ianuarie 2007 - Dacia.org

nr. 39 ianuarie 2007DACIA magazinEDITORIALIgnoranþa naºte monºtriide Vladimir BRILINSKYTreziþi din somnul cel demoarte, în care-i adâncirãbarbarii de tirani, culturniciinoºtri s-au pomenit cã peste noapte,Moº Crãciun le-a adus în dar patrubrãþãri de aur dacice. O pãlãrie preamare pentru capul lor, odihnit de atâtaignoranþã, sau altfel spus, o preavaloroasã jucãrie datã în mâna unorcopii, care nu ºtiu sã o foloseascã.De când inestimabilul cadou le-a fostpus în braþe, prin eforturi demne detoatã lauda, suita unui ministru (probabilun bun politician ºi un bun compozitor,dar incapabil sã-ºi formeze înjurul sãu o echipã credibilã ºi competentã),se întrece în declaraþii care decare mai elucubrante. Dacii nu prelucrauaur, ci aveau o tradiþie înprelucrarea argintului ºi bronzului,zice directorul Muzeului Naþionalde Istorie, Muºeþeanu, primitoareagazdã a cotropitorilor romani. Auruldin care sunt confecþionate acestebrãþãri provine probabil de la romani,sau poate din topirea monedelorde aur Koson pe care dacii leaduceau din imperiu, zice (fãrã aavea încã o analizã metalo-chimicã)mai vechea noastrã cunoºtinþã MirceaBabeº, pãstor al unui institut dincare au dispãrut fãrã urmã ºi fãrã repercusiunitãbliþele de plumb de la Sinaia.Iar ministrul, colac peste pupãzã,învãþat de subalterni, mai sloboadeuna, cum cã fiind un unicat, putemcrede cã brãþãrile aparþineauregilor daci. ªi multe alte afirmaþii fãrãacoperire, emise într-un jalnic amatorism.Pentru recuperarea acestor brãþãri,guvernul a alocat o sumã uriaºã, încomparaþie cu suma destinatã cercetãriiarheologice din ultimii 15 ani laSarmisegetusa. Cu aceºti bani, investiþiîn cercetarea sistematicã ºi intensivãîn munþii Orãºtiei, aceste brãþãriar fi fost descoperite de arheologi ºiar fi fost scutite automat de toate dubiilecârcotaºilor, având un certificatde naºtere ºtiinþific ºi credibil. Nelãmuriteste ºi faptul cã o comisie de expertizã,înarmatã cu un ºubler, o ruletãºi un cântar, se deplaseazã în Germaniasã examineze brãþãrile, omiþândsã cerceteze gropile din care anchetatoriispun cã au fost sustrase acestea.Este adevãrat, cã e mai comodsã-þi instalezi fundul în avion ºi sã cãlãtoreºtipe bani publici în Europa, sãstai la cãlduricã ºi sã emiþi pãreri ca ºichibiþii la fotbal, decât sã-þi hurducicreierii pe drumul desfundat al Sarmisegetusei,sã mãnânci frigul zeilor,ºi sã tragi o secþiune în jurul gropilor,secþiune care ar putea lãmuri multe.Þinuþi zeci de ani la porþile Sarmisegetusei,de cãtre monopolul ºcoliiarheologice Cluj, ºi fãrã a avea posibilitateasã sape în fieful dacilor, cercetãtoriibucureºteni, îºi iau acum revanºa.Mircea Babeº, înrãit adversaral profesorului Glodariu, a pus mânape brãþãri ºi le interpreteazã dupã bunulsãu plac, omiþând cã ele provindin Munþii ªureanu, acolo unde depeste 80 de ani, cu bune, cu rele, sapãtotuºi clujenii lui Teodorescu ºi Daicoviciu,a cãror pãrere ar cântãri substanþialla identitatea pe care acestebrãþãri trebuie sã o capete.Dar poate cã cea mai hilarã situaþieivitã în aceastã istorie, tot mai încâlcitãa brãþãrilor, este expunerea lor.În urmã cu câteva luni, pe Calea Victoriei,se maimuþãrea tot pe bani publici,o trupã de saltimbanci, din þaravecinã, îmbrãcaþi în armuri romane.Periplul lor, se termina triumfal în faþacolumnei traiane, acolo unde tandemulMuºeþeanu–Niþulescu (secretargeneral al Ministerului Culturii) le-a organizato primire la fel de triumfalã„cotropitorilor romani“. Se inauguraatunci, expoziþia Dacia Augusti Provinciaprilejuitã de împlinirea a 1900de ani de când romanii au cucerit ºijefuit Dacia. Acum, încãpute pe mânanepriceputului Muºeþeanu, brãþãrile aufost expuse în cadrul aceleiaºi expoziþii.Ce-a vrut oare luminatul conducãtoral muzeului sã demonstreze cuaceastã expunere? Cât de fraieri aufost romanii cã nu le-au gãsit ºi peastea? Sau poate s-a gândit cã ridicolaînfrãþire între cele douã popoare,roman ºi dac, ar cãpãta un plus decredibilitate în minþile naivilor, dacãbrãþãrile ar locui acasã la cotropitoriîntr-o veºnicã ºi neþãrmuritã armonie.Curat murdar!1

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007Civilizaþii anticeale Europei temperateIosif Vasile FERENCZArgumentCELÞII (VII)Civilizaþia dacicã, fãrã nicio îndoialã, a fost unaremarcabilã; dovadã este ºi interesul deosebitcare i-a fost acordat de cãtre lumea ºtiinþificã ºi de cãtrepublicul larg. Din pãcate, ea este cunoscutã astãzi maiales datoritã descoperirilor arheologice, dar ºi în acestfel a putut fi recuperat un mare volum de informaþii cuajutorul cãrora este posibilã reconstituirea, într-o mãsurãoarecare, a vieþii comunitãþilor umane din acea perioadã.O altã sursã de informaþii pentru înþelegerea vieþiiunei populaþii este datã de comparaþia cu viaþa altor populaþiicontemporane. Din acest motiv, credem cã esteutil sã prezentãm în paginile acestei reviste, pe parcursulmai multor numere, una dintre civilizaþiile contemporanecu care dacii au intrat în contact în mai multerânduri.Incursiunea propusã de noi înuniversul manifestãrilor civilizaþiei celtice a ajuns la cel dealºaptelea episod. Cel precedent a fostdedicat prezentãrii generale a culturiimateriale a primelor contingente decoloniºti. Prilejul a fost unul potrivitpentru a se constitui într-un preambulpentru subiectul pe care îl propunema fi abordat în rândurile care vorurma.Aºa cum menþionam, metalul comun(bronzul ºi fierul) a fost materiaprimã utilizatã cu preponderenþã pentrurealizarea podoabelor, în timp ceobiecte confecþionate din metale preþioasenu apar decât sporadic. Darchiar ºi în acest fel, meºteºugul lucrãriiobiectelor din categoria la carene referim, a atins cote foarte apropiatede mãiestrie, numeroase piesefiind considerate lucrãri de artã.Este foarte bine cunoscut, în ceeace priveºte arta, cã marile civilizaþiidin zonele mediteraneene ale antichitãþiiau fost preocupate de imitareanaturii ºi, mai ales, a omului.Abordarea realistã sau în manierãidealizantã a compoziþiilorartistice a fost completatãºi printr-o artã decorativã, alecãrei trãsãturi se înscriu întrolinie sobrã, riguroasã, în caredomnesc simetriile ºi care caracterizeazãchiar ºi decorurilevegetale, redate prin regularitateritmicã.Arta celticã se situeazã pepoziþii total opuse. Redarea figuriiumane este redusã doarla redarea figurii, ºi aceeaschematizatã; animalele, chiardacã sunt redate dintr-o perspectivãmai apropiatã de realism,au totuºi un vãdit caractercaricatural. În contradicþiecu aceste subiecte, ornamenticareprezentând motivevegetale este una exuberantã.Fig. 1. Mascã umanã pe ofibulã, dupã R. ªi V. Megaw.2

nr. 39 ianuarie 2007Toate acestea sunt trãsãturi de bazãale artei celþilor continentali, care potfi înþelese mai bine privite în evoluþie.Rãdãcinile arteicelticeCãutând sã descoperim rãdãcinileartei celtice, vom afla cum ele se ramificãîn mai multe direcþii. Uneleconverg spre spaþiul mediteranean,precum ºi în direcþia artei din zonaAdriaticii. Altele coboarã în timp ºi seîntrepãtrund cu motivele specifice aleartei primei epoci a fierului, când stilulgeometric era atotputernic. Reprezentãrileanimaliere atât de comuneartei sciþilor se pare cã au constituit ºiele o sursã de inspiraþie, pe aceastã,,filierã“ fiind adoptate unele motiveartistice.Toate aceste rãdãcini aratã cã celþiis-au remarcat ca o populaþie cucerte abilitãþi de adaptare ºi transformare.Însã trebuie precizat cã unelemotive vegetale – cum sunt palmetele,„mugurii de lotus“ sau vârtejurile– erau adoptate doar dacã ele se „potriveau“cu simbolismul vizual ºi sintaxaartei celtice. Dupã cum am maimenþionat, nu au fost omise nici reprezentãrilede animale (cai, oi, câini,pãsãri), toate fiind comune universuluispiritual al celþilor. Pe lângã acestea,au fost reprezentate ºi imaginileunor animale mitice, comune bestiaruluiindo-european, precum crocodili,dragoni, grifoni, delfini, sfincºi.Culorile vii au fost cu precãdereapreciate, fiind valorificate prin intermediulemailului, coralului sau al sticleicolorate.În ciuda acestor împrumuturi demotive ºi culori, trebuie sã precizãmfaptul cã, în esenþã, arta celticã esterezultatul propriei dezvoltãri interne,la care se adaugã fondul european.Evoluþia artei în cea de a doua epocãa fieruluiAnalizând manifestãrile artistice aleartei celþilor continentali, cercetãtoriiau distins mai multestiluri, ale cãror denumirivariazã uneori dela o ºcoalã istoriograficãla alta. Fiecaredintre acestea corespundunor perioadeistorice, astfel: „primulstil“, urmat de o„perioadã de tranziþie“,„stilul vegetalcontinuu“, numit iniþial,,de waldalgesheim“,dupã loculunei descoperiri celebre,ºi „stilul plastic“.Motive decorativespecifice artei celtice.Primul stilDenumit anteriorde cãtre savantul britanicPaul Jacobsthall„Early Style“, termenuleste utilizat pentrua desemna perioadainiþialã a artei latènieneþi a fost adeseafolosit pentru a daDACIA magazinimpresia unei unitãþi stilistice care, înrealitate, nu existã. Pentru definirea sa,trebuie remarcat cã preluãrile în cepriveºte motivistica, conduc la închegareaunui nou repertoriu, care ducela renunþarea la mai vechiul curent alartei geometrice.Printre elementele decorative introdusese numãrã anumite reprezentãride animale stilizate, mãºti umane ºianimale, ce împodobesc fibule derivatedin tipuri hallstattiene. Printre elementelecaracteristice acestui stil seaflã decorul în relief ºi decorul gravat.Primul dintre ele este ºi cel maiimportant ansamblu decorativ al „primuluistil“ fiind reprezentat sub formaunor frize pe anumite artefacte,îmbinate uneori cu mãºti sau formegeometrice.Faza de tranziþieDenumirea în cauzã a fost adoptatãîn mod convenþional pentru a definio perioadã de timp în care compoziþiadecorului nu cunoaºte modificãri,în schimb ele sunt prezente înmodul lor de realizare. Etapa este unadecisivã pentru evoluþia stilurilor latèniene.Aceasta este posibilã datoritãcontactului direct cu lumea mediteraneanã.Între caracteristici, dorim sã precizãmpe aceea marcatã prin frecvenþamare a podoabelor inelare decorateîntr-un stil încã influenþat de geometrism.Sunt folosite aceleaºi motive,dar ele cunosc o anumitã „involuþie“.De exemplu, mãºtile umane erau reprezentatemult mai schematic, considerându-seredarea ochilor ºi a nasuluica fiind suficientã. Între elementelemai noi se numãrã realizarea decoruluiîn zig-zag, uneori însoþit decercuri ºtampilate precum ºi de apariþialirei.Stilul vegetalcontinuuA fost considerat ca fiind cel maiimportant fenomen al acestei perioade.Apariþia noului stil este caracteri-3

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007În aceastã etapã, numãrul obiectelordecorate sporeºte iar aria lor derãspândire devine tot mai întinsã.Noile contacte cu lumea mediteraneanã,în contextul campaniei militareceltice din Balcani, a extinderii fenomenuluimercenariatului ºi a permanenteimiºcãri de populaþii în arealulbazinului carpatic au fost tot atâteaocazii pentru sporirea ºi afirmarea repertoriuluiartistic.Numãrul elementelor decorativecreºte ºi devine mai variat, acum fiindutilizate motive decorative preluatedin stilurile precedente, dar se maiadaugã ºi altele noi. Printre ele, pot fiîntâlnite, „S“-uri ºi reprezentãri zoomorfe,care provin din tezaurul artisticanterior. Motivele provenind dinarta mediteraneanã sunt reprezentateprin: palmete, lire, vârtejuri etc. Lor lise adaugã motivele noi: cercul împãrþitde o linie sinuoasã cunoscut ºi cayin-yang, triscelele etc.zatã nu numai prin noi motive, cât maiales prin modul în care au fost asociate,dând o formã continuã. În legãturãcu denumirea iniþialã: ,,stilul deWaldalgesheim“, unii cercetãtori auconsiderat este abuzivã, deoarece descoperireaeponimã, a cãrei omogenitaterãmâne încã discutabilã, nu corespundedecât unui aspect particular(...), ºi nu unui fenomen stilisticcu semnificaþie generalã. De aceea,cei mai mulþi cercetãtori considerãastãzi cã numele de ,,stil vegetal continuu“este mai potrivit.4Capul unei statui realizate dupã canoanele artei celtice,dupã R. ºi V. Megaw.Stilul plasticDetaliu al unui ornament pe uncolan celtic

nr. 39 ianuarie 2007DACIA magazinColane celtice cu capetele terminate în forma unor peceþi,dupã R. ºi V. Megaw.Printre noutãþi sunt înregistrate ºitehnicile de execuþie a pieselor. Estevorba de arta filigranului ºi a pseudofiligranului,pastilajul, rotaþia motivuluicu 180 0 în jurul unui punct centralsau relieful.Evoluþia artei celtice nu se opreºteaici. Ea va continua sã se adapteze ºiva evolua în anumite spaþii pânã înzorii Evului Mediu. Despre aceasta,însã, vom vorbi într-un alt episod.Detaliu al unui ornament pe un colan celtic5

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007KOGAION: HIC SUNT LEONES!…prof. Timotei URSUÎn cuprinsul studiului „KOGAION“,pentru a evita o eventualã citire eronatãîn cazul efectuãrii unor traduceri în limbistrãine, dar nu numai din aceastã cauzã,am scris numele muntelui sacru al Geþilorcu iniþiala „K“ ºi nu cu „C“; deci, voiscrie: KOGAION (aºa cum apare îndocumentele antice greceºti: Κογαιον/ον la Poseidonis/Strabo, – cf. VasilePârvan, Getica, ed. 1982 Bucureºti, pag.94); am evitat terminaþia dublã, deoareceal doilea „ON“ este doar marcaacuzativului/ablativului grecesc (vezi,comparativ, la Strabo: ...Πιδαγορειον„obiceiul pitagoreic“ ).În cazul celui numit de istoriografiaromânã, printr-o reminiscenþã depronunþie fie „illirã“, fie ardelenesclatinistã:„Deceneu“, acesta apare înStrabon drept „Dekaineo“: ∆εκαινεο, –(poate trascrierea greceascã a unuiautohton „Dekâneu“?!) – iar peste cincisecole, la Iordanes: „Diceneus/Diceneo“. Cum pronunþarea latinã realãa grupurilor CE-CI ºi GE-GI era Ke-Ki ºiGHE-GHI, sprijinit ºi pe varianta dinStrabon, voi utiliza denumirea,identificabilã fãrã riscuri ºi la traduceri,– Dekeneu.Pentru zeul Geto-Dacilor, Zamolxes,am preferat cea mai veche semnalaredocumentarã, cea a lui Herodot, IV, 94,consemnare din secolul V BC.:„ZALMOXIS“ (Ζαλµοξισ, spredeosebire de Strabo care, patru secolemai târziu, ezitã între „Ζαµολξεωσ/Ζαµολξιοσ“. Cum terminaþia protogreceascã,de origine dorianã (-ES,-IS )este, în cazul apelativelor, o dezinenþãgenitivalã indicând apartenenþa familialã,iar „X“ noteazã adesea consoana –inexistentã în greacã – „ª“ (ca în Xerses,a cãrui pronunþare era, conformdocumentelor aramaice, „ªÃRZÓ!), nue exclus ca pronunþarea geto-dacã sã fifost „Zãlmoº“, poate chiar „Zãul-Moº?!“; dar cum aceastã formã especulativã, am rãmas – pânã la unconsens lingvistic în acest sens – la6denumirea Zalmoxe .Chiar dacã, personal, consider cãexistã motive extrem de temeinice(incluzând sursele antice greceºti ºilatine) pentru pronunþarea: „GWETI“ înloc de „Geþi“ ºi??„DAKI“ în loc de„Daci“, voi continua sã utilizez acestedenumiri împãmântenite în limba românã,pentru a nu-l deconcerta pe cititor; darrecomand modificarea translãrii Dacilorîn francezã, englezã, (unde etnonimeleapar drept: „Daces“, iar a Geþilor drept„GETES“ ºi „GETS“, când logicatraducere a acestora ar fi „DAKS“ ºi„GWETS“! Sã notãm, analog,pronunþarea în limba românã „Dokia“ –nu Docia! – ºi toponimele derivate:„Gãtaia“, „Goþea“, „Guþanu“ etc.)Pentru a nu mai spori confuzia prinutilizarea unor notãri diferite (de ex: anulx „î.Chr“, anul x „e.n.“ etc.), voi folosinotarea internaþionalã pe cale degeneralizare (Anul x BC pentru „înaintede naºterea lui Christos“ ºi Anul x ADpentru „era noastrã“). Când se folosescalte notãri calendaristice, se faceprecizarea de rigoare.CUNOªTEAU SACERDOÞII LUIDECENEU ... GEODEZIA?!Iatã încã unul din capitolele studiuluiKOGAION care ridicã, a neîncredere,multe sprâncene: atât de adânc estesãditã în mentalitatea contemporanilornoºtri lecþia presupusei semiprimitivitãþia culturii geto-dace. În pofidaprobabilitãþii datelor recente, dedusepluridisciplinar din examinarea relicveloracestei culturi, tendinþa de menþinereinerþialã în concluziile pripit schiþate lamijlocul secolului trecut continuã, maiales în România; cu atât mai grav, cu câtaceastã tendinþã se manifestã chiar înrândul unor profesioniºti (care pretindcã sunt avizaþi în domeniu...)Cu siguranþã actuala percepþiepublicã este mai receptivã la mesajulmitologic, literar ºi muzeistic al trecutuluiîndepãrtat, aceasta adesea redusã cucandoare, cel mai aesea, doar la microdimensiuneaAntichitãþii Mediteraneene,respectiv greco-romane. În bombardamentulinformativ zilnic, mult preamulþi tind sã ignore uimitoarelecunoºtinþe ºtiinþifice obþinute chiar înacest etaj antic. Cercetarea pluridisciplinarãrecentã, utilizând în investigareatrecutului combinaþia analizelor unuispectru mult mai variat ºtiinþific decâtcel „tradiþional“ (cel înþepenit învanitoase idei preconcepute, ba chiar –adesea – în interese geopolitice),marcheazã un impresionant saltinformativ; percepþia publicã, ºi cu atâtmai mult cercetãtorii care se pretindangajaþi profesional în desluºireatrecutului, au datoria de a cunoaºteacest salt ºi a-l asimila, paralel cu refrecventareainformaþiilor de referinþã.Între relicvele culturii sumeriene –din urmã cu aproape cinci mii de ani –se numãrã nu numai notãri aleavansatelor cunoºtinþe matematice,topografice ºi astronomice, dar ºimanuale ºi dispozitive pentru utilizareapracticã a acestor cunoºtinþe (precum„abacul“, strãmoºul îndepãrtat alactualelor minicalculatoare). Treptat, s-a ajuns inerþial, în mintea unora, la ideiacã civilizaþia sumero-babilonianã ar fisursa mai tuturor cuceririlor ulterioareale ºtiinþei. Iatã însã cã celebrele Tãbliþede la Tãrtãria, dezgropate acum treidecenii în Transilvania, (dar numai recentcercetate pluridisciplinar) suntprobe convingãtoare dovedind prioritateainventãrii scrisului:„...nu în Mesopotamia, cum s-acrezut mult timp, ci în sãlbãtãciabarbarã a Estului European“ (vezi:FEATS AND WISDOM...,, 1990, pag. 18);dupã cum dovedeºte ºi acest citat,informaþia nouã este recunoscutã caatare pe plan mondial; (cu atât mai multsurprinde încrâncenarea cu carearheologi ºi istorici... români contestãîncã – ºi fãrã nici un argument – noua„vârstã“ a Tãbliþelor de la Tãrtãria,confirmatã de laboratoare specializate

