ianuarie 2007 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007uºure, zâna Dochia frumoasã. Treceîmpletindu-ºi pãrul cel de-aureemãtasã, Albã-i ca zãpada noaptea,corpu-i nalt ºi mlãdiet, Aurul pletelorstrecoarã prin mânuþele-i de cearã ªiprin haine argintoase strãbatmembrele-i uºoare, Abia podul îl atingemici picioare-i de-omãt“. Nu de puþineori Dochia, zâna Daciei ferice, esurprinsã în ipostazele zeiþei Diana,alias Bendis, zeiþa vânãtorii, apãdurilor, vegetaþiei ºi izvoarelor; eaare palate de stânci în codri, pe ea oslujesc cerboaice, cerbi ºi zimbri,pãsãri mãiestre, copile de împãraþi:„Sara sunã-n glas de bucium ºicerboaice albe-n turme Prin cãrãrilede codru, de pe frunze-uscate umbreVin rupând verzile crenge cu tãlãngilela gât; ªi în mijlocul pãdurii ocolescstejarul mare Pân’ din el o-mpãrãteasãiese albã, zâmbitoare, Pe-umãr goldoniþa albã-stemã-n pãrul aurit“ Mementomori. De cele mai multe ori,Dochia apare ca zeiþã, având toateatributele femeii ideale din eroticaeminescianã: „Haina lungã ºi albastrãe cusutã numa-n stele iar albii sâni deneauã, strãlucesc ca de mãrgele ªimãrgãritare salbã, pe un fir de aurprins“. Tot ca zeitate dacicã, avândatributele lui Bendis, stãpânã aturmelor de ciute, cerbi si zimbri, darºi a buciumului, ca semn al regalitãþii,este în finalul superbului poemSarmis, menit sã devinã prolog laGemenii sau la drama Gemenii: „Dincodrii singuratici un corn pãrea cãsunã Sãlbatecele turme la þãrmuri seadunã. Din stuful de mlaºtini, dinvalurile ierbii ªi din poteci de codruvin ciutele ºi cerbii, Iar caii albi ai mãriiºi zimbrii zânei Dochii întind spre apãgâtul, la cer înalþã ochii“.Fãrã teamã cã forþãm nota,apreciem chipul ºi atributele hipnoticeale Dochiei ca fiind ºi atributelefrumoasei ºi nefericitei Tomiris dinpoemul Gemenii, poem în care, peparcursul elaborãrii, numelepersonajelor suferã oarecareschimbãri. Din pãcate, exegeþii –dintre care câþiva ºi-au închinat viaþastudierii operei eminesciene – nu au18Baba Dochiasesizat multiplele ipostaze în careapare aceastã zeitate intratã înpanteonul dacismului pe care,convenþional, Eminescu o numeºteDochia, deºi cu aceleaºi înfãþiºãri ºiatribute ea este omniprezentã în spaþiulmito-istoric evocat cu savoare ºipatimã. În poemul Strigoii, spreexemplu, ea este identificabilã cuFecioara Maria. Dochia, Crãiasa,Regina dunãreanã cu pruncul, chiartânãra vãduvã din Cãlin (file depoveste) trimit cãtre un simbolism aletnogenezei, al renaºterii prin jertfãpurificatoare, prin încercãri ºisuferinþe, prin urmaºi. Aºadar, Dochialui Eminescu ºi a poporului român esteun personaj mitic provenit dinpersonaj istoric, din speranþele unuipopor subjugat, trãitor sute de ani cusperanþa într-un Mesia din casa regalãDecebal, prin osul princiar Dochia.Din personaj istoric real, ea adevenit cu timpul zeitate perpetuã ºitutelarã a unui popor de vânãtori,pãstori ºi agricultori, popor care întromie de ani, cât au durat migraþiile,nu a suferit mai puþin decât poporullui Israel. O superbã sintezã a acestoripoteze este poemul Povestea Dochieiºi ursitorile, care versificã ºi parte dintâlcul basmului Tinereþe fãrã bãtrâneþeºi viaþã fãrã de moare. Sigur, poemulacesta, probã de virtuozitate deprinsãla academia liricii populare, meritã untratat de poeticã pentru bogãþia deteme, motive ºi simboluri, fãrã a nemai referi la generozitatea tropilor.Apar aici, în veºminte de o rarãprospeþime, codrul bãtrân, iazulstrãjuit de tei, motivul peþitului, algemenilor, al vãduvei cu pruncul,etnogeneza ca nuntã, migraþiile ºihiperbolizarea morþii lui Traian.Împãratul roman apare sporadic înmitul dacic; cu rare excepþii, el ecuceritorul, cel care a întreruptdestinul ºi evoluþia fireascã a unuineam. Decãderea capãtã accente desatirã similarã cu aceea din partea aII-a a Scrisorii III, în Odin ºi poetul,„poem de o graþie particularã“, zicePerpessicius, „în care grandoareahalelor nordice, unde zeii stau la masãcu eroii legendari ai trecutului, esteumanizatã de ironia cu care, invitat deOdin, bardul nostru stã la taifas cuzeii, cãrora le povesteºte de lumea depitici din care vine“, pitici care sunturmaºii romanilor cuceritori: „– Darãurmaºii acelor Romani? – Ce sãvorbesc cu ei? Toþi oameni Pigmeisunt azi pe vechiul glob... dar ei Întrepigmei toþi sunt cei mai mici Mai slabi,mai fãrã suflet, mai miºei...“ La fel îievocã pe romani ºi pe descendenþiiacestora în juvenila piesã de teatruMira, care precede poemul Mementomori.Subtil cunoscãtor de istorii ºi deistorie naþionalã, Eminescu ºtie de lapaºoptiºti nãravul nostru de a cãdeacu uºurinþã de o parte sau alta atoboganului, declarându-ne când daci,când romani, dupã cum mergvremurile. El taie nodul gordiandecretând: „Daci sau romani, romanisau daci este indiferent. Suntemromâni ºi punctum“.Ne despãrþim cu regret de acestdemers dacã nu enunþãm ipoteza cã,pânã în vremile de istorie eroicã aMuºatinilor ºi poate mai încoace, paresã fi fost vie prin succesiuneageneraþiilor de povestitori la stânã saula focul vetrelor memoria Dochiei,urmaºa lui Decebal. Din mit, dinlegendã, ea a trecut în literatura cultãa preromantismului românesc, ca sã senemureascã în opera marelui Eminescu.