„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Mariana Cojoc / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
aici, să zicem, la cazul Finlandei sau la cazul Poloniei, care sunt deosebit de
interesate de Marea Baltică. Eu, când am făcut această afirmaţie la care
dumneavoastră vă refereaţi, am vrut să pun în discuţie necesitatea unui dialog
mai strâns cu autorităţile direct implicate, pentru că la nivel european se pune
mare accent pe principiul subsidiarităţii.
Conf.univ.dr. Dominuţ Pădureanu:
Cu permisiunea dumneavoastră, vreau să spun şi eu câteva puncte de
vedere!
Prof.univ.dr. Marian Cojoc:
Vă rog!
Conf.univ.dr. Dominuţ Pădureanu:
Întâi de toate, v-aş propune să meditaţi asupra următorului aspect: să nu
se încheie manifestarea de astăzi printr-un protocol, ci să considerăm că este o
întâlnire prealabilă, care va fi urmată de a doua, fie la Tulcea, fie la Constanţa, la
care să ia parte inclusiv reprezentanţii Ministerului de Externe, reprezentanţii
Parlamentului, Comisia de resort vis-à-vis de integrare europeană, plus, daţi-mi
voie să cred că aici este cazul să participe şi specialişti de talie din cadrul
Universităţii, profesorul Vespremeanu, specialist de talie în problemele Mării
Negre. Nu poţi vorbi de o astfel de Carte Verde fără să nu aduci aici
reprezentanţi şi ai marinei militare, şi mă refer aici inclusiv ai principalelor
porturi ale României. Noi vorbim de mare, vorbim implicit de Dunăre, dar
lipsesc nişte oameni şi să nu o luaţi ca o critică.
Prof.univ.dr. Marian Cojoc:
Criticaţi-ne cât mai bine! Merităm!
Conf.univ.dr. Dominuţ Pădureanu:
Nu, nu! Nu sunt un om care critică, ci care ridică, principial, nişte
aspecte! Cred eu că un protocol serios, care poate să meargă mai apoi în faţa
unor foruri la fel de serioase necesită foarte multă meditaţie.
A doua chestiune la care doresc să mă refer este că s-a făcut la un
moment dat o remarcă: nu trebuie să facem o analiză geopolitică a Mării Negre.
Punctul meu de vedere este total opus, fără să supăr pe nimeni. De ce? Noi
putem să ne facem foarte multe planuri vis-à-vis de evoluţia în această parte a
Mării Negre, dar fără să ţinem cont de ce se întâmplă în arealul Mării Negre şi pe
coastele Mării Negre. De jur împrejur sunt şase state riverane, din care cel puţin
două sau trei nu ne văd cu ochi buni. Şi adevărul e că şi noi zgândărim, printr-o
politică externă deficitară. Nu trebuie să ne jenăm acum dacă a vorbit domnul
Mihălcioiu despre 400 de nave pe care le-am pierdut. Este un jaf, un dezastru
naţional. De ce să nu o spunem?
ISSN -1841-138X 195 © 2007 Ovidius University Press