„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
răspântie geografică şi anume o zonă de întâlnire a domeniului central european
(prin intermediul Carpaţilor româneşti), continental şi balcanic. Înrudirea cu
Carpaţii se constată mai bine în nord (Tulcea); cu continentul în mijloc
(Dobrogea propriu-zisă) şi cu Balcanii în sud (Deliormanul). Influenţele
venite însă din cele trei domenii se întrepătrund în aşa fel încât limitele dintre
cele trei regiuni dobrogene au mai mult o valoare convenţională. Trebuie să
admitem astfel că peninsula aceasta dintre Dunăre şi Mare este o unitate
geografică destul de complexă, însă o unitate care nu poate să fie fragmentată fără să
sufere restul.
De aici o concluzie geopolitica – scrie Vintilă Mihăilescu în 1938 –, şi
anume una pe care de mai multe ori ne-a demonstrat-o trecutul: pentru a-şi putea
îndeplini nestingherit menirea, Dobrogea trebuie stăpânită în întregime. În întregime au
stăpânit-o popoarele carpatice când au putut ajunge până la Mare; în întregime
romanii; în întregime turcii; în întregime ar trebui să o stăpânească şi orice putere
continentală pentru a o folosi real” 12 . Detaliind „analiza obiectivă a funcţiunilor
Dobrogei”, cunoscutul geograf român sesizează implicaţiile geopolitice ale
stăpânirii Dobrogei, ale cărei funcţiuni sunt două, „esenţiale şi opuse: funcţiune
de anexă necesară a ţărilor carpatice şi funcţiune de drum între stepa Pontic şi
Balcani (…); dacă din punct de vedere geografic cele două funcţiuni se
armonizează dând complexul unitar numit Dobrogea, din punctul de vedere al
consecinţelor politice, ele se exclud în sensul că nu se poate – nici azi – stăpânire
rusească sau balcanică asupra ţinutului nostru maritim fără îngenuncherea
organizaţiei politice şi economice din Carpaţi dar nici stăpânire carpatică solidă
la ţărmul Mării cu drum liber pentru Rusia sau pentru Bulgaria prin Dobrogea.
Odată cu prezenţa statului românesc, conştient de menirea sa, la gurile Dunării,
drumul Rusiei pe uscat către Balcani e tăiat; şi tot astfel cel – fără sens în
realizarea lui –, dinspre Balcani către Câmpia Pontică.
Care dintre aceste stăpâniri este – nu spun justa, pentru ca în materie
politică justificarea e prea mult legată de forţă – dar cea mai firească?
Răspunsul este unul singur şi-l vom da fără ezitare: stăpânirea carpatică.
Să dovedim acest lucru.
1. Pentru România, Dobrogea e o anexă necesară a regiunii carpatice. Aceasta
funcţiune este indicată de drumurile şi de curentele de populaţie şi mărfuri care
pornesc din Carpaţi şi ajung la ţărmul Mării (…).
Se putea închipui o dezvoltare a României cu o Dobroge complet
bulgărească şi cu gurile Dunării stăpânite de Rusia, adică cu capetele celor trei
drumuri carpatice zăvorâte? Răspunsul negativ este o chestie de bun simţ şi de
bună credinţă.
2. Dobrogea e un drum între stepa Pontică şi Balcani (…). Concluzia:
Dobrogea este faţă de marile regiuni geografice din Nord şi din Sud un drum de
invazie şi o cetate de pază, adică îndeplineşte o funcţiune trecătoare şi
12 V. Mihăilescu, op . cit., p. 86.
ISSN -1841-138X 47 © 2007 Ovidius University Press