„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
Nu vom stărui, în paginile de faţa, asupra evoluţiei istorice şi a
componentelor etnodemografice sud-dobrogene 16 , aşa cum au fost ele
sintetizate, la un nivel ştiinţific superior de către C. Brătescu în fundamentalul
studiu al acestuia, amintit mai sus (republicat în timpul din urmă 17 ). Asupra
cunoaşterii acestui spaţiu s-au aplecat, însă, în chiar 1913, oamenii de ştiinţă
români sau publicişti.
Astfel, încă în primele zile ale lui ianuarie, profesorul Gh. Munteanu-
Murgoci îşi informează compatrioţii asupra ţinutului „pe care ţara noastră îl cere
pentru rectificarea graniţei”, intervievatul arătând „dela început că partea pe care
avem datoria să ţinem stăruitor să ne-o dea Bulgaria (subl.n.), e regiunea de dealungul
16 O recentă – relativ – prezentare sintetică la C. Tudor, Administraţia românească în
Cadrilater (1913-1940), Editura Agora, Călăraşi, 2005, pp. 17-49 (cap. I. Cadrilaterul, până
la încorporarea sa de către statul român. Scurtă incursiune istorică). Autorul foloseşte des,
între alte improprietăţi, şi termenul anistoric de „anexare a Cadrilaterului”...; însăşi sintagma
din titlul lucrării – la origine, nota bene, Teză de Doctorat –, Administraţia românească,
comportă discuţiuni şi, oricum, din perspectiva istoriografiei şi a istoriei naţionale, este
improprie şi nefericit aleasă; după cum, în opinia mea, nici termenul de Cadrilater nu este –
într-o lucrare românească cu caracter ştiinţific – cel adecvat, autorul preferându-l Dobrogei
de Sud sau sudului Dobrogei. În evaluarea stadiului cercetărilor ştiinţifice circumstanţiate
temei sale, autorul – constatând, pe bună dreptate, lipsa preocupărilor din partea istoricilor
români – relevă (în Introducere, p. 11) şi următoarele (deşi fără consecinţe în planul
opţiunilor sale semantice – nu lipsite de importanţă şi semnificaţie, totuşi, în cercetarea
istorică): „Au încercat să suplinească acest neajuns câţiva tineri istorici de la Constanţa, care
au aniversat 80 de ani de la anexarea (subl.n.) Cadrilaterului, în anul 1913, organizând, pe
(sic!) 28 iulie 1993 un simpozion ştiinţific intitulat Dobrogea de Sud în contextul istoriei
poporului şi statului român, cele mai multe dintre comunicările prezentate cu această ocazie
fiind apoi reunite în volumul Dobrogea de sud în contextul istoriei româneşti”. În fapt,
„volumul” cu pricina nu există ca atare – cum o arată, implicit, autorul, atunci când (la nota
9, p. 15) scrie: „Volumul a fost publicat în anul 1994, constituind nr. 3-4 al revistei
«România de la Mare», revistă de istorie şi civilizaţie românească, editată de Asociaţia
cultural-istorică dobrogeană «România de la Mare»” („volumul” are 64 pp.; în cuprinsul lui
„tinerii istorici” nu folosesc termenul de „anexare”); pentru respectiva terminologie – vezi şi
supra 14, infra 168, 170.
17 vezi Geopolitica, I, Editura „Glasul Bucovinei”, Iaşi, 1994, pp. 244-257 (Editori: Emil I.
Emandi, Gh. Buzatu, Vasile S. Cucu). Potrivit unei statistici bulgare, în 1912, în ajunul
Primului Război Blcanic, în Cadrilater se aflau: români – 6.602, bulgari – 121.925, turcotătari
– 136.224, ţigani turciţi – 11.024, germani – 595, greci – 1.171, armeni – 1.910, ruşi,
2.111, evrei – 868, sârbi – 315, necunoscuţi – 33; rezultă un total de 282.778 locuitori –
Alex. P. Arbore, Caracterul etnografic al Dobrogei sudice din epoca turcească până la
1913, în „Analele Dobrogei”, XIX, vol. II, 1938, p. 118. Aceste date sunt reluate dintr-un
articol publicat de S. Mehedinţi în „Convorbiri literare”, în 1919, ele fiind citate şi de către
C. Brătescu, în studiul amintit (reprodus în Geopolitica, I, unde, însă, dintr-o greşeală de
corectură, la p. 250, în tabelul cu pricina, bulgarii sunt inversaţi cu românii). În 1938, ca
urmare a întăririi numerice a populaţiei româneşti autohtone, situaţia statistică se prezenta
astfel – români: 108.404 (29,14%); bulgari: 150.763 (40, 52%); turco-tătari: 96.869 (26,
04%); diverşi: 16.022 (4,030%) – C. Brătescu, op. cit., p. 199 în „Analele Dobrogei”, XIX,
vol. II; respectiv p. 252 în Geopolitica, I, 1994.
ISSN -1841-138X 50 © 2007 Ovidius University Press