ianuarie 2007 - Dacia.org

nr. 39 ianuarie 2007„graniþã“...). Palatul feeric al zeilordaci tutelaþi de Zalmoxis, spre care seîndreaptã mlãdioasa reginã, este sãpatîn munte – „jumãtate-n lume,jumãtate-n infinit“: „Zeii Daciei acololocuiau – poarta solarã / În aoamenilor lume scãrile de stâncicoboarã / ªi în verdea-ntunecime apãdurilor s-adun...“La banchetul zeilor, Zâna Dochia– personificare a Daciei legendare –se aºeazã ca zeitate lunarã, avândalãturi Soarele, ostenit de drumuri.Poetul sugereazã ideea cultului solarla daci, ba, mai încolo, chiar acea„PLEROMA“, zonã celest-solarã, unfel de Împãrãþia Luminii din mitologiacreºtinã, în care se adunã ºi seregãsesc sufletele „nemuritorilor“.Topografia dacicã din Mementomori este de o inimaginabilã risipã defantezie liricã descriptivã, încãrcatã desemnificaþiile unor mituri arhaice ºimotive iniþiatice (Muntele Sacru,Lebãda, Olimpul dac...), între caretutelarã este ideea de veºnicie sorinã,de nemurire zalmoxianã: „Acesta-iraiul Daciei vechi – a zeilorÎmpãrãþie: / Într-un loc e zi eternã –sara-n altu-n veºnicie, / Iar în altulzori eterne cu-aer rãcoros de Mai; /Sufletele mari viteze ale eroilor Daciei/ Dupã moarte vin în ºiruri luminoasece învie – / Vin prin poarta rãsãririicare-i poarta de la rai.“E interesant de observat cumEminescu punea acestui întregparadis dacic o deschidere cãtreuniversalitatea mitologiilor, în spiritulaceleiaºi mândrii cu care, în Genaia(1868), intenþiona sã conceapã oîntreagã cosmogonie româneascã,drept creaþia unui demiurg autohton!Peste tot acest paradis de odebordantã fantezie vegetalcromaticã,peste toatã aceastãmitologie feericã ºi mioritic-olimpianã,Roma rãzboinicã îºi îndreaptã legiunileîn alai de conquistã. Confruntarea esteevocatã în tonuri de epopee, cãci, întimp ce pe pãmânt se confruntã celedouã armate pe viaþã ºi pe moarte, prinvãzduh „oastea zeilor Daciei“ înfrunte cu Zalmoxis luptã împotrivazeilor romani, conduºi de aprigul Joe.Pe acest plan celest se hotãrãºte, însã,ºi soarta bãtãliei, cãci, rãnit, Zalmoxisse retrage în „halele mãrii“(comunicând cu Nordul tutelar, înviziune eminescianã). ªi tot acum seaude vaierul înfiorãtor, cu reverberaþiicosmice, exprimând blestemul luiDecebal, care ajunge la zeii din Miazã-Noapte („zeii falnicei Valhalle“)prezidaþi de Odin poetul: „Acolo decidei moartea Romei ºi o scriu în rune...“Nordul originar ºi parental îºistârneºte oºtirile pentru a sancþionasângeroasa conquistã romanã: „ªiatunciNordul se stârneºte din ruineleide gheaþã (...) / ªi trecând pesteoºtire o îngroapã ºi cu falã / El ridicãdrept fãclie aurora-i borealã / Pesteoºtirea-ntroienitã în pustiul deomãt...