planul local de dezvoltare durabilã a municipiului bolintin-vale

14
MUNICIPIUL
• 70% din apa necesară pentru primenirea apei
din lacurile de pe Colentina şi a zonei
industriale din sud-estul capitalei.
Apa subterană
Din punct de vedere al potenţialului hidrografic al
subteranului, localitatea se află pe una din cele mai
importante structuri acvifere, care se caracterizează
prin prezenţa a trei complexe acvifere:
• freatic şi de mică adâncime;
• de medie adâncime;
• de mare adâncime.
Dezvoltarea acestora pe verticală şi orizontală
prezintă însă, variaţii, atât în ceea ce poziţia şi
grosimea, cât şi natura litologică.
Complexul acvifer freatic situat la mică adâncime,
exploatat pentru agricultură şi pentru gospodării,
provine în special din stratele de Colentina (6-10 m
adâncime). Apele sunt bicarbonatate calcic–
magneziene, atât în subteran cât şi la suprafaţă, deci
nu corespund din punct de vedere al potabilităţii.
I.1.5.2. Solul
Solurile oraşului Bolintin–Vale sunt formate recent în
centrul Câmpiei Române, având areale zonale pe
câmpul vestic şi în lunca centrală şi estică. Aceste
areale pedogeografice sunt dispuse în fâşii
longitudinale, conform arealelor fitogeografice sub
care s-au format (păduri, zăvoaie, silvo-stepă).
Solurile sunt dezvoltate pe roci mamă moi, friabile
(loessuri aluvionare) cu ape freatice apropiate de
suprafaţă şi sub asociaţii lemnoase (păduri de stejar)
în vest, pe câmp sau în centru (sub zăvoaie de esenţe
moi). În centrul teritoriului şi în est sunt prezente
solurile gleice (azonale) cu o textură grea, umedă,
aflate sub influenţa apei scăzute, dar propice cultivării
legumelor. În vestul oraşului, până în albia minoră a
Argeşului şi de-a lungul ei, sunt extinse soluri aluviale
şi azonale, cu o textură nisipoasă mai deschisă la
culoare, favorabile zăvoaielor. În vestul teritoriului
urban, la vest de Argeş, pe câmpia Găvan-Burdea
sunt prezente zonal solurile brun-roşcate dezvoltate
sub pădurile de stejar, soluri specifice centrului
împădurit al Câmpiei Române, dar cu fertilitate mare,
favorabile culturilor de cereale (grâu, orz, porumb
etc.).
Versanţii văilor sunt afectaţi de eroziunea de
suprafaţă, în general slabă sau moderată.
Fertilitatea ridicată a solurilor şi a reliefului relativ plan
au favorizat folosirea agricolă a majorităţii terenurilor.
I.1.5.3. Resurse biologice
Fondul forestier ce compune Ocolul Silvic Bolintin este
situat în partea centrală a Câmpiei Române,
cuprinzând păduri aflate pe teritoriul a trei judeţe:
Giurgiu, Teleorman şi Dâmboviţa, pe o suprafaţă
totală de aproape 11.000 ha.
Pădurile administrate de Ocolul Silvic Bolintin sunt
alcătuite din 48 trupuri de pădure, cu suprafeţe ce
variază de la 2 la 2.500 ha, răspândite atât în zona de
câmpie medie (88%), cât şi în luncile râurilor interioare
(12%).
Obiectivele social-economice şi ecologice ce vizează
pădurile devin, la un moment dat, concurente:
producţia de lemn şi protejarea naturii. În Ocolul Silvic
Bolintin, aceste obiective se referă la conservarea
unor arborete de o deosebită valoare ştiinţifică, la
crearea cadrului natural de recreere şi destindere a
populaţiei şi, în acelaşi timp, la realizarea unei
producţii de lemn de calitate, necesară economiei de
piaţă.
Zona prezintă un regim hidrologic inconstant pe timpul
anului, influenţat în principal de precipitaţiile
atmosferice, reţeaua de râuri fiind alcătuită din cursuri
de apă precum Argeşul, Neajlovul, Sabarul. În lunca
Argeşului se află trupuri de pădure (zăvoaie), celelalte
cursuri de apă neinfluenţând pădurea decât într-o
mică măsură.
Regimul climatologic corelat cu complexul hidrologic
de pe teritoriul Ocolului Silvic Bolintin determină
existenţa pădurilor de cvercinee, în amestec cu specii
de şleau (tei, frasin, carpen, jugastru, arţar), a
zăvoaielor de plopi indigeni, salcie şi a culturilor de
plopi euroamericani.
Tipul predominant de pădure care valorifică superior
calitatea terenurilor din zona forestieră administrată de
Ocolul Silvic Bolintin este şleaul normal de câmpie.
Specie de interes major, atât din punct de vedere
ecologic, cât şi economic, este stejarul pedunculat.
Unul dintre centrele în care se concentrează pădurile
cele mai întinse de stejar din România este perimetrul
Piteşti-Alexandria-Comana (Ilfov-Mizil). Trupurile de