nr. 39 ianuarie 2007din Europa ºi SUA).Dar este vorba, oare, doar despreTãbliþele de la Tãrtãria?!...Existã o sumedenie de informaþii careºocheazã – sau ar putea sã ºocheze –percepþia publicã de fiecare zi. În ruineleexcavate ale unui sat de lângã Bagdad,în Irak, vechi de peste douã milenii,arheologul german Wilhelm Koenig aexaminat un vas, cu un „dispozitivciudat“ în interior; analiza efectuatã laGeneral Electric Voltage Laboratory înMassachusetts, USA, îl demonstreazãa fi o... realã „baterie (pilã) electricã“!...Aceasta funcþiona, dupã toateprobabilitãþile, prin reacþia acidã asucului proaspãt de citrice (!), ºi asta...cu 1800 ani înaintea invenþiei moderne,din 1799, a lui Alessandro Volta. (Idem,F&W, pag. 20).În curtea moscheei Ktub Minar dinDelhi (India) continuã sã stea dreaptãspre cer o coloanã de ºase tone, din oþel,fãrã sã rugineascã, – deºi e expusãintemperiilor de cel puþin 1600 ani; cazule bine cunoscut dar analizele actualeîncã n-au reuºit sã dezlege misterultehnologic al procesului obþinerii acesteiperformanþe; aºa cum continuã sã ridicesemne de întrebare uimitoarea acurateþea tehnologiei utilizate pentru realizareaunor obiecte de fier dacice. Siderurgiapracticatã de strãmoºii noºtri – desprecare nu se pomeneºte mai nimic înmanualele ºcolare curente – a rãmaspractic necunoscutã nu numai„percepþiei publice“, dar ºi multorcercetãtori strãini, deºi: „...judecânddupã inventarul atelierelor aflate laSarmizegetusa (Dealul Grãdiºtei, n.n.),dupã cantitatea impresionantã de fierbrut aflatã în apropierea lor, dupãmulþimea uneltelor de fãurãrie ºi dupãmarea cantitate de produse finite,pentru a nu mai vorbi de diversitateaacestora, se poate conchide cã...(acolo)... au funcþionat cele mai mariateliere de forjã cunoscute pânã acumîn zona Sud-Est europeanã în epocaLatene...“ ( Cf. I. Glodariu ºi E. Iaroslavschi,Civilizaþia fierului, pag. 41).La Saqqara (în Egipt), lângã unmormânt datând din 200 BC, a fost gãsitºi apoi închis în cutiile din subsolulMuzeului de Antichitãþi din Cairo, unartefact din lemn clasificat drept „obiectpasãre, No. 6347“. Egiptologul KhalilMessiha a constituit, în cadrulKOGAION (Bird Eye on The Great Round Sanctuary, East to West) 20 oct.1985.DACIA magazinMinisterului Culturii din Egipt, o comisiede cercetãtori pluridisciplinari care auconcluzionat cã „obiectul“ nu reprezintão pasãre, ci „...pare sã încorporezeprincipiile constructive ale modeluluiunui... planor, principii care ausolicitat inginerilor moderni decadeîntregi pentru a le descoperi,experimenta ºi perfecþiona“ (vezi: Featsand Wisdom..., pag. 28).Ridicarea unor construcþii antice„speciale“ (piramidele egiptene,mesopotamiene ºi mexicane; „Camera cuecou“ din Hypogeum-ul din Malta;construcþiile de la Tiahuanaco, Americade Sud; Stonehenge ºi Silbury Hill, dinMarea Britanie; Trilithonul de laBaalbeck, Siria; uriaºele statui din InsulaPaºtelui, Polynesia, ºi chiar construcþiilesacre ºi de terasare de la Dealul Grãdiºtei– Kogaion, România, apreciate drept„...gigantice ziduri... ce ajung peverticalã în înãlþime în jur de 15 metri“(vezi: I.H. Criºan, Burebista, pag. 362–363), presupunea cunoºtinþe ºtiinþificetemeinic sedimentate ºi validate în timp,prin confruntarea cu statisticele seculareseismice, meteorologice, astronomice etc.Cunoºtinþele matematice avansateale egiptenilor sunt atestate (veziPapyrusul „Rhind“, datând de acum treimilenii ºi jumãtate, respectiv din anul1650 BC), confirmând cã se cunoºteau,cu 1800 de ani înaintea construiriisanctuarelor de la Kogaion (vezi: W.S.Anglin, Mathematics., pag. 2–3):extragerea rãdãcinii patrate; o utilãestimare a constantei ???la valoarea ?,16); rezolvarea ecuaþiilor liniare;progresii aritmetrice; „triunghiul deaur“ (atribuit ulterior pitagoreicilor) etc.Ceea ce numim drept „ºtiinþa vechegreceascã“ era, în fapt,circummediteranianã, deoarece lumeaGreciei Antice se extindea spre Est înIonia (Anatolia), asimilând ºi informaþiasummero-caldeeanã; posibil ºi noþiuniprovenite ºi mai din Est, contactul antical mediteranienilor cu Asia de Sud fiindo certitudine. Spre Nord „circulaþiagreceascã“ acoperea ºi o jumãtate dinPeninsula Balcanicã; spre Vest înglobaporþiunea meridionalã a actualeiPeninsule Italice, iar spre Sudimportantul depozit ºtiinþific egiptean,veritabilã ºcoalã pentru majoritateamatematicienilor, astronomilor ºifilozofilor de notorietate ai antichitãþii.Performanþele ºtiinþifice ale ºcolilor7

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007filosofico-ºtiinþifice greceºti (Thales,Pythagora, Euclid, Parmenides etc), nuconstituiau deloc un secret, dimpotrivã– erau clamate cu orgoliu; iar lumea getodacicã,situatã tocmai în zona de impactdintre cultura mediteranianã ºienigmatica – dar reala! – culturã centralºi nordic-europeanã (hyperboreicã), nuputea rãmâne în afara influenþelorambelor culturi. Tipurile de sanctuaredacice, practicile tribale, profesarea„secretului cultual codificat“ (în manierãdruidicã) etc., demonstreazãapartenenþa la aceeaºi structurã paleoculturalãcare a generat ºi monumentelemegalitice circumatlantice; totodatã,repetate consemnãri antice insistãasupra contactului instructiv pe care l-au avut corifeii cultuali traco-getici(Abaris, Zalmoxis, Deceneu) cu zoneleºtiinþifice ale culturii mediteraneene. Înestimarea probabilelor performanþegeto-dacice, acesta e un indiciu mult preauºor trecut cu vederea.Reaºezând atent etajele informaþieiºtiinþifice vom constata cã lumea getodacicã,cel puþin cea din intervalulconsemnat documentar dintre domnialui Burebista (mijlocul secolului I BC) ºipânã dupã cea a lui Decebal (secolul IIAC), aflatã în dovedit contact interactivcu orizontul social greco-roman ºipracticantã – dupã cum demonstreazãnu numai trimiterile literar-istorice ale luiHecateu Abderitul, Pausanias,Porphirios sau Iordanes, dar mai alesrecentele cercetãri de arheo-astronomie– a unei asidue cercetãri matematicoastronomice,vom remarca cã avea toatecondiþiile pentru a cunoaºte rezultatelede rãsunet, astronomice, matematice ºigeodezice ale antichitãþii.Combinarea acestora cu probabilamoºtenire a unui volum de informaþii„hyperboreice“ trebuia sã conducã,inerent, la propriile performanþe. Dinpãcate, acestea nu s-au pãstratconsemnate, precum astãzi mult mai bine8KOGAION (XI, part of X) 20 oct 1985, Copyright Timotei Ursu, 1985, 2007

nr. 39 ianuarie 2007cunoscutele rezultate ale observaþieicelestiale sumeriene, sau cele –uimitoare! – ale astronomiei babiloniene.Aceasta din urmã cunoºtea, cu unmileniu înaintea Grecilor (ºia...Dacilor?!), poziþia planetelor, iarplanetele sunt tratate distinct faþã de„constelaþiile stelelor“; sacerdoþiibabilonieni cunoºteau ciclurile sinodiceale lui Venus, Jupiter ºi Marte; efectuaucalcule matematice necesare alcãtuiriiefemeridelor, calendarului ºi predicþieieclipselor; cunoºteau perioadele miºcãriiSoarelui ºi Lunii de-a lungul eclipticii ºiapariþia miºcãrii retrograde a planetelor.(Evident, rãmâne sub semnul întrebãriidacã aceste performanþe erau strictautohtone sau erau „preluate“ dintr-osursã pe care n-o cunoaºtem încã?! Certe cã aceste date n-au dispãrut, ci s-autransmis urmaºilor, secol dupã secol,„golurile“ nefiind ale acestei continuitãþi,ci ale informaþiei noastre inerent incomplete.)Observaþia celestialã egipteanã care,altfel, a acumulat un mare volum de date,s-a „înecat“ prin oferirea acestora doarinterpretãrilor cultual-sacrale (vezi:Michael Zeilik, Astronomy, pag. 26–34),nereuºind sã se constituie într-un„sistem astronomic“; ea s-a oprit laalcãtuirea unui calendar, destul decomplicat în pofida aparenþei salesimplificatoare ºi la aplicaþiile practice,cât de cât posibile, ale acestuia. Înschimb, piramidele egiptene deþin ofoarte corectã orientare faþã de Nord;ceea ce arheo-astronomia a stabilit, efaptul cã datoritã miºcãrii de precesie,„Steaua Nordului“ în urmã cu 3000 deani nu era actuala Polarys, ci o steanumitã astãzi Thuban, parte aconstelaþiei Dragonului (iar evoluþiaacestei stele pe cerul antic este oconfirmare suplimentarã în datareamomentului, mai exact, în care au fostconstruite piramidele). Am menþionatfaptul, pentru cã el ridicã noi semne deîntrebare asupra... sanctuarelor dacicede la Kogaion. Potrivit cercetãrilorasidue ale lui Florin Stãnescu, rezultã cãorientarea terasei a XI-a, cea a„Sanctuarelor rotunde“, este indicatã cuo excepþionalã exactitate cãtredirecþia Nordului, de un aliniamentmarcat între centrul Soarelui de Andezitºi, prin „coada“ acestui disc de piatrã(un ºir de 17 blocuri descrescãtoare camãrime), acest aliniament intersecteazãdouã blocuri de andezit, succesive, dinaºa-numitul „Sanctuar patrulaterdescompletat (?!)“ (vezi: FlorinStãnescu, în Glodariu, Iaroslavschi,Pescaru, Stãnescu, Sarmizegetusa...,pag. 251). ªi aici apare... enigma: înperioada în care a fost direcþionat acestaliniament, sub cerul antic al secolelor IBC – I AC (când se estimeazã arheologiccã a avut loc construirea pieselor teraseia XI-a), acolo – în acest „Nord exact“ –nu se mai afla... nici o stea indicatoare:era un relativ gol celestial! ªi atunci, sepune întrebarea: care era reperul deexactitate necesar orientãrii folosit deconstructorii sanctuarelor?! (Orientareaterasei prin amintitul aliniament nuvizeazã „Polul Nord magnetic“ care, cumse ºtie, are o semnificativã abatere faþãde cel „astral“ ºi „geografic“). Nucumva... aceastã orientare este maiveche, adicã oarecum conservatã dintroperioadã contemporanã construirii, sãzicem, a piramidelor egiptene?! ªi, prinurmare: nu cumva sanctuarele teraselorX si XI pãstreazã... informaþii maivechi?!Pânã la proba contrarie, aceasta estedoar încã o ipotezã de lucru propusã decercetarea pluridisciplinarã.REALITATE SAU... FANTEZIE?!Dacã luãm în considerare referinþeleantice privind peregrinãrile „patriarhilorgeto-daci“ prin zonele Sudului, de lapitagoreii Crotonei (sau antecesori aiacelora?!) pânã la Egipteni ºi posibil,Mesopotamieni, trebuie sã presupunemcã sacerdoþii Kogaionului puteau fi (ºi,foarte probabil: erau) informaþi asuprarezultatelor astromo-geodezice ale„mediteranienilor“; cel puþin într-omãsurã stimulativã (vezi, pentru acesterezultate: Larousse, Dicþionar decivilizaþie greacã..., pag. 47–48 ºi 117).Este un exerciþiu de logicã elementarãsã admitem cã, dacã la construireacomplexului Kogaion, au participat întradevãr„meºteri greci“ (vezi H.Daicoviciu, Dacii, pag. 182), contactulsocial daco-helen nu se rezuma doar laaºezarea unor pietre în ziduri (ºi încã azidurilor unor construcþii sacramentale!)...Sfericitatea Pãmântului era onoþiune profesatã de pitagoreici încã dinsecolele VI–V BC; asupra teoriei luiHicetas ºi Ecfante, care afirmau cãPãmântul se roteºte în jurul sãu, s-aDACIA magazinpronunþat explicit, ba s-a ºi inspirat dinea, Platon. Eudoxiu din Cnidos aconceput un sistem de „SFEREHOMOCENTRICE“ care l-au ajutat peAristotel la alcãtuirea catalogului sãustelar. Eratostene, (cam cu 100 de aniînaintea sacerdoþilor lui Deceneu!) aizbutit sã calculeze, cu remarcabilãprecizie, circumferinþa Pãmântului.Concomitent, Aristarch din Samos aexpus ipoteza sistemului heliocentric(rotirea planetelor sistemului nostru înjurul Soarelui). În secolul II BC, Hiparhinventând (sau dezvoltând?)trigonometria, a dat instrumentulindispensabil mãsurãtorilorastronomice. Mai trebuie sã ne mirecunoscuta ulterioarã descriere asacerdoþilor geþi/goþi de cãtre Iordanes?La raportarea datelor pe care le-amdedus din sanctuarele dacice, un elementobligatoriu de referinþã a fost ºirãmâne amintita performanþã a luiEratostene. Bibliotecar al Bibliotecii dinAlexandria, acest strãlucit savant antica avut acces direct la o sumedenie demanuscrise depozitate acolo. Nuîntâmplãtor este considerat „creatorulgeografiei ºtiinþifice“ ºi, între alte realizãriºtiinþifice, el a gândit un precursor alcalendarului pe care îl folosim astãzi(vezi, idem, Dicþionar, pag. 117); însãadevãrata celebritate i-a adus-ocalcularea circumferinþei terestre ºi alungimii meridianului pãmântesc,pornind de la o extrem de ingenioasãmetodã originalã, ºi anume princalcularea evoluþiei umbrei create deSoare la solstiþiul de varã ºi a „mersuluiSoarelui“ raportat la circumferinþaterestrã (Dicþionar, idem pag. 117).Insistãm asupra informaþiei cãaceastã performanþã, care defineacircumferinþa Pãmântului „lungã deaproape 40.000 Km.“ (cifrã translatã înmodulul de lungime folosit astãzi), adevenit celebrã cu vreo sutã de aniînaintea datei estimate ca moment alridicãrii sanctuarelor rotunde de laKogaion; dacã lucrurile stau într-adevãraºa, Deceneu ºi învãþãceii sãi – atât delãudaþi de Iordanes ca savanþi! –cunoºteau aceastã performanþã, amputea spune: cu certitudine.Cum însã o serie de date – dedusedin „sistemul numeric Kogaion“ – sedovedesc a fi... superioare sistemelorde referinþã amintite, este cazul ca9

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007cercetãtorii sã admitã – dacã nuconservarea unor cunoºtinþe proveninddintr-un alt fond de referinþã,necunoscut – cel puþin ipoteza uneifoarte probabile dezvoltãri autohtone.Aceasta nu e o pledoarie protocronistãci, simplu, invitaþia de a examina atentdatele care urmeazã.Când am expus în capitoleleanterioare câteva din realizãrileprobabile ale sacerdoþilor-savanþi de laKogaion, cum ar fi utilizarea unui sistemnumeric mixt de o mare productivitate,utilizarea sanctuarelor rotunde (ºi asanctuarelor în totalitatea lor) ca „riglede calcul“, dispozitiv de „transformãri“ºi „memorator“ al unor dimensiuni anume(„Y“-ul ºi posibilele subdiviziuni aleacestuia, pentru lungime; „Z“-ul pentrumãrimea unghiului la centru; constantelematematice Π ºi Φ dimensiunea corectãa anului tropic ºi a „Secolului dacic“ etc.),am insistat asupra caracterului deipotezã al acestor rezultate, care trebuiere-examinate temeinic ºi confirmate sauinfirmate de cãtre un mult mai mare numãrde specialiºti.Deoarece nu e întotdeauna simplãurmãrirea traseului pragmatic prin careau ajuns gânditorii din vechime laconcluzii filosofice, matematice,astronomice sau geofizicesurprinzãtoare, unii sunt tentaþi sã punã„informaþia“ de care dispuneau aceia peseama straniei prezervãri (pe cãi obscuresau oculte) de cunoºtinþe provenind dinculturi anterioare, superioare,presupus dispãrute sau ale cãror dovezimateriale încã n-au fost relevatearheologic. Chiar dacã o astfel de ipotezãnu trebuie exclusã aprioric numai pentrucã, pentru moment, ne lipsesc mijloaceleadecvate de investigare, corectaexaminare a tabloului ºtiinþific antic nuse poate opri doar la datele consemnateºi eliminând, drept incompatibile,enigmele.O astfel de „enigmã“, transferatã multprea adesea în sertarul legendelor, einformaþia asupra „ºtiinþeihiperboreene“, respectiv geto-dacice(informaþii asupra unui inventar cultual-ºtiinþific preluat uneori în Evul Mediudrept fie „gotic“, fie „sarmatic“!).Treptat, în douã milenii – ºi mai ales decimatede satârul bigotismulu religios carea sortit focului un inimaginabil numãrde manuscrise considerate „mult preapãgâne“ – informaþiile scrise despre10fondul cultual-ºtiinþific al strãmoºilornoºtri s-au tot împuþinat. (Mai ales încazul raritãþii informaþiilor privind lumeageto-dacicã, consecinþele sunt dintrecele mai inconfortabile, putând conducela ignorarea acestei culturi). Trageiaincendierii uriaºei Biblioteci din Alexandriaeste unul din contra-argumenteletemeinice care demonstreazã cãamplitudinea cunoºtinþelor anticilorera cu mult mai mare decât, de regulã,am fi tentaþi sã admitem.Fondatã la sfârºitul secolului III BCde generalul macedonean Ptolemeu I –ajuns dupã moartea lui AlexandruMacedon iniþiatorul dinastiei greceºtidin Egipt – biblioteca universitãþiiînfiinþate acolo a devenit cel mai celebrudepozit informativ al Lumii Antice. Unsecol ºi jumãtate mai târziu, pe când Caesara cucerit Egiptul, bibliotecaadãpostea deja aproape o jumãtate demilion de manuscrise, (adicã un numãrcomparabil cu cel al titlurilor pe care legãzduiesc astãzi cele mai mari bibliotecieuropene!..). O primã pagubã o provoacãincendiul, declanºat involuntar în anul48 BC, de legionarii lui Caesar. În schimb,în 391 AD, împãratul creºtin TheodosiusI cedeazã fanatismului episcopuluiAlexandriei, Theophilos, care pretindeincendierea aripilor Templul lui Serapisºi o bunã parte a Bibliotecii Regale,pentru a fi distruse... „pãcãtoasele scrieripãgâne“ (între acestea, posibil ºiimportantul manuscris al lui Traian,privind rãzboaiele sale cu Dacii; posibilºi tainicile „Legi Belagine“ ale Geþilor,menþionate ca atare de Iordanes precumºi alte manuscrise în care am fi fost directinteresaþi?!). Când – în 640 AD –nãvala arabã traverseazã Egiptul, ceeace a mai rãmas din pergamentele„necredincioºilor“ a fost folosit, înnumele Islamului, drept... combustibilpentru încãlzirea celor 4000 bãi publicedin Alexandria!... ( vezi: Feats and Wisdom,pag. 8–10).Dar faptul cã manuscrisele Biblioteciidin Alexandria nu ne-au parvenit, material,nu înseamnã cã ele nu au existat!...Cu certitudine Evul Mediu, numit ºi„Mileniul de Întuneric“, – consecinþãdirectã a creºterii supradimensionate ºiapoi a prãbuºirii uriaºului cu picioare delut numit Imperiului Roman, precum ºiincredibilei „miºcãri browniene“ apopoarelor continentului, migraþie înmasã care a urmat acestei prãbuºiri social-politice– a însemnat, pe scalatransmiterii informaþiei, un regretabil pasînapoi. Evul Mediu este cadrul unuinumãr inestimabil de „pierderi“; abiatrezirea culturalã (ºi socialã) a Renaºteriia însemnat pentru europeni revirimentulnecesar.Aceastã trezire a inclus ºi oadmirativã reconsiderare a Antichitãþii.Din pãcate, judecând dupã dovezile decare dispunea, aceastã reconsiderare aoptat mai ales pentru realizãrile culturilormediteraniene, ºi preponderent cele aleCulturii Greco-Romane (socotitã eronat„un tot, cu douã etaje“). ...ªi cum, înmiºcarea cercetãrii ºtiinþifice declanºatãulterior revirimentului Renaºterii,istoriografia românã – (atunci când, cufireascã timiditate, a început sã existe!)– a preferat sã agite pe plan internaþionalideia unei sorginte etnice datoratã doarimaginarei mixãri cu rãmãºiþelelecohortelor aºa-zis „romane“ ºi sã acceptecu satisfacþie înglobarea în ciorba„romanizãrii latine“, nu e de mirare cãabia în ultimele decenii ale secolului alXX-lea cercetarea pluridisciplinarãmondialã a început sã acorde o mai mareatenþie etajului traco-getic.Astãzi dispunem nu numai defrecvent citatele fragmente din Herodot,Strabon, Iordanes etc., dar ºi dematerialitatea celor 26 de sanctuareidentificate arheologic (cel puþin peteritoriul românesc actual; parte din celde odinioarã al Geto-Dacilor). Dispunemºi de un fond al cercetãriipluridisciplinare autohtone din ce în cemai util. Dispunem, totodatã, dedovezile unui important fond relevatarheologic în ultimul secol, menþionat înrapoartele de sãpãturi, parþial depus înmuzee ºi uneori comentat cu bunãintenþieºi pricepere în lucrãri de referinþã(chiar dacã aceastã pricepere s-a redus,limitativ, la specialitatea autorului).Paralel cu necesitatea imperioasã aunei reale coordonãri naþionale ºi aredeschiderii unei campanii de amplesãpãturi pentru o corectã punere învaloare a relicvelor daco-getice (depildã, se ºtie cã la Dealul Grãdiºtei doarcirca 15% din impresionantele teraseartificiale dacice ale Kogaionului aufost explorate arheologic!), o temeinicãcercetare pluridisciplinarã a fondurilorde care dispun muzeele româneºti ºistrãine este un imperativ de la sineînþeles.

