„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
Este drept însă că d-l Iorga încearcă să ne întoarcă privirile de peste
Dunăre spre a ni le îndrepta peste Carpaţi şi peste Prut. Acestei încercări îi voiu
răspunde cu adevărul ştiut de toţi: fiecare ceas cu datoria lui. Nu poate fi vorba de
părăsirea vreunuia din idealurile naţionale ci este vorba ca din situaţia care este
actuală să tragem tot folosul pe care-l putem trage. Pentru problemele care se
pot impune mâine, un popor conştient nu ignorează problemele ce i se impun
astăzi. Dar tocmai pentru fericita rezolvire a acestor probleme ale viitorului nu este oare
înţelept să întărim şi să sporim ceea ce formează însăşi baza de rezistenţă a elementului
românesc de pretutindeni: statul liber al României? (subl.n.)” 67 .
În afara unor astfel de pertinente poziţionări a rolului istoric şi geografic
ce trebuia să şi-l asume România în vâltoare soluţionării finale a Chestiuniii
Orientale, nu mai puţin de circumstanţiate geopolitic sunt intervenţiile publice ce
reclamau necesitatea recuperării sudului Dobrogei, o necesitate acută pentru
viitorul nostru, naţional-teritorial. Vasile Pârvan – arheologul atât de cunoscut,
dar şi fruntaş al susţinerii ideii unităţii naţionale în anii premergători Primului
Război Mondial 68 – va fi unul dintre fervenţii susţinători ai înfăptuirii idealului
67
C. Banu, Drepturile României în Balcani sunt incontestabile, în B.G. Assan, op. cit., pp.
51-52.
68
A fost unul dintre conducătorii revistei „Românismul” (1913-1914), unde a semnat
numeroase articole de atitudine naţională ; vezi şi Prietenia noastră cu Bulgaria viitoare, în
xxx România şi popoarele balcanice…, pp. 7-12; este vorba de un articol redactat în
decembrie 1912, în care se pledează – cu argumente istorice şi geopolitice – la susţinerea
unei politici româneşti mai energice faţă de o Bulgarie mărită pe seama teritoriilor Turciei
Europene. El arată, pe de o parte, că „Pentru o Bulgarie concurată şi ameninţată mereu de
greci în Sud, va fi de un interes vital o asigurare a graniţelor ei în Nord. Acestă asigurare se
va putea face numai în două chipuri: sau printr-o prietenie sinceră cu o Românie mai puţin
puternică decât ea, şi care să-i servească ca un element izolator dinspre cele două mari puteri,
deopotrivă de absorbante ca influenţă, Austria şi Rusia – sau, dacă România va părăsi
tradiţionala ei politică paşnică şi va încerca să se mărească, periclitând echilibrul apropiatului
status-quo al păcii din Londra, atunci Bulgaria va fi nevoită să intre chiar în alianţă cu cele
două puteri ale Triplicei, Austria şi Germania, cu care – am văzut cum – Bulgaria va fi
pentru totdeauna strâns legată în interesele ei culturale şi economice” – Ibidem, p. 9; pe de
altă parte însă, Vasile Pârvan este categoric că România nu poate accepta ca „din punctul de
vedere al graniţei să fie la discreţia Bulgariei”, avansând ca „singură soluţie care ni se pare
potrivită cu interesele noastre naţionale aceia de a ne asigura oare care libertate de acţiune
în toate direcţiile, nelăsându-ne terorizaţi ca până acum chiar şi de cel mai mic dintre
statele care ne înconjură (subl.n.). Dacă nu am mobilizat la începutul războiului balcanic, nam
făcut rău, căci am fi fost odioşi în faţa întregii lumi civilizate, ca să nu lăsăm pe creştinii
din Balcani să-şi elibereze pe fraţii lor oprimaţi. Dar că nu am încheiat atunci o convenţie cu
Bulgaria în sensul anexării cadrilaterului imediat ce Bulgaria ar fi anexat vreun teritoriu din
Turcia, aceasta a fost şi imprudent şi nepatriotic (subl.n.) Astăzi (în decembrie 1912 – n.n.),
după jertfele făcute, Bulgaria nu ne mai poate da cadrilaterul, pe care înainte de război , după
cum au spus-o singuri prin ziarele lor, ni l-ar fi dat fără nici o supărare, având în vedere
întinsele teritorii pe cari se gândeau să le cucerescă în Macedonia şi în Tracia, şi pe care
astăzi le-au cucerit, nu cu ajutorul nostru binevoitor, ci împotriva bănuielilor şi invidiei
noastre (cel puţin aşa au tot dreptul să gândească, după chiar vorbele unora de-ai noştri). Dar
nu numai cadrilaterul, ci nici o palmă de pământ nu mai pot ceda ei astăzi nimănui fără
ISSN -1841-138X 73 © 2007 Ovidius University Press