„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
Fortul nu are nici o însemnătate, după câte spun cei meşteri în ale
strategiei. Acum 40-50 de ani o fi fost bun la ceva. Cu mijloacele de luptă
întrebuinţate astăzi, în câteva minute este cenuşă. Bulgarii îl întrebuinţau ca
depozit pentru muniţiuni. În timpul din urmă se zice că ar fi încercat să-l
modernizeze, aşa ca să facă faţă oricărei împrejurări. Cu toate aceste, fortul nu
le-ar fi fost de mare folos. Este important însă prin poziţiunea lui strategică” 109 .
Ziariştii români vizitează, de asemenea 110 , Balcicul 111 , apreciat pentru că
„are o poziţiune din cele mai frumoase. Prin aceste părţi se plimbă numai zefirul,
căci este singura poartă a Mărei Negre nebătută de vânturile năpraznice, care-i
poartă valurile de acolo până acolo. Oraşul este aşezat într-o scovârdătură a
ţărmului înalt. Marginea dinspre mare, se coboară până la suprafaţa apei. În valea
care se desface ca un amfiteatru, este risipit Balcicul. Două colţuri mari de
stâncă, îi străjuiesc intrarea, ca două coloane de marmoră” 112 . Cu o populaţie
compusă, în majoritate, de turci, anticul Dionysopolis, „stăpânit odinioară de
viteazul Boerebista, după atâta amar de vreme, a ajuns sub stăpânirea noastă” 113 ;
dacă musulmanii erau prietenoşi, primindu-i pe soldaţii intraţi cu „ovaţiuni” şi
109 Ibidem, p. 28.
110 Vezi L. Iliescu, De pe Coasta de Argint. Bucureşti-Balcic. Prin Silistra (Însemnările
trimisului nostru special), în „Universul”, XXXI, nr. 218, 10 august 1913, p. 1.
111 O amplă descriere, veritabil documentar, datorăm profesorului I. Ursu, Din Cadrilater, în
Ibidem, XXXI, nr. 213, 5 august 1912, p. 1; nr. 214, 6 august, p. 1; nr. 215, 7 august, p. 1.
Câteva impresii, ce concordă cu cele ale altor martori oculari – surprinşi, aproape toţi, că se
aflau într-un teritoriu relativ modernizat, cu gospodării închegate şi cu oameni ştiutori de
carte: „Pământul din aceste regiunĭ este de o fertilitate rară, ca tot pământul din Cadrilaterul
nostru, care a fost pentru Bulgaria, ceea ce a fost Sicilia pentru Italia: grânarul Regatului”;
„În general săteniĭ bulgarĭ sunt voinicĭ, bine nutriţĭ, hrănindu-se cu pâine, zarzavaturĭ şi carne
de oaie. Toţĭ sunt ştiutorĭ de carte şi se interesează de afacerile publice. Soarta patrieĭ îĭ
interesa deopotrivă pe toţĭ, săracĭ saŭ bogaţĭ, tinerĭ saŭ bătrânĭ. Ceĭ maĭ mulţĭ, pe carĭ i-am
întrebat, socoteaŭ pe Daneff responsabil pentru nenorocirea patriei”. Apreciază că dacă linia
de graniţă de la litoralul maritim ar fi fost puţin mai la sud de Ecrene, s-ar fi putut amenaja,
în golful respectiv al Balcicului, un mare port militar: „Golful complet era până la
Euxinograd (la 8 km nord de Varna – n.n.) şi numaĭ dacă l’am fi obţinut în întregime am fi
putut avea un excelent golf pentru marina noastră militară, care s’ar fi putut amenaja cu micĭ
cheltuelĭ, întrucât condiţiile naturale sunt foarte favorabile. Aşa cu greu va putea servi de
port de războĭ, cu toate că dealul de la Ecrene, care ne aparţine, domină din punct de vedere
strategic golful întreg. Fără a deveni însă port de război, Balcicul cu greŭ va putea avea avânt
şi progres de oarece e aproape de graniţă şi satele carĭ îl vor alimenta sunt foarte reduse”.
112 I. Irimescu-Cândeşti, op. cit., p. 42; vezi şi, în privinţa descrierii, G. Murgoci, op. cit., p.
32; O. Tafrali, Dionysopolis, în „Analele Dobrogei”, IX, vol. II, pp. 5-18; Regina Maria,
Cum am ajuns la Tenha-Juvah, în Ibidem, pp. 1-4; C. Brătescu, Contribuţiuni la cunoaşterea
„Coastei de argint” şi a „Văii-Fără-Iarnă” (Batova), în Ibidem, XVIII, 1937, pp. 22-37; G.
Vâlsan, Coasta de argint (Extras din „Buletinul Soc. Române de Geografie”), Atelierele
grafice Socec & Co., Bucureşti, 1926, passim /22 pp./; Regina Maria, Coasta de Argint, în
xxx Coasta de Argint a României. Descrieri, vederi, note şi memorii privitoare la importanţa
acestei coaste şi punerea ei în valoare, Tipografia „Carageale”, Bucureşti, 1930, pp. 3-4.
113 I. Irimescu-Cândeşti, op. cit., p. 49.
ISSN -1841-138X 88 © 2007 Ovidius University Press