„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
noastră slavă bisericească. Şi cei care citeau în biserică româneşte şi vorbesc
mereu limba română erau sprijiniţi de bulgari. În satul Calipetrovo am aflat toate
cărţile bisericeşti în româneşte 35 (subl.n.). Era numai un Octioh vechi slavonesc, care
fusese scos din altar. În fiecare sat era câte un cititor bulgar care cunoştea limba
română. Dar slavoneşte nu ştiau, ba chiar o dispreţuiau. În satul Calipetrovo (aici
fusese numit memorialistul ca învăţător pe la 1850 – n.n.) cel mai aprins partizan al
limbii române era şi prigonitor al celei slave, era Stanco Lipcov, iar la Almali
chiar preotul, popa Drăgan, de neam bulgar”. În strădaniile sale de a impune
limba bulgară chiar conaţionalilor săi recent colonizaţi într-un mediu tradiţional
românesc, vrednicul învăţător cutreieră satele: „În loc de românescul Doamne
miluieşte şi Sfinte Dumnezeu, eu începui să spun slavoneşte Gospodi pomilui, Sveti
Boje. Scopul meu – mărturiseşte tenacele „ucitel” – era ca să se ştie pe acolo că
bulgarii au şi ei limba lor bisericească, cea slavonă” 36 .
35 vezi C. Cioroiu, A. Mocanu, Cartea românească în Dobrogea înainte de 1877 (Biblioteca
Judeţeană Constanţa), f.e., Constanţa, 1978, passim; T. Mateescu, Biserica Ortodoxă
Română din Dobrogea în timpul stăpânirii otomane (1417-1877), în xxx Monumentele
istorice şi izvoare creştine. Mărturii de străveche existenţă şi continuitate a românilor pe
teritoriul Dunării de Jos şi al Dobrogei, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos,
Galaţi, 1987, pp. 151-1877; Idem, Ştiri noi despre circulaţia cărţii româneşti în Dobrogea
înainte de 1877, în „Revista arhivelor”, LIX, vol. XLIV, nr. 4, 1982, pp. 340-343.
36 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 40. Despre prezenţa bulgarilor în Dobrogea, vezi şi Al.P.
Arbore, Informaţiuni etnografice şi mişcări de populaţiune în Basarabia sudică şi Dobrogea
în veacurile XVIII şi XIX, cu specială privire la coloniile bulgăreşti din aceste regiuni, în
„Analele Dobrogei”, X, 1929, pp. 1-105 (între paginile 66 şi 105 sunt enumerate Localităţile
populate din noua Dobroge românească, „După lucrarea lui St. Romansky: Carte
ethnographique de la nouvelle Dobroudja roumaine, Sofia /Imprimerie de la cour royale I.
Kadela/, 1915. Extrait de la revue de l’Academie de sciences Bulgare. XI/) – Al.P. Arbore,
op. cit., p. 66; Autochtonismul bulgarilor în Dobrogea, în „Gazeta română”, I, nr. 3, 16 mai
1916, p. 1; I. Neicu, Între români şi bulgari în Dobrogea, în „Dobrogea jună”, XXXII, nr.
164, 22 iulie 1936, p.1; xxx Autohtoni, bulgarii!?, în „Legionarii”, I, nr. 33, 5 octombrie
1929, pp. 1-2; C. Brătescu, Românii şi bulgarii, în „Viaţa Deliormanului”, II, nr. 8-9, augustseptembrie
1940, p. 2; Idem, Populaţia Dobrogei, în xxx 1878-1928. DOBROGEA. Cincizeci
de ani de vieaţă românească, Cultura Naţională, Bucureşti, 1928, pp. 236-242; N. Iorga,
Români şi bulgari în Dobrogea. Câteva simple observaţii nouă, în Ibidem, pp. 259-261;
Alex. Pindean, Târzia aşezare a bulgarilor vis-à-vis de autohtonismul românilor în
Dobrogea de Sud, în „România de la Mare”, III, nr. 3-4, 1994, pp. 17-18.
La începutul ultimului deceniu al secolului trecut, amintitul istoric bulgar, Jeko Popov, a
făcut publice rezultatele cercetărilor sale asupra prezenţei bulgarilor în Dobrogea de Nord,
atât într-un articol destinat specialiştilor străini – Ž. Popov, La situation et les luttes des
Bulgares en Dobroudja du Nord (1878-1912), în „Bulgarian Historical Review”, XIX, nr. 1,
1991, pp. 10-28) – cât şi într-un masiv şi documentat volum intitulat Българите в Северна
Добруджа 1878-1913, Издателска къща „Иван Вазов”, София, 1991 /540 pp./; fireste,
laboriosul autor, în demersul sau istoric, slujeste ideea istoriografiei – şi a opiniei publice pe
care o reprezintă –, potrivit căreia „la Dobroudja avait fait partie integrante de l’Etat bulgare
long de son histoire treize fois séculaire” şi că „En 1878 le Congrès de Berlin avait livré la
Dobroudja du Nord a la Roumanie contre l’obligation de celle-ci restituer la Bessarabie du
Sud a la Russie. Cette province avait été annexée à la Roumanie conformément aux décisions
ISSN -1841-138X 60 © 2007 Ovidius University Press