmãtoareleversuri lui Iulius Valerius Maiorianus,cel ce purtase rãzboi „pe malurileîngheþate ale Dunãrii cu ºapte guri“:„...Bastarna, Suevus, Pannonius,Neurus, Chunus, Geta, Dacus, Alanus,Bellonothus, Rugus, Burgundio,22Vesus, Alites, Bisalta, Ostrogothus,Procustes, Sarmata, Moshus, Postaquilas venere tuas: tibi miliat omnisCaucasus, et Scythicae potorTanaiticus undae“. Traduse, acesteversuri relateazã cã „bastarnul,suevul, pannonianul, neurul, hunul,getul, dacul, alanul, bellonotul, rugul,burgundul, vesul, alitul, bisaltul,estrogotul, procustul/pirustul,sarmatul, moscul au venit dupãacvilele tale: pentru tine se aflã subarme întregul Caucaz ºi cel ce bea dinTanais (Don) unda cea sciticã“. Seevidenþiazã diferenþierea dintretermenii „Geta“ ºi „Dacus“, pe de oparte, ºi „Ostrogothus“ , de cealaltãparte.În secolul VI, Martin din Dumio,originar din Pannonia (dupã cumînfãþiºa ºi propriul sãu epitaf –„pannoniis genitus“) ºi cunoscãtor aloperei lui Nicetas din Remesiana, scrieversuri închinate sfântului Martin(316–397) din Tours (Szombathely înUngaria), în care afirma:„…Alamanus, Saxo, Toringus,Pannonius, Rugus, Sclavus, Nara,Sarmata, Datus, Ostrogothus,Francus, Burgundio, Dacus, Alanus,Te duce nosse Deum gaudent“.Traducerea: „Alamanul, saxonul,turingul, pannonianul, rugul, sclavul,narul, sarmatul, datul, ostrogotul,francul, burgundul, dacul, alanul sebucurã sã-l cunoascã pe Dumnezeusub îndrumarea ta“. Iatã deci cã însecolele urmãtoare nãvãlirii hunice,elementul getic se pãstreazã nealteratîn izvoarele antice, nefiind pus înegalitate cu cel gotic. Dupã cum seºtie, prima nãvãlire a goþilor spreDunãre a avut loc în 238, iar în urmaretragerii aureliene, ei au avut rolul defederaþi ai Imperiului Roman, cuîndatorirea de a pãzi limita dunãreanã.Invazia hunilor (375 – 376) îi gãseºtepe goþi divizaþi iar, în felul ãsta,ostrogoþii cad sub lovitura noilor veniþiºi devin supuºi acestora. Vizigoþii seretrag peste Dunãre, unde primescpãmânt în Moesia ºi Tracia.Lucrarea de cãpãtâi în teoriadescendenþei goþilor din geþi oreprezintã De Origine ActibusqueGetarum, scrisã de Iordanes în 551ºi denumitã apoi, mai simplu, Getica.Având o mulþime de surse, precumDio Cassius, Flavius Josephus,Strabon sau Mela, Iordanes se parecã preia confuzia (accidentalã sauvoitã) dintre geþi ºi goþi, a lui FlaviusCassiodorus Senator. Acesta dinurmã, la cererea lui Theodoric celMare, regele ostrogoþilor ºi regentulvizigoþilor, de a-i fi demonstratãdescendenþa din geþi, scrie o HistoriaGothica în douãsprezece volume,astãzi pierdutã. O dovadã a dorinþeistãpânitorului goþilor de a-ºi arogadescendenþa dacicã o reprezintãmozaicul de la basilica Sani ApollinareNuovo din Ravenna, în care suntînfãþiºaþi trei magi, dar nu încostumaþia orientalã, tradiþionalã, ci„îmbrãcaþi ca tarabostes daci, avândpe cap pileus, cuºma geticãspecificã“. În urma celor trei magi,fãrã legãturã cu aceºtia, apar sfintelemucenice care poartã îmbrãcãminteþãrãneascã româneascã: cãmãºi albecu poale lungi, catrinþe decorate cumotive variate, marame albe deborangic cu franjuri cãtre glezne.“Revenind la opera lui Iordanes, unprim aspect important îl reprezintãdescrierea geograficã a pãrþii de est aEuropei, în care se afirmã cã „Sciþiaîncepe de la hotarele Germaniei, deunde izvorãºte fluviul Istru, sau de lalacul Morsianus ºi se întinde pânã lafluviile Tyras, Danastru, Vagosola ºipânã la Muntele Taurus (Caucaz)“,iar în mijlocul lor se aflã „Dacia,apãratã de Alpii abrupþi, ca de ocoroanã“. De remarcat cã teritoriul senumeºte „Dacia“, dar Iordanes nu îidenumeºte niciodatã pe locuitori cafiind „daci“, ci „geþi“. Vorbind despreregii „goþilor“ (?), el afirmã cã „goþiiau avut drept rege pe Zamolxe, desprecare cei mai mulþi scriitori de cronicine spun cã a fost un filozof cu oerudiþie de admirat. Cãci ºi maiînainte au avut pe învãþatul Zeuta,dupã aceea pe Deceneu ºi în al treilea