nr. 39 ianuarie 2007DACIA magazinEMINESCU – epopeea dacicãProf. dr. Zenovie CÂRLUGEADintre toþi scriitorii români,Eminescu este acela care,în vizionare ºi grandioasestructuri ale imaginarului romantic,„fusese fulgerat de ideea unei epopeidacice“ (G. Cãlinescu), cu multînainte de perioada în care gazetarulcombãtea vehement „strãinismul“,militând pentru dezvoltarea naþiunii pecale organicã, naturalã.Intenþia de a contura, în cadreepopeice, acea inimitabilã mitologieautohtonã, se înscria, de fapt, încurentul „dacismului“, nãscut îndeceniile anterioare prin Kogãlniceanu,Russo, Bolliac, Bolintineanu ºi, maiales, prin cercetarea interdisciplinarãºi comparativã a unui savant ca B. P.Haºdeu, întemeietorul teoriei etnogenezicea „substratului“ (Perit-audacii?, 1860).„Dacismul“ romanticilor din primajumãtate a secolului trecut venea sãcontracareze teoria exageratã apuriºtilor latiniºti, nãscutã dinproductivul poncif cronicãresc („Dela Râm ne tragem“) ºi modulatã, maiapoi, în mod conjunctural, subpresiunea tot mai insistentã apropagandei catolice (venitã înMoldova dinspre regatul polon, iar înArdeal ºi Muntenia, prin filierãhabsburgicã sau direct de la Roma).„Dacismul“ venea, totodatã, sãexprime, într-o accepþiune„extraesteticã“, acea curatã ideenaþionalã, ca reflex împotrivaagresiunilor, importurilor ºi imitaþiilor„sincronicizante“. Era, de fapt,reflexul cultural al celebrei disputepolitice dintre „conservatorism“ ºi„liberalism“, pe tema cãreia un EugenLovinescu va scrie chiar o Istorie acivilizaþiei române moderne (1924–1925), dezbãtând acolo, pe larg, aºazisaconfruntare tipicã între „forþelerevoluþionare“ ºi „forþele reacþionare“.O disputã ideologicã ce a determinatºi o confruntare de suprastructurã cuecou îndelungat, dacã avem în vedereevoluþia literaturii române interbeliceºi a direcþiilor majore promovate, pede o parte, de publicaþiile aºa-zistradiþionaliste („Viaþa româneascã“,„Gândirea“), iar pe de alta, de celemoderniste („Sburãtorul“,„Contimporanul“).„Dacismul“ redescoperit deromanticii prepaºoptiºti de tipul luiGh. Asachi, exprima, aºadar, alãturide un vizionarism estetic, ºi omentalitate practicã, mândrã cã poatesã-ºi legitimeze o tradiþie strãvecheîn faþa universalitãþii culturale.Eminescu a înþeles foarte bineacest lucru, cãci, prin deplasareaaccentului de pe istorie pe o pro- ºipre- istorie, se urmãrea, de fapt, atâtlegitimarea unei doctrine (ideologii)naþionale de tip organicist, cât maiales acea idee de „integrare“ aspiritualitãþii autohtone în preistoriauniversalã, intenþionându-se, totodatã,cu sentimente de satisfacþie ºi mândrienaþionalã, o de-complexare amentalitãþii noastre culturale, o deprovincializareculturalã, ba chiar oeliberare de sub „teroarea istoriei“ –o istorie vitregã, mai totdeaunadramaticã, instituitã o datã cuînfrângerea Daciei, continuatã cu aºazisa„romanizare“, cu invaziile barbareºi, din Evul Mediu pânã târziu în epocacontemporanã, cu binecunoscutelepresiuni din partea a trei imperii(otoman, habsburgic, þarist).Ideea latinistã, lansatã deNicolaus Olahus ºi susþinutã de oîntreagã istoriografie, de-a lungul apeste douã secole ºi jumãtate(Ureche, Costin, Cantemir, corifeiiªcolii Ardelene, ConstantinCantacuzino) nu dãunase chiar atâtde mult naþiunii române, cãci, maiîntâi de toate, ea urmãrea o legitimitate„nobilã“ europeanã a aspiraþiilornoastre de-a lungul vremilor. Fusese,aºadar, unificatoare ºi catalizatoare însensul mesajului ei umanist ºi înluminismul ei practic, aplicatrealitãþilor româneºti.Gândirea sincerã ºi neîndoielnicpatrioticã a acestor „corifei“ umaniºtiera, însã, coloratã de acel spirit alveacului, care în perioada paºoptistãsuna deja vetust, nefuncþional ºi numai corespundea aspiraþiilor naþionalemoderne.Ideea redescoperirii mitologieinaþionale a fost pusã de geniuleminescian într-o perspectivãprotoistoricã, fãcând, de fapt, legãturacu mãrturia anticilor greci (Herodot,Platon) privitoare la existenþa realã ºifascinantã a aºa-numitelor popoarehiperboreene, între care traco-getodaciiau fost cei mai apropiaþi ºi auexercitat chiar influenþe asupraspiritualitãþii eline, fapt recunoscutîndeobºte în balcanologie (origineatracicã a miturilor argonautic, orfeic,dionisiac, hestian, chiar a doctrineipitagoreice...).„Dacismul“ deþinea, aºadar, caviziune istoricã, o motivaþie complexã,devenind, la Eminescu, atât mitestetic, cât mai ales un reflex deautoapãrare culturalã în faþaagresivitãþii spiritului universalist.Fenomenul a fost definit astfel deMIRCEA ELIADE, în studiul sãuintroductiv la ediþia de scrieri haºdeenedin 1937:„În epocile de crizã ale istorieiunui neam, întoarcerea la «rãdãcini»,la «originar» ºi «specific», opunereasau chiar negarea «universalismului»– este un fenomen deseori verificat.“(p. 99).Aºa a procedat ºi India prinîntoarcerea la hinduism ºi abandonareabudhismului („religie universalã“), întimpul marilor invazii turco-mongoleºi a valului islamic, care ameninþachiar fiinþa spiritualã ºi istoricã anaþiunii indiene. Azi, în toatã gândireaindianã, asistãm la o „modã“ prearianã,„cãutându-se cu orice preþ odesolidarizare de familia indoeuropeanã(din care fac parte ºi11

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007englezii), o ieºire din «universal» – ºigãsirea unei rãdãcini autonome, locale,«etnice»“. Fenomenul este identicºi în Japonia, unde, pe la mijloculsecolului trecut, fusese redescoperitãreligia naþionalã, shintoismul, prindecadenþa precipitatã a budhismului...„Criza“ Japoniei „seamãnã cu crizacare a strãbãtut Franþa imediat dupãRevoluþie“. 1Credinþa cã ne tragem dintr-un„popor de eroi“ ºi „plin de nobleþe“,scrie gazetarul Eminescu, este nunumai o mândrie, dar ºi un îndemn laimpunerea unei demnitãþi naþionale:„m-am convins cã acea urã în contratrecutului, acea aruncare în apã atuturor tradiþiilor, acel abis creat întretrecutul de idei ºi prezentul de azi nue un rezultat organic ºi necesar alistoriei române, ci ceva fatidic ºi artificial“(art. Materialuri etnograficeprivind în parte ºi pe dl. NicuXenopolus)...Ca idee culturalã, putem urmãri,în mod cu totul pilduitor, reverberaþiiledacismului în gândirea gazetaruluiEminescu, care era convins cã „oricecivilizaþie adevãratã nu poate consistadecât printr-o parþialã întoarcere latrecut“.Câtã vreme liberalii ar lua în sensabsolut „ideile citite ºi nerumegate dinautori strãini“, „pentru noi – scriegazetarul de doctrinã – adevãrurilesociale, economice, juridice nu suntdecât adevãruri istorice“.Când scria despre acea „DACIETRAIANÓ, Eminescu gândea, defapt, în spiritul teoriei organiciste asubstratului (lansatã de Hasdeu), întroamplã campanie de cercetarecomparativ – istoricã.Adept al teoriei organiciste,Eminescu susþine cã „a rãsãdi plantefãrã rãdãcinã, pentru a avea grãdinata în douã ceasuri, nu e progres, cidevastare“. De aici apãrarea „tradiþiiloristorice“ în faþa agresivitãþilor cosmopolitede orice fel ºi de oriunde arveni ele.Statul, în viziunea gazetarului,trebuie dezvoltat nu pe o cale raþionalenciclopedistã,ci pe una naturalã,neuitând nicio clipã de „misiuneaistoricã pe care Dumnezeu ne-aîncredinþat-o din ziua în care Traianîmpãratul a pus piciorul pe malulstâng al Dunãrii...“.12Misiunea românilor e definitã deEminescu astfel: „Trebuie sã fim unstrat de culturã la gurile Dunãrii:aceasta e singura misiune a statuluiromân“. De aici condamnareaelementelor alogene (care pun înprimejdie mentalitatea ºi spiritualitateanaþionalã) atât de patetic ºi „rasist!“(Cãlinescu) exprimatã în celebraDoinã, adevãrat manifest al ideologieinaþionaliste eminesciene.„Dacã pe acest pãmânt – ziceEminescu – va exista vreodatã ocivilizaþie adevãratã, va fi aceea cãva rãsãri din elementele civilizaþieivechi“.Raportul dintre „barbarie“ ºi„civilizaþie“, crede poetul, ar fi acelaexprimat de legãtura dintre „ghinda“stejarului ºi „rãdãcinile“ sale, – prinurmare, „civilizaþia adevãratã“ serealizeazã printr-o înþeleaptã„întoarcere la trecut“, la tradiþie, „laelementele lui bune, sãnãtoase, propriide dezvoltare“.ªi pentru a-ºi susþine teza statuluinatural ºi a dezvoltãrii organice,gazetarul aminteºte de trei dateimportante din istoria naþiunii române:anul 1700 (când „învinge elementulimigrat prin domnia fanariotã“), 1821(când se produce „reacþiuneaelementului autohton“, biruitoare ºiasimilatoare pânã la 1866) ºi epoca ceîncepe de la 11 februarie 1866 (când,din nou, învinge „elementul imigrat“,faþã de care este iminentã, credepoetul, „reacþiunea fondului istoric alþãrii“).În acest sens, mesajul din finalularticolului vine sã exprime o ideologieculturalã în acþiune, urgentã ºimesianicã:„TOTUL TREBUIE DACIZATOARECUM DE-ACI ÎNAINTE“. 2Poetul, care condamnase politicade asuprire naþionalã a monarhieihabsburgice, va vorbi, într-un articoldin 2 octombrie 1880, despre «idealulpolitic al Daco-României», crezândefectiv în «ideea daco-românã caaspiraþie politicã». 3Sã mai amintim cã, în poemul detinereþe «Odin ºi Poetul», Eminescupersifleazã pe „romunculi“, adicã peurmaºii-pigmei ai vestiþilor dacoromani,acele „naturi catilinare“ cosmopoliteºi închinate „strãinismului“distrugãtor ori falsificator de tradiþie.E una din temele sociale de mare impact,cum vom vedea, în liricaeminescianã.*Strãfulgerat, încã din tinereþe, deideea alcãtuirii unei „epopei dacice“,Eminescu va rãmâne toatã viaþa cuaceastã obsesie culturalã ºi poeticã,realizând, de fapt, fragmentar, unele„pãrþi constitutive“ ale acestei vastelucrãri artistice în care fundamentalãtrebuie sã fie imaginea mitologiei ºispiritualitãþii geto-dacice. E vorba deacel „dacism“ de concepþie, de carevorbea G. Ibrãileanu (vol. „Scriitoriºi curente“, 1909), în care trona unZalmoxis protector ºi o zeiþã Mumãîntruchipatã de „Zâna Dochia“(„eutoxia“ – Sf. Evdochia de la 1martie, o „Baba Dochia“ personificândprima zi a primãverii, fecunditatea).Încã din 1868, într-un proiect depoem ratat „GENAIA“, poetul porneafoarte de departe, încercând sã evoceîn 20 de cânturi numite „doine“ sau„hore“ – „creaþiunea pãmântului dupão mitologie proprie româneascã“.Aceastã intenþie de cosmogoniepoeticã ar fi putut fi realizatã printr-oformulã poeticã de orfism universalist,cãci „pãmântul“ însuºi trebuia sãfie „gând al poemului Rom“ care-ºipaºte „oile de aur“ ale unei fanteziivizionare orfeice, cosmogonice,creaþioniste (ca în uvertura senarie apoemului sociogonic Panoramadeºertãciunilor).„Genaia“ era conceput ºi ca unpoem goethean, întrucât, alãturi deelemente de cosmologie ºi mitologie„dochianã“ (poetul ambiþionând sã dea„o mitologie proprie românã“, dupãpropriile-i cuvinte), erau convocateforþele originare ale eternelor tipareîntruchipate de „goetheenele Miitter“(G. Cãlinescu), un fel de „stihii“ dinmentalitatea poporanã, numite„zburânde genii“, personificând„zânele“ din miturile arhaice alecreaþiei (Mircea Eliade, Mitulreîntregirii).Prin GENAIA, adolescentulEminescu visa la o „genealogienãstruºnicã a României“ (G.Cãlinescu), ca în cele câtevaHORIADE, cãci îi fãcea pe româniîntâii pãmânteni în care s-ar fi întrupat„acest gând uitat al lui Dumnezeu“.„Copilul-idee care a sorbit din

nr. 39 ianuarie 2007izvorul Dumnezeirei tot a fostromânul...“, inspirat de acea „muzicãa sferelor“, corespunzãtoare, înviziunea pitagoreicilor, unor raporturinumerice ce-ar exprima,fenomenologic, lumea concretã,manifestarea ideii în forme sensibileîntr-o dualitate de principii opuse,întregul Cosmic nefiind decât „numãrºi armonie“. Dupã acest principiupitagoreic al dualitãþii contrare(Luminã-Întuneric, Unul-Multiplul,Binele-Rãul) erau închipuite„numele“ arhetipale ºi, odatã cuacestea, prima vârstã de cosmogonieorficã a EPOCII ROMANE proiectatela 18 ani. Urmãtorul episod alproiectatei epopei, evocat ºi elfragmentar, este cel al civilizaþiei ºimãreþiei GETO-DACE, temãpredilectã în aproape toate proiecteleºi poemele realizate.Iatã, spre exemplu, proiectul unuipoem epic în patru rânduri intitulatPLANUL LUI DECEBAL (aparþinândepocii vieneze), care trebuia sã evoce„Zeii Daciei“ ºi pe miticul Ogur,cântãreþul care delecteazã cu cânteculsãu, deprins de la naturã, pe comeseniizei. El „e luat de Soare în carul sãu,fãrã teamã de a orbi, pentru a secoborî în poporul Dacic ºi a-l însufleþila luptã“. Dupã aceastã primãipostazã paradisiacã urmeazã invaziaromanã ºi rãzboiul sângeros,înfrângerea dacilor ºi a zeilorprotectori. În cântul al patrulea, Ogurcântãreþul„prevesteºte zeilor nordicinenorocirea Daciei“. Poetul avea înminte imaginea sugestivã a apusuluide soare în marea îngheþatã ºi„luminarea feericã a halelor mãrii“.Din epoca berlinezã dateazã ºiplanul piesei dramatice „DECEBAL“,din care au rãmas câteva file.Interesant este dialogul liric dintreDecebal ºi ostatecul Iazig Iaromir, unacolit al trufiei romane: „Pãmântuntregn-are valoarea / Unui roman.De aci din ei oricare / Zice: OrImperator, ori nimic“. „Roma vrea –rãspunde Decebal – dar sã vedemacum dac-oi binevoi ºi eu“.Ca ºi în variantele la „SARMIS“,ºi în „Decebal“ pe primul loc trecejocul de idei, reflexivitatea discursuluiliric, confruntarea dintre cãpeteniadacã ºi ostatecul care avertizeazã perege cã va fi rãzbunat de o iminentã ºisângeroasã intervenþie armatã aRomei.ªi de aceastã datã poetulaureoleazã personalitatea luiDecebal cu spiritul unei filosofiispeculative, în care revin, calaitmotive, tema fatalitãþiiindividuale ºi cea a „pre-ursirii“poporului geto-dac în istorie...*Un alt poem, „SARMIS“,scris în perioada 1875–1877,trage în el substanþa mai vechiuluipoem filosofic „MUREªEAN“,chiar dacã se pot sesiza mai multetitluri/variante: Gemenii, Nuntalui Brig-Belu...Sarmis e un fel de Hamletcãci, nebun de aproape un an,tronul dac este acoperit cu vãlnegru, fãrã ca spiritul justiþiar sãtriumfe. Atmosfera este de domãdacicã, cu fãclii de rãºinã ºiumbre premonitorii, shakespeariene.În altã variantã, Sarmis se plimbã,alãturi de Tomiris, cu barca,declamând frumoase gânduri erotice(versuri ce vor trece în Scrisoarea IV).Poetul intenþiona sã evoce opoveste de dragoste geto-dacã,antrenând în aceasta o luptã fratricidã,cãci regele Brigbelu se va cãsãtori cuTamiris, iubita fratelui defunct,invitând la nuntã pe „zeii vechii Dacii“.În capul mesei ºade Zalmoxis, avândîn dreapta Soarele ºi în stânga Luna,iar în jurul mesei, „dupã treaptã“,voievozii ºi boierii regatului dac. Apareºi mãscãriciul care-i veseleºte pecomeseni (personaj shakespearian,insolit aici, însã cu intenþia„universalizãrii“ viziunii) ºi se audecântecul antrenant al cimpoaielorskytice (imagine de mitologiepopularã). De undeva apare, sub arculbolþii, nebunul Sarmis, ridicând glasulla adresa zeului Zalmoxis ºi lepãdânduseatât de „coroana“ puterii, cât ºi defemeia infidelã, „daruri“ pe care leîntoarce cu reproº zeului tutelar.Blestemul sãrmanului Sarmis este,însã, ineficace, cãci Zeul rãmâneimpasibil ºi invulnerabil: „Te-aºblestema pe tine, Zamolxe, dar vai! /De tronul tãu se sfarmã blãstemul cevisai (...) / Învaþã-mã dar vorba decare tu sã tremuri, / Semãnãtor de steleºi-ncepãtor de vremuri“. Nu la fel deimun la blestem va fi ºi regele Brigbelu,DACIA magazincãci, în final, poetul îºi înfãþiºeazãpersonajul înfuriat (numit undevaBoerebist!) trecând prin sãlile pustiiºi urmãrind sã-l ucidã pe Sarmis, însãva cãdea rãpus de lovitura propriuluipumnal.E ceva „hamletian“ în acest poem,întrucât de multe ori întâlnim acel „stilontologic opus stilului eleatic“ (G.Durand), prin care se exprimã oanumitã problematizare filosoficã, înmarginea mitului dacic. Ceea ce trebuiereþinut, – întrucât bãnuim cã poetulurmãrea sã insufle miturilor daciceacea profunzime a unor meditaþiimoderne, ba chiar fascinantegesticulaþii shakespeariene (tipologianebunului-înþelept, a luptei fratricide,a femeii necredincioase, fatalitateadestinului, agresivitatea istoriei,impactul mitologie-istorie etc.).Personaje precum Sarmis, Brigbelu,Decebal, Arald exprimã o tipologie pecare Eminescu se strãduieºte s-oimpunã cu antuma RUGÃCIUNEAUNUI DAC din 1879 ºi prin care secomunicã o anumitã filosofie a iniþierii.„Dacul“ lui Eminescu, dezamãgit delume, cheamã moartea absolutã sã-ialine suferinþele. Blestemul lui Sarmiscapãtã, astfel, un caracter universaluman.Personajul este un impenitentce are „oroare de nemurire“, nãzuindla o autodistrugere totalã, la „supremulrepaus.. liniºtea eternã“. Cãlinescu îlaseamãnã cu un Iov biblic revoltat13

