„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
funcţionarilor superiori români 124 , sosiţi aici. Unul dintre primele documente în
acest sens, publicate, este Raportul d-lui Dimitrie T. Apostol, consilier pe lângă
comisariatul civil din teritoriul anexat, adresat d-lui ministru de Interne, la 10 August 1913.
El raporta 125 superiorilor săi că, din punct de vedere agricol, regiunea se poate
împărţi în două părţi: „Prima regiune, dinspre Dunăre, este cuprinsă între
Vladimirova, Regep-Cuius şi Silistra–Turtucaia, care prezintă o suprafaţă variată,
în mare parte mai păduroasă şi deluroasă” 126 ; este zona în care se cultivă grâu,
arnăut, orz şi ovăz, porumb, tutun, plante leguminoase şi furajere, specificânduse
însă că „Porumbul în această regiune se cultivă mai bine şi mai mult fiindcă
elementul român îl întrebuinţează şi ca nutriment. La Silistra se găseşte o şcoală
practică de agricultură pentru fiii de săteni, zisă şcoala de ucenici, pentru a
împărtăşi sătenilor cultura raţională şi practica cu speze puţine, dând rezultate
excelente” 127 . Potrivit datelor culese de acest funcţionar ministerial 128 , cea mai
mare parte a proprietăţii funciare este de natură mijlocie, respectiv: de la 3 ha la
100 ha aparţin la 70% din deţinători; de la 100 ha la 300 ha la 15%; de la 300 ha
la 500 ha la 7%; de la 500 ha la 800 ha la 5%; de la 800 ha în sus la 3% din
totalul proprietarilor. Din punct de vedere al compoziţiei etnice, în această parte
a Noului Teritoriu musulmanii reprezentau 40%, bulgarii 30%, românii 20%;
după aprecierea raportorului, „Românii şi bulgarii sunt buni agricultori.
Musulmanii foarte slabi şi reduşi; ei se ocupă în aproape totalitatea lor cu munca
cu braţele şi cu transporturile; de aceea se şi remarcă la ei o bună îngrijire cu
creşterea vitelor şi mai cu seamă a cailor, care sunt superiori sătenilor noştri din
ţară” 129 . O caracteristică a regiunii o reprezintă lipsa apei, puţurile având o
adâncime de 80-90 m, „din care cauză se scoate cu mare greutate apa, cu roata,
burduful şi cu vitele”.
123 vezi, de pildă, xxx Raport economic asupra comerţului şi industriei din noul teritoriu al
judeţelor Dobrici şi Silistra, publicat în „Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie
Constanţa”, XXIV, nr. 9, decembrie 1913, pp. 96-102 – republicat în St. Lascu, Mărturii de
epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947). Vol. I (1878-1916) (Muzeul de Istorie
Naţională şi Arheologie. Seria Bibliotheca Tomitana. II), f.e., Constanţa, 1999, pp. 621-626
(Doc. 343).
124 vezi şi R. Rosetti /Căpitan/, Monografia părţii de răsărit a Teritoriului Ocupat,
Tipografia „Universala”. Iancu Ionescu, Bucureşti, 1913, passim /14 pp./.
125 În chiar ziua datării respectivului raport, ziaristul bucureştean M. Negru publica sub titlul
Regimul proprietăţii şi starea locuitorilor din Dobrogea Nouă, o Convorbire cu d. dr. L.
Colescu, directorul statisticei din Ministerul de Domenii – „Universul”, XXXI, nr. 219, 11
august 1913, p. 1 (sunt consideraţii generale, fără a fi exemplificate cifric).
126 D.T. Apostol, Starea agricolă în Teritoriul anexat. Raportul D-lui… consilier pe lângă
Comisariatul civil din Teritoriul anexat, adresat D-lui Ministru de Interne la 10 August
1913, Atelierele Societăţii anonime pe acţiuni „Adevĕrul”, Bucureşti, 1913, p. 4.
127 Ibidem.
128 vezi, pentru situaţia din anul 1915, un material documentar al inspectorului agricol S.
Comârzan, intitulat Agricultura şi proprietatea în Dobrogea Nouă, în St. Lascu, op. cit., pp.
708-710 (Doc. 397).
129 D.T. Apostol, op. cit.
ISSN -1841-138X 92 © 2007 Ovidius University Press