„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
naţional în ansamblul său, aducând argumente cu preeminenţă de natură
geopolitică, în interesul asigurării viitorului ţării şi al naţiunii întregi. „Pentru
mine, în actuala situaţie extremă – scria el în 1912 –, nu se poate spune că
România vrea să cucerească teritorii – pentru a-şi satisface acea dorinţă animalică
descrisă aşa de bine de d. N. Iorga, ci atitudinea ei e determinată de interese mult
mai superioare.
Noi trebuie să ne gândim nu la interesele actuale, cari poate ar fi
satisfăcute de o rectificare de frontieră, ci trebuie să avem în vedere viitorul ţării noastre,
care va deveni desigur acela al neamului nostru întreg (subl.n.).
Viaţa economică a poporului român e de acum înainte dependentă de
Marea Neagră. De aceea trebuie să ne îngrijim din vreme pentru a ne asigura o
situaţie puternică în această mare. Portul Constanţa nu ne poate mulţumi.
Noi avem absolută necesitate de Varna, care e, după Odesa, cel mai bun
port din Marea Neagră.
Un fapt şi mai important ne justifică pretenţiunile noastre asupra liniei
Rusciuk-Varna.
E destul ca să priveşti o hartă ca să observi că drumul cel mai drept spre
Orient e Londra-Viena-Budapesta-Bucureşti-Varna, şi capătul acestei căi spre
Mare, trebuie să ne aparţină nouă, căci drumul prin Constanţa fiind prea mai
lung îşi va pierde valoarea.
Dacă bulgarii îşi întind ţara până la Marea Egee ei vor trece peste
populaţia grecească, care ocupă ţărmul. Prin acest fapt ei îşi tăgăduiesc
justificarea acţiunii lor războinice, care era bazată pe principiul naţionalităţilor
pentru întregirea naţiunii. Şi dacă ei fac aceasta, nu ne pot opune nouă acest
principiu când, sprijinindu-se pe aceleaşi mijloace ca şi ei, vom cere quadrilaterul
Rusciuk-Varna.
războiu”. Evidenţiind, nu fără îndreptăţire – în contextul derulării evenimentelor –, aceste
considerente, V. Pârvan concluziona că doar printr-un război se putea asigura buna
vecinătate a României cu Bulgaria, în perspectiva împlinirii idealului unităţii naţionale: „Prin
urmare, astăzi nu ne rămâne decât sau să renunţăm la tot, cu pace şi prietenie, abdicând
fireşte şi pe viitor de la orice idealuri mai îndrăzneţe – sau să purtăm război pentru cucerirea
unui cât mai mare ţinut, pe care în viitor să li-l ţinem înainte ca o compensaţie dreaptă şi
meritată a ajutorului efectiv ce ni l-ar da pentru realizarea idealurilor noastre (subl.n.). Fără
ostatici bulgari, pe care să-i avem ca chezăşie pentru bunul tratament al fraţilor noştri din
Macedonia, încorporaţi, tot prin nevrednicia noastră, la statele balcanice, iar nu liberaţi şi ei
printr-o Macedonie autonomă – pe care n-am cerut-o oficial şi pentru care nu mai putem azi
face război – noi nu vom putea niciodată ridica glasul, aşa ca să fim ascultaţi la Sud, atunci
când fraţii noştri vor fi oprimaţi.
Fără un război, care să ne ridice şi în viaţa noastră şi în faţa Europei, astfel ca să nu
cădem aici pe al doilea ori al treilea plan faţă de bulgari şi sârbi, şi care să ne dea în mână un
teritoriu de schimb pentru alte teritorii scumpe nouă, zădarnic ne mai gândim la unitatea
noastă naţională (subl.n.).
Câtă vreme Bulgaria nu ne va respecta, temându-se de noi, ea nu va fi nici prieten,
nici ajutătoarea noastră. Nu păstrează nimeni prietenie cuiva pe care îl dispreţuieşte” –
Ibidem, pp. 11-12.
ISSN -1841-138X 74 © 2007 Ovidius University Press