„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
(subl.n)” 43 . În toamna anului 1912 şi în primăvara anului următor au loc tratative
româno-bulgare în scopul rectificării graniţei dintre cele două ţări; într-o primă
etapă nu se ajunge „la rezultatul dorit. La 29 ianuarie 1913 s-a semnat faimosul
protocol de la Londra în care reprezentantul României propunea rectificarea
graniţei dobrogene pe o întindere care să poată prezenta o garanţie şi siguranţă
pentru sinceritatea sentimentelor reciproce în viitor. El cerea ca noua linie de
graniţă între România şi Bulgaria să plece de la un punct ce se va fixa la vest de
Turtucaia şi să ajungă la Balcic pe Marea Neagră, inclusiv acel oraş.
Reprezentantul Bulgariei declara însă că cererea României nu poate fi luată în
consideraţiune, propunând în schimb dărâmarea forturilor dimprejurul Silistrei şi
rectificarea celor două triunghiuri din mijlocul liniei de fruntarie, care intrau în
Dobrogea românească, precum şi un alt triunghiu care are ca bază pe ţărmul
Mării Negre o linie lungă de cinci până la şase kilometri de la fruntaria actuală” 44 .
Fireşte că aceste propuneri nu puteau fi luate în considerare de către România –
ţară sud-est europeană ce se profila ca un factor tot mai determinant în
asigurarea stabilităţii şi echilibrului în această parte a Europei 45 : „Cererea maximă
43 xxx Cartea Verde. Documente diplomatice. Evenimentele din Peninsula Balcanică.
Acţiunea României: Septembrie 1912-August 1913. Textul Tratatului de Pace de la
Bucureşti. 1913, Editura Inst. de Arte Grafice şi Editură „Minerva”, Bucureşti, 1913, p. 6
(Doc. 1 – Raportul primului-ministru T. Maiorescu către Rege, din 20 septembrie 1912/1
octombrie 1913); vezi şi St. Lascu, 1913 – acţiune energică a României în sprijinirea
asigurării păcii europene şi a graniţei sale meridionale, în „România de la Mare”, III, nr. 3-
4, 1994, pp. 1-4.
44 I.I. Nistor, Recuperarea Cadrilaterului. Cu ocaziunea aniversării de 25 de ani de la
anexarea Dobrogei Noi, în „Analele Dobrogei”, XIX, vol. II, 1938, pp. 147-148.
45 I. Ceauşescu (coord. princ.), Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară,
Bucureşti, 1988 (cap. VII – D. Preda, România în ajunul primului război mondial (1912-
1914). Acţiunea armatei române în cel de-al doilea război balcanic, pp. 261-292).
Potrivit istoriografiei bulgare, „În urma celui de-al doilea război balcanic Bulgaria suferă o
grea catastrofă naţională. Una din cele mai tragice urmări este pierderea Dobrogei de Sud”
(xxx Кратка история на Добруджа..., p. 194), în condiţiile în care, o dată cu izbucnirea
acestui conflict, „Pentru burghezia şovinistă română a venit momentul prielnic, de mult
aşteptat, pentru atacul armat în Bulgaria” (Ibidem, p. 193). La 21 septembrie 1993 a avut loc
la Dobrici o sesiune naţională ştiinţifică bulgară cu tema Tratatul de la Bucureşti şi soarta
Dobrogei de Sud, în cursul căreia participanţii au susţinut comunicări ce evidenţiau
apartenenţa acestei părţi a Dobrogei la Statul Bulgar, considerându-se că Tratatul de la
Bucureşti a avut un caracter nefast pentru istoria statului şi poporului bulgar: „Violating the
principle of historical justice with respect to Bulgaria as a whole and Southern Dobrudža in
particular, the Peace Treaty of Bucharest of 1913 has remained to this day as a warning of
the disastrous results of any policy which is not in conformity with the objective realities and
their corresponding national interests” – Bl. Njagulov, Scientific Conference „The Treaty of
Bucharest and the Fate of Southern Dobrudža”, în „Bulgarian Historical Review”, XXI, nr.
4, 1993, p. 134; în România, singura manifestare publică dedicată aniversării Tratatului de
Pace de la Bucureşti a fost organizată la Constanţa de către Asociaţia Cultural-Istorică
Dobrogeană „România de la Mare”, la 28 iulie 1993 – respectiv, Simpozionul Ştiinţific
„Dobrogea de Sud în contextul istoriei poporului şi Statului Român. 80 de ani de la
ISSN -1841-138X 63 © 2007 Ovidius University Press