„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
activitate de cercetare, cunoaştere şi redare a istoriei Iujnei Dobrudja, respectiv a
Dobrogei de Sud (sau Cadrilaterul).
Este vorba de judeţele Durostor şi Caliacra, ce au întregit, în perioada
1913-1940, arealul sudic al Dobrogei, integrat Statului Român potrivit hotărârii
stipulate în Tratatul de Pace de la Bucureşti, „la anul veselui triumf din 1913” 4 (28
iulie/10 august), care a pus capăt celui de-al Doilea Război Balcanic, pace care,
„prezidată de România, a rămas în picioare şi, astfel, pentru întâia oară în istoria
Europei răsăritene, micile popoare şi-au regulat singure soarta” 5 ; potrivit art. II,
noua graniţă româno-bulgară ,,va porni de la Dunăre, din sud de Turtucaia, ca
sa ajungă în Marea Neagră, la miazăzi de Ecrene. E hotărât de înţeles ca Bulgaria
va dărâma, cel mai târziu într-un timp de doi ani, lucrările fortificaţiilor existente
şi nu va construi altele la Rusciuc, la Şumla, în părţile intermediare şi într-o zonă
de 20 km împrejurul Balcicului” 6 . Cele două judeţe, acoperind arealul Dobrogei
de Sud (jud. Durostor, cu reşedinţa la Silistra, avea 3.226 km 2 , iar jud. Caliacra,
cu reşedinţa la Bazargic – azi, Dobrici –, avea 4.500 km 2 ), vor fi smulse din
cadrul naţional unitar al Regatului României şi cedate Regatului Bulgariei,
potrivit prevederilor Tratatului româno-bulgar de la Craiova (7 septembrie 1940),
stipulându-se, totodată, şi „schimbul obligatoriu dintre supuşii români de origine
etnica bulgară din judeţele Tulcea şi Constanţa şi supuşii români de origine
etnică română din judeţele Durostor şi Caliacra” 7 . Se punea, astfel, căluş,
evoluţiei istorice a sudului Dobrogei în cadrul geopolitic românesc; împrejurări
internaţionale vitrege au dislocat aceasta parte dintre Dunăre şi Mare din viaţa
naţională, teritorial-administrativă şi economică românească. Ciopârţirea
Dobrogei era, însă, mai veche; ea fusese operată de către Marile Puteri Europene
la Congresul de Pace de la Berlin, din 1878, când Rusia – pentru a pedepsi
România care nu accepta, în mod oficial, recunoaşterea raptului celor trei judeţe
иэдаваното в Констанца списание „Analele Dobrogei”. Анотирaно библиографскo
проучване. Превелa от румънски роф. Антонина Куэманова, în „Добруджа”, /XI/, nr. 11,
1994, pp. 268-318; un scurt excurs asupra istoriei ei şi în scrisoarea, datată 7 noiembrie 1939,
a lui N. Petrescu-Comnen către Gr. Gafencu (reprodusă, fragmentar, în Gh. Zbuchea,
Cadrilater 1940, în „Studii şi articole de istorie”, LXV, 2000, pp. 151-155).
3
I.G. Boboc, Aspecte privind prezenţa Dobrogei în preocupările istoriografiei bulgare, în
„România de la Mare”, III, nr. 3-4, 1994, pp. 57-59; St.L., Cu amărăciune despre… Un net
avantaj: bulgaristica circumstanţiată Dobrogei, în Ibidem, pp. 60-64.
4
N. Iorga, 1913 şi 1916, în „Neamul românesc”, XI, nr. 85, 18 octombrie 1916, p. 1.
5
N. Daşcovici, Un sfert de veac dela pacea balcanică din Bucureşti, în „Marea noastră”,
VII, nr. 9, 1938, p. 331.
6
xxx Le traité de paix de Bucarest du 28 Juillet (10 Août) 1913 précédé des protocoles de la
Conférence (Ministère des Affaires Ètrangères), Imprimerie de l’état, Bucarest, 1913, pp. 68-
69; vezi şi D. Preda, România şi războaiele balcanice (I-II), în „Magazin istoric”, XXVII, ,
nr. 7 (316), 1993, pp. 13-18, respectiv nr. 8 (317), 1993, pp. 47-53.
7
xxx Tratat între România şi Bulgaria semnat la Craiova. 7 Septembrie 1940 (Ministerul
Regal al Afacerior Străine), Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Centrală,
Bucureşti, 1940, p. 4; vezi şi C. Valentin, Tratatul de la Craiova (7 septembrie 1940), în
„România de la Mare”, III, nr. 3-4, 1994, pp. 55-56.
ISSN -1841-138X 44 © 2007 Ovidius University Press