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007împotriva egoismului de a trãi ºi cerândDemiurgului sã-l scoatã din „serie“ ºisã-l arunce în abisala „nimicnicie“eternã... În acest fel „dacismul“eminescian este colorat de un budhismde reverberaþie schopenhauerianã,bãtând cu toate semnificaþiile cãtreunele idei filosofice: asceza, metempsihoza,nirvana, avatarul, revoltametafizicã, spleenul romantic...Într-un articol din 1942, M. Eliadeconsidera poemul „RUGÃCIUNEAUNUI DAC“ drept „un apel vigurosla suferinþã ºi la repaosul suprem“,evocând acea Unitate primordialãspulberatã, prin actul Creaþiei, în miide fragmente, ºi alcãtuind din Haosulprimordial Cosmosul demiurgic – daraducând o datã cu aceasta suferinþauniversalã prin care dacul eminesciansperã sã dobândeascã „eterna pace“:„precum strãmoºii sãi, dacii,Eminescu acceptã suferinþa: cheamãnenorocul ºi nu-i este teamã detragedie. Multiplicitatea durerii este,pentru el, un fel de extaz care-lunificã, imperfect limitat ºi impur înom“. 4 *Surprinzãtoare este, între creaþiileeminesciene pe tema „dacismului“, omicã poezie în stil popular, în care„peþita“ Dochie, departe de a„împietri“- ca în legenda asachianã –se aratã, dimpotrivã, mândrã decuceritorul Traian: „Mândrã-mi esterochia / ªi mã cheamã Dochia. / Auvenit, mãri, au venit, / Împãraþi dinrãsãrit. / ªi frumos m-au mai peþit, /Au venit, mãri, din sus / Împãraþi dela apus?. / Douã vorbe mi-au spus, /Inima mea ºi-au supus. / Era mândruºi-mpãrat / ªi oºtean împlãtoºat, / Eramândru ºi voinic? / N-avea grijã denimic“. 5 E o dovadã grãitoare cã, înmodulaþia fanteziei poporane,sentimentul tragic al istoriei, deexpresivitate livrescã, atât de prezentîn poemele eminesciene, este de dataaceasta estompat, ba chiar dispare cutotul, dând frâu liber cânteculuijucãuº, – o imagine aºa-zisneproblematizantã a mitului privindetnogeneza daco-românilor.Pentru ca în „DOCHIA ªIURSITOARELE“ sã evoce unireaveºnicã a mirilor (din legendapopularã) ºi naºterea fiului. E vârstapost-istoricã a mitului dacic, cãzut în14folclorizãri anecdotice, cãci iat-o peDochia ajunsã o „vãduvioarã tinerea“care-ºi leagãnã „copilaºul înfãºãþel“în bordeiul pierdut din codrul sãlbatic.Pruncul va fi ursit de cele trei zânemagice din teiul cel vechi, cãpãtând„mãrire“, „tãrie de viteaz“ ºi„înþelepciune“, ba chiar „tinereþe fãrãbãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte“. Eo alegorie de expresivitate folcloricã,sugerând naºterea poporului român.*O altã „vârstã“ a dacismuluieminescian se referã la „Daciacreºtinã“, cu toate cã preferatã e, lapoetul nostru, „Dacia zamolxianã“...Eminescu visase cândva la o dramãevocând pe „OVIDIU ÎN DACIA“,înainte ca Alecsandri sã scriecunoscuta piesã „Ovidiu“ (1885),urmând a se folosi de poemele ovidieneîn evocarea exilului tomitan. Totul,însã, a rãmas un frumos proiect, caºi acea tragedie clasicã de facturãcreºtinã cãreia i se pusese doar titlul„CRUCEA-N DACIA“ sau „JOE ªICRIST“. Imaginea unei Dacii creºtineîntr-un Ev Mediu al migraþiilor o avem,însã, în poemul „STRIGOII“ (1876),al cãrui caracter „bizar“ ºi „vag“trezeºte atâtea „nedumeriri“ (G.Cãlinescu).Poemul reproduce bocetul luiArald, stãpân peste avari, la catafalculreginei dunãrene Maria, care îlsubjugase cu dragostea ei ºi-lcreºtinase. E vorba de o invazie uraloaltaicã,deoarece Arald vine de peVolga, invaziile hunice împingând spreOccident celelalte naþii, precumlongobarzii, care luarã drumul spreRoma (Cãlinescu). Sugestia e, credemnoi, aceea a „domesticirii“ barbarilormigratori, prin creºtinare, odatã ajunºiîn þinuturile dunãrene. În schimbulînchinãrii lui la zeii daci (foartesugestivã imaginea bãtrânului Mag,uitat de vreme ºi retras în topografiasacrã a Muntelui), Arald cerebãtrânului preot zamolxian viaþaMariei, ceea ce, hieratic, se realizeazãºi, o datã cu aceasta, abandonareacredinþei creºtine, sancþionatã despiritele pãgâne exorcizate cam aºa:„Iar duh dã-i tu, Zamolxe, sãmânþãde luminã, / Din duhul gurii tale cearde ºi îngheaþã“.Pentru ca în partea a treia, Araldºi Maria, deveniþi strigoi, sã disparãsurprinºi de zori, în domul stâncos,în timp ce „preotul cel pãgân“ vaîmpietri într-o imemorialã credinþãaºa-zis „pãgânã“, sugerând asfinþituleresului dacic.*Spre deosebire de toate celelalteproiecte ºi realizãri fragmentare,poemul cel mai închegat ºi structuratpe o concepþie clarã este MEMENTOMORI, o adevãratã „panoramã“(dioramã) a civilizaþiilor, însuccesiunea lor ciclicã, exprimând ofilozofie, dar ºi o istorie a mentalitãþilorculturale, din preistorie pânã încontemporaneitatea poetului.Memento mori este o nouã„Legendã a secolelor“ (Victor Hugo),cãreia i se încercaserã mai multe titluri:Diorama, Tempora mutantur, Vanitasvanitatum vanitas... Este creaþiapoeticã eminescianã cea mai amplã caîntindere, de rezonanþã epopeicã, oimpresionantã evocare a civilizaþiilor,aºadar un poem sociogonic, începândde la comunitãþile primitive, trecândprin Babilon, Asiria, Palestina, Egipt,Grecia, Roma, epoca nãvãliriibarbarilor în Europa, pânã la FranþaRevoluþiei ºi a Împãratului Napoleon.Din cele 219 strofe senarii (deci1302 versuri), 104 strofe sunt dedicateDaciei legendare ºi eroice.Este, iarãºi, interesant de observatcã, din cele 104 strofe, 53 evocã„Raiul Daciei“ de dinainte de conquistaromanã ºi 51 sunt rezervateagresiunii, confruntãrii daco-romaneºi tragicului sfârºit al civilizaþiei getodaceintratã sub robia trufaºilorpeninsulari.Eminescu realizeazã aici o imagineimpresionantã de topos mitologic.Dacia este un paradis natural îndevãlmãºie, peste care stãpâneºteZâna Dochia (acea Miradoniz dintrunproiect liric mai vechi Demon ºiînger, aºa cum Odin stãpâneºte, caun Zalmoxe al Nordului, în imaginaraValhalla, din mitologia scandinavã.Dacia este þara de basm a zânei Dochii,comunicând cu absolutul, cutranscendentul, într-o magicãbeatitudine. Cetatea Vechii Dacii e unade stânci înalte ºi codri legendari, iarMarea Reginã trece pe apelecântãtoare ale fluviului de argint întrobarcã trasã de lebede (e Dunãreamaiestuoasã, înainte de a deveni

nr. 39 ianuarie 2007„graniþã“...). Palatul feeric al zeilordaci tutelaþi de Zalmoxis, spre care seîndreaptã mlãdioasa reginã, este sãpatîn munte – „jumãtate-n lume,jumãtate-n infinit“: „Zeii Daciei acololocuiau – poarta solarã / În aoamenilor lume scãrile de stâncicoboarã / ªi în verdea-ntunecime apãdurilor s-adun...“La banchetul zeilor, Zâna Dochia– personificare a Daciei legendare –se aºeazã ca zeitate lunarã, avândalãturi Soarele, ostenit de drumuri.Poetul sugereazã ideea cultului solarla daci, ba, mai încolo, chiar acea„PLEROMA“, zonã celest-solarã, unfel de Împãrãþia Luminii din mitologiacreºtinã, în care se adunã ºi seregãsesc sufletele „nemuritorilor“.Topografia dacicã din Mementomori este de o inimaginabilã risipã defantezie liricã descriptivã, încãrcatã desemnificaþiile unor mituri arhaice ºimotive iniþiatice (Muntele Sacru,Lebãda, Olimpul dac...), între caretutelarã este ideea de veºnicie sorinã,de nemurire zalmoxianã: „Acesta-iraiul Daciei vechi – a zeilorÎmpãrãþie: / Într-un loc e zi eternã –sara-n altu-n veºnicie, / Iar în altulzori eterne cu-aer rãcoros de Mai; /Sufletele mari viteze ale eroilor Daciei/ Dupã moarte vin în ºiruri luminoasece învie – / Vin prin poarta rãsãririicare-i poarta de la rai.“E interesant de observat cumEminescu punea acestui întregparadis dacic o deschidere cãtreuniversalitatea mitologiilor, în spiritulaceleiaºi mândrii cu care, în Genaia(1868), intenþiona sã conceapã oîntreagã cosmogonie româneascã,drept creaþia unui demiurg autohton!Peste tot acest paradis de odebordantã fantezie vegetalcromaticã,peste toatã aceastãmitologie feericã ºi mioritic-olimpianã,Roma rãzboinicã îºi îndreaptã legiunileîn alai de conquistã. Confruntarea esteevocatã în tonuri de epopee, cãci, întimp ce pe pãmânt se confruntã celedouã armate pe viaþã ºi pe moarte, prinvãzduh „oastea zeilor Daciei“ înfrunte cu Zalmoxis luptã împotrivazeilor romani, conduºi de aprigul Joe.Pe acest plan celest se hotãrãºte, însã,ºi soarta bãtãliei, cãci, rãnit, Zalmoxisse retrage în „halele mãrii“(comunicând cu Nordul tutelar, înviziune eminescianã). ªi tot acum seaude vaierul înfiorãtor, cu reverberaþiicosmice, exprimând blestemul luiDecebal, care ajunge la zeii din Miazã-Noapte („zeii falnicei Valhalle“)prezidaþi de Odin poetul: „Acolo decidei moartea Romei ºi o scriu în rune...“Nordul originar ºi parental îºistârneºte oºtirile pentru a sancþionasângeroasa conquistã romanã: „ªiatunciNordul se stârneºte din ruineleide gheaþã (...) / ªi trecând pesteoºtire o îngroapã ºi cu falã / El ridicãdrept fãclie aurora-i borealã / Pesteoºtirea-ntroienitã în pustiul deomãt...“Refugiate în Septentrionulîngheþat, în mitologica Hiperboree aspiritului, sufletele vitejilor ºi ale zeilordaci se vor reintegra în lumeaoriginarã, ºtiut fiind faptul cãmitologia eminescianã îºi cautãoriginile în strãvechi mituriscandinave...E sugeratã, de fapt, acea confuziecelebrã ce s-a fãcut în istoriografiamedievalã europeanã (Jordanes) întreGeþi ºi Goþi, aºa cum se exprima însecolul al V-lea Orosius: „cei ce suntastãzi Goþi au fost altãdatã Geþi“, Goþiiajungând sã dobândeascã, în aceastãopticã, calitãþile neînfricaþilor Geþi.Confuzia istoriograficã a generat, înEvul Mediu european, ºi o cartografiepe mãsurã, ajungându-se, bunãoarã,ca Danemarca sã fie numitã „Daciasau Gothia“ (confuzie auzitã, dinpãcate, ºi astãzi...). Fãcând din Goþi– Geþi ºi din Danezi – Daci (!),istoriografia medievalã occidentalãconfiscase, de fapt, tradiþia ºimitologia strãmoºilor noºtri, dând-oApusului celtic sau Norduluigermanic, confuzie taxatã de DimitrieCantemir drept „împleteceturã“!(Hronicul vechimii a romano-moldovlahilor,1717).În secolul al XI-lea se scria despre„Dacia care se numeºte astãziDanemarca“, dacii devenind„strãmoºii“ nordicilor, ba chiar aipoporului spaniol! Capcanã în carecãzuse însuºi I.H. Rãdulescu...În acest fel – datoritã unor lucrãriieºite din mantaua lui Jordanes, carecontinuã sã aparã pânã prin secoleleXVII–XVIII – mitul lui Zalmoxis acirculat în toatã Europa, din Balcanipânã în Scandinavia, iar de aici pânãDACIA magazinîn Iberia (Al. Busuioceanu –Zalmoxis).Spre exemplu, în monografiaZALMOXIS. PRIMUS GETARUMLEGISLATOR (Upsala, 1687),Carolus Lundius aprecia cã „ad huncinitia legum Patriarum referentur“(„la acesta se referã începutul legilorpaternale“) – adicã un Zalmoxisîntemeietor de legi („leges a Samolseconditas“ – Cap. I, 1), iar acesta araparþine Geþilor care „sunt aceiaºi cuGoþii ºi Sciþii“: „Qui enim in Thracianominati Getae, iidem temporeprocedente dicti Gothi, quos etiamantiquiora secula Scythasappellarant“ (Op. cit., I, 1, p. 2).Eminescu, la rândul sãu, va ficunoscut aceste lucruri, de vreme cemitologia dacicã e pusã în perspectivaunei atavice origini septentrionale,scandinave, – tãrâm legendar de undear fi roit toate popoarele Europei („vaginaNationum Jornandi eadem haecScandinavia dicatur? – „nu estenumitã oare însãºi aceastã Scandinaviedrept pântecul Naþiunilor?“, Op. cit.,Cap. II, 1, pag. 21).Acest borealism al mitologieidacice eminesciene este încã un semncã poetul crea în perspectivauniversalitãþii, legitimând o tradiþie, ºiîntr-o de-complexare culturalã de toatãlauda ºi admiraþia.Într-o eventualã Istorie adacismului în cultura românã, a cãreiprimã schiþã a fost strãlucit enunþatãde cercetãtorul Ovidiu Babu-Buznea 6 ,spiritul dacic, redescoperit de scriitorii,istoricii ºi cercetãtorii din secolultrecut, rãmâne un punct forte, de ovizionarã perspectivã cultural-istoricã,atingând prin Eminescu cea mai înaltãexpresie a gândirii româneºti.1Mircea Eliade, Despre Eminescu ºiHasdeu, Ed. Junimea, Iaºi, 1987, p. 99.2Art. Despre civilizaþie, I–II, în„Timpul“, an VI, nr. 230 ºi 233/1881.3Mihai Eminescu, Publicisticã. Refeririistorice ºi istoriografice, Carteamoldoveneascã, Chiºinãu, 1990, pp. 295 ºi296.4M. Eliade, Despre Eminescu ºiHasdeu, Ed. Junimea, 1987, p. 40.5G. Cãlinescu, Opera lui MihaiEminescu, I, Ed. Minerva, 1976, p.74.6Dacii în conºtiinþa romanticilor noºtri,Ed. Minerva, 1979.15

