ianuarie 2007 - Dacia.org

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007cercetãtorii sã admitã – dacã nuconservarea unor cunoºtinþe proveninddintr-un alt fond de referinþã,necunoscut – cel puþin ipoteza uneifoarte probabile dezvoltãri autohtone.Aceasta nu e o pledoarie protocronistãci, simplu, invitaþia de a examina atentdatele care urmeazã.Când am expus în capitoleleanterioare câteva din realizãrileprobabile ale sacerdoþilor-savanþi de laKogaion, cum ar fi utilizarea unui sistemnumeric mixt de o mare productivitate,utilizarea sanctuarelor rotunde (ºi asanctuarelor în totalitatea lor) ca „riglede calcul“, dispozitiv de „transformãri“ºi „memorator“ al unor dimensiuni anume(„Y“-ul ºi posibilele subdiviziuni aleacestuia, pentru lungime; „Z“-ul pentrumãrimea unghiului la centru; constantelematematice Π ºi Φ dimensiunea corectãa anului tropic ºi a „Secolului dacic“ etc.),am insistat asupra caracterului deipotezã al acestor rezultate, care trebuiere-examinate temeinic ºi confirmate sauinfirmate de cãtre un mult mai mare numãrde specialiºti.Deoarece nu e întotdeauna simplãurmãrirea traseului pragmatic prin careau ajuns gânditorii din vechime laconcluzii filosofice, matematice,astronomice sau geofizicesurprinzãtoare, unii sunt tentaþi sã punã„informaþia“ de care dispuneau aceia peseama straniei prezervãri (pe cãi obscuresau oculte) de cunoºtinþe provenind dinculturi anterioare, superioare,presupus dispãrute sau ale cãror dovezimateriale încã n-au fost relevatearheologic. Chiar dacã o astfel de ipotezãnu trebuie exclusã aprioric numai pentrucã, pentru moment, ne lipsesc mijloaceleadecvate de investigare, corectaexaminare a tabloului ºtiinþific antic nuse poate opri doar la datele consemnateºi eliminând, drept incompatibile,enigmele.O astfel de „enigmã“, transferatã multprea adesea în sertarul legendelor, einformaþia asupra „ºtiinþeihiperboreene“, respectiv geto-dacice(informaþii asupra unui inventar cultual-ºtiinþific preluat uneori în Evul Mediudrept fie „gotic“, fie „sarmatic“!).Treptat, în douã milenii – ºi mai ales decimatede satârul bigotismulu religios carea sortit focului un inimaginabil numãrde manuscrise considerate „mult preapãgâne“ – informaþiile scrise despre10fondul cultual-ºtiinþific al strãmoºilornoºtri s-au tot împuþinat. (Mai ales încazul raritãþii informaþiilor privind lumeageto-dacicã, consecinþele sunt dintrecele mai inconfortabile, putând conducela ignorarea acestei culturi). Trageiaincendierii uriaºei Biblioteci din Alexandriaeste unul din contra-argumenteletemeinice care demonstreazã cãamplitudinea cunoºtinþelor anticilorera cu mult mai mare decât, de regulã,am fi tentaþi sã admitem.Fondatã la sfârºitul secolului III BCde generalul macedonean Ptolemeu I –ajuns dupã moartea lui AlexandruMacedon iniþiatorul dinastiei greceºtidin Egipt – biblioteca universitãþiiînfiinþate acolo a devenit cel mai celebrudepozit informativ al Lumii Antice. Unsecol ºi jumãtate mai târziu, pe când Caesara cucerit Egiptul, bibliotecaadãpostea deja aproape o jumãtate demilion de manuscrise, (adicã un numãrcomparabil cu cel al titlurilor pe care legãzduiesc astãzi cele mai mari bibliotecieuropene!..). O primã pagubã o provoacãincendiul, declanºat involuntar în anul48 BC, de legionarii lui Caesar. În schimb,în 391 AD, împãratul