ianuarie 2007 - Dacia.org

nr. 39 ianuarie 2007început, fãrã devenire, în veºnicãexistenþã într-un peisaj mioriticlegãnat: munte-ºes, corespunzãtorpulsaþiilor cosmice, având ecou înuscat ºi apele primordiale (Dunãreºi Carpat). Neamul evocatcomunicã lesne cu cosmosul de peCeahlãul sacru. O astfel de Dacienu poartã în sine germenii distrugerii,ei vin din afarã („Împãraþi pe carelumea nu putea sã-i mai încapã/ Auvenit ºi-n þara noastrã de-au cerutpãmânt ºi apã“).Într-o astfel de Dacie cautãEminescu semnele de sãnãtate ºiregenerare a patriei sale, bântuitã derele. O astfel de Dacie boceºteDochia în poemul dramatic Decebal,adicã o Dacie intratã în repaos: „Ah!Decebal, cât chin e-n astã lume,Viaþa ei este un spasm lung, Totul emãrginit, durerea nu.... Eterna paceºi de-atunci ... durere, Numai durereeste-n astã lume“... În acest poem,atât de rar citat, nu se înfruntã numaidouã civilizaþii, cea a Daciei ºi cea aRomei, ci douã vocaþii, douã moduride existenþã în spirit: ordinea ºidezordinea. Cãderea civilizaþieidacice înseamnã pentru poetruperea unor falii în armoniauniversului, dezechilibrul ipoteticprovocat de repaosul lui Hiperion,dacã Demiurgul ar fi îngãduitrepaosul, viaþa finitã.Viziunea lui Mihai Eminescuasupra Daciei mitice estecosmogonicã. Aici, totul estepredestinat ºi ordonat de o mintemecanicã, abstractã cãreia nici pasulfurnicii nu-i scapã. Din aceastãordine macro ºi microscomicã faceparte ºi Dacia, a cãrei cãdere îldeterminã pe Eminescu sã se întrebeîn acelaºi citat poem, Mementomori: „Dar mai ºtii?... N-auzimnoaptea armonia din pleiade? ªtimde nu trãim pe-o lume, ce penesimþite cade?“Universul, gândit platonician depaºoptiºti, este regândit kantian deEminescu ca o pluralitate de lumi –galaxii, sisteme solare, plante,popoare aflate la bunul plac al uneiminþi atoatefãcãtoare ºiatoateºtiutoare, un univers sferic alromantismului paºoptist, într-o viziunemuzical-armonicã ºi inteligentã, încare fiinþa umanã e consubstanþialãcu fiinþa lumii, deci unul umanizabilºi nu intangibil, precum universulfilozofului german.În spiritul gândirii lui NicolaeDensuºeanu gândeºte MihaiDACIA magazinEminescu locul Daciei în acestunivers – ca stâlp al lumii, axis mundi,conferindu-i menirea de tãrâmoriginar de unde pãmântul comunicã,prin pulsaþii, cu cosmosul ºi unde zeiicoboarã (vezi, citiorule, ºi basmeleromâneºti în care Dumnezeu ºiSfântul Petru se preumblã adesea pepãmânt ca doi moºnegi cuminþi ºicurioºi).Nu întâmplãtor, în toate marilepoeme având ca substanþã epicãdacismul ºi etnogeneza (inclusivontogeneza), Eminescu facedisocierea netã între spaþiul ºicivilizaþia mediteraneanã romanã ºilumea hiperboreanã de la nord deDunãre, fluviul care desparte celedouã lumi, atât de des amintit sausugerat. În Odin ºi poetul ca ºi înMemento mori, zeii Daciei locuiescîn Valhala împreunã cu vitejii zei ainordului germanic ºi scandinav. Esteinteresant de observat cã viziuneamitico-istoricã a poetului este cea acontemporanilor sãi A. D. Xenopolºi Nicolae Densuºeanu, când estevorba despre civilizaþiile nord ºi suddunãrene,surprinse în douã marimomente istorice: migrareahiperboreenilor traci spre sud simarea migraþie a hunilor, germanilor,slavilor ºi seminþiilor mongoloturanice.Numai într-o astfel deviziune istoricã ºi numai gândind culuciditate asupra marii iubiri apoetului faþã de elementul autohtongeto-dac putem înþelege ºi stãruinþacu care el evocã Dacia preistoricã,Dacia istoricã ºi miticã, Dochia, fiicasau sora lui Decebal, devenitãzeitatea femininã supremã a Daciei,numitã când Crãiasa, când Regina,când Zâna. În toate ipostazele,portretul ei fizic întruneºte sumatrãsãturilor femeilor dace, receptatãprin izvoare istorice de la Herodot ºiStrabon încoace ºi sintetizatã magistralîn Panorama deºertãciunilor,mai cu seamã în episodul cel maidezvoltat al Craiului Daciei, în carezeiþa cu pasãrea mãiastrã pe umãr,în luntrea trasã de lebede, coboarãbãtrânul fluviu: „Peste podul cel17