ianuarie 2007 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007împotriva egoismului de a trãi ºi cerândDemiurgului sã-l scoatã din „serie“ ºisã-l arunce în abisala „nimicnicie“eternã... În acest fel „dacismul“eminescian este colorat de un budhismde reverberaþie schopenhauerianã,bãtând cu toate semnificaþiile cãtreunele idei filosofice: asceza, metempsihoza,nirvana, avatarul, revoltametafizicã, spleenul romantic...Într-un articol din 1942, M. Eliadeconsidera poemul „RUGÃCIUNEAUNUI DAC“ drept „un apel vigurosla suferinþã ºi la repaosul suprem“,evocând acea Unitate primordialãspulberatã, prin actul Creaþiei, în miide fragmente, ºi alcãtuind din Haosulprimordial Cosmosul demiurgic – daraducând o datã cu aceasta suferinþauniversalã prin care dacul eminesciansperã sã dobândeascã „eterna pace“:„precum strãmoºii sãi, dacii,Eminescu acceptã suferinþa: cheamãnenorocul ºi nu-i este teamã detragedie. Multiplicitatea durerii este,pentru el, un fel de extaz care-lunificã, imperfect limitat ºi impur înom“. 4 *Surprinzãtoare este, între creaþiileeminesciene pe tema „dacismului“, omicã poezie în stil popular, în care„peþita“ Dochie, departe de a„împietri“- ca în legenda asachianã –se aratã, dimpotrivã, mândrã decuceritorul Traian: „Mândrã-mi esterochia / ªi mã cheamã Dochia. / Auvenit, mãri, au venit, / Împãraþi dinrãsãrit. / ªi frumos m-au mai peþit, /Au venit, mãri, din sus / Împãraþi dela apus?. / Douã vorbe mi-au spus, /Inima mea ºi-au supus. / Era mândruºi-mpãrat / ªi oºtean împlãtoºat, / Eramândru ºi voinic? / N-avea grijã denimic“. 5 E o dovadã grãitoare cã, înmodulaþia fanteziei poporane,sentimentul tragic al istoriei, deexpresivitate livrescã, atât de prezentîn poemele eminesciene, este de dataaceasta estompat, ba chiar dispare cutotul, dând frâu liber cânteculuijucãuº, – o imagine aºa-zisneproblematizantã a mitului privindetnogeneza daco-românilor.Pentru ca în „DOCHIA ªIURSITOARELE“ sã evoce unireaveºnicã a mirilor (din legendapopularã) ºi naºterea fiului. E vârstapost-istoricã a mitului dacic, cãzut în14folclorizãri anecdotice, cãci iat-o peDochia ajunsã o „vãduvioarã tinerea“care-ºi leagãnã „copilaºul înfãºãþel“în bordeiul pierdut din codrul sãlbatic.Pruncul va fi ursit de cele trei zânemagice din teiul cel vechi, cãpãtând„mãrire“, „tãrie de viteaz“ ºi„înþelepciune“, ba chiar „tinereþe fãrãbãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte“. Eo alegorie de expresivitate folcloricã,sugerând naºterea poporului român.*O altã „vârstã“ a dacismuluieminescian se referã la „Daciacreºtinã“, cu toate cã preferatã e, lapoetul nostru, „Dacia zamolxianã“...Eminescu visase cândva la o dramãevocând pe „OVIDIU ÎN DACIA“,înainte ca Alecsandri sã scriecunoscuta piesã „Ovidiu“ (1885),urmând a se folosi de poemele ovidieneîn evocarea exilului tomitan. Totul,însã, a rãmas un frumos proiect, caºi acea tragedie clasicã de facturãcreºtinã cãreia i se pusese doar titlul„CRUCEA-N DACIA“ sau „JOE ªICRIST“. Imaginea unei Dacii creºtineîntr-un Ev Mediu al migraþiilor o avem,însã, în poemul „STRIGOII“ (1876),al cãrui caracter „bizar“ ºi „vag“trezeºte atâtea „nedumeriri“ (G.Cãlinescu).Poemul reproduce bocetul luiArald, stãpân peste avari, la catafalculreginei dunãrene Maria, care îlsubjugase cu dragostea ei ºi-lcreºtinase. E vorba de o invazie uraloaltaicã,deoarece Arald vine de peVolga, invaziile hunice împingând spreOccident celelalte naþii, precumlongobarzii, care luarã drumul spreRoma (Cãlinescu). Sugestia e, credemnoi, aceea a „domesticirii“ barbarilormigratori, prin creºtinare, odatã ajunºiîn þinuturile dunãrene. În schimbulînchinãrii lui la zeii daci (foartesugestivã imaginea bãtrânului Mag,uitat de vreme ºi retras în topografiasacrã a Muntelui), Arald cerebãtrânului preot zamolxian viaþaMariei, ceea ce, hieratic, se realizeazãºi, o datã cu aceasta, abandonareacredinþei creºtine, sancþionatã despiritele pãgâne exorcizate cam aºa:„Iar duh dã-i tu, Zamolxe, sãmânþãde luminã, / Din duhul gurii tale cearde ºi îngheaþã“.Pentru ca în partea a treia, Araldºi Maria, deveniþi strigoi, sã disparãsurprinºi de zori, în domul stâncos,în timp ce „preotul cel pãgân“ vaîmpietri într-o imemorialã credinþãaºa-zis „pãgânã“, sugerând asfinþituleresului dacic.*Spre deosebire de toate celelalteproiecte ºi realizãri fragmentare,poemul cel mai închegat ºi structuratpe o concepþie clarã este MEMENTOMORI, o adevãratã „panoramã“(dioramã) a civilizaþiilor, însuccesiunea lor ciclicã, exprimând ofilozofie, dar ºi o istorie a mentalitãþilorculturale, din preistorie pânã încontemporaneitatea poetului.Memento mori este o nouã„Legendã a secolelor“ (Victor Hugo),cãreia i se încercaserã mai multe titluri:Diorama, Tempora mutantur, Vanitasvanitatum vanitas... Este creaþiapoeticã eminescianã cea mai amplã caîntindere, de rezonanþã epopeicã, oimpresionantã evocare a civilizaþiilor,aºadar un poem sociogonic, începândde la comunitãþile primitive, trecândprin Babilon, Asiria, Palestina, Egipt,Grecia, Roma, epoca nãvãliriibarbarilor în Europa, pânã la FranþaRevoluþiei ºi a Împãratului Napoleon.Din cele 219 strofe senarii (deci1302 versuri), 104 strofe sunt dedicateDaciei legendare ºi eroice.Este, iarãºi, interesant de observatcã, din cele 104 strofe, 53 evocã„Raiul Daciei“ de dinainte de conquistaromanã ºi 51 sunt rezervateagresiunii, confruntãrii daco-romaneºi tragicului sfârºit al civilizaþiei getodaceintratã sub robia trufaºilorpeninsulari.Eminescu realizeazã aici o imagineimpresionantã de topos mitologic.Dacia este un paradis natural îndevãlmãºie, peste care stãpâneºteZâna Dochia (acea Miradoniz dintrunproiect liric mai vechi Demon ºiînger, aºa cum Odin stãpâneºte, caun Zalmoxe al Nordului, în imaginaraValhalla, din mitologia scandinavã.Dacia este þara de basm a zânei Dochii,comunicând cu absolutul, cutranscendentul, într-o magicãbeatitudine. Cetatea Vechii Dacii e unade stânci înalte ºi codri legendari, iarMarea Reginã trece pe apelecântãtoare ale fluviului de argint întrobarcã trasã de lebede (e Dunãreamaiestuoasã, înainte de a deveni