„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
După semnarea Tratatului de Pace de la Bucureşti (28 iulie/10 august 1913),
prevederile acestuia în privinţa includerii sudului Dobrogei în cadrul Statului
Român – întregindu-se, astfel, teritoriul dobrogean – sunt rapid aplicate de către
autorităţile statale româneşti 92 . În afara funcţionarilor şi autorităţilor
administrative ce sunt instalate, personalităţi ale vieţii publice, ziarişti sosesc în
Ţara Nouă – cum am văzut că o denumeşte profesorul G. Murgoci –, pentru ca,
întorşi în Capitală, să-şi expună, public, impresiile din noile judeţe româneşti de
peste Dunăre.
Astfel, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, C.G. Dissescu – primul
înalt demnitar român care efectuase o vizită pe frontul din Bulgaria, în iulie 93 –,
va susţine o conferinţă la Casa Şcoalelor, la 19 octombrie, în care va dezvolta
impresiile în urma călătoriei sale în noile judeţe ale României. Autorul nu are
prejudecăţi, el îşi întemeiază spusele pe cele văzute, dar, în acelaşi timp, este
documentat, fiind posesorul unor bogate lecturi istorice, cunoştinţe împărtăşite
şi unui public ce ia contact, în premieră, cu realităţile istorice ale acestui
„teritoriu nou”. Încă de la începutul expunerii 94 sale, înaltul demnitar român
subliniază caracterul românesc al sudului Dobrogei: „Teritoriul acesta, prin
raport la prezent se poate numi un teritoriu nou; în realitate însă este un teritoriu
vechiu (subl.n.). Şi ne este foarte uşor, ca să stabilim legătura de unire, căci nu e
vorba pentru aceasta decât de o vocală, dacă o pronunţăm mai deschis, vocală
care ne arată că în trecut teritoriul acesta era roman, iar în acest moment teritoriu
personale şi trădează, sub raportul naţional, misiunea ce li s-a încredinţat, s-a ajuns la actuala
stare de lucruri, ale căror consecinţe sunt următoarele: 1. Am dat posibilitatea de a se creia în
Dobrogea situaţiuni penibile, care au putut fi exploatate de bulgari în Dobrogea, în Bulgaria
şi în străinătate. 2. Am dat posibilitatea elementului bulgar să-şi consolideze şi mai mult
situaţia economică. 3. Am dat posibilitatea ca bulgarii să exercite, sub diferite incarnaţiuni
politice, un rol prepoderent în această regiune şi am acordat beneficii care au permis acestui
element să se infiltreze acolo unde nu avea ce căuta, provocând prin aceasta acţiuni
dăunătoare Statului nostru. 4. În fine, am dat posbilitate ca bulgarii din Cadrilater să
pătrundă prin propria lor voinţă să după toate sugestiile guvernlui bulgar în toate domeniile
(subl.n.), ca şi cum s-ar găsi într-o provincie bulgară” – Ibidem, pp. 17-18; vezi şi xxx
Îndrăzneala iredntiştilor bulgari. „Analele Dobrogei” şi activitatea iredentiştilor bulgari, în
„Ţara lui Mircea”, II, nr. 36, 12 iulie 1936, p. 4; xxx Congresul organizaţiunii revoluţionare
dobrogene la Sofia, în „Dobrogea jună”, XIX, nr. 77, 4 aprilie 1925, p. 1.
91 G.A. Dabija, op. cit., pp. 370-371.
92 vezi I.M. Cămărăşescu, Durostorul. Expunerea Situaţiunei judeţului la 1 Decembrie 1914
prezentată Domnului Ministru de Interne, Tipografia Ion C. Văcărescu, Bucureşti, 1915,
passim /210 pp./; G. Georgescu, Judeţul Caliacra din punct de vedere administrativ,
financiar, economic, social şi cultural. Raport adresat D-lui Ministru de Interne, Inst. de
Arte Grafice, „Carol Göbl” s-r Ion St. Rasidescu, Bucureşti, 1915, passim /70 pp./.
93 vezi I.F./ermo/, Ministrul Instrucţiei, cel dintâiu ministru român care a trecut în Bulgaria,
povesteşte “Universului” impresiunile sale, în „Universul”. Ediţie specială, f.nr., 17 iulie
1913, p. 1.
94 vezi şi M. Stroescu, Călătoria d-lui C. Dissescu ministrul Instrucţiunii prin „Pământul
întrupat”. Reorganizarea şcoalelor din România Nouă”, Tipografia „Revista copiilor şi a
tinerimei”, Bucureşti, 1913, passim /64 pp./.
ISSN -1841-138X 83 © 2007 Ovidius University Press