„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
patrulă care intrase în Dobrici –, hop că vine şi primarul să protesteze. I-am scurtato
repede cu protestul. În urma noastră a venit toată armata, s-a citit
proclamaţia… Bulgarii au mai făcut ei mofturi… Când au văzut că noi nu ne
jucăm, au mâlcit-o. Da… sunt câinoşi, domnule… Ne oprise apa. Muream şi noi
şi vitele de sete. Tot un turc ne-a învăţat ce să facem. Am pus mâna pe primar şi
nu i-am dat drumul până ce n-a dat şi el drumul apei.
- Nu vă era frică că a otrăvit-o?
- He… Parcă noi nu l-am pus întâi pe el s-o guste!!! Aşa am făcut peste tot
pe unde am trecut. Întâi îi puneam pe ei să bea, şi apoi noi…
- Prin sate cum v-a primit lumea?
- Bine… Să vezi una:
Ne oprisem lângă un sat. Pe unde treceam confiscam toate armele; aşa
făcusem şi cu satul acesta. Soldaţii îşi îngrijeau caii, iar ofiţerii se plimbau printre
noi. Deodată ne pomenim cu o bulgăroaică, ţipând cât o lua gura. Ce se
întâmplase? Ea pretindea că a avut în casă 10 franci, pe cari nu i-a mai găsit.
Văitându-se, cerea banii. Un căpitan scoate şi-i dădu, în loc de 10, 15 lei. Femeia
a rămas trăznită. Nu-i venea să creadă ceea ce vedea cu ochii. După ce s-a
dezmeticit, începu să blesteme pe Daneff, care i-a dus la război bărbatul şi doi
băieţi. Cu lacrimi se ruga de noi ca să ne ducem la Sofia, să-i prindem şi să-i
tăiem pe hoţii cari au prăpădit atâta lume în război.
În cele din urmă, restituind banii celui ce îi dăduse, ne spuse că ei nu i s-a
furat nici un ban, şi că primarul i-a învăţat pe toţi bulgarii să se plângă lumei că
au fost furaţi de soldaţii noştri” 121 .
Impresiilor jurnaliştilor asupra Dobrogei „Noui” – pentru a cărei
împărţirea adminstrativ-teritorială s-au vehiculat diverse păreri, inclusiv
„propunerea prefectureĭ judeţeuluĭ Constanţa ca cele două Dobroge să fie
împărţite în cincĭ judeţe” 122 – li se adaugă, pe de altă parte, şi rapoarte oficiale 123 ale
121 I. Irimescu-Cândeşti, op. cit., pp. 61-63. Aceeaşi atitudine e atestată şi de alţi martori
oculari: „Cum s-au ivit trupele noastre, un bătrân, cu mască de arnăut, vulpea satului, s-a
repezit la general, să-i reclame că i s-a furat vitele. Şi-am aflat mai pe urmă că nu i se luase
nici măcar o oaie – dar născocise furtul, ca cel mai eficace mijloc de-a evita să i se ceară
vite” – H.G. Lecca, op. cit., p. 30; în afară de „viclenie”, acest martor relevă şi el încruntarea
bulgarilor, starea cultural-civilizatorie: „Aceiaşi ţărani osoşi şi-ncruntaţi, legănându-şi turii
nădragilor cafenii; aceleaşi femei uscăţive, neavând nici cel puţin un port al lor, ci nişte fuste
mahalageşti, cenuşii sau negre, căptuşite cu câte două-trei rânduri de noroaie, şi aceleaşi
contrast între belşugul din afară şi sgârcenia dinăuntru. Tot ce era tânăr şi spălat, fugise la
munte, iar merindele putrezeau, ascunse prin pivniţi şi prin gropi. A fost minune că n-au
otrăvit fântânile” – Ibidem.
122 L. Iliescu, De pe Coasta de Argint. Bucureşti-Balcic. Prin Silistra (Însemnările trimisului
nostru special), în „Universul”, XXXI, nr. 218, 10 august 1913, p. 1; respectiv, „Plasa Ostrov
a judeţuluĭ Constanţa ar trece la noul judeţ Silistra iar Babadagul din Tulcea ar reveni
Constanţei. În acelaşi timp, litoralul Dunăreĭ, fixat pe o linie care ar trece prin Măcin,
îmbrăţişând ambele judeţe de la gurile Dunăreĭ, ar forma judeţul Dunărea cu capitala la
Cernavoda. Cu chipul acesta – credeau fruntaşii judeţului Constanţa –, administraţia acestor
judeţe, foarte dificilă azĭ, s’ar face maĭ uşor”; vezi şi infra 142.
ISSN -1841-138X 91 © 2007 Ovidius University Press