ianuarie 2007 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007Eminescuºi „Dacia Miticã“Prof. Gligor HAªACivilizaþia ca panoramã adeºertãciunilor, istoria cucele douã dimensiuni:trecutul glorios ºi prezentul decãzut,un prezent prelungit rareori într-untimp optativ, reprezintã douã dintreimportantele teme ale opereieminesciene din care s-au alimentatmarile creaþii: Scrisorile, Mementomori, Sarmis, Gemenii, Odin ºipoetul, Povestea Dochiei ºiursitorile, Strigoii ºi multe altele. Unloc aparte, privilegiat chiar, cumobservã Perpessicius în prefaþa laOpere alese, îl ocupã dacismul.Dacismul, ca problematicã,reprezintã un timp ºi o existenþãeroicã, într-o þarã mirificã aflatã subtutela zeului hiperborean Zamolxiscare îl egaleazã în autoritate pe zeulnordic Odin, alãturi de care, însuºisau prin trimisul sãu, Decebal, stã lamasã. Prelucrând mitul dacic,Eminescu sintetizeazã creator ºioriginal elementele din literaturaromânã paºoptistã romanticã:efemeritatea civilizaþiilor perisate denemila timpului, soarta schimbãtoareºi deºertãciunea lumii (fortuna labilisºi vanitas vanitatum). Dacismuleroic, legendar se prelungeºte laEminescu pânã în evul formãrii þãrilorromâne, cu voievozii maramureºeniºi muºatini legendari. Eminescucautã trecutul în miturile populare dinvechile scripturi, din hrisoave ºicronici, cu fascinaþie ºi nu cunaivitatea înaintaºilor Costin,Cantemir, Asachi, Heliade Rãdulecusau Bolintineanu, pentru a reconstituitrecutul unui neam de inegalatprestigiu în vechime ºi nobleþe, întroviziune etnogeneticã, vizândneamuri ºi fiinþa, deopotrivã. În16spiritul tragediei greceºti saushakespeareiene, Eminescu seîncumetã sã scrie o grandioasãepopee dacicã, începând cu mitulcreaþiei. A se vedea: Visez la basmulvechi al zânei Dochii sau sonetulAfarã-i toamnã dar, mai ales, MementoMori în care Dacia esteParadisul pierdut, precum ºi altepoeme ce stau sub semnuldimensiunii mitice a „veºniceireîntoarceri“, apelând la dateleRomei antice, la vis ºi la decoruloniric, fãrã a neglija datele istoricereale. Dacia miticã reprezintã întâiavârstã istoricã a neamului, scãpatãdin chingile ciclurilor temporale,pentru a se continua cu vârsta eroicã,având ca referinþe ale legendaruluipersonajele din Scrisoarea III,Bogdan-Dragoº, Cornul luiDecebal, fragmentele dramaticedespre Muºatini, despre AvramIancu ºi Andrei Mureºanu. În mit,poetul vede cifrul unor semne fãrãde care rãtãcim în istorie. Daciaeminescianã nu cunoaºte barbaria ºi,raportatã fiind la universul latinitãþii,are o vechime exemplarã, simbolizatãde „Dunãrea bãtrânã“, „Carpatulsur“ ºi „magul cititor în semne“; eaeste rivalul necesar Romei pentru caaceasta sã nu-ºi piardã vigoarea; maieste ºi zidul de cremene de care seizbesc nãvãlitorii. În aceastã viziune,Decebal este omul providenþei menitsã elibereze neamul de subblestemele istoriei pentru a-ºirecâºtiga locul cuvenit în lume. Veziepilogul piesei Bogdan-Dragoº –Cornul lui Decebal cu SarmisegetusaÎmpietritã în mãreþia trecutului: „Cãnu-s codru ci cetate. Dar vrãjit eusunt de mult, Pânã când o sã ascult,Rãsunând din deal în deal, Cornulmândru, triumfal, Al craiuluiDecebal(...) Cãci la sunetul de corn,Toate-n viaþã se întorn“ (Muºatin ºiCodrul).Meditând asupra modului cumEminescu recepteazã ºi proiecteazãistoria veche a românilor, ni se parelucru de mirare cã exegeþii opereisale nu au stãruit mai mult asupraunui adevãr ºi anume cã nu numai în„Panorama deºertãciunilor“ el areviziunea dialecticã a evoluþieicivilizaþiei dacice ºi a celei romane.Dacã ultima este privitã cu ochi criticºi aciditatea din Scrisori, ca una careºi-a trãit timpul, e coruptã, perimatã,sortitã pieirii, cealaltã, purificatã prinjertfã de sânge, are viitorul din Ce-þidoresc eu þie, dulce Românie.Cucerirea romanã în Dacia nu i separe beneficã, cuceritorii sunt sortiþiblestemului ca purtãtori ai relelor, pecând dacii, în frunte cu Decebal, suntmartirii apãrãtori de neam ºi datini:„Roma arde ºi furtuna chiuind în ease scaldã. ªi frãmântã-n valuri roºiimarea tulbure ºi caldã(...) . Vai vouã,romani puternici! Umbrã, pulbere ºispuzã. Din mãrire-vã s-alege! Limbav-a muri pe buzã(...)“.Pentru Mihai Eminescu, Daciaeste patria spiritualã ºi spiritul patriei,o sintezã daco-romanã. Încercareade recuperare a spiritului Daciei estemotivatã de nevoia de recuperare aunor valori: înþelepciunea,cumpãtarea, armonia fiinþei într-unspaþiu etnomitic ºi etnogeograficexistenþial, dat ca un paradis terestrude sãnãtate moralã ºi fizicã, vitejie,etc. De aceea este lesne de observatcã, în Memento mori, Dacia estemai cu seamã Dacia miticã, fãrã