„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
- Să se ajute populaţiunea turcă 86 din întregul Cadrilater, ca fiind o
populaţiune docilă şi supusă. Dacă însă din motive ce nu se pot aprecia
acum, populaţiunea turcă ar pleca, atunci tot terenul să se cumpere de
statul român, apoi să-l colonizeze numai cu ţărani români cultivatori de
pământ 87 ;
- Să se organizeze apărarea defensivă a zonei de frontieră pe o adâncime
de 30 km, tăindu-se pădurile pe întreagă această zonă 88 .
Dacă nu se va proceda astfel, bulgarii se vor infiltra 89 . Guvernul bulgar şi
diferitele societăţi bulgare iredentiste vor ajuta pe bulgari să cumpere terenuri
mai cu seamă de la turci, le vor coloniza cu noi elemente şoviniste bulgare, vor
întări elementul bulgar, creând şcoli, biserici, bănci populare, ziare iredentiste
etc., iar românii se vor slăbi din ce în ce mai mult şi prevăd că în 15-20 de ani
politica iredentistă bulgară protejată de anumiţi politicieni veroşi români sau
pseudoromâni, va ajunge – avertiza militarul român, evoluţia evenimentelor în timp,
confirmându-i, din păcate, spusele – să răstoarne situaţia favorabilă de astăzi în
favorul bulgarilor 90 , iar România va stăpâni numai nominativ Cadrilaterul” 91 .
86
vezi St. Lascu, Repere ale prezenţei turco-tătarilor în Dobrogea modernă (1878-1916), în
„Anuarul Muzeului Marinei Române”, tom II, 1996, pp. 243-252.
87
vezi M. Roman, Studiu asupra populaţiei turceşti din Dobrogea şi sudul Basarabiei, în
„Analele Dobrogei”, XVII, 1936, pp. 96-116 (mişcarea de emigrare a musulmanilor din
Dobrogea a început în 1922 şi a atins maximul – ca număr al emigranţilor – în 1926; până la
finele lui 1930 plecaseră din cele două judeţe sud-dobrogene 6.675 de turci, respectiv 5,2%
din numărul lor în Dobrogea de Sud) – Ibidem, p. 98; vezi şi xxx În ce condiţii emigrează
turcii din Cadrilater, în „Dobrogea jună”, XXXI, nr. 234, 16 octombrie 1935, p. 1; de
asemenea, C.G. Ciumetti, Plecarea turcilor din Cadrilater, în „Legionarii”, III, nr. 16, 15
iulie 1935, p. 1; xxx Reîncepe emigrarea populaţiei turceşti din Cadrilater, în „Dobrogea
jună”, XXXI, nr. 60-61,14 martie 1936, p. 1.
88
La începutul anilor ’20 s-a încercat demararea constituirii unei aşa-zise „frontieră de
suflete româneşti”, respectiv constituirea de aşezări din foşti militari, de-a lungul graniţei cu
Bulgaria. Această „colonizare militară” nu a dat rezultate, Statul Român concepând, şi
aplicând din 1925, o politică destul de susţinută de împroprietărire în cele două judeţe suddobrogene.
În 1927, „Colonizarea militară număra 430-700 colonişti împărţiţi în 13 colonii,
fiecare colonie având un şef militar din care 7 sunt ofiţeri activi în disponibilitate – 3 maiori,
3 căpitani şi 1 sublt. – iar restul de 6 ofiţeri de rezervă. Ca pământ astăzi cele 13 colonii au
spre folosinţă 9.061 ha” – I. Vlădescu, Cadrilaterul. Ce este şi ce trebuie să fie. Colonizarea
şi naţionalizarealui, Institutul de Arte Grafice al Ziarului „Dobrogea jună”, Constanţa, 1927,
p. 59; vezi şi xxx Chestiunea colonizării Cadrilaterului cu românii demobilizaţi din Vechiul
Regat, în „Sentinela Română”, I, nr. 1, 25 noiembrie 1926, p. 1.
89
vezi M. Roman, Iredenta bulgară în Dobrogea, în „Analele Dobrogei”, XVI, 1935, pp. 1-
22.
90
Avertismentele şi temerile exprimate de valorosul nostru ataşat militar s-au adeverit în
părţile lor defavorizatoare pentru impunerea şi asigurarea intereselor naţional-statale
româneşti. Astfel, într-o analiză a realităţilor social-economice şi naţionale în Dobrogea, la
mijlocul deceniului patru, se concluziona: populaţia bulgară „a ieşit întărită economiceşte,
din cauză că a ştiut să profite de situaţiunile turburi pentru a se îmbogăţi pe orice cale.
Datorită acestui fapt şi încurajată de atitudinea de indolenţă a administraţiei româneşti, lăsată
în cea mai mare parte în seama elementelor locale, care pun mai presus de toate interesele
ISSN -1841-138X 82 © 2007 Ovidius University Press