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007Eminescuºi „Dacia Miticã“Prof. Gligor HAªACivilizaþia ca panoramã adeºertãciunilor, istoria cucele douã dimensiuni:trecutul glorios ºi prezentul decãzut,un prezent prelungit rareori într-untimp optativ, reprezintã douã dintreimportantele teme ale opereieminesciene din care s-au alimentatmarile creaþii: Scrisorile, Mementomori, Sarmis, Gemenii, Odin ºipoetul, Povestea Dochiei ºiursitorile, Strigoii ºi multe altele. Unloc aparte, privilegiat chiar, cumobservã Perpessicius în prefaþa laOpere alese, îl ocupã dacismul.Dacismul, ca problematicã,reprezintã un timp ºi o existenþãeroicã, într-o þarã mirificã aflatã subtutela zeului hiperborean Zamolxiscare îl egaleazã în autoritate pe zeulnordic Odin, alãturi de care, însuºisau prin trimisul sãu, Decebal, stã lamasã. Prelucrând mitul dacic,Eminescu sintetizeazã creator ºioriginal elementele din literaturaromânã paºoptistã romanticã:efemeritatea civilizaþiilor perisate denemila timpului, soarta schimbãtoareºi deºertãciunea lumii (fortuna labilisºi vanitas vanitatum). Dacismuleroic, legendar se prelungeºte laEminescu pânã în evul formãrii þãrilorromâne, cu voievozii maramureºeniºi muºatini legendari. Eminescucautã trecutul în miturile populare dinvechile scripturi, din hrisoave ºicronici, cu fascinaþie ºi nu cunaivitatea înaintaºilor Costin,Cantemir, Asachi, Heliade Rãdulecusau Bolintineanu, pentru a reconstituitrecutul unui neam de inegalatprestigiu în vechime ºi nobleþe, întroviziune etnogeneticã, vizândneamuri ºi fiinþa, deopotrivã. În16spiritul tragediei greceºti saushakespeareiene, Eminescu seîncumetã sã scrie o grandioasãepopee dacicã, începând cu mitulcreaþiei. A se vedea: Visez la basmulvechi al zânei Dochii sau sonetulAfarã-i toamnã dar, mai ales, MementoMori în care Dacia esteParadisul pierdut, precum ºi altepoeme ce stau sub semnuldimensiunii mitice a „veºniceireîntoarceri“, apelând la dateleRomei antice, la vis ºi la decoruloniric, fãrã a neglija datele istoricereale. Dacia miticã reprezintã întâiavârstã istoricã a neamului, scãpatãdin chingile ciclurilor temporale,pentru a se continua cu vârsta eroicã,având ca referinþe ale legendaruluipersonajele din Scrisoarea III,Bogdan-Dragoº, Cornul luiDecebal, fragmentele dramaticedespre Muºatini, despre AvramIancu ºi Andrei Mureºanu. În mit,poetul vede cifrul unor semne fãrãde care rãtãcim în istorie. Daciaeminescianã nu cunoaºte barbaria ºi,raportatã fiind la universul latinitãþii,are o vechime exemplarã, simbolizatãde „Dunãrea bãtrânã“, „Carpatulsur“ ºi „magul cititor în semne“; eaeste rivalul necesar Romei pentru caaceasta sã nu-ºi piardã vigoarea; maieste ºi zidul de cremene de care seizbesc nãvãlitorii. În aceastã viziune,Decebal este omul providenþei menitsã elibereze neamul de subblestemele istoriei pentru a-ºirecâºtiga locul cuvenit în lume. Veziepilogul piesei Bogdan-Dragoº –Cornul lui Decebal cu SarmisegetusaÎmpietritã în mãreþia trecutului: „Cãnu-s codru ci cetate. Dar vrãjit eusunt de mult, Pânã când o sã ascult,Rãsunând din deal în deal, Cornulmândru, triumfal, Al craiuluiDecebal(...) Cãci la sunetul de corn,Toate-n viaþã se întorn“ (Muºatin ºiCodrul).Meditând asupra modului cumEminescu recepteazã ºi proiecteazãistoria veche a românilor, ni se parelucru de mirare cã exegeþii opereisale nu au stãruit mai mult asupraunui adevãr ºi anume cã nu numai în„Panorama deºertãciunilor“ el areviziunea dialecticã a evoluþieicivilizaþiei dacice ºi a celei romane.Dacã ultima este privitã cu ochi criticºi aciditatea din Scrisori, ca una careºi-a trãit timpul, e coruptã, perimatã,sortitã pieirii, cealaltã, purificatã prinjertfã de sânge, are viitorul din Ce-þidoresc eu þie, dulce Românie.Cucerirea romanã în Dacia nu i separe beneficã, cuceritorii sunt sortiþiblestemului ca purtãtori ai relelor, pecând dacii, în frunte cu Decebal, suntmartirii apãrãtori de neam ºi datini:„Roma arde ºi furtuna chiuind în ease scaldã. ªi frãmântã-n valuri roºiimarea tulbure ºi caldã(...) . Vai vouã,romani puternici! Umbrã, pulbere ºispuzã. Din mãrire-vã s-alege! Limbav-a muri pe buzã(...)“.Pentru Mihai Eminescu, Daciaeste patria spiritualã ºi spiritul patriei,o sintezã daco-romanã. Încercareade recuperare a spiritului Daciei estemotivatã de nevoia de recuperare aunor valori: înþelepciunea,cumpãtarea, armonia fiinþei într-unspaþiu etnomitic ºi etnogeograficexistenþial, dat ca un paradis terestrude sãnãtate moralã ºi fizicã, vitejie,etc. De aceea este lesne de observatcã, în Memento mori, Dacia estemai cu seamã Dacia miticã, fãrã

nr. 39 ianuarie 2007început, fãrã devenire, în veºnicãexistenþã într-un peisaj mioriticlegãnat: munte-ºes, corespunzãtorpulsaþiilor cosmice, având ecou înuscat ºi apele primordiale (Dunãreºi Carpat). Neamul evocatcomunicã lesne cu cosmosul de peCeahlãul sacru. O astfel de Dacienu poartã în sine germenii distrugerii,ei vin din afarã („Împãraþi pe carelumea nu putea sã-i mai încapã/ Auvenit ºi-n þara noastrã de-au cerutpãmânt ºi apã“).Într-o astfel de Dacie cautãEminescu semnele de sãnãtate ºiregenerare a patriei sale, bântuitã derele. O astfel de Dacie boceºteDochia în poemul dramatic Decebal,adicã o Dacie intratã în repaos: „Ah!Decebal, cât chin e-n astã lume,Viaþa ei este un spasm lung, Totul emãrginit, durerea nu.... Eterna paceºi de-atunci ... durere, Numai durereeste-n astã lume“... În acest poem,atât de rar citat, nu se înfruntã numaidouã civilizaþii, cea a Daciei ºi cea aRomei, ci douã vocaþii, douã moduride existenþã în spirit: ordinea ºidezordinea. Cãderea civilizaþieidacice înseamnã pentru poetruperea unor falii în armoniauniversului, dezechilibrul ipoteticprovocat de repaosul lui Hiperion,dacã Demiurgul ar fi îngãduitrepaosul, viaþa finitã.Viziunea lui Mihai Eminescuasupra Daciei mitice estecosmogonicã. Aici, totul estepredestinat ºi ordonat de o mintemecanicã, abstractã cãreia nici pasulfurnicii nu-i scapã. Din aceastãordine macro ºi microscomicã faceparte ºi Dacia, a cãrei cãdere îldeterminã pe Eminescu sã se întrebeîn acelaºi citat poem, Mementomori: „Dar mai ºtii?... N-auzimnoaptea armonia din pleiade? ªtimde nu trãim pe-o lume, ce penesimþite cade?“Universul, gândit platonician depaºoptiºti, este regândit kantian deEminescu ca o pluralitate de lumi –galaxii, sisteme solare, plante,popoare aflate la bunul plac al uneiminþi atoatefãcãtoare ºiatoateºtiutoare, un univers sferic alromantismului paºoptist, într-o viziunemuzical-armonicã ºi inteligentã, încare fiinþa umanã e consubstanþialãcu fiinþa lumii, deci unul umanizabilºi nu intangibil, precum universulfilozofului german.În spiritul gândirii lui NicolaeDensuºeanu gândeºte MihaiDACIA magazinEminescu locul Daciei în acestunivers – ca stâlp al lumii, axis mundi,conferindu-i menirea de tãrâmoriginar de unde pãmântul comunicã,prin pulsaþii, cu cosmosul ºi unde zeiicoboarã (vezi, citiorule, ºi basmeleromâneºti în care Dumnezeu ºiSfântul Petru se preumblã adesea pepãmânt ca doi moºnegi cuminþi ºicurioºi).Nu întâmplãtor, în toate marilepoeme având ca substanþã epicãdacismul ºi etnogeneza (inclusivontogeneza), Eminescu facedisocierea netã între spaþiul ºicivilizaþia mediteraneanã romanã ºilumea hiperboreanã de la nord deDunãre, fluviul care desparte celedouã lumi, atât de des amintit sausugerat. În Odin ºi poetul ca ºi înMemento mori, zeii Daciei locuiescîn Valhala împreunã cu vitejii zei ainordului germanic ºi scandinav. Esteinteresant de observat cã viziuneamitico-istoricã a poetului este cea acontemporanilor sãi A. D. Xenopolºi Nicolae Densuºeanu, când estevorba despre civilizaþiile nord ºi suddunãrene,surprinse în douã marimomente istorice: migrareahiperboreenilor traci spre sud simarea migraþie a hunilor, germanilor,slavilor ºi seminþiilor mongoloturanice.Numai într-o astfel deviziune istoricã ºi numai gândind culuciditate asupra marii iubiri apoetului faþã de elementul autohtongeto-dac putem înþelege ºi stãruinþacu care el evocã Dacia preistoricã,Dacia istoricã ºi miticã, Dochia, fiicasau sora lui Decebal, devenitãzeitatea femininã supremã a Daciei,numitã când Crãiasa, când Regina,când Zâna. În toate ipostazele,portretul ei fizic întruneºte sumatrãsãturilor femeilor dace, receptatãprin izvoare istorice de la Herodot ºiStrabon încoace ºi sintetizatã magistralîn Panorama deºertãciunilor,mai cu seamã în episodul cel maidezvoltat al Craiului Daciei, în carezeiþa cu pasãrea mãiastrã pe umãr,în luntrea trasã de lebede, coboarãbãtrânul fluviu: „Peste podul cel17

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007uºure, zâna Dochia frumoasã. Treceîmpletindu-ºi pãrul cel de-aureemãtasã, Albã-i ca zãpada noaptea,corpu-i nalt ºi mlãdiet, Aurul pletelorstrecoarã prin mânuþele-i de cearã ªiprin haine argintoase strãbatmembrele-i uºoare, Abia podul îl atingemici picioare-i de-omãt“. Nu de puþineori Dochia, zâna Daciei ferice, esurprinsã în ipostazele zeiþei Diana,alias Bendis, zeiþa vânãtorii, apãdurilor, vegetaþiei ºi izvoarelor; eaare palate de stânci în codri, pe ea oslujesc cerboaice, cerbi ºi zimbri,pãsãri mãiestre, copile de împãraþi:„Sara sunã-n glas de bucium ºicerboaice albe-n turme Prin cãrãrilede codru, de pe frunze-uscate umbreVin rupând verzile crenge cu tãlãngilela gât; ªi în mijlocul pãdurii ocolescstejarul mare Pân’ din el o-mpãrãteasãiese albã, zâmbitoare, Pe-umãr goldoniþa albã-stemã-n pãrul aurit“ Mementomori. De cele mai multe ori,Dochia apare ca zeiþã, având toateatributele femeii ideale din eroticaeminescianã: „Haina lungã ºi albastrãe cusutã numa-n stele iar albii sâni deneauã, strãlucesc ca de mãrgele ªimãrgãritare salbã, pe un fir de aurprins“. Tot ca zeitate dacicã, avândatributele lui Bendis, stãpânã aturmelor de ciute, cerbi si zimbri, darºi a buciumului, ca semn al regalitãþii,este în finalul superbului poemSarmis, menit sã devinã prolog laGemenii sau la drama Gemenii: „Dincodrii singuratici un corn pãrea cãsunã Sãlbatecele turme la þãrmuri seadunã. Din stuful de mlaºtini, dinvalurile ierbii ªi din poteci de codruvin ciutele ºi cerbii, Iar caii albi ai mãriiºi zimbrii zânei Dochii întind spre apãgâtul, la cer înalþã ochii“.Fãrã teamã cã forþãm nota,apreciem chipul ºi atributele hipnoticeale Dochiei ca fiind ºi atributelefrumoasei ºi nefericitei Tomiris dinpoemul Gemenii, poem în care, peparcursul elaborãrii, numelepersonajelor suferã oarecareschimbãri. Din pãcate, exegeþii –dintre care câþiva ºi-au închinat viaþastudierii operei eminesciene – nu au18Baba Dochiasesizat multiplele ipostaze în careapare aceastã zeitate intratã înpanteonul dacismului pe care,convenþional, Eminescu o numeºteDochia, deºi cu aceleaºi înfãþiºãri ºiatribute ea este omniprezentã în spaþiulmito-istoric evocat cu savoare ºipatimã. În poemul Strigoii, spreexemplu, ea este identificabilã cuFecioara Maria. Dochia, Crãiasa,Regina dunãreanã cu pruncul, chiartânãra vãduvã din Cãlin (file depoveste) trimit cãtre un simbolism aletnogenezei, al renaºterii prin jertfãpurificatoare, prin încercãri ºisuferinþe, prin urmaºi. Aºadar, Dochialui Eminescu ºi a poporului român esteun personaj mitic provenit dinpersonaj istoric, din speranþele unuipopor subjugat, trãitor sute de ani cusperanþa într-un Mesia din casa regalãDecebal, prin osul princiar Dochia.Din personaj istoric real, ea adevenit cu timpul zeitate perpetuã ºitutelarã a unui popor de vânãtori,pãstori ºi agricultori, popor care întromie de ani, cât au durat migraþiile,nu a suferit mai puþin decât poporullui Israel. O superbã sintezã a acestoripoteze este poemul Povestea Dochieiºi ursitorile, care versificã ºi parte dintâlcul basmului Tinereþe fãrã bãtrâneþeºi viaþã fãrã de moare. Sigur, poemulacesta, probã de virtuozitate deprinsãla academia liricii populare, meritã untratat de poeticã pentru bogãþia deteme, motive ºi simboluri, fãrã a nemai referi la generozitatea tropilor.Apar aici, în veºminte de o rarãprospeþime, codrul bãtrân, iazulstrãjuit de tei, motivul peþitului, algemenilor, al vãduvei cu pruncul,etnogeneza ca nuntã, migraþiile ºihiperbolizarea morþii lui Traian.Împãratul roman apare sporadic înmitul dacic; cu rare excepþii, el ecuceritorul, cel care a întreruptdestinul ºi evoluþia fireascã a unuineam. Decãderea capãtã accente desatirã similarã cu aceea din partea aII-a a Scrisorii III, în Odin ºi poetul,„poem de o graþie particularã“, zicePerpessicius, „în care grandoareahalelor nordice, unde zeii stau la masãcu eroii legendari ai trecutului, esteumanizatã de ironia cu care, invitat deOdin, bardul nostru stã la taifas cuzeii, cãrora le povesteºte de lumea depitici din care vine“, pitici care sunturmaºii romanilor cuceritori: „– Darãurmaºii acelor Romani? – Ce sãvorbesc cu ei? Toþi oameni Pigmeisunt azi pe vechiul glob... dar ei Întrepigmei toþi sunt cei mai mici Mai slabi,mai fãrã suflet, mai miºei...“ La fel îievocã pe romani ºi pe descendenþiiacestora în juvenila piesã de teatruMira, care precede poemul Mementomori.Subtil cunoscãtor de istorii ºi deistorie naþionalã, Eminescu ºtie de lapaºoptiºti nãravul nostru de a cãdeacu uºurinþã de o parte sau alta atoboganului, declarându-ne când daci,când romani, dupã cum mergvremurile. El taie nodul gordiandecretând: „Daci sau romani, romanisau daci este indiferent. Suntemromâni ºi punctum“.Ne despãrþim cu regret de acestdemers dacã nu enunþãm ipoteza cã,pânã în vremile de istorie eroicã aMuºatinilor ºi poate mai încoace, paresã fi fost vie prin succesiuneageneraþiilor de povestitori la stânã saula focul vetrelor memoria Dochiei,urmaºa lui Decebal. Din mit, dinlegendã, ea a trecut în literatura cultãa preromantismului românesc, ca sã senemureascã în opera marelui Eminescu.

nr. 39 ianuarie 2007DACIA magazinDacii ºi unele din obiceiurile lorMarius Vasile PETREIzvoarele literare ne vorbesc ºidespre alte obiceiuri ale tracilor sau geto-dacilor, diferite decele care se referã la naºtere, moarteºi cãsãtorie, ajutându-ne la conturareafizionomiei morale ºi a modului deînþelegere a problemelor majore.Vorbind despre „obiceiurile celemai vrednice de luare aminte“ ale tracilor,Herodot ne spune cã „în ochiilor, trândãvia trece drept cea mai marecinste. A munci pãmântul e lucrul celmai de ruºine, iar când trãieºti de peurma rãzboiului ºi a prãdãciunilor –spun ei – faci un lucru cât se poate debun“. O asemenea descriere e clar cãnu se referea la masa tracilor ºi cuatât mai puþin a geto-dacilor pe careHerodot îi caracterizeazã prin trãsãturide vitejie ºi dreptate care i-au fãcutcelebri în lumea anticã. Tabloulînfãþiºat de pãrintele istoriei se referãla o anumitã categorie a societãþii traciceºi anume cea a rãzboinicilor. Aceeaºisituaþie o întâlnim ºi la alte popoare,fãrã sã fie caracteristicã pentrutraci sau geto-daci.De altfel, descoperirile arheologiceatestã, prin varietate, cã geto-daciilucrau pãmântul, prelucrau metale ºipracticau diferite meserii, deci oameniinu puteau dispreþui munca.Un exeget al operei vergiliene,Aufidius Modestus din secolul I d. H.,susþine cã a citit cum cã dacii aveauobicei ca, atunci când plecau la rãzboi,sã bea din Istru o anumitã cantitatede apã, ca pe un vin sacru, jurândcã nu se vor întoarce decât dupãce-i vor ucide pe duºmani.Vergiliu ne descrie alte obiceiuri alegeto-dacilor din vremea severelor ierni:„Oamenii îºi duc viaþa liniºtitã ºisingurã în bordeieSãpate adânc în pãmânt, adunãtrunchiuri de stejar ºi ulmi întregi,Pe care îi rostogolesc pe vatrã ºiipun pe focLocuitorii petrec la joc lunga noaptede iarnã ºi le face plãcere sã prepareDin orz fermentat ºi fructe acrede sorb, o bãuturã ce seamãnã cu vinul.“Despre un obicei al tracilor, practicatprobabil ºi de geto-daci, ne vorbeºtePliniu cel Bãtrân ºi ne spune cã„niciun muritor nu este întotdeaunaînþelept. Ce n-aº da sã mã înºel înaceastã privinþã ºi cât mai mulþi sãsocoteascã cele spuse de mine ca fiindprorocire neadevãratã. Deºertãciuneaomeneascã, meºterã sã se înºelepe ea însãºi, socoteºte în felul tracilor,care pun în urnã pietre de culoridiferite, dupã cum o zi este bunã saurea, iar în ziua morþii le numãrã ºi astfelîl judecã pe fiecare.“Claudius Aelianus, în opera sa cuevidente intenþii moralizatoare, ne spune:„Despre traci s-a dus vestea cãsunt grozav de beþivi. N-au scãpat niciilirii de aceastã învinuire. Ba ºi-au maiatras ºi învinuirea cã, la ospeþe, în faþaoaspeþilor, este îngãduit sã bea în sãnãtateafemeilor, fiecare pentru cineîºi doreºte, chiar dacã nu este femeialui.“ Despre acest subiect ne informeazãºi Platon când discutã desprebeþie. „Vorbesc nu de folosirea în generala vinului sau de abþinerea totalã,ci de beþia propriu-zisã: dacã trebuiesã se bea aºa cum beau schiþii ºi per-ºii ºi apoi cartaginezii, celþii, iberii ºitracii – toþi aceºtia fiind neamuri rãzboinice– sau ca voi… Cãci voi (macedonenii),dupã cum spui, sunteþifoarte cumpãtaþi, pe câtã vreme sciþiibeau vin neamestecat deloc cu apã,atât femeile cât ºi bãrbaþii îºi împrãºtiepe hainele lor, socotind cã este odeprindere frumoasã ºi aducãtoare defericire“. Din textul marelui filozofatenian nu reiese cã tracii s-ar caracterizaprin viciul beþiei. El spune doarcã tracii, atât bãrbaþii cât ºi femeile,ca ºi multe alte popoare, beau vinulneamestecat cu apã ºi cã au obiceiulsã-ºi împrãºtie vinul pe haine considerândcã aduce fericire. La popoareleantice, a bea vin ºi a face excesde bãuturã era o obiºnuinþã, fãrã caaceasta sã fie o caracteristicã propriedoar tracilor.Pomponius Mela, dupã ce ne povesteºtemodul în care se încheiaucãsãtoriile, ne spune: „La unii tracifolosirea vinului este necunoscutã; darla ospeþe se aruncã seminþe în focurileîn jurul cãrora se ºade, seminþe alcãror miros provoacã comesenilor oveselie asemãnãtoare cu beþia.“ Seminþelecu efect euforic ºi narcoticaruncate în foc sunt, foarte probabil,cele de cânepã.Despre Dromihetes ºtim cã îl cinsteºtepe Lisimah cu vin. Dovada,însã, ne-o oferã Strabo care ne spunecã una din mãsurile pe care le-a luatBurebista pentru asanarea moravurilorneamului sãu, la îndemâna mareluipreot Deceneu, ºi pe care geto-daciiau ascultat-o, a fost aceea de a tãiaviþa-de-vie ºi a trãi fãrã vin. O asemeneamãsurã se înscrie în politica desobrietate ºi cumpãtare preconizatã demarele rege. Luarea ei este urmareafireascã a exceselor de bãuturã alegeto-dacilor din perioada anterioarã.Relatarea lui Strabo este totuºi exageratã,fãrã îndoialã, pentru cã viþa-devien-a fost stârpitã definitiv în Dacia.Mãrturie în acest sens sunt descoperirilearheologice. Cosoarele folositela lucrãrile viticole, acele mici19

