„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Mariana Cojoc / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
Prof.univ.dr. Marian Cojoc:
Domnule preşedinte Mihai Daraban, vă mărturisesc că am luat notiţe!
Vreau să consider şi bănuiesc că suntem de acord cu toţii, în special studenţii
noştri, că această trezire la realitate este mai mult decât necesară. Spuneaţi
dumneavoastră că ar trebui să reevaluăm posibilităţile geostrategice, în ultimă
instanţă, mult prea exacerbate la un moment dat! Şi aceasta este şi realitatea
istorică. Noi, pot să spun că ne ocupăm de această problemă şi confirmăm în
totalitate ce spuneţi dumneavoastră! În mod cert este, prin ceea ce ne-aţi
explicat, vorba de un îndemn de a privi cu alţi ochi toate aceste componente
navigabile, Canal Dunăre-Marea Neagră şi Marea Neagră în ultimă instanţă,
precum şi realităţile ecologice determinante în momentul de faţă. Vă mulţumesc
şi dacă sunt întrebări, aşa cum spunea şi domnul preşedinte, le puteţi adresa!
Până atunci, îmi permit să continuu desfăşurătorul nostru, rugând-o pe
doamna prof. univ. dr. Daniela Buşă, de la Insitutul de Istorie „Nicolae Iorga” al
Academiei Române, care, de ceva timp, se ocupă extrem de consistent de
problematica pe care o avem noi în dezbatere, să ne adreseze câteva cuvinte.
Aveţi cuvântul!
Prof.univ.dr. Daniela Buşă:
Mulţumesc Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice pentru invitaţia lansată!
Mulţumesc şi pentru frumoasele cuvinte adresate de către domnul decan şi
pentru dragostea cu care sunt înconjurată de câte ori vin aici, însă nu sunt
specialistul în aşa mare măsură cum m-a prezentat domnul decan! Sunt aici alţi
colegi de-ai mei în măsură, care se ocupă mult mai îndeaproape şi punctual de
istoria Constanţei şi o am aici pe prietena mea mai tânără, Mariana Cojoc, pe
domnul profesor Ciorbea, care au lucrări consistente.
Eu, ca istoric, în alocuţiunea mea, în cele câteva cuvinte pe care le voi
spune, nu pot să vă aduc lucruri foarte noi în ceea ce priveşte evoluţia de astăzi a
portului Constanţa, problemele ecologice din zonă, aşa cum a făcut domnul
preşedinte al Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură. Eu însă pot
să vă spun că, întotdeauna, lupta pentru ieşire la mare a stat în atenţia multora
dintre puterile europene şi am în vedere în primul rând marele nostru vecin de la
Răsărit, Rusia, care a pornit de la un stat central şi a ajuns la începutul secolului
al XIX-lea stat riveran Dunării. Ştim ce a însemnat pentru Principatele Române
până la 1829 şi apoi până la 1853 această „strânsă” vecinătate. În condiţiile în
care, deşi aveam acces la gurile Dunării, practic, noi nu prea puteam să le
folosim, dat fiind faptul că, după acum v-a spus domnul preşedinte al Camerei
de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură, exista şi atunci problema
împotmolirii gurilor Dunării. În acelaşi timp, ştiu clar ce a însemnat în istorie
faptul că eşti riveran cu o mare sau cu un ocean. Şi aici îmi cer scuze pentru
colegii mei, istorici majoritatea, care sunt şi studenţi şi cadre didactice, dar ceilalţi
ştiu şi ei ce a însemnat pentru Spania, Portugalia faptul că erau riverane cu un
ocean. Sau pentru Italia, care are ieşire la Marea Mediterană. Practic, de acolo au
ISSN -1841-138X 179 © 2007 Ovidius University Press