ianuarie 2007 - Dacia.org

nr. 39 ianuarie 2007izvorul Dumnezeirei tot a fostromânul...“, inspirat de acea „muzicãa sferelor“, corespunzãtoare, înviziunea pitagoreicilor, unor raporturinumerice ce-ar exprima,fenomenologic, lumea concretã,manifestarea ideii în forme sensibileîntr-o dualitate de principii opuse,întregul Cosmic nefiind decât „numãrºi armonie“. Dupã acest principiupitagoreic al dualitãþii contrare(Luminã-Întuneric, Unul-Multiplul,Binele-Rãul) erau închipuite„numele“ arhetipale ºi, odatã cuacestea, prima vârstã de cosmogonieorficã a EPOCII ROMANE proiectatela 18 ani. Urmãtorul episod alproiectatei epopei, evocat ºi elfragmentar, este cel al civilizaþiei ºimãreþiei GETO-DACE, temãpredilectã în aproape toate proiecteleºi poemele realizate.Iatã, spre exemplu, proiectul unuipoem epic în patru rânduri intitulatPLANUL LUI DECEBAL (aparþinândepocii vieneze), care trebuia sã evoce„Zeii Daciei“ ºi pe miticul Ogur,cântãreþul care delecteazã cu cânteculsãu, deprins de la naturã, pe comeseniizei. El „e luat de Soare în carul sãu,fãrã teamã de a orbi, pentru a secoborî în poporul Dacic ºi a-l însufleþila luptã“. Dupã aceastã primãipostazã paradisiacã urmeazã invaziaromanã ºi rãzboiul sângeros,înfrângerea dacilor ºi a zeilorprotectori. În cântul al patrulea, Ogurcântãreþul„prevesteºte zeilor nordicinenorocirea Daciei“. Poetul avea înminte imaginea sugestivã a apusuluide soare în marea îngheþatã ºi„luminarea feericã a halelor mãrii“.Din epoca berlinezã dateazã ºiplanul piesei dramatice „DECEBAL“,din care au rãmas câteva file.Interesant este dialogul liric dintreDecebal ºi ostatecul Iazig Iaromir, unacolit al trufiei romane: „Pãmântuntregn-are valoarea / Unui roman.De aci din ei oricare / Zice: OrImperator, ori nimic“. „Roma vrea –rãspunde Decebal – dar sã vedemacum dac-oi binevoi ºi eu“.Ca ºi în variantele la „SARMIS“,ºi în „Decebal“ pe primul loc trecejocul de idei, reflexivitatea discursuluiliric, confruntarea dintre cãpeteniadacã ºi ostatecul care avertizeazã perege cã va fi rãzbunat de o iminentã ºisângeroasã intervenþie armatã aRomei.ªi de aceastã datã poetulaureoleazã personalitatea luiDecebal cu spiritul unei filosofiispeculative, în care revin, calaitmotive, tema fatalitãþiiindividuale ºi cea a „pre-ursirii“poporului geto-dac în istorie...*Un alt poem, „SARMIS“,scris în perioada 1875–1877,trage în el substanþa mai vechiuluipoem filosofic „MUREªEAN“,chiar dacã se pot sesiza mai multetitluri/variante: Gemenii, Nuntalui Brig-Belu...Sarmis e un fel de Hamletcãci, nebun de aproape un an,tronul dac este acoperit cu vãlnegru, fãrã ca spiritul justiþiar sãtriumfe. Atmosfera este de domãdacicã, cu fãclii de rãºinã ºiumbre premonitorii, shakespeariene.În altã variantã, Sarmis se plimbã,alãturi de Tomiris, cu barca,declamând frumoase gânduri erotice(versuri ce vor trece în Scrisoarea IV).Poetul intenþiona sã evoce opoveste de dragoste geto-dacã,antrenând în aceasta o luptã fratricidã,cãci regele Brigbelu se va cãsãtori cuTamiris, iubita fratelui defunct,invitând la nuntã pe „zeii vechii Dacii“.În capul mesei ºade Zalmoxis, avândîn dreapta Soarele ºi în stânga Luna,iar în jurul mesei, „dupã treaptã“,voievozii ºi boierii regatului dac. Apareºi mãscãriciul care-i veseleºte pecomeseni (personaj shakespearian,insolit aici, însã cu intenþia„universalizãrii“ viziunii) ºi se audecântecul antrenant al cimpoaielorskytice (imagine de mitologiepopularã). De undeva apare, sub arculbolþii, nebunul Sarmis, ridicând glasulla adresa zeului Zalmoxis ºi lepãdânduseatât de „coroana“ puterii, cât ºi defemeia infidelã, „daruri“ pe care leîntoarce cu reproº zeului tutelar.Blestemul sãrmanului Sarmis este,însã, ineficace, cãci Zeul rãmâneimpasibil ºi invulnerabil: „Te-aºblestema pe tine, Zamolxe, dar vai! /De tronul tãu se sfarmã blãstemul cevisai (...) / Învaþã-mã dar vorba decare tu sã tremuri, / Semãnãtor de steleºi-ncepãtor de vremuri“. Nu la fel deimun la blestem va fi ºi regele Brigbelu,DACIA magazincãci, în final, poetul îºi înfãþiºeazãpersonajul înfuriat (numit undevaBoerebist!) trecând prin sãlile pustiiºi urmãrind sã-l ucidã pe Sarmis, însãva cãdea rãpus de lovitura propriuluipumnal.E ceva „hamletian“ în acest poem,întrucât de multe ori întâlnim acel „stilontologic opus stilului eleatic“ (G.Durand), prin care se exprimã oanumitã problematizare filosoficã, înmarginea mitului dacic. Ceea ce trebuiereþinut, – întrucât bãnuim cã poetulurmãrea sã insufle miturilor daciceacea profunzime a unor meditaþiimoderne, ba chiar fascinantegesticulaþii shakespeariene (tipologianebunului-înþelept, a luptei fratricide,a femeii necredincioase, fatalitateadestinului, agresivitatea istoriei,impactul mitologie-istorie etc.).Personaje precum Sarmis, Brigbelu,Decebal, Arald exprimã o tipologie pecare Eminescu se strãduieºte s-oimpunã cu antuma RUGÃCIUNEAUNUI DAC din 1879 ºi prin care secomunicã o anumitã filosofie a iniþierii.„Dacul“ lui Eminescu, dezamãgit delume, cheamã moartea absolutã sã-ialine suferinþele. Blestemul lui Sarmiscapãtã, astfel, un caracter universaluman.Personajul este un impenitentce are „oroare de nemurire“, nãzuindla o autodistrugere totalã, la „supremulrepaus.. liniºtea eternã“. Cãlinescu îlaseamãnã cu un Iov biblic revoltat13