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007cuþite curbe cu o tijã scurtã în prelungirealamei pentru a se fixa în mânerulde lemn, sunt aproape nelipsiteîn aºezãrile de dinaintea ºi de dupãvenirea lui Burebista. Cele mai vechicosoare pentru lucrat via cunoscutepânã acum sunt cele descoperite laHuºi ºi dateazã din secolul IV–III î.H. Nu poate fi o simplã coincidenþãcã zona Huºiului este pânã azi o renumitãzonã viticolã.Despre cultivarea viþei-de-vie ºifolosirea vinului ne stau mãrturie sialte descoperiri. O frunzã s-a imprimatpe un vãltuc de lut din aºezareade la Popeºti, iar sâmburii de struguris-au descoperit în aºezarea de la Bradºi în cea de la Grãdiºtea de Munte.Despre cunoaºterea ºi larga folosire avinului la geto-daci ne stau mãrturieºi amforele atât de numeroase descoperiteîn foarte multe aºezãri extracarpatice.Se pare cã în cele mai multeamfore se transporta vin. Producereade vinuri locale este doveditã ºide amforele executate în ateliere dacicecare au ºtampile anepigrafice.Xenofon, în numeroasele sale peripeþii,va ajunge ºi la curtea regeluitrac Seuthes, unde a participat la unospãþ pe care îl descrie în opera Anabasis.Astfel, dupã ce oaspeþii s-auaºezat în cerc, le-au fost aduse mãsuþecu trei picioare care le-au fostpuse dinainte. Pe mãsuþe se gãseaubucãþi de carne friptã ºi pâini mari,dospite. Vinul era servit în conuri decãtre paharnici. „Exista urmãtoareadatinã de care Seuthes s-a slujit celdintâi: a luat pâinile ce se aflau în faþasa, le-a rupt în bucãþi mici ºi le-a aruncatcui a socotit de cuviinþã. Acelaºilucru l-a fãcut ºi cu cãrnurile, oprindu-ºinumai atât cât sã guste.“ Acesteobiceiuri povestite de Xenofon auputut fi practicate ºi de cãtre getodaci.Un alt obicei considerat strãvechiera acela ca cei avuþi sã facã daruriregelui pentru a-l cinsti, iar regele, larândul sãu, sã dãruiascã lucruri celorce nu au. Lui Seuthes, cu ocazia ospãþuluila care a participat Xenofon,i-a dãruit: un cal, un sclav tânãr, hainepentru soþie, o cupã de argint ºi uncovor de mare preþ. Foarte asemãnãtortrebuie sã se fi desfãºurat ospeþeleºi la regii geto-daci. Ospeþele nuerau proprii doar regilor sau aristocraþiei,ci întregului popor, fireºte, laproporþii diferite. Aºa cum ne spuneDion Chrysostomos „era nevoie sã sebucure de plãcerile dragostei, ale mâncãriiºi ale bãuturii, atât ionianul, câtºi tesalianul ºi italotul ºi getul ºi indulºi spartanul“. Retorul din Prusia cunoºteabine popoarele enumerate, fiindcãfãcuse numeroasele cãlãtorii,ocazie cu care a ajuns ºi la geþi.Aºadar, geto-dacii nu erau strãinide plãcerile vieþii ºi nu firea rãzboinicãsau viciile sunt cele care îi caracterizeazã.Câteva referiri ale autorilor anticiridicã o întrebare: practicau sau nupracticau geto-dacii tatuajul? Relatarealui Cleah din Soloi, care a fost elevullui Aristotel, ne spune: „nevesteleschiþilor au tatuat trupurile femeilortrace – ale acelor traci care locuiescîn vecinãtate la vest ºi nord – fãcândun desen cu ace. De aceea, dupã mulþiani, femeile care fuseserã batjocoriteau ºters urma nenorocirii lor într-unfel special, gravând desene ºi pe restulpielii, pentru ca semnul insultei ºi alruºinii ce se afla pe ele, fiind socotitcã intrã în desenul ornamental, sãºteargã ocara prin calificativul de podoabã“.Tracii care locuiesc în vecinãtateade nord a sciþilor sunt geto-dacii,ºtiut fiind faptul cã autorii greci maivechi care se referã la strãmoºii noºtriîi numeau cu apelativul generic detraci. Din relatarea discipolului lui Aristotelaflãm cã femeile sunt cele carese tatueazã cu ace, realizând modeleornamentale, socotite podoabe. Pe dealtã parte, de la Aristofan aflãm cã ºibãrbaþii se tatuau, mai cu seamã fruntaºiiacestora.Relatând despre datinile tracilor,Herodot ne spune: „Tatuajul este socotitsemnul neamului ales, cel netatuatfiind considerat om de rând.“Vorbind despre locuitorii de lângãMarea Adriaticã, Strabo relateazã cãei „se tatueazã întocmai ca ºi neamurileilirice ºi trace.“ De la DionaChrzsostomos aflãm cã în Traciaexistã „femei libere, pline de semnefãcute cu fierul roºu ºi care cu cât aumai multe ºi mai variate semne, cuatât se aratã a fi mai nobile ºi din pãrinþimai de ispravã.“ Marele retor dinPrusia spune cã tatuajul se realizeazãcu fierul roºu, pe când Cleah din Soloiscrie cã el se fãcea cu ace. Se pareînsã cã este vorba de aceeaºi tehnicãfolositã ºi în zilele noastre de împunsãturifãcute cu ac înroºit în foc ºiînmuiat în diverºi coloranþi.Plutarh, vorbind despre traci, nespune cã aceºtia „pânã azi îºi tatueazãfemeile“. Deci obiceiul femeilor tracede a se tatua se va menþine pânã înveacul al II-lea, vreme în care a trãitautorul celebrelor Vieþi paralele.Pe baza textelor scrise, se poateconchide cã tatuajul reprezintã unsemn de nobleþe ºi cã era practicatdoar de nobilime. În concluzie, ºi lageto-daci se tatuau unii oamenii deseamã, bãrbaþi, femei ºi copii, tatuajulconstituind o podoabã ºi un semnde nobleþe.Dacã doriþi un abonament laDACIA MAGAZINTrimiteþi prin mandat poºtal suma de 250 000 lei peadresa: Daniela Gridan, 335700, Orãºtie, Piaþa Victoriei20.Veþi primi începând cu luna urmãtoare douãsprezecenumere ale publicaþiei noastre.Vã rugãm sã specificaþi pe mandat adresa poºtalã corectãla care doriþi sã primiþi revista.20

nr. 39 ianuarie 2007„Confuzia“ geþi – goþisau asumarea falsã a unei istoriiDACIA magazinLucian VASILEÎn istoria universalã, un semn de întrebare planeazã asupra pendulãrii între geþi ºi goþi, când se vorbeºte despaþiul carpato-danubiano-pontic. Conform unor istorici ca Mierow, Mommsen sau H. Sybel, izvoareleantice au atribuit în mod eronat trecutul eroic al urmaºilor lui Burebista unui neam germanic. Este greu de spusdacã aceastã trecere subtilã a unui trecut plin de nobleþe s-a fãcut în cunoºtinþã de cauzã sau a fost doar rodulunei confuzii rezultate în urma trecerii goþilor prin teritoriul dacilor (sec III – IV).Potrivit Doctorului Gh.Bichir, prima consemnarea egalitãþii dintre termenii„get“ ºi „got“ apare la împãratulFlavius Claudius Iulianus (331–363),care a fost numit mai apoi ºi„Apostatul“ datoritã atitudinii saleanticreºtine ºi filopãgâne. Acestposesor al unei vaste culturi a lãsatnumeroase opere literare scrise înlimba greacã, dar ºi informaþia potrivitcãreia Traian ar fi nimicit neamulgeþilor, calificatã de învãþatul vienezC. Patsch drept o simplã exagerare.Existã însã nesiguranþa asupratraducerii, deoarece grecescul1exeilon“ poate fi tãlmãcit ºi prin „ambiruit / am subjugat“. De asemenea,arheologul român nu menþioneazã exactcitatul din care reiese egalitateadintre termeni.La începutul secolului IV, poetulroman Claudian scrie De Bello Getico(416–418), inspirându-se, conform luiAlexandru Busuioceanu, din operaSfântului Ieronim. Toate acesteizvoare vor fi punctul de plecare aleoperei Historiarum adversum paganoslibri septem al lui Paulus Orosius(385–420), scrisã de istoricul hispanicîn refugiul sãu african. Orosius nu acãlãtorit în spaþiul carpato-danubianopontic,iar cunoºtinþele sale despreacest areal se reduc la informaþiileculese de la alþi învãþaþi antici, caHesiod, Strabon, Herodot º.a. Astfel,el afirmã cã „Europa începe... de laMunþii Riphei «în apropierea izvoarelorDonului» ºi de la fluviul Tanais (Don)ºi de la Mlaºtinile Meotidei (MareaAzov), care se aflã la rãsãrit,«mergând» pe þãrmul Oceanului deMiazãnoapte pânã la Gallia Belgica ºila fluviul Rin, care se aflã înspre apus,«coborând» apoi pânã la Danuviu,care se numeºte ºi Istru – fiindîndreptat cãtre miazãzi ºi rãsãrit – eleste primit în Pont (Marea Neagrã).Înspre rãsãrit este Alania, la mijlocDacia, unde e ºi Goþia; apoi vineGermania, pe care, cea mai mareparte, o stãpânesc suevii...“. Termenulde „Goþia“ fusese deja folosit însecolul IV de Sf. Augustin (354–430)în lucrarea sa De Civitate Dei (Desprecetatea lui Dumnezeu), dar ºi deEpiphanius – Adversus haereses (III,1, 14) ºi Philostrogius – Historiaecclesiastica (II, 5).Din cercetarea operei orosiene,descoperim mai multe pasaje iniþialneînsemnate, dar care reliefeazã confuziaautorului; el trece faptele istoricedin patrimoniul geþilor în cel al goþilor.Astfel, este amintitã expediþianereuºitã a lui Darius (514 î.e.n.), darºi luptele dintre Domiþian ºi Decebal(menþionat în istoriografia spaniolãsub numele de Diurpaneus), ca maiapoi sã-l menþioneze pe Traian, carea „supus multe neamuri de peste Dunãre“.Paulus Orosius aminteºte apoicã „nu de mult, geþii, care se numescastãzi goþi, de care Alexandru a rostitcã trebuie sã te fereºti, de care Pirrhuss-a îngrozit ºi chiar ºi Cezar i-aocolit, pãrãsindu-ºi ºi golindu-ºi sãlaºurile,au intrat cu toþii în provinciileromane ºi, dupã ce lungã vremeau fost înfãþiºaþi ca spectrul groazei,nãdãjduiesc cã prin rugãminþi «sã dobândeascã»alianþa unui tratat cu romanii,pe care ar fi putut sã o pretindãcu armele... «ba chiar» se oferã eiînºiºi sã apere Imperiul roman – ei,singurii de care s-au temut regate nebiruite“.Este clarã eroarea lui Orosius,atribuind trecutul dacilor (precumînfruntarea expediþiei militare alui Alexandru cel Mare, din 335 î.e.n.)neamului gotic. De asemenea, princonstrucþia „geþii, care se numesc astãzigoþi“, Orosius încearcã sã atestedescendenþa populaþiei „gotice de astãzi“din spaþiul carpato-danubianoponticdin cea a „geþilor de ieri“. Acestfapt este contrazis de descoperirilearheologice, care atestã apariþia uneiculturi complexe – Sântana de Mureº– Cerneahov, formatã dintr-un amalgamde influenþe dacice (costobocii),nord-pontice, sarmatice, gotice, darºi romanice (transmise de daco-romaniidin Dacia ºi de la Dunãrea de Jos),cunoscându-se peste 1000 de aºezãriºi necropole. Aceastã culturã reflectãansamblul polietnic, eterogen existentîn teritoriul fostei Dacii. În Transilvania,diferenþierea elementelor Sântanade Mureº – Cerneahov de cele romaniceeste foarte bine reliefatã. Invaziahunilor (375–376) va pune, însã, capãtacestei culturi, mai ales datoritãmigraþiei goþilor spre miazãzi. Astfel,21

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007se poate concluziona cã elementul geticºi cel gotic erau diferite iar deplasareacelui din urmã în sudul Dunãrii nu aafectat statornicia primului.Pornind de la afirmaþiile anterioare,scriitorul antic descrie deplasarea ºiacþiunile barbarilor care începeau sãinvadeze imperiul: „Germanii,pãtrunzând în Alpi, în Reþia ºi înîntreaga Italie, ajung pânã laRavenna; alamanii, cutreierândprovinciile Galliei, trec chiar în Italia;Grecia, Macedonia, Pontul, Asia suntnimicite de revãrsarea goþilor; cãciDacia de peste Dunãre este rãpitãpentru totdeauna...“. Întreg pasajuleste citat de Orosius din opera luiEutropiu, acesta din urmãexprimându-se astfel: „Dacia pe careTraian o alipise dincolo de Dunãre, afost atunci pierdutã.“ 5O altã indicaþie privitoare lapopulaþia carpato-danubiano-ponticã oreprezintã scrierile episcopuluiPaulinus (secolul IV) despre prietenulsau, episcopul dacilor, Nicetas dinRemesiana (Bela Palanka de astãzi,Serbia): „Pe tine te numeºte pãrinteîntregul þinut de la miazã-noapte. Laglasurile tale se îmblânzeºte scitul ºi,învrãjbit cu ai sãi, îºi lasã din pieptsãlbatica pornire avându-te pe tine camaestru. Aleargã la tine ºi geþii ºi dacii– de un fel ºi de altul – ºi cel caretrãieºte înlãuntrul pãmânturilor (înDacia Mediteranã), ºi cel încuºmat (înoriginal „pilleatus“, semn al nobleþei),sãlãºluitor pe malul cel bogat în multevite (Dacia Ripensis)“. Vasile Pârvanafirmã cã termenul „Getae“desemneazã goþii de pe ambele maluriale Dunãrii, pe când sciþii nu pot fialtceva decât „locuitorii vechii Daciidintre Tisa ºi Nistru“.În secolul V, Sidonius Apollinaris[430–489] (originar din Lugdunum,astãzi Lyon), închina urmãtoareleversuri lui Iulius Valerius Maiorianus,cel ce purtase rãzboi „pe malurileîngheþate ale Dunãrii cu ºapte guri“:„...Bastarna, Suevus, Pannonius,Neurus, Chunus, Geta, Dacus, Alanus,Bellonothus, Rugus, Burgundio,22Vesus, Alites, Bisalta, Ostrogothus,Procustes, Sarmata, Moshus, Postaquilas venere tuas: tibi miliat omnisCaucasus, et Scythicae potorTanaiticus undae“. Traduse, acesteversuri relateazã cã „bastarnul,suevul, pannonianul, neurul, hunul,getul, dacul, alanul, bellonotul, rugul,burgundul, vesul, alitul, bisaltul,estrogotul, procustul/pirustul,sarmatul, moscul au venit dupãacvilele tale: pentru tine se aflã subarme întregul Caucaz ºi cel ce bea dinTanais (Don) unda cea sciticã“. Seevidenþiazã diferenþierea dintretermenii „Geta“ ºi „Dacus“, pe de oparte, ºi „Ostrogothus“ , de cealaltãparte.În secolul VI, Martin din Dumio,originar din Pannonia (dupã cumînfãþiºa ºi propriul sãu epitaf –„pannoniis genitus“) ºi cunoscãtor aloperei lui Nicetas din Remesiana, scrieversuri închinate sfântului Martin(316–397) din Tours (Szombathely înUngaria), în care afirma:„…Alamanus, Saxo, Toringus,Pannonius, Rugus, Sclavus, Nara,Sarmata, Datus, Ostrogothus,Francus, Burgundio, Dacus, Alanus,Te duce nosse Deum gaudent“.Traducerea: „Alamanul, saxonul,turingul, pannonianul, rugul, sclavul,narul, sarmatul, datul, ostrogotul,francul, burgundul, dacul, alanul sebucurã sã-l cunoascã pe Dumnezeusub îndrumarea ta“. Iatã deci cã însecolele urmãtoare nãvãlirii hunice,elementul getic se pãstreazã nealteratîn izvoarele antice, nefiind pus înegalitate cu cel gotic. Dupã cum seºtie, prima nãvãlire a goþilor spreDunãre a avut loc în 238, iar în urmaretragerii aureliene, ei au avut rolul defederaþi ai Imperiului Roman, cuîndatorirea de a pãzi limita dunãreanã.Invazia hunilor (375 – 376) îi gãseºtepe goþi divizaþi iar, în felul ãsta,ostrogoþii cad sub lovitura noilor veniþiºi devin supuºi acestora. Vizigoþii seretrag peste Dunãre, unde primescpãmânt în Moesia ºi Tracia.Lucrarea de cãpãtâi în teoriadescendenþei goþilor din geþi oreprezintã De Origine ActibusqueGetarum, scrisã de Iordanes în 551ºi denumitã apoi, mai simplu, Getica.Având o mulþime de surse, precumDio Cassius, Flavius Josephus,Strabon sau Mela, Iordanes se parecã preia confuzia (accidentalã sauvoitã) dintre geþi ºi goþi, a lui FlaviusCassiodorus Senator. Acesta dinurmã, la cererea lui Theodoric celMare, regele ostrogoþilor ºi regentulvizigoþilor, de a-i fi demonstratãdescendenþa din geþi, scrie o HistoriaGothica în douãsprezece volume,astãzi pierdutã. O dovadã a dorinþeistãpânitorului goþilor de a-ºi arogadescendenþa dacicã o reprezintãmozaicul de la basilica Sani ApollinareNuovo din Ravenna, în care suntînfãþiºaþi trei magi, dar nu încostumaþia orientalã, tradiþionalã, ci„îmbrãcaþi ca tarabostes daci, avândpe cap pileus, cuºma geticãspecificã“. În urma celor trei magi,fãrã legãturã cu aceºtia, apar sfintelemucenice care poartã îmbrãcãminteþãrãneascã româneascã: cãmãºi albecu poale lungi, catrinþe decorate cumotive variate, marame albe deborangic cu franjuri cãtre glezne.“Revenind la opera lui Iordanes, unprim aspect important îl reprezintãdescrierea geograficã a pãrþii de est aEuropei, în care se afirmã cã „Sciþiaîncepe de la hotarele Germaniei, deunde izvorãºte fluviul Istru, sau de lalacul Morsianus ºi se întinde pânã lafluviile Tyras, Danastru, Vagosola ºipânã la Muntele Taurus (Caucaz)“,iar în mijlocul lor se aflã „Dacia,apãratã de Alpii abrupþi, ca de ocoroanã“. De remarcat cã teritoriul senumeºte „Dacia“, dar Iordanes nu îidenumeºte niciodatã pe locuitori cafiind „daci“, ci „geþi“. Vorbind despreregii „goþilor“ (?), el afirmã cã „goþiiau avut drept rege pe Zamolxe, desprecare cei mai mulþi scriitori de cronicine spun cã a fost un filozof cu oerudiþie de admirat. Cãci ºi maiînainte au avut pe învãþatul Zeuta,dupã aceea pe Deceneu ºi în al treilea

