ianuarie 2007 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007cuþite curbe cu o tijã scurtã în prelungirealamei pentru a se fixa în mânerulde lemn, sunt aproape nelipsiteîn aºezãrile de dinaintea ºi de dupãvenirea lui Burebista. Cele mai vechicosoare pentru lucrat via cunoscutepânã acum sunt cele descoperite laHuºi ºi dateazã din secolul IV–III î.H. Nu poate fi o simplã coincidenþãcã zona Huºiului este pânã azi o renumitãzonã viticolã.Despre cultivarea viþei-de-vie ºifolosirea vinului ne stau mãrturie sialte descoperiri. O frunzã s-a imprimatpe un vãltuc de lut din aºezareade la Popeºti, iar sâmburii de struguris-au descoperit în aºezarea de la Bradºi în cea de la Grãdiºtea de Munte.Despre cunoaºterea ºi larga folosire avinului la geto-daci ne stau mãrturieºi amforele atât de numeroase descoperiteîn foarte multe aºezãri extracarpatice.Se pare cã în cele mai multeamfore se transporta vin. Producereade vinuri locale este doveditã ºide amforele executate în ateliere dacicecare au ºtampile anepigrafice.Xenofon, în numeroasele sale peripeþii,va ajunge ºi la curtea regeluitrac Seuthes, unde a participat la unospãþ pe care îl descrie în opera Anabasis.Astfel, dupã ce oaspeþii s-auaºezat în cerc, le-au fost aduse mãsuþecu trei picioare care le-au fostpuse dinainte. Pe mãsuþe se gãseaubucãþi de carne friptã ºi pâini mari,dospite. Vinul era servit în conuri decãtre paharnici. „Exista urmãtoareadatinã de care Seuthes s-a slujit celdintâi: a luat pâinile ce se aflau în faþasa, le-a rupt în bucãþi mici ºi le-a aruncatcui a socotit de cuviinþã. Acelaºilucru l-a fãcut ºi cu cãrnurile, oprindu-ºinumai atât cât sã guste.“ Acesteobiceiuri povestite de Xenofon auputut fi practicate ºi de cãtre getodaci.Un alt obicei considerat strãvechiera acela ca cei avuþi sã facã daruriregelui pentru a-l cinsti, iar regele, larândul sãu, sã dãruiascã lucruri celorce nu au. Lui Seuthes, cu ocazia ospãþuluila care a participat Xenofon,i-a dãruit: un cal, un sclav tânãr, hainepentru soþie, o cupã de argint ºi uncovor de mare preþ. Foarte asemãnãtortrebuie sã se fi desfãºurat ospeþeleºi la regii geto-daci. Ospeþele nuerau proprii doar regilor sau aristocraþiei,ci întregului popor, fireºte, laproporþii diferite. Aºa cum ne spuneDion Chrysostomos „era nevoie sã sebucure de plãcerile dragostei, ale mâncãriiºi ale bãuturii, atât ionianul, câtºi tesalianul ºi italotul ºi getul ºi indulºi spartanul“. Retorul din Prusia cunoºteabine popoarele enumerate, fiindcãfãcuse numeroasele cãlãtorii,ocazie cu care a ajuns ºi la geþi.Aºadar, geto-dacii nu erau strãinide plãcerile vieþii ºi nu firea rãzboinicãsau viciile sunt cele care îi caracterizeazã.Câteva referiri ale autorilor anticiridicã o întrebare: practicau sau nupracticau geto-dacii tatuajul? Relatarealui Cleah din Soloi, care a fost elevullui Aristotel, ne spune: „nevesteleschiþilor au tatuat trupurile femeilortrace – ale acelor traci care locuiescîn vecinãtate la vest ºi nord – fãcândun desen cu ace. De aceea, dupã mulþiani, femeile care fuseserã batjocoriteau ºters urma nenorocirii lor într-unfel special, gravând desene ºi pe restulpielii, pentru ca semnul insultei ºi alruºinii ce se afla pe ele, fiind socotitcã intrã în desenul ornamental, sãºteargã ocara prin calificativul de podoabã“.Tracii care locuiesc în vecinãtateade nord a sciþilor sunt geto-dacii,ºtiut fiind faptul cã autorii greci maivechi care se referã la strãmoºii noºtriîi numeau cu apelativul generic detraci. Din relatarea discipolului lui Aristotelaflãm cã femeile sunt cele carese tatueazã cu ace, realizând modeleornamentale, socotite podoabe. Pe dealtã parte, de la Aristofan aflãm cã ºibãrbaþii se tatuau, mai cu seamã fruntaºiiacestora.Relatând despre datinile tracilor,Herodot ne spune: „Tatuajul este socotitsemnul neamului ales, cel netatuatfiind considerat om de rând.“Vorbind despre locuitorii de lângãMarea Adriaticã, Strabo relateazã cãei „se tatueazã întocmai ca ºi neamurileilirice ºi trace.“ De la DionaChrzsostomos aflãm cã în Traciaexistã „femei libere, pline de semnefãcute cu fierul roºu ºi care cu cât aumai multe ºi mai variate semne, cuatât se aratã a fi mai nobile ºi din pãrinþimai de ispravã.“ Marele retor dinPrusia spune cã tatuajul se realizeazãcu fierul roºu, pe când Cleah din Soloiscrie cã el se fãcea cu ace. Se pareînsã cã este vorba de aceeaºi tehnicãfolositã ºi în zilele noastre de împunsãturifãcute cu ac înroºit în foc ºiînmuiat în diverºi coloranþi.Plutarh, vorbind despre traci, nespune cã aceºtia „pânã azi îºi tatueazãfemeile“. Deci obiceiul femeilor tracede a se tatua se va menþine pânã înveacul al II-lea, vreme în care a trãitautorul celebrelor Vieþi paralele.Pe baza textelor scrise, se poateconchide cã tatuajul reprezintã unsemn de nobleþe ºi cã era practicatdoar de nobilime. În concluzie, ºi lageto-daci se tatuau unii oamenii deseamã, bãrbaþi, femei ºi copii, tatuajulconstituind o podoabã ºi un semnde nobleþe.Dacã doriþi un abonament laDACIA MAGAZINTrimiteþi prin mandat poºtal suma de 250 000 lei peadresa: Daniela Gridan, 335700, Orãºtie, Piaþa Victoriei20.Veþi primi începând cu luna urmãtoare douãsprezecenumere ale publicaþiei noastre.Vã rugãm sã specificaþi pe mandat adresa poºtalã corectãla care doriþi sã primiþi revista.20