creºtin TheodosiusI cedeazã fanatismului episcopuluiAlexandriei, Theophilos, care pretindeincendierea aripilor Templul lui Serapisºi o bunã parte a Bibliotecii Regale,pentru a fi distruse... „pãcãtoasele scrieripãgâne“ (între acestea, posibil ºiimportantul manuscris al lui Traian,privind rãzboaiele sale cu Dacii; posibilºi tainicile „Legi Belagine“ ale Geþilor,menþionate ca atare de Iordanes precumºi alte manuscrise în care am fi fost directinteresaþi?!). Când – în 640 AD –nãvala arabã traverseazã Egiptul, ceeace a mai rãmas din pergamentele„necredincioºilor“ a fost folosit, înnumele Islamului, drept... combustibilpentru încãlzirea celor 4000 bãi publicedin Alexandria!... ( vezi: Feats and Wisdom,pag. 8–10).Dar faptul cã manuscrisele Biblioteciidin Alexandria nu ne-au parvenit, material,nu înseamnã cã ele nu au existat!...Cu certitudine Evul Mediu, numit ºi„Mileniul de Întuneric“, – consecinþãdirectã a creºterii supradimensionate ºiapoi a prãbuºirii uriaºului cu picioare delut numit Imperiului Roman, precum ºiincredibilei „miºcãri browniene“ apopoarelor continentului, migraþie înmasã care a urmat acestei prãbuºiri social-politice– a însemnat, pe scalatransmiterii informaþiei, un regretabil pasînapoi. Evul Mediu este cadrul unuinumãr inestimabil de „pierderi“; abiatrezirea culturalã (ºi socialã) a Renaºteriia însemnat pentru europeni revirimentulnecesar.Aceastã trezire a inclus ºi oadmirativã reconsiderare a Antichitãþii.Din pãcate, judecând dupã dovezile decare dispunea, aceastã reconsiderare aoptat mai ales pentru realizãrile culturilormediteraniene, ºi preponderent cele aleCulturii Greco-Romane (socotitã eronat„un tot, cu douã etaje“). ...ªi cum, înmiºcarea cercetãrii ºtiinþifice declanºatãulterior revirimentului Renaºterii,istoriografia românã – (atunci când, cufireascã timiditate, a început sã existe!)– a preferat sã agite pe plan internaþionalideia unei sorginte etnice datoratã doarimaginarei mixãri cu rãmãºiþelelecohortelor aºa-zis „romane“ ºi sã acceptecu satisfacþie înglobarea în ciorba„romanizãrii latine“, nu e de mirare cãabia în ultimele decenii ale secolului alXX-lea cercetarea pluridisciplinarãmondialã a început sã acorde o mai mareatenþie etajului traco-getic.Astãzi dispunem nu numai defrecvent citatele fragmente din Herodot,Strabon, Iordanes etc., dar ºi dematerialitatea celor 26 de sanctuareidentificate arheologic (cel puþin peteritoriul românesc actual; parte din celde odinioarã al Geto-Dacilor). Dispunemºi de un fond al cercetãriipluridisciplinare autohtone din ce în cemai util. Dispunem, totodatã, dedovezile unui important fond relevatarheologic în ultimul secol, menþionat înrapoartele de sãpãturi, parþial depus înmuzee ºi uneori comentat cu bunãintenþieºi pricepere în lucrãri de referinþã(chiar dacã aceastã pricepere s-a redus,limitativ, la specialitatea autorului).Paralel cu necesitatea imperioasã aunei reale coordonãri naþionale ºi aredeschiderii unei campanii de amplesãpãturi pentru o corectã punere învaloare a relicvelor daco-getice (depildã, se ºtie cã la Dealul Grãdiºtei doarcirca 15% din impresionantele teraseartificiale dacice ale Kogaionului aufost explorate arheologic!), o temeinicãcercetare pluridisciplinarã a fondurilorde care dispun muzeele româneºti ºistrãine este un imperativ de la sineînþeles.