nr. 39 ianuarie 2007rând pe Zamolxe despre care amvorbit mai sus. Goþii n-au fost decilipsiþi de oameni care sã-i înveþefilozofie“. Iordanes, încercând sãpunã în seama populaþiei germanicetrecutul dacilor, nu doar cã îl aminteºtepe regele trac Seuthes I (cel care aextins supremaþia tracilor ºi asupratriburilor gete dintre Munþii Balcani ºide la Dunãre) drept Zeuta, dar ºiîncurcã ordinea cronologicã(Zamolxe a trãit, se pare, în secolulVI î.e.n., Seuthes a condus tracii între424–410 î.e.n., iar Deceneu a trãit însecolul I î.e.n.). Pendularea întretermenii „get“ ºi „got“ se observãatunci când Iordanes descrie ordineasocialã din neamul dacic: „acei dintreei care erau de neam s-au numit laînceput Tarabostes, iar apoi Pilleati:dintre dânºii se alegeau regii ºi preoþii.ªi într-atât au fost de lãudaþi goþii,încât se spune cã la ei s-a nãscutMarte, pe care înºelãciunea poeþilorl-a fãcut zeu al rãzboiului. Deaceea ºi Vergilius îl defineºte ca:„Neobositul pãrinte, care stãpâneºtecâmpiile geþilor“. În sprijinulafirmaþiilor sale, Iordanes îl aminteºtepe Orosius: „…despre care geþi amarãtat mai sus cã sunt goþi, dupã cumspune Paulus Orosius“.Iordanes merge ºi mai departe:asimileazã trecutul tracic neamuluigotic: „Aducându-ºi aminte, dupãmult timp, de aceastã fãrãdelege,Sitalces, strãlucitul rege al goþilor,strângându-ºi o sutã cinci zeci de miide soldaþi, a pornit rãzboi împotrivaatenienilor, ºi anume contra luiPerdiccas, regele macedonenilor(...).Dând o mare bãtãlie cu aceºtia, goþiiau ieºit învingãtori ºi astfel, pentrunedreptatea pe care o fãcuserã aceiaîn Moesia de mult, aceºtia nãvãlindîn Grecia au devastat întreagaMacedonie.“ Este vorba deconfruntarea dintre Sitalces (431–424), regele tracilor odrysieni (pãrþidin România, din zona actualei Bulgariiºi din nordul Greciei) ºi Perdiccas alII-lea (454–413), fiul lui Alexandru I(498–454), regele Macedoniei. Seîncearcã, în acest mod, crearea uneilegãturi între populaþia tracã-geto-dacãºi goþi. Iordanes revine apoi la istoriageþilor, dar o atribuie neamului gotic,împreunã cu toþi eroii ei („Apoi, întimpul domniei la goþi a lui Burebista,a venit în Goþia Deceneu pe vremeacând Syla a pus mâna pe putere laRoma. Primindu-1 pe Deceneu,Buerebista i-a dat o putere aproaperegalã“.). Posibil fascinat de neamuldacic ºi de personalitatea MareluiPreot, Iordanes (got de origine)încearcã sã „împrumute“ ascendentulneamului getic, punându-l în seamagoþilor: „Aceasta, ºi multe altele dinºtiinþa sa, le-a încredinþat DicineusGoþilor, în chip minunat, dupã ce auajuns împreunã, înstãpânindu-se nunumai asupra celor de rând, dar chiarºi asupra regilor“. Sunt descrisepãturile sociale dacice („Cãci atuncia ales dintre ei pe bãrbaþii cei mai deseamã ºi mai înþelepþi pe care i-aînvãþat teologia, i-a sfãtuit sãcinsteascã anumite divinitãþi ºisanctuare fãcându-i preoþi ºi le-a datnumele de pileaþi[...] restul poporuluia dat ordin sã se numeascã capillati,nume pe care goþii îl reamintesc pânãastãzi în cântecele lor, deoarece i-audat o mare consideraþie“), numai cã,susþine autorul antic, aceste descrieriaparþin societãþii gotice. Sunt amintiþiapoi Comosicus ºi Corilus, cel cu odomnie îndelungatã, de aproape 40 deani, regi geto-daci care au urmat luiBurebista în capitala de laSarmisegetusa.În final, Iordanes scrie un pasajambiguu: „Am în vedere Dacia ceaveche pe care acum o ocupã popoarelegepizilor. Aceastã þarã, aºezatã în faþaMoesiei, dincolo de Dunãre, esteînconjuratã de o cununã de munþi,având numai douã intrãri, una pe laBoute ºi alta pe la Tape. Aceastã Goþiape care strãmoºii noºtri au numit-oDacia ºi care acum se numeºte Gepidia(…)“. Perioada de hegemonie goticã(238–375) se reflectã în denumirea„Goþia“ iar regatul gepizilor (453–566)încã mai exista când era scrisãDACIA magazin„Getica“, explicându-se astfel numele„Gepidia“. Însã apariþia construcþiei„Dacia cea veche“ determinã,indubitabil, existenþa unei „Dacia ceanouã“, care nu putea fi locuitã (predominant)decât de o populaþie caresã îi dea numele ºi aceasta nu putea fialta decât cea daco-getã cu influenþeromanice. Este greu de concluzionatdacã Iordanes a fãcut o simplãconfuzie între geþi ºi goþi sau dacãopera sa este o pledoarie pentruasumarea patrimoniului istoric aldacilor de cãtre neamul gotic.Aceastã întrebare nu se poate puneºi în cazul lui Isidor din Sevilla (560–636), un admirator al poporului gotic,care va scrie în secolul VII Historiade regibus Gothorum, Wandalorum etSuevorum (Istoria despre regii goþilor,vandalilor ºi suevilor). Sursa istoricãfolositã în abordarea istoriei goþilor vafi reprezentatã de scrierea lui Orosius.Aºa cum ºi Al. Busuioceanu observa,între opera lui Iordanes ºi cea a luiIsidor se remarcã numeroasediferenþe (prelatul hispanic numenþioneazã ca surse pe Cassiodor,Ablavius sau Dio Chrysostomus), maiales la modul de reflectare a neamuluigotic. „Getica“ reprezintã o tradiþieistoricã gotã, pe când cronica luiIsidor oglindeºte mai mult tradiþiahispanicã privitoare la goþi. Un elementnou în studiul istoriei neamului goticîl reprezintã abordarea etimologicã pecare o propune preotul din Sevilla.Isidor opina: „este sigur cã neamulgoþilor este strãvechi; unii bãnuiesccã obârºia lor se trage din Magog,fiul lui Iafet, dupã asemãnarea ultimeisilabe (...). Dar ºirul învãþaþilor depe vremuri obiºnuieºte sã-i numeascãpe ei mai degrabã Getae, decât Gogºi Magog“. Sã nu uitãm cã Magog estemenþionat în arborele genealogic dinGenezã, fiind fratele lui Thubal, celdin care purced iberii. Întreagaderivare conferã goþilor o descendenþãbiblicã, ipotezã cu care FlaviusJosephus este de acord. Sã nu uitãmºi cã Josephus „pune semnulegalitãþii“ între goþi ºi sciþi. Bine ºtiut23

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007este faptul cã nu o datã izvoarelescrise premedievale îi puneau laolaltãpe geþi, sciþi ºi sarmaþi – aºa cum oface, de altfel, poetul roman Ovidiu,exilat la faþa locului).Isidor nu se opreºte aici, ci punela egalitate descrierea biblicã aneamului lui Gog, cu descrierea luiOrosius pe care am citat-o mai sus.Vorbind despre daci, prelatul foloseºteinformaþii de la Iustinus ºi Paulinusdin Nola, afirmând cã „dacii au fostdin neamul goþilor“ („daci autemGothorum soboles fuerunt“). Isidorface o clarã delimitare între geþi ºidaci, despre ultimii spunând cã „aufost“. Sursa sa, Iustinus, scria însãcã „dacii sunt din neamul geþilor“(„Daci quoque sololes Getarumsunt“). Astfel, prelatul din Sevilla vreasã facã neamul dacic dispãrut, iar pecel getic sã îl asimileze goþilor.Explicaþia etimologicã a lui Isidor estede-a dreptul fantezistã. Imaginaþia sanu se opreºte aici, ci merge ºi maideparte ºi leagã getulii din nordulAfricii cu geþii, deci ºi cu goþii, astfelcreându-se o legãturã între toþi aceºtiaºi mauri: „Getulii se zice cã au fostgeþi, care coborând în mare numãr cucorãbiile din þinuturile lor, au ocupatþara Syrtelor din Lybia; ºi fiindcã setrãgeau din geþi, au fost numiþi cunumele derivate de «getuli»“.(!!)Prezenþa geþilor în Spania esteafirmatã de Isidor din Sevilla. Acestaia drept dovadã de netãgãduit peLucan, ale cãrui versuri sunt argumentsolid în teoria sa: „de aici sã neameninþe dacul, de acolo getul sã lealerge în cale iberilor“. În realitate,Lucan spunea: „Sã ne ameninþe deaici dacul, de dincolo getul. Sã alergeunul în calea iberilor, celãlalt sã-ºiîntoarcã stindardele cãtre tolbele cusãgeþi rãsãritene“. Poetul romanLucan lua acest scenariu ca pe cevace va trebui sã se întâmple, nu ca peun fapt deja împlinit. Este clarãdorinþa lui Isidor de a face dispãrutneamul dacic, iar pe cel getic (??) sãîl aducã în Spania, ca predecesor algoþilor.24În timida sa încercare de a descrieEuropa, Isidor preia, se pare, cuvintelelui Florus („daci montibus inhaerent“),afirmând cã „Gothi descensis montibusAlpibus quibus inhabitant“. Prelatulhispanic înþelege prin „Alpibus“„munþi înalþi“. Spre deosebire deIordanes, Isidor face puþine referiri latrecutul îndepãrtat al geþilor, citându-lpe Orosius ºi amintind cã goþii au venitîn ajutorul lui Pompei, în lupta dinTesalia, alãturi de etiopieni, inzi, perºi,mezi, greci, armeni ºi sciþi. Seobservã confuzia dintre „goþii luiIsidor“ ºi adevãrul istoric reprezentatde geþii lui Burebista care, de altfel,nici nu au participat la luptã.Concluzionând, Isidor din Sevilla nuface altceva decât sã întãreascã falsulistoric, contopind neamul getic cu celgotic, pentru arogarea unui trecuteroic celor din urmã.În perioada medievalã, o primãconsemnare a pendulãrii între geþi ºigoþi o gãsim la elveþianul HeinricusPantaleonis, în Cartea eroilor naþiuniigermane, apãrutã la Basel, (1562–1571). El aminteºte multe episoade dinistoria cunoscutã a geto-dacilor,precum existenþa lui Zamolxe ºirãzboiul dintre Traian ºi Decebal.Printre altele, pomeneºte de un regeDacus sau Danus din „þara dedincoace ºi dincolo de Istru, deasemenea spre maizãnoapte, pânã înSarmaþia, ºi spre miazãzi, pânã laDunãre“. Acest rege a condus unmare popor al dacilor, cãtre nord, spreMarea Balticã, constituind, dupãpãrerea unora, neamul danezilor. Dar,aºa cum ºi cercetãtorul A. Moisinsubliniazã, este vorba doar de o partea poporului.Între 1589 ºi 1590, este redactatãCronica Misniei (denumirea veche aDresdei), de cãtre istoricul germanPetrus Albinus. Acesta continuãpolitica de însuºire a trecutului geþilorde cãtre alte popoare, afirmând despresaºi cã aveau numele de „gottos sidaos sau dacos“.Johann Tröster, cronicar sibian,tipãreºte la Nürnberg, în 1666, Vecheaºi Noua Dacie, o amplã expunere acivilizaþiei dacice, dar, ca majoritateaistoricilor, face, la rândul sãu, confuziageþi-goþi: „aceastã Dacie sau Þaragoþilor, care se întinde de la Tisa,Munþii Carpaþi ºi pânã la malulDunãrii, ajungând la Marea Euxin[Marea Neagrã] a fost din toatetimpurile mãrul discordiei“ întrediverºi cuceritori, „iar pentru a o luaîn stãpânire [de la populaþiaautohtonã], câmpiile ei mãnoase aufost udate cu sângele a nenumãraþioameni“. Vorbeºte despre primul regeal tuturor geþilor, „Berobista“, depreotul filozof Deceneu, de credinþaîn Zamolxis ºi este larg comentatãlupta dintre romani ºi dacii luiDecebal.Primul cronicar medieval careîncearcã sã restabileascã adevãrulistoric este Johann Filstich, de originegermanã, care scrie – în secolul XVIII– lucrarea Tentasmen HistoriaeValachicae (Încercare de istorieromâneascã). Vine cu o ipotezã nouã,aceea de derivare a denumirii de „daci“de la grecescul „daes“, ce înseamnã„luptã“, bazându-se pe firea rãzboinicãa geþilor. Aratã mai apoi cã „Jornandes(se referã de fapt la Jordanes/Iordanes)rãu a mai amestecat lucrurile Goþilorcu ale Geþilor ºi Schiþilor“. Filstichîncearcã sã dea o explicaþie confuzieitratate: „Dachia fiind slobozitã dejugul Romanilor ºi, la poruncadumnezeiascã, întoarsã la sloboziacea mai înainte vreme, s-a chemat,prin des întâlnitul obicei al acesteilumi, dupã prea puternicii ei locuitori,Goþii adicã Goþia. ªi aºa cârmuindusecu slobizie domniile, aflãm în cãrþicum noi nume se dau þãrilor“; reiesefaptul cã numele de „Goþia“ venea dela populaþia care stãpânea, într-unanumit moment al istoriei, spaþiulcarpato-dunãrean ºi populaþia dacãromanizatã, existentã acolo.În secolul XIX se redeschidesubiectul „geþi/goþi“ datoritã teorieifanteziste a lui Rössler, subiect ampludezbãtut ºi în zilele noastre, în ciudaadevãrului istoric de netãgãduit.

nr. 39 ianuarie 2007Teoria încercuirii ºi asedieriiMunþilor Orãºtiei(Partea a doua)DACIA magazinDan OLTEANVladimir BRILINSKYFortificaþia dacicã de la Poiana Omului1) Noua teorie a încercuirii ºi asedieriiMunþilor OrãºtieiÎn numãrul 26 din noiembrie 2005 al revistei „Daciamagazin“ publicam un articol despre fortificaþiile dacicede pe Culmea ªureanu constituite din douã ziduri de piatrãºi, de asemenea, despre valurile de pãmânt ºi piatrã dela Dealul Negru. Toate aceste elemente de fortificare eraula aceea vreme necunoscute în literatura de specialitate.Dupã un an, aveam prilejul sã descoperim – de data aceasta– un castru roman situat în extremitatea nordicã aMunþilor Orãºtiei, la Chitid. Despre castrul de la Chitidam publicat în numãrul anterior (noiembrie–decembrie2006) al revistei „Dacia magazin“.În prezentul articol vom înfãþiºa o altã fortificaþie dacicãnecunoscutã pânã acum: este vorba de valul cu dubluºanþ de la Poiana Omului, iar în numãrul viitor al re-Valul de pãmânt cu dublu ºanþ, în extremitatea nord-vesticã a Poienii Omului, în coordonatele geografice45° 35.772N/ 023° 11.839E, alt., 1078 m.25

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007vistei vom prezenta – pentru prima datã – un alt complexde fortificaþii de dimensiuni impresionante, iarãºi necunoscutîn literatura arheologicã.Tot acest lanþ de fortificaþii recent descoperite de noinu face decât sã se adauge vechilor cetãþi, castre, ziduriºi valuri cu ºanþ descoperite în anii 1950 ºi 1980, oferindo imagine mult mai largã a ceea ce au constituit MunþiiOrãºtiei în antichitate. Valurile de pãmânt, zidurile de piatrã,castrele pe care le-am descoperit în ultimii doi ani neoferã multiple informaþii despre strategia de apãrare a regeluiDecebalus ºi despre intenþiile ofensive ale atacatorilorromani între anii 101–102 ºi 105–106. Pânã în anul2005, teoria atacului-surprizã postulatã pentru prima datãde C. Daicoviciu, apoi preluatã fãrã rezerve de H. Daicoviciuºi întãritã de I. Glodariu stãtea în picioare, deºi dinpunct de vedere logic ºi strategic ea era vulnerabilã. Înesenþã, acea teorie postula cã Decebalus a capitulat datoritãatacului venit din direcþia sudicã, dinspre Vârful Pãtru-Comãrnicel-Godeanuasupra capitalei SarmizegetusaRegia. Pe teren, pânã în 2005, erau puse în evidenþã doarcastrele romane. Lipsea orice element de apãrare pe caredacii sã-l utilizeze în sudul Capitalei. Identificarea zidurilorde piatrã de pe Culmea ªureanu ce barau accesul trupelorromane din castrul de la Vârful lui Pãtru, apoi avalurilor cu ºanþ de la Vârful Negru ce au oprit înaintareatrupelor romane din cele patru castre de pe Comãrnicel ºiinexistenþa unui alt castru roman între Comãrnicel ºi SarmizegetusaRegia sunt elementele logice care au invalidatteoria atacului-surprizã cu care era acreditat de istoricigeneralul maur Lusius Quietus.În toamna anului 2006, dupã îndelungi cãutãri, amreuºit sã identificãm un alt element-lipsã de pe frontulluptelor dintre romani ºi daci în Munþii Orãºtiei. Pe ValeaBoºorodului (sau a Luncanilor) lipsea orice urmã a armatelorromane. Era cu neputinþã ca aceastã vale, împreunãcu afluenþii sãi ºi, mai ales, cu plaiurile învecinate, sã nufi fost utilizate de romani. Castrul de la Chitid se afla chiarsub culmea dealului, în apropierea Vãii Boºorodului, situatîn locul de unde pornesc trei plaiuri principale ceurcã spre centrul Munþilor Orãºtiei.Devenea acum din ce în ce mai clar cã romanii auapelat, pentru a cuceri Sarmizegetusa Regia, la o cu totulaltã tacticã decât cea enunþatã de C. Daicoviciu ºi de cãtrediscipolii sãi. Romanii nu i-au surprins pe daci în munþiipe care ei i-au fortificat din toate direcþiile ºi pe care i-aucunoscut mult mai bine decât atacatorii, ci i-au izolat înmunþi în iarna dintre 101–102. Aceasta a fost tactica armateiromane în primul rãzboi. Atacul daco-sarmat înMoesia pe timp de iarnã nu este decât o dovadã suplimentarãcã Decebalus intenþiona sã slãbeascã presiunearomanã asupra Munþilor Orãºtiei. Este mai mult ca sigurcã Traian a plecat în Moesia cu puþine trupe care au ajunsdeja în Dacia. Obiectivul principal al rãzboiului din 101–26102, acela de a-i izola pe daci în munþi pe timp de iarnã,este dovedit ºi de situarea castrelor romane de jur-împrejurulMunþilor Orãºtiei, în apropierea plaiurilor pe care daciiurcau sau coborau cãtre Valea Mureºului sau Valea Streiului.2. Frontul sudicÎn opinia lui C. Daicoviciu, H. Daicoviciu, I. Glodariuºi a celorlalþi istorici clujeni care s-au ocupat de epocadacicã, acest front a fost cel mai vulnerabil pentru daci.El, practic, a rãmas – în opinia acestora – nefortificat. Învreme ce romanii vin dinspre Oltenia spre SarmizegetusaRegia cu numeroase trupe, dacii rãmân perplecºi, neajutoraþiºi cedeazã. Pe acest front, dacii lipsesc cu desãvâr-ºire, în viziunea istoricilor clujeni. Cã lucrurile nu au stataºa, s-a dovedit prin descoperirile zidurilor de la ªureanuºi a valurilor de la Dealul Negru. Probabil cã ºi în altepuncte ale Munþilor Orãºtie, necunoscute pânã acum, daciiau ripostat cu tãrie. Urmeazã sã identificãm – în anii urmãtori– ºi alte elemente de fortificare. Cu siguranþã, eleexistã…Direcþia sudicã de atac ce pornea de la Bumbeºti, treceapeste Munþii Vâlcan, apoi cobora în Valea Jiului, îndreptul cetãþii de la Bãniþa, ºi urca apoi la Jigorul Mare ºila Vârful lui Pãtru, era una dintre cele mai dificile pentruromani. Armatele invadatoare trebuiau sã treacã MunþiiVâlcan, sã urce pânã la peste 1600 de metri altitudine,apoi sã coboare în vale ºi din nou sã urce pânã la 2000 demetri altitudine. Aici, dacii nu au fortificat frontul cu aceleaºielemente defensive ca cele pe care le gãsim pe frontulvestic sau nordic, deoarece însuºi terenul este un obstacolnatural. Totuºi, fortificaþiile existã. Atunci cândromanii ºi-au fãcut tabãra pe culmea muntelui, la Vârfullui Pãtru, dacii au ripostat ºi au ridicat ziduri pe culmeavecinã, la ªureanu. Acest fapt s-a petrecut ºi la DealulNegru, împotriva soldaþilor romani cantonaþi în cele patrucastre de pe Comãrnicel. Pe frontul sudic este foarteposibil cã, în vara ºi în toamna anului 101, romanii auajuns în Valea Jiului dupã ce au trecut Munþii Vâlcan, urcândpe la Bumbeºti.Pãstrarea castrului de la Petroºani, de unde provin chiarinscripþii cu legiunea a XIII Gemina, a fost principalulobiectiv al campaniei din 101 de pe acest front. Spre sfâr-ºitul primãverii, atunci când zãpada se topeºte pe culmileînalte ale munþilor, trupele romane au pãrãsit aceastã primãcenturã de atac ºi au urcat – o parte la Jigorul Mare –iar o altã parte – la Vârful lui Pãtru. Toate aceste trupe s-au întâlnit, dupã alþi 10–15 kilometri, pe platoul de la Comãrnicel,la circa 1900 de metri altitudine. Trupele romanecantonate în cele patru castre de la Comãrnicel auîntâmpinat rezistenþa de netrecut a dacilor de la Dealul