“Refugiate în Septentrionulîngheþat, în mitologica Hiperboree aspiritului, sufletele vitejilor ºi ale zeilordaci se vor reintegra în lumeaoriginarã, ºtiut fiind faptul cãmitologia eminescianã îºi cautãoriginile în strãvechi mituriscandinave...E sugeratã, de fapt, acea confuziecelebrã ce s-a fãcut în istoriografiamedievalã europeanã (Jordanes) întreGeþi ºi Goþi, aºa cum se exprima însecolul al V-lea Orosius: „cei ce suntastãzi Goþi au fost altãdatã Geþi“, Goþiiajungând sã dobândeascã, în aceastãopticã, calitãþile neînfricaþilor Geþi.Confuzia istoriograficã a generat, înEvul Mediu european, ºi o cartografiepe mãsurã, ajungându-se, bunãoarã,ca Danemarca sã fie numitã „Daciasau Gothia“ (confuzie auzitã, dinpãcate, ºi astãzi...). Fãcând din Goþi– Geþi ºi din Danezi – Daci (!),istoriografia medievalã occidentalãconfiscase, de fapt, tradiþia ºimitologia strãmoºilor noºtri, dând-oApusului celtic sau Norduluigermanic, confuzie taxatã de DimitrieCantemir drept „împleteceturã“!(Hronicul vechimii a romano-moldovlahilor,1717).În secolul al XI-lea se scria despre„Dacia care se numeºte astãziDanemarca“, dacii devenind„strãmoºii“ nordicilor, ba chiar aipoporului spaniol! Capcanã în carecãzuse însuºi I.H. Rãdulescu...În acest fel – datoritã unor lucrãriieºite din mantaua lui Jordanes, carecontinuã sã aparã pânã prin secoleleXVII–XVIII – mitul lui Zalmoxis acirculat în toatã Europa, din Balcanipânã în Scandinavia, iar de aici pânãDACIA magazinîn Iberia (Al. Busuioceanu –Zalmoxis).Spre exemplu, în monografiaZALMOXIS. PRIMUS GETARUMLEGISLATOR (Upsala, 1687),Carolus Lundius aprecia cã „ad huncinitia legum Patriarum referentur“(„la acesta se referã începutul legilorpaternale“) – adicã un Zalmoxisîntemeietor de legi („leges a Samolseconditas“ – Cap. I, 1), iar acesta araparþine Geþilor care „sunt aceiaºi cuGoþii ºi Sciþii“: „Qui enim in Thracianominati Getae, iidem temporeprocedente dicti Gothi, quos etiamantiquiora secula Scythasappellarant“ (Op. cit., I, 1, p. 2).Eminescu, la rândul sãu, va ficunoscut aceste lucruri, de vreme cemitologia dacicã e pusã în perspectivaunei atavice origini septentrionale,scandinave, – tãrâm legendar de undear fi roit toate popoarele Europei („vaginaNationum Jornandi eadem haecScandinavia dicatur? – „nu estenumitã oare însãºi aceastã Scandinaviedrept pântecul Naþiunilor?“, Op. cit.,Cap. II, 1, pag. 21).Acest borealism al mitologieidacice eminesciene este încã un semncã poetul crea în perspectivauniversalitãþii, legitimând o tradiþie, ºiîntr-o de-complexare culturalã de toatãlauda ºi admiraþia.Într-o eventualã Istorie adacismului în cultura românã, a cãreiprimã schiþã a fost strãlucit enunþatãde cercetãtorul Ovidiu Babu-Buznea 6 ,spiritul dacic, redescoperit de scriitorii,istoricii ºi cercetãtorii din secolultrecut, rãmâne un punct forte, de ovizionarã perspectivã cultural-istoricã,atingând prin Eminescu cea mai înaltãexpresie a gândirii româneºti.1Mircea Eliade, Despre Eminescu ºiHasdeu, Ed. Junimea, Iaºi, 1987, p. 99.2Art. Despre civilizaþie, I–II, în„Timpul“, an VI, nr. 230 ºi 233/1881.3Mihai Eminescu, Publicisticã. Refeririistorice ºi istoriografice, Carteamoldoveneascã, Chiºinãu, 1990, pp. 295 ºi296.4M. Eliade, Despre Eminescu ºiHasdeu, Ed. Junimea, 1987, p. 40.5G. Cãlinescu, Opera lui MihaiEminescu, I, Ed. Minerva, 1976, p.74.6Dacii în conºtiinþa romanticilor noºtri,Ed. Minerva, 1979.15