ianuarie 2007 - Dacia.org

nr. 39 ianuarie 2007„Confuzia“ geþi – goþisau asumarea falsã a unei istoriiDACIA magazinLucian VASILEÎn istoria universalã, un semn de întrebare planeazã asupra pendulãrii între geþi ºi goþi, când se vorbeºte despaþiul carpato-danubiano-pontic. Conform unor istorici ca Mierow, Mommsen sau H. Sybel, izvoareleantice au atribuit în mod eronat trecutul eroic al urmaºilor lui Burebista unui neam germanic. Este greu de spusdacã aceastã trecere subtilã a unui trecut plin de nobleþe s-a fãcut în cunoºtinþã de cauzã sau a fost doar rodulunei confuzii rezultate în urma trecerii goþilor prin teritoriul dacilor (sec III – IV).Potrivit Doctorului Gh.Bichir, prima consemnarea egalitãþii dintre termenii„get“ ºi „got“ apare la împãratulFlavius Claudius Iulianus (331–363),care a fost numit mai apoi ºi„Apostatul“ datoritã atitudinii saleanticreºtine ºi filopãgâne. Acestposesor al unei vaste culturi a lãsatnumeroase opere literare scrise înlimba greacã, dar ºi informaþia potrivitcãreia Traian ar fi nimicit neamulgeþilor, calificatã de învãþatul vienezC. Patsch drept o simplã exagerare.Existã însã nesiguranþa asupratraducerii, deoarece grecescul1exeilon“ poate fi tãlmãcit ºi prin „ambiruit / am subjugat“. De asemenea,arheologul român nu menþioneazã exactcitatul din care reiese egalitateadintre termeni.La începutul secolului IV, poetulroman Claudian scrie De Bello Getico(416–418), inspirându-se, conform luiAlexandru Busuioceanu, din operaSfântului Ieronim. Toate acesteizvoare vor fi punctul de plecare aleoperei Historiarum adversum paganoslibri septem al lui Paulus Orosius(385–420), scrisã de istoricul hispanicîn refugiul sãu african. Orosius nu acãlãtorit în spaþiul carpato-danubianopontic,iar cunoºtinþele sale despreacest areal se reduc la informaþiileculese de la alþi învãþaþi antici, caHesiod, Strabon, Herodot º.a. Astfel,el afirmã cã „Europa începe... de laMunþii Riphei «în apropierea izvoarelorDonului» ºi de la fluviul Tanais (Don)ºi de la Mlaºtinile Meotidei (MareaAzov), care se aflã la rãsãrit,«mergând» pe þãrmul Oceanului deMiazãnoapte pânã la Gallia Belgica ºila fluviul Rin, care se aflã înspre apus,«coborând» apoi pânã la Danuviu,care se numeºte ºi Istru – fiindîndreptat cãtre miazãzi ºi rãsãrit – eleste primit în Pont (Marea Neagrã).Înspre rãsãrit este Alania, la mijlocDacia, unde e ºi Goþia; apoi vineGermania, pe care, cea mai mareparte, o stãpânesc suevii...“. Termenulde „Goþia“ fusese deja folosit însecolul IV de Sf. Augustin (354–430)în lucrarea sa De Civitate Dei (Desprecetatea lui Dumnezeu), dar ºi deEpiphanius – Adversus haereses (III,1, 14) ºi Philostrogius – Historiaecclesiastica (II, 5).Din cercetarea operei orosiene,descoperim mai multe pasaje iniþialneînsemnate, dar care reliefeazã confuziaautorului; el trece faptele istoricedin patrimoniul geþilor în cel al goþilor.Astfel, este amintitã expediþianereuºitã a lui Darius (514 î.e.n.), darºi luptele dintre Domiþian ºi Decebal(menþionat în istoriografia spaniolãsub numele de Diurpaneus), ca maiapoi sã-l menþioneze pe Traian, carea „supus multe neamuri de peste Dunãre“.Paulus Orosius aminteºte apoicã „nu de mult, geþii, care se numescastãzi goþi, de care Alexandru a rostitcã trebuie sã te fereºti, de care Pirrhuss-a îngrozit ºi chiar ºi Cezar i-aocolit, pãrãsindu-ºi ºi golindu-ºi sãlaºurile,au intrat cu toþii în provinciileromane ºi, dupã ce lungã vremeau fost înfãþiºaþi ca spectrul groazei,nãdãjduiesc cã prin rugãminþi «sã dobândeascã»alianþa unui tratat cu romanii,pe care ar fi putut sã o pretindãcu armele... «ba chiar» se oferã eiînºiºi sã apere Imperiul roman – ei,singurii de care s-au temut regate nebiruite“.Este clarã eroarea lui Orosius,atribuind trecutul dacilor (precumînfruntarea expediþiei militare alui Alexandru cel Mare, din 335 î.e.n.)neamului gotic. De asemenea, princonstrucþia „geþii, care se numesc astãzigoþi“, Orosius încearcã sã atestedescendenþa populaþiei „gotice de astãzi“din spaþiul carpato-danubianoponticdin cea a „geþilor de ieri“. Acestfapt este contrazis de descoperirilearheologice, care atestã apariþia uneiculturi complexe – Sântana de Mureº– Cerneahov, formatã dintr-un amalgamde influenþe dacice (costobocii),nord-pontice, sarmatice, gotice, darºi romanice (transmise de daco-romaniidin Dacia ºi de la Dunãrea de Jos),cunoscându-se peste 1000 de aºezãriºi necropole. Aceastã culturã reflectãansamblul polietnic, eterogen existentîn teritoriul fostei Dacii. În Transilvania,diferenþierea elementelor Sântanade Mureº – Cerneahov de cele romaniceeste foarte bine reliefatã. Invaziahunilor (375–376) va pune, însã, capãtacestei culturi, mai ales datoritãmigraþiei goþilor spre miazãzi. Astfel,21