nr. 39 ianuarie 2007Negru. Romanii nu au putut sã depãºeascã acest punct,dovadã fiind faptul cã între Sarmizegetusa Regia ºi Comãrnicelnu mai existã niciun castru roman.Frontul sudic, cel despre care C. Daicoviciu ºi, maiales, I. Glodariu susþineau cã a cãzut primul, a fost, dimpotrivã,cel mai rezistent front din Munþii Orãºtiei.3. Frontul nordicMai toate discuþiile istoricilor de pânã astãzi s-au purtatasupra direcþiei de atac nordic a trupelor romane.Motivul l-a constituit nu prezenþa castrelor romane aici,ci tocmai complexele fortificãri dacice. SarmizegetusaRegia era apãratã de un atac dinspre nord de cãtre puternicelecetãþi de la Costeºti ºi Blidaru ºi de cãtre zecile deturnuri de apãrare ce barau accesul duºmanului pe ValeaGrãdiºtii (a Orãºtiei).Tocmai aici, unde dacii sunt mai prezenþi ca nicãieri,lipseau dovezile care sã ateste amploarea atacului roman.Pânã în anul 2006 se ºtia doar de existenþa castrului romande la Orãºtioara de Sus. Descoperirea pe care amfãcut-o a identificat un al doilea castru, cel de la Chitid, ºicare vine sã întãreascã argumentele asupra tacticii de încercuireºi de asediere a Munþilor Orãºtiei. Acum reiesemai clar cã, pe frontul nordic, romanii au atacat cele douãvãi principale care coboarã din munþi. ªi aici, ca ºi pefrontul sudic, strategia de atac este aceeaºi. În toamnaanului 101, romanii ajung în castrele de la Orãºtioara deSus ºi Chitid, trebuind sã reziste cu orice preþ pânã înprimãvara anului 102. Romanii din cele douã castre autãiat, practic, accesul dacilor spre Valea Mureºului. Ca ºipe frontul sudic, ºi aici, o datã cu reluarea atacului dupãvenirea lui Traian din Moesia, trupele au înaintat urcândprimele pante ale munþilor. Noul aliniament a fost cel de laTârsa, aproape de inima Munþilor Orãºtiei, aproape deSarmizegetusa Regia.Castrul de la Târsa, de dimensiuni asemãnãtoare cucel de la Chitid, este similar celor de la Jigorul Mare saude la Vârful lui Pãtru ºi atestã stabilirea romanilor pe celde-al doilea aliniament al cãrui scop era chiar încercuireaSarmizegetusei Regia.4. Frontul vesticAsupra acestui front ne vom opri în mod precumpãnitordeoarece fortificaþia de la Poiana Omului, pe caream descoperit-o – iarãºi în premierã – ºi care nu estemenþionatã nicãieri în literatura de specialitate, aparþinecu precãdere acestui front. Din punct de vedere geomorfologic,direcþia de atac a romanilor dinspre Þara Haþeguluispre Sarmizegetusa era cea mai facilã. Distanþa dintreValea Streiului ºi capitala regatului este mai micã decâtDACIA magazincea dintre Petroºani ºi Sarmizegetusa Regia. Urmândprincipalul plai montan dintre Petroºani ºi inima regatului,avem circa 37 de kilometri. Dimpotrivã, între comunaPui, unde existã castre romane, ºi Sarmizegetusa, avempe plai circa 25 de kilometri.Al doilea argument pentru a demonstra facilitatea unuiatac roman spre Capitalã dinspre Valea Streiului este constituitdin forma domoalã a plaiurilor ºi din înãlþimea lorrelativ micã în comparaþie cu cei peste 2000 de metrialtitudine la care este situat castrul de la Vârful lui Pãtru.Dupã ce traseul cel mai uºor de parcurs urcã pânã înapropierea Vârfului Mãgurii (804 metri), ajunge apoi laaltitudinea celor 974 metri ai Dealului Robului, apoi, dupão uºoarã coborâre în Valea Ponoriciului, urcã din nou sprePoiana Omului (poiana este situatã la altitudinea de 1000–1100 metri).De la Poiana Omului, traseul se ramificã în trei direcþii.O primã ramurã coboarã spre cetatea dacicã de laPiatra Roºie (vezi foto), o a doua coboarã spre satul Grãdiºteade Munte ºi, în sfârºit, o a treia ramurã urcã pânãla Vârful Rudele (1214 metri). Pe ultimele douã ramificaþiise poate ajunge cu uºurinþã la Sarmizegetusa Regia.Datoritã plaiurilor domoale, accesibile, ce urcã din ValeaStreiului spre Sarmizegetusa, dacii s-au vãzut nevoiþi sãîntãreascã aproape toate dealurile din apropierea actualeicomune Pui pânã sus în munte, la Poiana Omului.Realizând o primã comparaþie între fortificaþiile dejacunoscute de pe frontul vestic ºi cele de pe frontul sudic,constatãm cã ele au dimensiuni mult mai mari, de ordinulzecilor de kilometri, ºi sunt amplasate la distanþe unele dealtele, mult mai mici. În ceea ce priveºte comparaþia cufrontul nordic, constatãm cã, acolo, dacii preferã sã-ºiridice turnuri ºi cetãþi, în timp ce, aici, tactica era sã încercuiascãmunþii cu ziduri de piatrã ºi cu valuri de pãmânt.Cele mai multe fortificaþii dacice ºi romane pe care leare acest front vestic au fost descoperite în anii 1980 deHristache Tatu ºi publicate succesiv în mai multe numereale revistei Muzeului din Deva (Sargeþia). Deoarece ceamai mare parte a fortificaþiilor de pe acest front au fostpublicate de respectivul autor, noi nu vom face decât oscurtã enumerare a lor pentru a ilustra tactica romanã deatac ºi strategia de apãrare a dacilor, aceeaºi cu cea pecare am reuºit sã o surprindem, de altfel, ºi pe celelaltefronturi. Hristache Tatu scria, în numerele 16–17 ale revistei„Sargeþia“, despre douã castre romane amplasatelângã Strei, pe teritoriul actualei comune Pui. O parte dinlaturile acestor castre au fost distruse de apele Streiului ºide lucrãrile agricole, dar mai sunt vizibile laturile, în lungimede 140 de metri, ale unei asemenea fortificaþii. Acelaºiautor mai aminteºte urmele altor douã castre romaneîn aceeaºi zonã. Resturile lor sunt cu greu detectabile dincauza distrugerilor provocate de lucrãrile agricole. Un alt27

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 200728

nr. 39 ianuarie 2007DACIA magazin29

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 2007castru roman, lângã comuna Pui, de data aceasta foartevizibil, este la Râu Bãrbat, având dimensiunile de 120x80metri. Prin urmare, la piciorul plaiului ce urcã din Puispre Sarmizegetusa Regia, romanii au cantonat, în varatoamnaanului 101, trupe ce încãpeau în cinci castre.Dacii nu au lãsat acest front nefortificat, dimpotrivã:un prim element defensiv se aflã chiar pe Mãgura Puiului.Acolo, Hristsche Tatu a identificat – în anii 1980 – maimulte valuri de pãmânt cu ºanþ a cãror lungime însumatãse situeazã la aproape 1000 de metri lineari. Toate acestevaluri ºi ºanþuri aveau menirea de a bara urcarea pe plai atrupelor din cele cinci castre situate pe Valea Streiului.Urmãtorul element defensiv dacic este alcãtuit din maimulte incinte fortificate cu piatrã localã, în punctul demaximã altitudine situat deasupra Vãii Streiului, pe plaiulce se îndreaptã spre Sarmizegetusa. Astfel, pe DealulRobului ºi pe dealurile învecinate, Hristache Tatu a evidenþiatelemente defensive dacice cu o lungime de 5400metri. Tot pe acest front vestic se aflã ºi binecunoscutafortificaþie de la Ponorici, descoperitã în anii ’50, dar necercetatãsistematic. Grosimea zidurilor de piatrã de aicieste de circa 10–14 metri, iar înãlþimea, pe unele locuri,este de 3 metri. Ansamblul de fortificaþii de la Ponorici,cu cei 5200 metri lineari de ziduri din piatrã, este prezentatîn mai toate cãrþile de istorie anticã. Amploarea fortificaþiilorde la Ponorici, precum ºi tehnicile de construcþiefolosite, demonstreazã cã dacii vedeau în acest zid uriaºde piatrã principala fortificaþie a frontului vestic. Ponoriciuleste situat la jumãtatea distanþei dintre Valea Streiuluiºi Sarmizegetusa. Poziþia este similarã cu cea a DealuluiNegru de pe frontul sudic, unde acesta este la jumãtateadistanþei între Valea Jiului ºi capitala regatului. Numai cã,în timp ce la Dealul Negru dacii au rezistat, romanii nereuºindsã treacã de valurile ºi de ºanþurile de acolo, laPonorici, dupã eforturi deosebite, romanii au reuºit sãstrãpungã acest uriaº dispozitiv defensiv. Dovadã estechiar castrul roman de formã dreptunghiularã situat înspatele sãu. O laturã a castrului (cea vesticã) este constituitãchiar de vechea fortificaþie dacicã.5. Fortificaþia de la Poiana Omului.Elemente de strategieNe-am fi aºteptat ca, dupã ce romanii au cucerit principalafortificaþie de pe frontul vestic, cea de la Ponorici,sã nu mai existe nicio altã întãriturã dacicã între Ponoriciºi Sarmizegetusa Regia. ªi totuºi ea existã...Valul cu dublu ºanþ ce traverseazã de-a latul PoianaOmului l-am identificat încã din anul 2005, dar pânã acumnu am reuºit sã-i atribuim nicio utilizare ºi nici sã-l încadrãmcumva în etapele rãzboaielor dintre daci ºi romani.El se aflã în amonte de Ponorici, iar toþi istoricii spuneaucã, dupã ce dacii au pierdut lupta de la Ponorici, nu a mai30fost nimic... Dacii, pur ºi simplu, au cerut pace... Dupãdescoperirea castrului de la Chitid ºi dupã identificareatraseului ales de aceste trupe pentru cucerirea cetãþii de laBlidaru, am înþeles cã lucrurile stau cu totul altfel.Decebal nu a cerut pace de îndatã ce romanii au cuceritcetãþile de la Costeºti ºi Blidaru, pe frontul nordic ºidupã ce trupele de pe frontul vestic au pierdut lupta de laPonorici. Frontul sudic încã rezista, cele patru legiuni dela Comãrnicel nereuºind sã strãpungã Dealul Negru. Deºiromanii repurtau izbânzi considerabile pe fronturile de sudºi de vest, Decebalus încearcã ultima sa carte de apãrare.Strategia lui consta în a fortifica în grabã Poiana Omuluiºi în a încerca sã-i opreascã pe romani aici. Poiana Omuluieste unul din principalele noduri de plaiuri din MunþiiOrãºtiei. Din punct de vedere al strategiei pe care amînfãþiºat-o pânã acum, în acest loc se întâlneºte frontulsudic cu cel vestic.Romanii, dupã ce au urcat de la Chitid la Târsa ºidupã ce au cucerit cetatea de la Blidaru, aveau drum liberspre Sarmizegetusa. Traseul lor, însã, trebuia sã treacã înmod obligatoriu prin Poiana Omului. La fel stau lucrurileºi pentru trupele romane care au urcat din Valea Streiului,utilizând cele cinci castre din apropierea comunei Pui.Romanii de aici au izbutit sã treacã de fortificaþiile de peMãgura Puiului, apoi de cele de la Dealul Robului ºi, înfinal, de puternica fortificaþie de la Ponorici. Abia acum,dupã toate aceste izbânzi, aveau plaiul deschis spre Sarmizegetusa.Ca sã ajungã în Capitalã ºi trupele de pe frontulvestic, trebuiau sã treacã prin Poiana Omului.6. Fortificaþia de la Poiana Omului.DescrierePoiana Omului fiind o zonã foarte accesibilã atât dinspreTârsa, cât ºi dinspre Ponorici, pe drumuri carosabile,aici au ajuns ºi istoricii plãtiþi de statul român sã identificeºi sã cerceteze vestigiile dacice ºi romane. Surprizãînsã... H. Daicoviciu ºi I. Glodariu au vizitat acest loc demai multe ori, însã nu au gãsit nimic. Iatã ce afirmau ceidoi istorici amintiþi, în lucrarea „Cetãþi ºi aºezãri dacice însud-vestul Transilvaniei”, lucrare apãrutã în anul 1989,despre Poiana Omului: „La faþa locului nu se poate observanimic din punct de vedere arheologic– (p. 201) ºi „Cuocazia cercetãrii din 1978 nu am observat nimic din punctde vedere arheologic“ (p. 201, nota 22).ªi totuºi fortificaþia de la Poiana Omului existã. Ea are950 metri lungime. Înãlþimea ei actualã este, în unele locuri,de aproape 50 de centimetri, iar adâncimea ºanþuriloreste de 30 de centimetri. În atare condiþii, nu putem sãcalificãm decât superficiale afirmaþiile lui H. Daicoviciu,ale lui I. Glodariu ºi ale discipolilor acestora, care nu auobservat-o. Avem ºi aici, aceeaºi situaþie ca cea de la DealulNegru, unde I. Glodariu declara – în 1977 – cã frontul

nr. 39 ianuarie 2007sudic este lipsit de orice element de fortificare dacicã.Fortificaþia descoperitã de noi la Poiana Omului estesituatã în capãtul frontului vestic, la circa 3,7 kilometri înamonte de zidurile din piatrã de la Ponorici. Faptul cãromanii, dupã ce au cucerit Ponoriciul, au fost nevoiþi sã-ºi ridice un castru chiar lângã zidul dacic înseamnã cãdacii au opus o rezistenþã înverºunatã pe distanþa celor3,7 kilometri ce separã cele douã fortificaþii. Obiectivulprincipal al dacilor de la Poiana Omului era sã-i împiedecepe romani sã realizeze joncþiunea între cele douã fronturi.De aceea, valul de pãmânt are – spre deosebire detoate valurile din Munþii Orãºtiei – nu un singur ºanþ deapãrare, ci douã. Practic, valul din pãmânt lung de 950metri este situat între douã ºanþuri. Un ºanþ se aflã cãtreromanii care veneau din direcþia nordicã, dinspre Târsa,iar celãlalt ºanþ se aflã orientat cãtre direcþia vesticã dincare erau aºteptaþi romanii de la Ponorici.În acest mod, valul de pãmânt cu dublu ºanþ de laPoiana Omului avea o funcþionalitate dublã: putea fi folositºi împotriva atacatorilor din nord, dar ºi împotriva coloaneidinspre vest, cu condiþia ca cele douã armate romanesã nu atace în acelaºi timp. Valul de pãmânt de laPoiana Omului începe din partea sudicã a poienii, chiarde deasupra unei vãi adânci, de la altitudinea de 1064 metri(punctul 45º35.409N; 023º11.934E), continuã apoi 275metri spre nord, fiind paralel cu valea, iar în punctul dealtitudine 1082 metri se intersecteazã cu o ramificaþie secundarã,ce coboarã uºor spre vale. Lungimea acestuitraseu ce conþine douã bucle este de 122 metri. Scopulacestei ramuri secundare este acela de a bara accesul dinsprevale cãtre mijlocul poienii iar forma buclatã aveamenirea de a sparge formaþia regulatã de luptã pe careromanii o alcãtuiau atunci când atacau asemenea obstacole.Traseul valului cu dublu ºanþ urmeazã apoi, în general,direcþia nordicã ajungând în punctul de maximãaltitudine de 1094 metri (punctul 45º35.623N;023º11.849E), dupã care coboarã uºor cãtre cealaltã vale(punctul 45º35.818N; 023º11.808E) care izvorãºte dinPoiana Omului ºi care se varsã în Valea Alunului.Practic, valul de pãmânt taie în lãþime Poiana Omului,mai precis cumpãna de ape dintre afluentul din stânga alOhabei Ponorului ºi unul dintre afluenþii Vãii Alunului.Poziþia este una strategicã, întrucât orice atac din flanc alromanilor risca sã-i arunce în una din aceste vãi adâncicare delimiteazã, în stânga sau în dreapta, fortificaþia. Lãþimeaactualã a valului ºi a celor douã ºanþuri este de circa4 metri. În antichitate, pãmântul excavat din cele douãºanþuri era aruncat în mijloc, construindu-se, astfel, valulde apãrare. Mai mult ca sigur cã pe partea superioarã avalului existã un parapet, o palisadã din lemn. Doar eventualesãpãturi arheologice, efectuate cu seriozitate în acestpunct, pot pune în evidenþã dimensiunile reale ale celordouã ºanþuri, ale valului ºi eventuala palisadã din lemn.DACIA magazinPânã acum, în Munþii Orãºtiei, fortificaþia de la PoianaOmului este singura ce are ºanþuri de fiecare parte avalului. În rest, avem doar un val simplu ºi un ºanþ situatde partea din care era aºteptat duºmanul. Aºa sunt fortificaþiilede pe Mãgura Puiului ori cele de la Dealul Negru.Utilizarea acestor elemente inedite de fortificare de cãtredaci ilustreazã faptul cã valul cu dublu ºanþ a fost construitîn grabã, cu scopul de a-i împiedica pe romani sãrealizeze joncþiunea dintre frontul nordic ºi cel vestic înPoiana Omului. Aceeaºi concluzie reiese ºi din materialulconstructiv utilizat. Deºi pe întregul front vestic dacii aufolosit piatra localã din calcar pentru ridicarea valurilor ºizidurilor, aici a fost preferat pãmântul. ªi la Poiana Omuluiputea fi utilizatã piatra, fiindcã ea se gãseºte la câtevasute de metri sud-vest de poianã, însã dacii au preferatsoluþia facilã de a înãlþa valul cu pãmânt excavat din ºanþuri.În momentul de faþã, pe întreg traiectul valului nu sezãreºte niciun bolovan de piatrã, semn clar cã dacii nu auavut timp sã aducã piatra ºi sã construiascã o fortificaþiesimilarã cu cele de la Ponorici.7. ConcluziiAºezând împreunã toate elementele de tacticã ºi destrategie miliarã care pot rezulta din descoperirile mai sussemnalate, se pot desprinde urmãtoarele concluzii asuprarãzboiului din 101–102.a) În vara ºi toamna anului 101, trupele romane aualcãtuit prima centurã de castre din jurul Munþilor Orãºtieipe linia: Petroºani, Pui, Chitid, Orãºtioara de Sus.b) În vara anului 102, romanii au urcat în munþi ocupândun nou aliniament: Jigorul Mare, Vârful lui Pãtru,Comãrnicel (pentru frontul sudic); Târsa (pentru frontulnordic) ºi Ponorici (pentru frontul vestic).c) Trupele romane de pe frontul sudic nu au reuºit sãstrãpungã fortificaþiile dacice de la Dealul Negru, în varaanului 102.d) În condiþiile în care frontul sudic rezista, Decebalusºi-a pus speranþele în ultima modalitate de a face faþãatacurilor de pe frontul de nord ºi de vest, blocând accesularmatelor romane pe nodul de plaiuri de la PoianaOmului. Deºi este de dimensiuni impresionante, fortificaþiade la Poiana Omului a fost ridicatã totuºi în grabã.Doar dupã ce ºi aceastã ultimã redutã a fost cuceritã detrupele romane de pe frontul vestic sau de cele de pefrontul nordic ori împreunã, accesul spre Sarmizegetusaera liber.e ) În condiþiile în care Dealul Negru nu a fost cuceritde romani, avem toate elementele unei situaþii strategiceîn care Decebalus se vede nevoit sã cearã pace dupã ce ºiaceastã ultimã redutã de la Poiana Omului, ce apãra atâtdinspre vest, dar ºi dinspre nord Sarmizegetusa, a cãzut.31

DACIA magazin nr. 39 ianuarie 200732