„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
Relativ la acest teritoriu ei nu pot afirma că se rupe o parte din naţiunea
bulgărească, deoarece, după cum toate hărţile etnografice ne arată, în aceste
ţinuturi populaţia e mai mult mahometană şi numai în proporţii mici se găsesc şi
bulgari. De altfel, teritoriul Deliormanului a fost întotdeauna un teritoriu de
colonizare şi nici-un popor nu are acolo drepturi de autohton. Prin urmare,
acţiunea României pentru ocuparea quadrilaterului Rusciuk-Şumla-Varna ar fi
justificat.
Şi după cum bulgarii s-au războit pentru ca să ajungă la Marea Egee,
după cum sârbii şi-au deschis drumul spre Adriatica, nu văd ce ne-ar împiedica
pe noi să cerem Varna, singurul port ce poate satisface traficul nostru spre
Orient” 69 .
Aceeaşi viziune a configurării hiperbolizate a idealului naţional
românesc, carpato-balcanic, o exprimă şi profesorul N. Basilescu 70 ; relevând că
vecinii sudici şi-au conceput idealul naţional, Marea Bulgarie, poziţionându-l de la
Dunăre până la Dardanele şi Marea Egee, că poporul bulgar „ne dă azi o lecţie
de înalt patriotism, el ne arată calea pe unde noi ar fi trebuit de mult să mergem,
spre a atinge şi noi Idealul nostru naţional”, profesorul bucureştean developează
opiniei publice şi cercurilor diriguitoare părerea sa potrivit căreia „Idealul nostru
naţional ar fi trebuit să fie desigur şi azi – şi de-a pururi – întrunirea tuturor
românilor într-o Mare Românie, care să meargă de la Tisa şi dela Nistru până la
Balcani şi până la Marea Neagră, căci toate aceste ţări sunt în majoritate locuite
de români.
Acest mare şi nobil ideal a încălzit în toate veacurile sufletul marilor
noştri voevozi: Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul nu au realizat ei oare, fie chiar
numai o clipă, acest Mare Ideal?
Dar Mircea cel Bătrân nu a făcut el să fâlfâie pe creasta Balcanilor steagul
naţional şi nu a reîncorporat el României Dobrogea până la Varna şi Rusciuk – ţară
eminamente românească?
Pentru ce dar nu am concepe şi noi ca şi bulgarii, un Mare Ideal naţional,
Idealul Marei Românii?
Pentru ce nu i-am înălţa un altar în sufletul nostru şi în veci l-am cultiva,
zi cu zi, minută cu minută, până ce clipa prielnică de a-l înfăptui s-ar prezenta?
Această misiune naţională revine învăţătorului şi şcoalei” 71 .
69 V, Pârvan, Stăpânirea Mărei Negre, în B.G. Assan, op. cit., pp. 54-55.
70 La încetarea din viaţă, în 1938, N. Iorga avea să-i fixeze, în gazeta sa – în care publica
zilnic un articol –, personalitatea: „A vrut în patriarhala Românie să ajungă mare fabricant,
creator de viaţă, întemeietor de oraşe, ca în acea Americă al cării spirit îl avea desigur, cu
toate că niciodată nu i-a călcat piciorul pe acolo” – N. Iorga, Un american fără noroc în
România, în „Neamul românesc”, XXXIII, nr. 54, 10 martie 1938, p. 1.
71 N. Basilescu, Idealul naţional, în B.G. Assan, op. cit., pp. 61-63; vezi şi Idem, Interesul
politic al României în Balcani, în „Universul”, XXXI, nr. 44, 15 februarie 1913, p. 1; Idem,
Vidinul!, în Ibidem, XXXI, nr. 180, 3 iulie 1913, p. 1.
ISSN -1841-138X 75 © 2007 Ovidius University Press