„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
porţiune lucrau, aveau până şi cantoanele construite. Sistemul terasamentelor
nepietruite nu intra în întreprinderea lor. La Dobrici şi aproape de Balcic se
găsesc două duzini mari cu ateliere complecte pentru reparatul maşinilor agricole de
tot felul şi chiar unele construite din nou. Se zice că ar fi fost şi subvenţionată de Stat
(subl.n.). Asemenea se găseşte la Dobrici o şcoală practică de agricultură, bine
chibzuită şi înzestrată pentru progresul culturei raţionale a sătenilor. Tot aici s-a
găsit o fabrică de tutun şi una de cărămidă” 134 .
Acestei oportune evaluări a potenţialului economico-productiv pe care-l
poseda sudul Dobrogei – şi din care reiese mai accentuata modernizare a părţii
ce va forma viitorul judeţ românesc Caliacra – i se adaugă şi utile propuneri
„pentru ce ar trebui să facem în viitor”. Autorul este de părere că primul pas „ar
trebui să fie făcut în construirea unei întinse reţele de şosele”, apoi în construirea
134 D.T. Apostol, op. cit., p. 6. Spre o edificare mai adecvat-istorică asupra stadiului
dezvoltării economice a Dobrogei de Sud în perioada 1878-1912, iată care este imaginea
rezultată din cercetarea istoriografică bulgară: „În perioada pe care o studiem (1878-1912 –
n.n.) Dobrogea de Sud este grânarul cel mai mare din Bulgaria (subl.n.). Se însămânţează cu
cereale aproximativ 80-90% din pământul arabil. Se produc anual, în medie, 324.820 tone
cereale (15% din producţia Bulgariei), valorificate cu 43,6 milioane leva. Ocolul Dobrici şi
Balcic ocupau primul loc pe ţară la producţia de grâu pe cap de locuitor. O altă preocupare a
locuitorilor, o adevărată bogăţie a Dobrogei de Sud este creşterea vitelor. Venitul general în
anul 1910, referitor la creştera vitelor, se evaluează la 20 milioane leva, dar numai o parte din
animale şi produse animaliere se valorifică. Crearea acestei producţii imense pentru timpul
acela, naşte condiţii prielnice pentru dezvoltarea industriei de prelucrare. Din cauza unui şir
de motive cu caracter intern şi internaţional, această industrie de prelucrare e realizează întrun
ritm lent. În sfera industriei de prelucrare în anul 1888 este antrenată 7,9% din populaţia
activă. Până la începutul secolului al XX-lea se profilează o tendinţă de micşorare a părţilor
procentuale după care începe mărirea progresivă. Diminuarea numărului de persoane active
în industria de prelucrare de la sate se datorează falimentului unui mare număr de
meşteşugari de la sate. Apar la începutul secolului XX primii paşi în dezvoltarea industriei de
fabrică. În timpul acesta sunt deschise câteva mori care foloseau forţa aburului, unele
deschise la sate. Se măreşte producţia şi exportul făinii. În unele oraşe apar, de asemenea,
câteva fabrici textile, turnătorii, fabrici de tutun şi de prelucrarea lânei. Deşi concurenţa
producţiei de fabrică creşte continuu, un şir de ramuri ale producţiei meşteşugăreşti,
concentrate în general la oraşe, continuă să joace un rol important în satisfacerea nevoilor
locale. Sunt bine dezvoltate croitoria, cizmăria, fierăria, cojocăria, prelucrarea lemnului şi
altele. În ajunul războiului balcanic sunt formate mai multe cooperative meşteşugăreşti. Se
dezvoltă dinamic comerţul şi sistemul bancar care treptat capătă un aspect de concentrare şi
centralizare. Tendinţele principale în dezvoltarea comerţului reies cel mai bine din datele cu
privire la import şi export a vămilor Dobrogei de Sud. Astfel, în 1888 import-exportul este
evaluat la 7 milioane leva, iar în anii războiului balcanic ajunge la 20-25 milioane leva.
Exportul depăşeşte de 8-10 ori importul, fapt care contribuie la ascensiunea economică a
regiunii. Cea mai mare parte din export o ocupă cerealele, iar din import, materialele de
construcţie. În afară de acestea, în Dobrogea de Sud, prin Varna, se importă şi se exportă
mărfuri în valoare de sute de milioane leva. Acum se manifestă tendinţa de limitare a rolului
de intermediar pentru import-export a capitalului românesc (în porturile dunărene) şi a
capitalului grec (în porturile de la Marea Neagră). Transformări considerabile apar şi în
afacerile de credit” – xxx Кратка история на Добруджа…, pp. 166-167.
ISSN -1841-138X 94 © 2007 Ovidius University Press