ianuarie 2007 - Dacia.org

nr. 39 ianuarie 2007DACIA magazinEMINESCU – epopeea dacicãProf. dr. Zenovie CÂRLUGEADintre toþi scriitorii români,Eminescu este acela care,în vizionare ºi grandioasestructuri ale imaginarului romantic,„fusese fulgerat de ideea unei epopeidacice“ (G. Cãlinescu), cu multînainte de perioada în care gazetarulcombãtea vehement „strãinismul“,militând pentru dezvoltarea naþiunii pecale organicã, naturalã.Intenþia de a contura, în cadreepopeice, acea inimitabilã mitologieautohtonã, se înscria, de fapt, încurentul „dacismului“, nãscut îndeceniile anterioare prin Kogãlniceanu,Russo, Bolliac, Bolintineanu ºi, maiales, prin cercetarea interdisciplinarãºi comparativã a unui savant ca B. P.Haºdeu, întemeietorul teoriei etnogenezicea „substratului“ (Perit-audacii?, 1860).„Dacismul“ romanticilor din primajumãtate a secolului trecut venea sãcontracareze teoria exageratã apuriºtilor latiniºti, nãscutã dinproductivul poncif cronicãresc („Dela Râm ne tragem“) ºi modulatã, maiapoi, în mod conjunctural, subpresiunea tot mai insistentã apropagandei catolice (venitã înMoldova dinspre regatul polon, iar înArdeal ºi Muntenia, prin filierãhabsburgicã sau direct de la Roma).„Dacismul“ venea, totodatã, sãexprime, într-o accepþiune„extraesteticã“, acea curatã ideenaþionalã, ca reflex împotrivaagresiunilor, importurilor ºi imitaþiilor„sincronicizante“. Era, de fapt,reflexul cultural al celebrei disputepolitice dintre „conservatorism“ ºi„liberalism“, pe tema cãreia un EugenLovinescu va scrie chiar o Istorie acivilizaþiei române moderne (1924–1925), dezbãtând acolo, pe larg, aºazisaconfruntare tipicã între „forþelerevoluþionare“ ºi „forþele reacþionare“.O disputã ideologicã ce a determinatºi o confruntare de suprastructurã cuecou îndelungat, dacã avem în vedereevoluþia literaturii române interbeliceºi a direcþiilor majore promovate, pede o parte, de publicaþiile aºa-zistradiþionaliste („Viaþa româneascã“,„Gândirea“), iar pe de alta, de celemoderniste („Sburãtorul“,„Contimporanul“).„Dacismul“ redescoperit deromanticii prepaºoptiºti de tipul luiGh. Asachi, exprima, aºadar, alãturide un vizionarism estetic, ºi omentalitate practicã, mândrã cã poatesã-ºi legitimeze o tradiþie strãvecheîn faþa universalitãþii culturale.Eminescu a înþeles foarte bineacest lucru, cãci, prin deplasareaaccentului de pe istorie pe o pro- ºipre- istorie, se urmãrea, de fapt, atâtlegitimarea unei doctrine (ideologii)naþionale de tip organicist, cât maiales acea idee de „integrare“ aspiritualitãþii autohtone în preistoriauniversalã, intenþionându-se, totodatã,cu sentimente de satisfacþie ºi mândrienaþionalã, o de-complexare amentalitãþii noastre culturale, o deprovincializareculturalã, ba chiar oeliberare de sub „teroarea istoriei“ –o istorie vitregã, mai totdeaunadramaticã, instituitã o datã cuînfrângerea Daciei, continuatã cu aºazisa„romanizare“, cu invaziile barbareºi, din Evul Mediu pânã târziu în epocacontemporanã, cu binecunoscutelepresiuni din partea a trei imperii(otoman, habsburgic, þarist).Ideea latinistã, lansatã deNicolaus Olahus ºi susþinutã de oîntreagã istoriografie, de-a lungul apeste douã secole ºi jumãtate(Ureche, Costin, Cantemir, corifeiiªcolii Ardelene, ConstantinCantacuzino) nu dãunase chiar atâtde mult naþiunii române, cãci, maiîntâi de toate, ea urmãrea o legitimitate„nobilã“ europeanã a aspiraþiilornoastre de-a lungul vremilor. Fusese,aºadar, unificatoare ºi catalizatoare însensul mesajului ei umanist ºi înluminismul ei practic, aplicatrealitãþilor româneºti.Gândirea sincerã ºi neîndoielnicpatrioticã a acestor „corifei“ umaniºtiera, însã, coloratã de acel spirit alveacului, care în perioada paºoptistãsuna deja vetust, nefuncþional ºi numai corespundea aspiraþiilor naþionalemoderne.Ideea redescoperirii mitologieinaþionale a fost pusã de geniuleminescian într-o perspectivãprotoistoricã, fãcând, de fapt, legãturacu mãrturia anticilor greci (Herodot,Platon) privitoare la existenþa realã ºifascinantã a aºa-numitelor popoarehiperboreene, între care traco-getodaciiau fost cei mai apropiaþi ºi auexercitat chiar influenþe asupraspiritualitãþii eline, fapt recunoscutîndeobºte în balcanologie (origineatracicã a miturilor argonautic, orfeic,dionisiac, hestian, chiar a doctrineipitagoreice...).„Dacismul“ deþinea, aºadar, caviziune istoricã, o motivaþie complexã,devenind, la Eminescu, atât mitestetic, cât mai ales un reflex deautoapãrare culturalã în faþaagresivitãþii spiritului universalist.Fenomenul a fost definit astfel deMIRCEA ELIADE, în studiul sãuintroductiv la ediþia de scrieri haºdeenedin 1937:„În epocile de crizã ale istorieiunui neam, întoarcerea la «rãdãcini»,la «originar» ºi «specific», opunereasau chiar negarea «universalismului»– este un fenomen deseori verificat.“(p. 99).Aºa a procedat ºi India prinîntoarcerea la hinduism ºi abandonareabudhismului („religie universalã“), întimpul marilor invazii turco-mongoleºi a valului islamic, care ameninþachiar fiinþa spiritualã ºi istoricã anaþiunii indiene. Azi, în toatã gândireaindianã, asistãm la o „modã“ prearianã,„cãutându-se cu orice preþ odesolidarizare de familia indoeuropeanã(din care fac parte ºi11