ianuarie 2007 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007englezii), o ieºire din «universal» – ºigãsirea unei rãdãcini autonome, locale,«etnice»“. Fenomenul este identicºi în Japonia, unde, pe la mijloculsecolului trecut, fusese redescoperitãreligia naþionalã, shintoismul, prindecadenþa precipitatã a budhismului...„Criza“ Japoniei „seamãnã cu crizacare a strãbãtut Franþa imediat dupãRevoluþie“. 1Credinþa cã ne tragem dintr-un„popor de eroi“ ºi „plin de nobleþe“,scrie gazetarul Eminescu, este nunumai o mândrie, dar ºi un îndemn laimpunerea unei demnitãþi naþionale:„m-am convins cã acea urã în contratrecutului, acea aruncare în apã atuturor tradiþiilor, acel abis creat întretrecutul de idei ºi prezentul de azi nue un rezultat organic ºi necesar alistoriei române, ci ceva fatidic ºi artificial“(art. Materialuri etnograficeprivind în parte ºi pe dl. NicuXenopolus)...Ca idee culturalã, putem urmãri,în mod cu totul pilduitor, reverberaþiiledacismului în gândirea gazetaruluiEminescu, care era convins cã „oricecivilizaþie adevãratã nu poate consistadecât printr-o parþialã întoarcere latrecut“.Câtã vreme liberalii ar lua în sensabsolut „ideile citite ºi nerumegate dinautori strãini“, „pentru noi – scriegazetarul de doctrinã – adevãrurilesociale, economice, juridice nu suntdecât adevãruri istorice“.Când scria despre acea „DACIETRAIANÓ, Eminescu gândea, defapt, în spiritul teoriei organiciste asubstratului (lansatã de Hasdeu), întroamplã campanie de cercetarecomparativ – istoricã.Adept al teoriei organiciste,Eminescu susþine cã „a rãsãdi plantefãrã rãdãcinã, pentru a avea grãdinata în douã ceasuri, nu e progres, cidevastare“. De aici apãrarea „tradiþiiloristorice“ în faþa agresivitãþilor cosmopolitede orice fel ºi de oriunde arveni ele.Statul, în viziunea gazetarului,trebuie dezvoltat nu pe o cale raþionalenciclopedistã,ci pe una naturalã,neuitând nicio clipã de „misiuneaistoricã pe care Dumnezeu ne-aîncredinþat-o din ziua în care Traianîmpãratul a pus piciorul pe malulstâng al Dunãrii...“.12Misiunea românilor e definitã deEminescu astfel: „Trebuie sã fim unstrat de culturã la gurile Dunãrii:aceasta e singura misiune a statuluiromân“. De aici condamnareaelementelor alogene (care pun înprimejdie mentalitatea ºi spiritualitateanaþionalã) atât de patetic ºi „rasist!“(Cãlinescu) exprimatã în celebraDoinã, adevãrat manifest al ideologieinaþionaliste eminesciene.„Dacã pe acest pãmânt – ziceEminescu – va exista vreodatã ocivilizaþie adevãratã, va fi aceea cãva rãsãri din elementele civilizaþieivechi“.Raportul dintre „barbarie“ ºi„civilizaþie“, crede poetul, ar fi acelaexprimat de legãtura dintre „ghinda“stejarului ºi „rãdãcinile“ sale, – prinurmare, „civilizaþia adevãratã“ serealizeazã printr-o înþeleaptã„întoarcere la trecut“, la tradiþie, „laelementele lui bune, sãnãtoase, propriide dezvoltare“.ªi pentru a-ºi susþine teza statuluinatural ºi a dezvoltãrii organice,gazetarul aminteºte de trei dateimportante din istoria naþiunii române:anul 1700 (când „învinge elementulimigrat prin domnia fanariotã“), 1821(când se produce „reacþiuneaelementului autohton“, biruitoare ºiasimilatoare pânã la 1866) ºi epoca ceîncepe de la 11 februarie 1866 (când,din nou, învinge „elementul imigrat“,faþã de care este iminentã, credepoetul, „reacþiunea fondului istoric alþãrii“).În acest sens, mesajul din finalularticolului vine sã exprime o ideologieculturalã în acþiune, urgentã ºimesianicã:„TOTUL TREBUIE DACIZATOARECUM DE-ACI ÎNAINTE“. 2Poetul, care condamnase politicade asuprire naþionalã a monarhieihabsburgice, va vorbi, într-un articoldin 2 octombrie 1880, despre «idealulpolitic al Daco-României», crezândefectiv în «ideea daco-românã caaspiraþie politicã». 3Sã mai amintim cã, în poemul detinereþe «Odin ºi Poetul», Eminescupersifleazã pe „romunculi“, adicã peurmaºii-pigmei ai vestiþilor dacoromani,acele „naturi catilinare“ cosmopoliteºi închinate „strãinismului“distrugãtor ori falsificator de tradiþie.E una din temele sociale de mare impact,cum vom vedea, în liricaeminescianã.*Strãfulgerat, încã din tinereþe, deideea alcãtuirii unei „epopei dacice“,Eminescu va rãmâne toatã viaþa cuaceastã obsesie culturalã ºi poeticã,realizând, de fapt, fragmentar, unele„pãrþi constitutive“ ale acestei vastelucrãri artistice în care fundamentalãtrebuie sã fie imaginea mitologiei ºispiritualitãþii geto-dacice. E vorba deacel „dacism“ de concepþie, de carevorbea G. Ibrãileanu (vol. „Scriitoriºi curente“, 1909), în care trona unZalmoxis protector ºi o zeiþã Mumãîntruchipatã de „Zâna Dochia“(„eutoxia“ – Sf. Evdochia de la 1martie, o „Baba Dochia“ personificândprima zi a primãverii, fecunditatea).Încã din 1868, într-un proiect depoem ratat „GENAIA“, poetul porneafoarte de departe, încercând sã evoceîn 20 de cânturi numite „doine“ sau„hore“ – „creaþiunea pãmântului dupão mitologie proprie româneascã“.Aceastã intenþie de cosmogoniepoeticã ar fi putut fi realizatã printr-oformulã poeticã de orfism universalist,cãci „pãmântul“ însuºi trebuia sãfie „gând al poemului Rom“ care-ºipaºte „oile de aur“ ale unei fanteziivizionare orfeice, cosmogonice,creaþioniste (ca în uvertura senarie apoemului sociogonic Panoramadeºertãciunilor).„Genaia“ era conceput ºi ca unpoem goethean, întrucât, alãturi deelemente de cosmologie ºi mitologie„dochianã“ (poetul ambiþionând sã dea„o mitologie proprie românã“, dupãpropriile-i cuvinte), erau convocateforþele originare ale eternelor tipareîntruchipate de „goetheenele Miitter“(G. Cãlinescu), un fel de „stihii“ dinmentalitatea poporanã, numite„zburânde genii“, personificând„zânele“ din miturile arhaice alecreaþiei (Mircea Eliade, Mitulreîntregirii).Prin GENAIA, adolescentulEminescu visa la o „genealogienãstruºnicã a României“ (G.Cãlinescu), ca în cele câtevaHORIADE, cãci îi fãcea pe româniîntâii pãmânteni în care s-ar fi întrupat„acest gând uitat al lui Dumnezeu“.„Copilul-idee care a sorbit din