„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
Lichidarea Turciei europene nu se poate face sub ochii noştri dar fără noi (subl.n).
Nu ne-o îngăduie mai întâi ascendentul pe care, prin sforţări şi prin jertfe
de tot felul, l-am dobândit în răsăritul Europei. Acest ascendent înţelegem să-l
păstrăm.
Nu ne-o îngăduie, în al doilea rând interesele conaţionalilor noştri, atât
ale celor din Macedonia – în cari nu putem vedea un simplu element de
compensaţiune 64 – cât şi ale celor, foarte numeroşi, aşezaţi în centre compacte
atât în Bulgaria cât şi în Serbia, pe linia Dunărei şi pe valea Timocului.
războiu poate să ni-o dea, lumea la o nouă ciocnire împotriva duşmanilor?” – N. Iorga,
Discursuri parlamentare..., p. 152; acest remarcabil discurs politic, de educaţie naţională în
spiritul adevărului istoric, se întinde între paginile 151 şi 177.
64 În amintitul discurs la Cameră, din 17 mai 1913 – Despre anexarea Silistrei, N. Iorga
condamnă în termeni aspri propagarea unei asemenea teze, deosebit de nocivă în desluşirea
componentelor idealului naţional, cu reverberaţii în chiar rândurile parlamentarilor: „Dar mi
se spune: Silistra are mare importanţă strategică. Trecem peste toate celelalte şi o prmim;
chiar dacă am pierde pe toţi aromâniii, Silistra-i compensează (subl.n.). D-lor, am auzit aici
un discurs al unui domn deputat în care se făcea socoteala valorii în chilometri pătraţi a
macedonenilor. Ieşia cam slabă. Dar, dacă toţi macedonenii laolată fac numai trei chilometri,
vă puteţi închipui că valoarea lor e extrordinar de depreciată, şi ferească Dumnezeu să nu se
introducă sistemul acesta de socoteli şi în ceia ce priveşe pe românii din toate părţile
(subl.n.) şi să ajungem cu toţii a valora tot aşa de puţin în chilometri pătraţi cât valorează
fraţii noştri de peste Dunăre!” (Ibidem, p. 163); într-un discurs din noiembrie 1912, G.
Bogdan-Duică îl atacă public pe N. Iorga; socotindu-l „slab” şi conciliatoriu în chestiunea
fraţilor din Balcani: „Poporul vrea ca să ştie ce se va alege de Macedonia cu locuitorii ei
aromâni şi dacă Dobrogea se va mări sau nu.
Chestiunile acestea ne-au împărţit în două tabere: una mică şi cu puţin suflet
războinic, care nu cere nimic, şi precum se pare, ar refuza chiar şi ce ni s-ar da de bună voie,
să zicem – slabii; alta mare, care cere mult, să zicem – tarii.
În tabăra întâia se află, de mult încă, chiar şi distinsul şi energicul d. N. Iorga. De
mult încă, de la 1905, d. N. Iorga spunea că chestiunea Macedoniei nu priveşte interesele
vitale ale României; şi că soarta viitoare a Macedoniei poate fi aşteptată cu linişte şi că
România este mulţumită cu recunoaşterea din mai 1905 a naţionalităţii aromâneşti. Ar urma
deci ca şi acum să cerem doar recunoaşterea luată la 1905 de la turci; ar mai urma ca
recunoaşterea să nu fie, ca în Ungaria, scrisă pe hârtie, dar suprimată în realitate; ar urma ca
în Macedonia să cerem numai o adiere de Elveţie orientală. Să cerem numai este însă o ironie
cu noi înşine; trebuie să o impunem, dacă ţinem la ea şi dacă nu voim ca acolo să se realizeze
ce, după gazete, a cerut Vizirului ambasadorul rus de la Constantinopol: adică egale
îndreptăţire a trei limbi numai: bulgara, sârbească şi grecească” – G. Bogdan-Duică,
Probleme naţionale şi internaţionale, în xxx România şi popoarele balcanice /volum editat
sub auspiciile Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor/, Tipografia Românească,
Bucureşti, 1913, pp. 43-44. În ciuda incriminării ce i se aduce, în esenţă N. Iorga a văzut în
termeni geopolitici şi naţionali adecvaţi chestiunea raporturilor dintre Regat şi românii
macedoneni; tot el este, însă, cel care, în Adunarea Deputaţilor, va protesta, la 17 mai 1913,
faţă de acceptul din partea diplomaţiei noastre a termenului „de batjocură” de „cuţovah”
pentru aromâni: „Simtă-se şchiop cine o vrea şi procedeze în consecinţă: eu nu mă simt, şi nu
simt nici naţia mea, întemeiată pe voinicile ei picioare milenare, nu o simt şchioapă de loc!
«Cuţovlahi» din protocol (cel semnat la Petersburg, la 9 mai – n.n.) mi se pare o insultă
ISSN -1841-138X 71 © 2007 Ovidius University Press