ianuarie 2007 - Dacia.org

nr. 39 ianuarie 2007DACIA magazinDacii ºi unele din obiceiurile lorMarius Vasile PETREIzvoarele literare ne vorbesc ºidespre alte obiceiuri ale tracilor sau geto-dacilor, diferite decele care se referã la naºtere, moarteºi cãsãtorie, ajutându-ne la conturareafizionomiei morale ºi a modului deînþelegere a problemelor majore.Vorbind despre „obiceiurile celemai vrednice de luare aminte“ ale tracilor,Herodot ne spune cã „în ochiilor, trândãvia trece drept cea mai marecinste. A munci pãmântul e lucrul celmai de ruºine, iar când trãieºti de peurma rãzboiului ºi a prãdãciunilor –spun ei – faci un lucru cât se poate debun“. O asemenea descriere e clar cãnu se referea la masa tracilor ºi cuatât mai puþin a geto-dacilor pe careHerodot îi caracterizeazã prin trãsãturide vitejie ºi dreptate care i-au fãcutcelebri în lumea anticã. Tabloulînfãþiºat de pãrintele istoriei se referãla o anumitã categorie a societãþii traciceºi anume cea a rãzboinicilor. Aceeaºisituaþie o întâlnim ºi la alte popoare,fãrã sã fie caracteristicã pentrutraci sau geto-daci.De altfel, descoperirile arheologiceatestã, prin varietate, cã geto-daciilucrau pãmântul, prelucrau metale ºipracticau diferite meserii, deci oameniinu puteau dispreþui munca.Un exeget al operei vergiliene,Aufidius Modestus din secolul I d. H.,susþine cã a citit cum cã dacii aveauobicei ca, atunci când plecau la rãzboi,sã bea din Istru o anumitã cantitatede apã, ca pe un vin sacru, jurândcã nu se vor întoarce decât dupãce-i vor ucide pe duºmani.Vergiliu ne descrie alte obiceiuri alegeto-dacilor din vremea severelor ierni:„Oamenii îºi duc viaþa liniºtitã ºisingurã în bordeieSãpate adânc în pãmânt, adunãtrunchiuri de stejar ºi ulmi întregi,Pe care îi rostogolesc pe vatrã ºiipun pe focLocuitorii petrec la joc lunga noaptede iarnã ºi le face plãcere sã prepareDin orz fermentat ºi fructe acrede sorb, o bãuturã ce seamãnã cu vinul.“Despre un obicei al tracilor, practicatprobabil ºi de geto-daci, ne vorbeºtePliniu cel Bãtrân ºi ne spune cã„niciun muritor nu este întotdeaunaînþelept. Ce n-aº da sã mã înºel înaceastã privinþã ºi cât mai mulþi sãsocoteascã cele spuse de mine ca fiindprorocire neadevãratã. Deºertãciuneaomeneascã, meºterã sã se înºelepe ea însãºi, socoteºte în felul tracilor,care pun în urnã pietre de culoridiferite, dupã cum o zi este bunã saurea, iar în ziua morþii le numãrã ºi astfelîl judecã pe fiecare.“Claudius Aelianus, în opera sa cuevidente intenþii moralizatoare, ne spune:„Despre traci s-a dus vestea cãsunt grozav de beþivi. N-au scãpat niciilirii de aceastã învinuire. Ba ºi-au maiatras ºi învinuirea cã, la ospeþe, în faþaoaspeþilor, este îngãduit sã bea în sãnãtateafemeilor, fiecare pentru cineîºi doreºte, chiar dacã nu este femeialui.“ Despre acest subiect ne informeazãºi Platon când discutã desprebeþie. „Vorbesc nu de folosirea în generala vinului sau de abþinerea totalã,ci de beþia propriu-zisã: dacã trebuiesã se bea aºa cum beau schiþii ºi per-ºii ºi apoi cartaginezii, celþii, iberii ºitracii – toþi aceºtia fiind neamuri rãzboinice– sau ca voi… Cãci voi (macedonenii),dupã cum spui, sunteþifoarte cumpãtaþi, pe câtã vreme sciþiibeau vin neamestecat deloc cu apã,atât femeile cât ºi bãrbaþii îºi împrãºtiepe hainele lor, socotind cã este odeprindere frumoasã ºi aducãtoare defericire“. Din textul marelui filozofatenian nu reiese cã tracii s-ar caracterizaprin viciul beþiei. El spune doarcã tracii, atât bãrbaþii cât ºi femeile,ca ºi multe alte popoare, beau vinulneamestecat cu apã ºi cã au obiceiulsã-ºi împrãºtie vinul pe haine considerândcã aduce fericire. La popoareleantice, a bea vin ºi a face excesde bãuturã era o obiºnuinþã, fãrã caaceasta sã fie o caracteristicã propriedoar tracilor.Pomponius Mela, dupã ce ne povesteºtemodul în care se încheiaucãsãtoriile, ne spune: „La unii tracifolosirea vinului este necunoscutã; darla ospeþe se aruncã seminþe în focurileîn jurul cãrora se ºade, seminþe alcãror miros provoacã comesenilor oveselie asemãnãtoare cu beþia.“ Seminþelecu efect euforic ºi narcoticaruncate în foc sunt, foarte probabil,cele de cânepã.Despre Dromihetes ºtim cã îl cinsteºtepe Lisimah cu vin. Dovada,însã, ne-o oferã Strabo care ne spunecã una din mãsurile pe care le-a luatBurebista pentru asanarea moravurilorneamului sãu, la îndemâna mareluipreot Deceneu, ºi pe care geto-daciiau ascultat-o, a fost aceea de a tãiaviþa-de-vie ºi a trãi fãrã vin. O asemeneamãsurã se înscrie în politica desobrietate ºi cumpãtare preconizatã demarele rege. Luarea ei este urmareafireascã a exceselor de bãuturã alegeto-dacilor din perioada anterioarã.Relatarea lui Strabo este totuºi exageratã,fãrã îndoialã, pentru cã viþa-devien-a fost stârpitã definitiv în Dacia.Mãrturie în acest sens sunt descoperirilearheologice. Cosoarele folositela lucrãrile viticole, acele mici19